articol
4 borne critice ce iti distrug relatie dupa relatie

 

 Citeam o carte si am vazut un grafic frumos legat de calatoria eroului. Apoi, am realizat ca si in cautarea iubirii, a fericirii in relatiile de cuplu, in acea cautare a sufletului nostru care de multe ori continua o viata intreaga, parcurgem tot o calatorie a eroului. La inceput suntem singuri si adormiti, apoi ne trezim, avem momente de revelatie si indragostire, apoi cadem in prapastia disperarii si a suferintei, avem parte de incercari multe si grele, gasim ajutoare, continuam sa luptam sau cedam si suntem nevoiti sa o luam de la capat. Intr-un final, daca ramanem suficient de mult pe drum si supravietuim, castigam dreptul de a pune mana pe premiu, pe cea mai mare dorinta a noastra.   

 Asta e graficul calatoriei eroului in iubire.

 Hai sa vedem in ce masura se potriveste cu experienta ta, dar inainte hai sa iti enumar punctele de pe grafic pentru ca s-ar putea sa nu imi intelegi scrisul :)

 1. Momentul zero

 2. Dezvoltarea personala

 3. Indragostirea

 4. Dez-idealizarea

 5. Sexualitatea

 6. Demonii interiori

 7. Lupta pentru putere

 8. Relatia functionala

 9. Starea de iubire
 

 1. Momentul zero

 ”Ma simt pierdut. Nu mai cred in nimic, nici in Dumnezeu. Ce Dumnezeu e acela care permite asa o suferinta pe pamant? Cu ce am gresit eu in aceasta viata ca sa fiu pedepsit astfel? Sunt altii care fac rele mult mai mari si o duc atat de bine. Mi-e frica tot timpul ca ce fac sau spun va fi interpretat gresit. Nu am motivatie si placere pentru nimic. Parca mi-e mai frica de viata decat de moarte. Nu am incredere in mine, simt ca nimeni nu ma ajuta si ca nu valorez si nu insemn nimic, pentru nimeni. Sanatatea mea este proasta, am permanent doar frici si ganduri negative, nu vad iesirea din prapastia asta si nimic nu mai are sens.”

  Cam asa ar suna discursul unui om aflat in momentul sau zero.

  In acest moment zero ai putea sa simti o combinatie din urmatoarele elemente:

 - nu ai incredere in tine

 - ai o imagine de sine proasta

 - atragi oameni si situatii care te fac sa suferi

 - esti abandonat

 - te simti respins, ridiculizat

 - esti nesigur pe fiecare gest, cuvant sau gand

 - poate ai o depresie

 - ti-e frica de orice

  Momentul zero de obicei se intampla in adolescenta sau tinerete.

  Ni se cam intampla tuturor in afara cazului daca esti o fata frumoasa sau un baiat de bani gata. Atunci s-ar putea sa ti se intample un pic mai tarziu, cand iti dai seama ca toate lucrurile bune care ti s-au intamplat, nu au fost pentru ca esti apreciat ca si fiinta umana ci pentru ca aveai anumite avantaje de care foarte multi oameni isi doreau sa profite.

  Si s-a profitat de tine pana cand frumusetea sau banii nu te mai servesc si ajungi la realizarea mai tarzie a aceluiasi adevar:

 ”Cine isi imagineaza ca dracii umbla doar cu coarne sau nebunii doar cu clopotei, va fi tot timpul victima si jucaria lor” - Arthur Schopenhauer

  Daca nu esti o fata foarte frumoasa sau un baiat de bani gata, sau o fata frumoasa de bani gata sau un baiat frumos de bani gata atunci probabil vei fi tratat ca curu destul de devreme in viata de catre cei din jur si vei constata ca trebuie sa muncesti daca vrei sa ai o viata faina si fericita.

  Fiind un baiat sarac si care poate fi trecut cu vederea foarte usor, neingrijit si cu haine ponosite pana dupa 25 de ani din cauza situatiei materiale, am avut placerea sa indur tratamentul semenilor mei cu o doza puternica de realism.

  Consider ca e mult mai bine sa ai parte de dusul rece al comportamentului fara masca de la semenii tai cat mai devreme in viata decat mai tarziu. Cu cat e mai devreme, cu atat mai repede te poti regrupa si iti poti mobiliza fortele pentru a dobandi o atitudine corecta si castigatoare in fata adversitatilor.

  Revenind, cred ca fiecare dintre noi a trait sau va trai momentul zero, un loc in care nu simtim inca maretia din noi, puterea noastra interioara si capacitatea de a ne crea realitatea din interior spre exterior.

2. Dezvoltarea personala

 ”Pera, functioneaza. In ceea ce priveste cariera mea, partea financiara, vocatia mea, etc, functioneaza. E bine. Stii de ce functioneaza? Pentru ca mi-a adus aminte cine sunt, pentru ca mi-am validat parerile mele despre mine dintotdeauna, desi ceilalti imi spuneau, bla, bla, nu esti buna, nu poti, nu esti in stare ( eu asta am auzit toata viata mea, fara exagerare, de la parintii mei).

 Mi-am adus aminte cine sunt si daca in prima parte a vietii mele faceam ce imi doream doar pentru ca simteam inconstient ca nu trebuie sa imi abandonez vocea interioara, astazi, cu ajutorul tau fac asta constient ! Aici e diferenta.

 Have a nice day !”

----------------

 ”De cand am descoperit dezvoltarea personala, am descoperit si puterea mea personala. Cand am inceput sa citesc si apoi sa aplic exercitiile si metodele descoperite si am vazut chiar si 1% progres, am stiut pentru prima oara in viata ca totul depinde de mine si de munca mea. Uneori ma sperie volumul urias de munca ce ma asteapta pentru a-mi realiza obiectivele si visurile, pentru a depasi provocarile insa faptul ca pot ajunge la destinatie prin propriile eforturi imi da o liniste interioara cum nu am simtit niciodata. Simt ca imi pot face viata mai buna, ca pot sa contribui si chiar sa ii ajut pe altii si acum totul are sens.

 Stiu ca mi-am descoperit comoara interioara.”

 Acesta ar fi discursul din acest moment al evolutiei.

 De nevoie, cei mai multi dintre noi incep sa se adapteze si sa se dezvolte personal. Sa invete sa supravietuiasca si chiar sa prospere, fiecare in ritmul lui.

 Cei care citesc si se educa mai repede. Restul, purtati mai mult de suferintele vietii si obligati sa confrunte lectii despre adevar doar pe pielea lor, mai incet.

 Invatam abilitati noi, incercarile vietii ne intaresc, ne dobandim incredere in noi si o anumita maturitate.

 Si apoi, vine ceva in viata noastra, care ne obliga sa privim in interiorul nostru si sa ne dam seama ca se afla MULT mai mult in noi decat ne imaginam pana atunci.

3. Indragostirea

 Cu toată sinceritatea îți spun ce am simțit pentru ea, nici nu credeam că există pe acest pământ.

 Prima întâlnire, primul moment, inima bătea foarte repede, nu știam ce e cu ea, nu mai simțisem acest sentiment atâta de profund, parcă totul se colora în jurul meu, cum pictorul reda viața în pictura sa, priveam totul cu alți ochi.

 Eram între vis și realitate, totul se împletea atâta de bine, de armonios. Era totul perfect. Era acea persoană minunată care a reușit să mă facă să simt acel sentiment, care credeam că doar în povești se poate trăi. Ea ..a reușit să ajungă acolo unde nimeni nu mai intrase niciodată în sufletul meu.

 A dat la o parte acea perdea pe care o aveam pe ochi, a topit gheața care ținea inima subjugată. Doar ea a reușit acest lucru. Pentru asta îi mulțumesc toată viața mea și pentru că totuși am putut trăi această experiență, era parcă ca un miracol în viața mea. Ea a fost lângă mine când aveam nevoie de un sprijin, vorbă bună, susținere, iubire.

 Știi că ești îndrăgostit atunci când nu mai poți adormi pentru că realitatea este mai frumoasă ca visul.

 Nu vreau nici să forțez pe cineva să mă iubească dar vreau sa pot redeveni persoana în care ea vedea totul, persoana cu care se gândea și se sfătuia chiar și cum îi vor chema pe viitorii noștri copii.  Mai ales că am fost primul bărbat din viața ei căruia i-a dat totul.”

--------------

 Cand ne indragostim simtim un entuziasm, o euforie ce greu poate fi egalata ca si intensitate si durata de orice alta experienta umana.

 Realizam ca avem in noi energii nebanuite, resurse pe care nu le-am accesat probabil niciodata si o dorinta de a realiza lucruri extraordinare, o motivatie si o placere pentru viata ce ne dau aripi.

 Este momentul cand orice decizie sau comportament in alte circumstante exagerat sau de neimaginat acum este ceva firesc: sa te muti in alt oras sau alta tara, sa te muti in casa cu cineva pe care ai cunoscut de curand, sa te casatoresti si sa faci un copil, sa faci o casa, sa iti dezvolti abilitati noi, sa cauti surse de venit si orice resurse pentru a-ti vedea visul tau si al vostru implinit.

 Exista o singura problema.

 Desi acesta este cel mai inalt moment ca si experienta umana pentru fiecare dintre noi, inevitabil se termina. Pentru unii mai repede pentru altii mai tarziu. De multe ori, aceasta traire se incheie cand suntem in relatie cu persoana de care ne-am indragostit si urmeaza o cadere care se opreste foarte departe intr-o prapastie in care vom avea placerea sa ne intalnim si confruntam cu proprii demoni interiori.

Majoritatea relatiilor nu rezista celor 4 momente critice intalnite in drum spre fundul prapastiei relationarii:

 - Dezidealizarea celui sau celei de care ne-am indragostit

 - Sexualitatea in cuplu si problemele ce vin la pachet cu ea

 - Demonii interiori ai fiecaruia si traumele suferite in copilarie si de-a lungul vietii

 - Lupta pentru putere

 Aici intervine pentru foarte multi oameni despartirea pentru ca pur si simplu incercarile sunt prea multe si prea grele de dus.

 Fara a invata insa lectiile pe care aceste 4 momente critice le aduc cu ele, suntem condamnati sa le repetam din nou si din nou, alergand dupa o noua indragostire, lovindu-ne de demonii nostri acum deveniti mai puternici, luptandu-ne orbeste pentru putere cu persoana care se presupune ca ne-ar fi partener de drum in viata, neintelegand dorintele si nevoile noastre sexuale si ajungand la tradari si minciuna.

 Insa ca in orice calatorie a eroului, si in iubire, speranta si soarele vin dupa ce continuam sa mergem pe drum in ciuda tuturor obstacolelor si greutatilor.

 Invatand lectiile pe care viata, partenerul si propriul suflet vor sa ni le predea, putem iesi la suprafata.

 Putem sa iesim din aceasta prapastie si sa facem relatia noastra una functionala, in care fiecaruia ii este mai bine decat singur si in acel moment, este deschisa calea spre o stare de bucurie, de implinire, de fericire de lunga durata, ce poarta numele de iubire.

 Aceasta este calatoria sufletului uman in cautarea iubirii din experienta mea personala, a celor cu care lucrez si a tot ce am citit de-a lungul vietii.

 Noua mea carte va fi despre acest subiect, cu accent pe despartirile si abandonurile care ne creeaza atat de multa suferinta.

 Am o intrebare pentru tine la care daca imi raspunzi, iti voi da pe emailul cu care ai lasat mesajul un test al fericirii in cuplu cu care sa iti faci o evaluare a sanatatii relatiei tale.

 Deci, intrebarea pe care o am pentru tine:

 Daca ar fi un tipar care ai simtit ca s-a repetat in viata ta si care a dus la suferinta in relatii si iubire, care ar fi acela?

 Poate ai atras un anumit gen de persoane, poate anumite comportamente, poate demoni interiori si traume, poate problemele ridicate de sexualitate sau lupta pentru putere. 

 In ce stadiu simti ca ai ajuns din nou si din nou, te-ai blocat si simti ca nu poti sa depasesti momentul?

 Aceasta este intrebarea la care mi-as dori un raspuns de la tine si vei primi de la mine personal pe adresa de email cu care lasi comentariu la acest articol, testul fericirii in cuplu.

 P.S. Cum iti place blogul nou?

 P.S. 1 Cartile din colectia Alfa sunt aici: http://www.personalitatealfa.com/blog/produse/
 

Distribuie acest articol pe reteaua ta preferata de socializare
Profită de resursele de dezvoltare personală
pe care le-am pregătit timp de 10 ani!
imagine-news
Cum sa ai o relatie perfecta pana de Craciun
Citeste articolul
Descoperă-ți șansele actuale la o relație fericită

Săptămâna asta, în articolul precedent, ai făcut cunoştinţă cu…

Citeste articolul
144 DE COMENTARII
Intră în discuție. Lasă mesajul tău mai rapid cu contul de social media.

Comments

  1. De cele mai multe, datorita neîncrederii in mine si a faptului ca nu puteam comunica normal in relatiile pe care le am avut, am ajuns mereu in punctul de a suferi.

    1. Nu pot indentifica un tipar anume, deoarece ma aflu intr-o relatie de 8 ani si sunt inca foarte tanara. Cu siguranta problemele din trecut afecteaza starea de bine, iar problemele din relatia parintilor mei par a se intampla si in relatia mea.

  2. Buna Pera,

    Nu stiu daca pot identifica un tipar relationar. Am avut 2 relati scurte pana acum, ambele durand aproximativ 3 luni. De al doilea baiat m-am indragostit foarte tare. Cel mai mult mi-a placut la el faptul ca este muncitor ( a muncit inca din liceu, la facultate a facut practica, voluntariat, este genul de persoana careia nu ii place sa piarda timpul), descurcaret, foarte grijuliu si atent cu mine. L-a inceput el ma cauta, el isi dorea sa ne vedem mai mult decat imi doream eu. Dupa o luna m-a prezentat parintilor lui, care stau intr-o zona rurala, de munte, si atunci am vizitat zona, mi-a placut foarte mult, m-am simtit foarte bine, simteam ca intre noi doi se dezvolta o conexiune speciala, a fost punctul culminant cand mi-a dar seama ca sunt indragositat. Dupa au inceput sa apara problemele. Eu imi doream foarte mult sa il vad, ii simteam lipsa, insa au fost cateva dati in care el mi-a promsi ca ne vedem si a intervenit ceva si nu a mai putut, mi-a promis ca ne vedem la o anumita ora si nu a mai putut sa ajunga la ora respectiva, a ajuns mai tarziu. De fiecare data eu ma suparam si ma enervam, eu am inceput sa insistam sa ne vedem, si cred ca el ca sa nu ma dezamagesca imi facea promisiuni pe care nu le putea tine. Cred ca si faptul ca eu am insistat la determinat pe el sa imi promita lucruri de care nu se putea tine. In afara de asta, cealata problema, a fost faptul ca el mergea foarte des acasa ( el sta in Brasov in timpul saptamani, dar in weekend se duce la parinti care sunt de langa o localitate de lang Brasov) ca sa ii ajute pe ai lui la treaba, care au o gospodarie foarte mare. Daca nu s-ar duce el acasa, ai lui ar trebui sa angajeze pe cineva. El mi-a zis ca face asta pentru ca ai lui l-au ajutat foarte mult cand era mic, a avut niste probleme de sanatate si parinti lui au cheltuit multi bani pentru el ptr operatii. Acum el cred ca se simte intr-un fel obligat sa ii ajute. Parinti lui nu il obliga, dar ii solocita ajutorul, iar el nu poate sa ii refuze, probail ca nici nu s-a gandit la asta, pentru el este ceva normal. Are 24 de ani, are un job, si este independent din punct de vedere finaciar de parinti. Mie mi-a fost foarte greu sa accept si sa inteleg situatia lui, pentru ca eu consider ca pentru a te putea maturiza este necesar sa te separi de parinti, daca el se tot duce acasa si face ce zic ei nu are cum sa isi construiasca propria lui viata. Eu cred ca asa incepe procesul de maturizare. Poate ca nici eu nu sunt suficient de matura, am doar 22 de ani si in plus eu inca mai depinde de ai mei financiar. Dar din punct de vedere emotional nu depind de ei. Cred ca la exista posibilitatea ca la el sa dureze mai mult. Oare gresesc, oare am fost prea rigida si l-am judecat prea tare ? Punctul culminat al confictului a fost cand el mi-a zis ca ar vrea sa isi ia un job part time in weekend ca sa isi ia o masina sau un apartament cu prima casa. Eu am avut o reactie de moment: primul gand care mi-a venit in minte a fost ok, daca iti iei un job part time asta inseamna ca nu o sa te mai duci acasa, dar pentru relatia noastra nu poti sa faci acelasi lucru. Pe moment ( de altfel asta am inceput sa simt de mai mult timp) am simtit ca pentru el relatia noastra/ eu nu sunt suficient de importante in viata lui si ca are alte prioritati. Cred ca am pus prea multa presiune pe el, poate ca l-am sufocat, pentru ca eu am insistat sa ramna si in weekend-uri in Brasov sau am insitat sa ne vedem. El a incercat sa imi spuna ca il agasez, a zis ca simte ca nu am incredere in el, dar eu nu mi-am dat seama cum sa imi schimb comportamentul ca sa il ofer mai mult spatiu. M-am comportat cum niciodata nu as fi crezut ca o sa ma comport, pentru mine este foarte importanta libertatea, insa lui, se are ca nu am fost in stare sa i-o acord. Ideea este ca ne-am despartit. Stiu ca am gresit, sentimentul de vinovatie ma apasa. Inca tin la el si il iubesc. Nici nu stiu ce sa fac. Crezi ca ar mai exista o mica speranta sa ne impacam si sa facem lucrurile sa mearga? Cum as putea sa procedez ca sa il aduc inapoi la mine? O parte din mine ar vrea sa ne impacam, o alta parte nu vrea sa ne impacam pentru ca il ultimul timp am suferit foarte mult si il vad ca imatur din punct de vedere emotional, si exista alta parte care se simte vinovata si careia ii este teama ca va fi la fel de agasanta si cu urmatorul baiat sau cu actulualul daca ne-am impaca.

    1. Larisa…. frumos nume! 🙂 Ti-am citit cu interes postarea pt ca am observat o asemanare cu viata mea. Si mie imi interzice sotia sa ajut persoanele apropiate mie si la care eu ma simt dator, atata timp cat si noi avem treburi de rezolvat. Nu e usor! Te inteleg! Parerea mea e ca ar trebui sa l intelegi ca vrea sa-si ajute parintii. Faptul ca merge pe la ei nu inseamna neaparat ca il influenteaza sau ca va ramane un mamos. In definitiv, toti ar trebui sa ne ajutam parintii, mai ales cei de la tara unde este mult de munca. Insa trebuie sa ne traim si viata. Deci, certurile pe tema asta l-au indepartat de tine. Parerea mea e ca daca ii oferi libertatea de care are nevoie, sint sanse sa-l readuci langa tine. Dar…. misca-te repede pana nu pune mana alta pe el. 🙂 Succes!

      1. Un barbat care weekend de weekend merge acasuca la mama si tata, va face asa si dupa ce se va casatori. Daca nu iti place asta la el, las-o balta. Nu merita. Asta va fi mereu un motiv de iritare intre voi.
        Pe de alta parte, daca esti prea geloasa si posesiva, chiar si cel mai bun si independent barbat va fugi de tine cat il tin picioarele.

        1. Si inca nu ti-am raspuns la intrebarea ta! 🙂 Cu Larisa a fost doar o dorinta de a ajuta.
          Am avut si eu un tipar la viata mea. Cunosteam o tipa, relatia dura trei luni si apoi exact un an stateam pe bara. Dupa care o luam de la capat. Ceasul tiparului functiona destul de bine. Avea erori destul de mici. 🙂 Daca pe atunci ar fi existat Pera si arta seductiei, totul ar fi fost altfel. :))))

  3. Buna! Tiparul la mine a fost cam în felul următor. Vorbeam pe facebook, ne vedeam, începeam sa ieșim si sa ignoram tot ce aveam în jur, apoi când începeam relația nu dura mai mult de o luna doua si începeam sa ne certam. Era momentul când dispărea ceata perfecțiunii si vedeam defectele, diferențele, regretele. Initial era momentul când ma despărțeam de el deoarece nu voiam sa ma implic in problemele lui. Dar in noua relație, am depășit momentele respective. Acum e constantă linia noastră si se instaurează monotonia si încercam sa schimbam acest lucru.
    Cam atât momentan. O zi frumoasa 🙂

  4. Buna, bănuiesc că am avut parte de tiparele veșnic întâlnite, pun suflet și dedicație intr-o relație și putinele cate am avut au fost de durate lungi, câțiva ani. Blocajul meu are loc după o perioadă de 2-3 ani de relație, după ce mi-am dedicat trup și suflet, l-am susținut în tot ceea ce face și nu am primit acelaș comportament sau iubire, bărbații cu care am fost, după ce au reușit să își obțină realizările in viața au hotărât că se pot descurca și singuri, presupun că am uitat, eu ce îmi doresc să realizez? Succesul lor nu era succesul meu cu toate că eram pe acelaș drum.

  5. La mine a fost tiparul banilor, si au fost mai multe suferinte care s.au transformat in lectii si inca lucrez la asta.

  6. Pun partenerul pe primul plan, iar pe mine mă subestimez, nu am încredere în mine, nu mă respect și ofer tot ce am mai bun fără să aștept ceva in schimb, dar mai târziu îmi dau seama că am dat tot și obosesc, se epuizează resursele fiindcă am și eu nevoie să primesc măcar puțin înapoi să pot întreține flacăra. Și așa ajung să fiu rănită și să sufăr.

      1. Să lucrez la încrederea în mine și să mă respect mai mult, să mă iubesc și să mă pun pe primul plan, să învăț mai mult despre dezvoltarea personală.
        Și dacă eu voi putea face toate acestea pentru mine, va fi mult mai ușor să le ofer și celorlalți, iar astfel nu voi mai avea așteptări din partea celorlalți, deci nu voi mai fi dezamăgită.

  7. Bună Pera. Am trecut prin toate și mai multe decât acestea. O relație de peste 24 de ani mi-a dat șansa experimentării tuturor trairilor. Nu recunosc un tipar al necazurilor pentru ca încă nu am învățat lecția, probabil.

  8. Risipirea, compromisul de dragul celuilalt, tendinta de a darui neconditinat dar din “preagolul” emotional. Am uitat ca pentru a iubi pe celalalt, e nevoie sa ma iubesc.

  9. Buna. Raspunsul ar fi acela ca tiparul care m-a dus la suferinta este ca am fost intotdeauna prea disponibila, insistenta, poate am fost catalogata ca ”disperata” dupa iubire. Si aici am gresit. La un moment dat (pe la 29-30 de ani) mi-am ”bagat picioarele” in disperarea asta si am invatat sau am redescoperit cum sa ma distrez eu cu mine. Am si acum momente in care simt nevoia de spatiu dar am gasit un echilibru.

  10. Teama de abandon! Aduce cu sine gelozie & paranoia & neincredere in partener. Acest demoni apar la 1 an dupa relatie. Dupa 1 an jumate – 2 ani, relatia se incheie. 4 iubiti am avut, cu toti cei 4 dupa aproape 2 ani s-a terminat povestea. Eu suferind. 2 ani e un prag de care nu pot trece. Poate e o trauma ce nu am descoperit-o inca si asta ne impiedica sa mergem mai departe catre iubirea matura.

  11. La mine treburile stau în felul urmator: ma îndrăgostesc e totul bine și frumos,dragostea plutește în aer dar după foarte puțin timp adică 2 3 luni intervine gelozia adică în capul meu se întâmplă milioane de scenarii care bineînțeles se dovedesc a fi false și din lipsa de comunicare din partea mea se ajunge la despărțite

  12. Tiparul meu a fost clar. Am luptat ca o nebuna sa salvez ceva ce era oricum pierdut. Doar eu am luptat,eu m-am complacut in relatii toxice,eu am dorit sa schimb omul de langa mine cu toate ca eram constienta ca lupt in zadar. Intr-o zi am inceput sa te citesc.Am pus punct si am luat viata de la capat. Multumesc Pera.

  13. Buna!
    Tiparul care se repeta in cazul meu e ca atrag mereu oameni cam cu aceleasi probleme emotionale, cum ar fi oameni imaturi emotional, cu fel de fel de toane si comportament arogant facandu-ma sa ma simt prost. Am inceput dezvoltarea personala de mai multi ani si incet, incet sper sa intalnesc si pe cineva potrivit.

  14. Buna,tiparul meu este in felul următor tot timpul trebuie sa lupt pt ceea ce doresc si cititind mai nou tot ce imi trimiți am invatat ca si daca trebuie sa o iau de la zero o fac,de multe ori relațiile mele se rupeau ori din cauza minciunii ori a indiferenței,sau a dezamagirilor din relatia anterioară.

  15. Tiparul relațiilor mele…Ar fi 2 tipare.
    Primul …sa ajung sa fiu intr-o relație cu cineva care inițial nu mă atrage deloc. Dar ca e acolo lângă mine mereu, am sprijinul lui, începe sa îmi placa prezenta lui în viața mea și îmi da sentimentul ăla de siguranță. Dar îl vreau doar ca prieten, ca pe un frate pentru ca știu ca nu e ce am eu nevoie cu adevărat. Doar ca vine momentul meu de vulnerabilitate și atunci cad prada iluziei și decid sa fiu cu acea persoana și trăiesc cu impresia ca țin foarte mult la persoana respectiva, inntimp ajung sa cred ca chiar o iubesc . Și bineînțeles ca după o anumita perioada de timp incep crizele exitentiale dar în loc sa ies din acea relație ca un om normal încep sa mă comport ca un “copil crizat” cum marea lor parte au descris comportamentul meu. Și asta pentru ca nu știu ce vreau, deși undeva în adânc știu ca nu vreau relația respectiva, dar îmi e frica sa fiu singura, îmi e frica de abandon. Dar la un moment dat vine ziua aia când, după foarte mult timp în care m’am chinuit pe mine , pe el, pe amandoi, îmi iau inima în piept și pun capăt.
    Al 2lea tipar e cel în care mă simt atrasa instantaneu de un tip, începem sa ieșim împreună. Îmi promit ca de data asta o iau încet și doar mă bucur de moment având grija sa nu mă ignor pe mine de dragul celuilalt. Doar ca el face chestii atât de faine ca încep sa visez cu ochii deschiși și mă văd deja departe în viitor incercând sa ma vizualizez cu el peste luni poate chiar ani. Și deși intuiția îmi zice ca nu e ce am nevoie, deși sunt atâtea semnale de alarme ca el nu e ok pentru mine, mă încăpățânez sa încerc , dar devin nesigura, vulnerabila, inferioara si automat felul meud e a fi se shimba..Și cucat incerc sa fac sa mearga cu atat parca se destrama si e torul diferit de cum era la inceout .pana intr-o când el dispare brusc din peisaj….Fie fără sa spună ceva …Fie aflând ca sia găsit pe altcineva.

  16. Buna ,
    Inaintea de a raspunde am citit restul comentarilor. M-am regasit in majoritatea experiențelor celorlalti . Si am reusit sa-mi dau seama ce puncte critice am depasit si unde-i buba . Pana acum doi ani in fiecare relatie experimentam tot, mai putin relatia functionala. Prea multa dorinta, prea disponibila, gelozie, neincredere in mine , apoi nemultumiri tinute in interior si de aici nervi si certuri fara a-mi da seama ca la mine-i problema . Dar de cand mi-am pierdut mama, ramanand singura si cu niste responsabilitati carora nu stiam sa le fac fata, a fost un dus rece, am invatat sa am grija de mine si sa fiu multumita de mine, am invatat sa comunic, acum si firea impulsiva s-a mai domolit, cauta liniste, nu putere insa traumele trecute (si/sau demonii interiori) sunt prezente.

  17. Buna, Pera! Am o mare problema din cauza careia ma cert tot timpul cu el, e o incapatanare stupida, si foarte insistenta de a-l presa ca sa-mi ofere ce vreau si nu-mi ofera nici pe jumatate si el spune ca “face tot ce poate: nevoile afective din intimitate. Eu ii reprosez mereu, sau incerc sa-i comunic nevoile astea cu frumosul, iar el se enerveaaza pt ca ii cer (spune ca il fac sa nu-si mai doreasca sa fie cum am nevoie, dar si fara sa-i cer tot nu e cum am nevoie). E foarte manipulator si incearca sa ma faca sa “il accept asa cum e”, iar eu ma enervez si mai rau Si e a treia persoana de genul asta in viata mea. Pana sa se mute din chirie era o bomboana (vb vine, ca nu platea mai nimic unde statea), iar dupa mutare nevoile lui m-au anulat pe mine si nevoile mele rapid. Ce mai pot sa fac? Deja nu mai facem sex decat foarte rar, si atunci ma enervez, ca de fiecare data. De ce atrag oamenii astia egoisti? Sunt si eu asa?

    1. Daca tu mereu il bati la cap,da-mi afectiune,fa aia si cealalta cum vrei sa fie?Trebuie sa-ti ofere afectiune si ce mai doresti tu pt ca asa simte,nu pt ca tu il obligi.Barbatii sunt asa cu cat ii critici mai mult cu atat fac mai mult contrariul,lor nu le place sa fie victime si nici sclavi,libertatea pt ei e foarte importanta.
      Problema de fapt e la tine,stai prost cu stima de sine,nu te simti bine deloc tu cu tine insati,nu te valorifici indeajuns,asa ca cersesti atentia celuilalt pt a compensa asta.
      Trebuie sa te iubesti pe tine,sa te accepti,sa fi fericita tu cu tine insati si apoi toate relatiile din jur se vor schimba.

    2. Nu-i cere tu afectivitate, ca de aia se enerveaza. Provoaca-l indirect sa ti -o ofere el de buna voie. Adica…. fa-l intr-un fel sa intoarca iar capul dupa tine. Hai ca-i usor, doar esti femeie! 🙂 Succes!

  18. Am incercat sa o fac sa treaca peste despartirea parintilor si m-am implicat prea mult in viata ei personala.

  19. Buna Pera ! Ceea ce am sesizat eu in relatii este faptul ca in momentul in care ma simt foarte atasata sufleteste de prietenul meu , intervine o raceala din partea lui . Acesta este tiparul . Im ajuns la concluzia ca o relatie este ca un dans in doi . Trebuie sa cunoastem momentul cand putem inainta , sau e necesar sa retragem un pas …

    1. Am avut 3 relatii . Prima a rezistat 15 ani , a doua a fost de aproape 6 ani ,iar relatia in care ma aflu are aproape 1 an si jumatate .

  20. Dupa o relatie incheiata dezastruos dupa 4 ani, am ajuns in momentul 0, apoi am inceput sa-mi dau seama cine sunt si ce imi doresc si sa ma dezvolt personal iar in momentul in care ma simteam foarte implinita si multumita de mine si de viata mea, mi s-a intamplat sa ma indragostesc din nou nebuneste, cum nu am mai fost niciodata (dar cred ca asta spunem mereu) iar acum dupa 8 luni de relatie, aceasta a inceput sa se degradeze si realizez ca persoana iubita de acum este aproape identica cu fostul. Am inceput sa inteleg ca problema este la mine, eu imi aleg acelasi tipar de barbati de care ma indragostesc nebuneste, ofer totul in relatie si cand realizez ca persoanele respective nu ofera la fel de mult (asta e tiparul) o iau razna, devin frustrata, deprimata, anxioasa, ma simt folosita si acest lucru se reflecta in viata de cuplu si dau vina mereu pe ei ca nu-mi ofera ce le ofer eu lor, desi ei sunt aceiasi, nu s-au schimbat de la inceput, eu ma satur de oferit incontinuu fara sa primesc la fel de mult inapoi si o iau razna. Acest tipar cred ca mi-a fost implementat de catre familia mea, unde mama joaca rolul de eroina care le face pe toate si il cicaleste pe tata ca nu face la fel de mult ca ea. Credeti ca tiparul ar trebui schimbat? Dar cum ca nu ma pot indragosti de altfel de persoane, am incercat si nu pot ramane intr-o relatie in care sunt tratata prea frumos, ma plictisesc, sunt oare masochista? Si daca nu tiparul este de vina, ci comportamentul meu in relatie, ce credeti ca as putea face pentru a nu deveni depresiva si frustrata cand vad ca ofer prea mult si primesc prea putin in schimb?

    PS: ador munca dvs si sunteti un om genial ca facesti asta gratis si ajutati atatia oameni. Tot mai sus!

  21. Am avut doua relatii de cate 2 ani fiecare.Ciudat a fost ca finalurile celor doua relatii au fost asemanatoare,iar eu am iesit “sifonata” din ambele.Cand credeam ca era bine si frumos,BANG…m-am trezit langa niste persoane pe care nu le mai recunosteam.Mi s-a reprosat ca sunt geloasa, cu toate ca niciodata nu am facut vreo criza de gelozie sau nu m-am manifestat in vreun fel anume.Am ajuns sa cred ca eu sunt de vina si mi-e teama sa mai incep o alta relatie.

  22. Monotonia ar fi un tipar in relatiile mele, din cauza rutinei nu mai e nimic nou, conversatiile lungi de alta data sunt din ce in ce mai scurte, sexul din ce in ce mai rar, activitatile impreuna s-au rarit, interesele comune nu mai sunt aceleasi si toate astea duc la plictiseala.

  23. Cred ca problemele in relatiile mele (7, 15 si 6 Ani), au fost manageriate intotdeauna cu brio, pana la “ultima piatra de temelie”: lupta pentru putere. Fiind o persoana cu o personalitate puternica, am reusit, din pacate, sa castig aceste lupte, in urma carora barbatii din viata mea s-au autocastrat. Acesta e intotdeauna inceputul sfarsitului…. E ciudat sa castigi lupte pe care, de fapt, Iti doresti sa le pierzi….

    1. Frumos spus… Ai ajuns pare-se sa cunosti relatia dintre contraste, frumusetea lor,dualitaea fireasca…putere insa vulnerabilitate,lupta insa (vrei) pace, o negociere cu propria feminitate care presupune vulnerabilitate.

  24. Buna. Cred ca astept prea mult de la celalalt si consider ca el este responsabil de fericirea mea. Si din aceasta cauza, intru intr-o stare asemanatoare cu depresia, in care nimic nu ma multumeste si din care ies foarte greu singura, ci doar cu ajutor din exterior. 😕

  25. In acelasi punct nu am ajuns niciodata. Insa intr-un punct in care am ajuns intr-o relatie care a tinut 4 ani a fost in ceea ce priveste comunicarea. Ceream unul de la celalalt sa fim de acord cu lucruri in care credea celalalt fara argumente pro si contra si astfel ajungeam la discutii contradictorii.

  26. Buna, Pera! Cred ca am mai multe tipare..cel mai nou e ca cel cu care sunt m-a agresat fizic si am acceptat, adica am ramas/m am impacat cu el. Iar altele..nu stiu sa le identific. Nu-mi sunt ascultate/imi sunt negate dorintele, cand imi exprim nevoile.Mi se da de inteles ca nu am decat sa accept situatia, si eu ma enervez, ma cert, impung ca un Berbec ce sunt, dar pana la urma cedez (renunt la a-mi mai bate capul ca stiu ca vorbesc degeaba). Acum, ce ma preocupa cel mai mult este, ce pot face ca sa nu mai intalnesc niciodata un om violent? Mi-e frica de mor sa nu am aceeasi “soarta” a mamei mele, cu o casnicie otravitoare psihic, cu urme de vanatai si cu regretul de a-l fi iubit pe cel de langa mine. Si cum pot face sa-mi identific tiparele ca sa le elimin?

    1. Testeaza-i! Provoaca-l la o cearta si vezi cum reactioneaza apoi fa misto de el pana il enervezi tare. Sau putina gelozie…. A doua zi iti ceri scuze si ii spui ca erai in perioada proasta. 🙂 Daca e si putin baut e si mai bine. Un test in plus. Oricum, fii pregatita pt orice (palma). Succes! 🙂

  27. La mine tiparul care-mi dă târcoale mereu, in ultimele 3 relatii (căsătorii) este al scăderii interesului sexual al partenerei, desi atentia, dragostea si aprecierea mea pt ea rămân neschimbate. Ajung să imi neg dorintele sexuale si chiar să mă simt vinovat că imi doresc mai mult decât ea. Ca si cum ea ar fi etalonul, iar eu cel care greseste. Si chiar dacă ea se simte foarte bine in momentele de amor, nu isi doreste mai des. Am ajuns la concluzia că sunt prea devotat, atent la nevoile ei, mereu acolo, si fac asta probabil dorind să primesc in schimb mai mult amor – pe care nu-l primesc. Si văd alti bărbati care se poartă rece si grosolan cu partenerele, iar acestia primesc mai mult decât mine. Nu inteleg ce imi transmite acest tipar. (Singura relatie in care am fost total implinit pe acest plan a fost in relatia cu amanta – singura relatie).
    Am inceput de 2 ani dezvoltarea personală cu Pera si am făcut progrese mari de intelegere si comportament, insă aici nu inteleg ce am de făcut. Singura chestie care functionază este să o fac putin „geloasă” – atunci vrea să mă „recâstige” si se apropie intim… nu inteleg de ce tb să fie asa lucrurile?

    1. Se zice ca o un bărbat oferă atenție ca să obțină sex, iar o femeie oferă sex ca să obțină atenție. Poate ca ceea ce numești tu atenție nu este decât o disponibilitate, un “cersit” pe care femeile il simt și le repugna. Dacă nu faci o femeie sa nu mai poată de dragul tău, dacă nu se simte adorata, dacă nu vorbești pe limba ei … Știi continuarea.

  28. Atrag mereu barbați cu diferite probleme pe care eu Maica Teresa trebuie sa î ajut sa își depășească problemele. Sau recent am dezvoltat o teama de commitment și atrag bărbați deja în relații sau însurați pentru ca probabil îmi ziC ca nu e loc de commitment acolo 🙂

  29. Bună Pera! Ce-mi vine acum în minte …când am simțit ceva puternic pentru cineva nu a fost nimic intre noi, sau foarte puțin din partea celuilalt fata de ceea ce îmi doream eu…iar când am fost intr-o relație cu cineva, care avea sentimente pentru mine, nu simțeam eu ceea ce ar fi vrut celălalt sa simt. ..cred ca acesta este un tipar al meu…și chiar îmi doresc sa dispară. ..îmi doresc sa iubesc și sa fiu iubită. ..

  30. Pera, eu am avut un tipar clar care s-a repetat de 3 ori si a dus la despartire si suferinta in cele din urma: m-am indragostit, am crezut ca traiesc un vis, ultimele doua ori cu cele 2 sotii pe care le-am avut, dar comportamentul meu izvorat din neincredere in propria persoana si totala lipsa de experienta in relatii a dus la despartire.

  31. Daca as putea identifica un tipar comportamental in relatiile mele, atunci acela ar fi urmatorul: am cautat sa gasesc de fiecare data referintele intr-o noua relatie dupa modelul relatiilor anterioare. Sa caut aceleasi defecte la partener, sau sa inintiez aceleasi pattern-uri comportamentale. In momentul in care m-am detasat de toate aceste aspecte si am redevenit EU, lucrurile au capatat o noua lumina. Am investit mai mult in relatie, mi-am dat seama de minusurile mele am cautat sa fiu mult mai toleranta cu celalalt si de asemenea am remarcat uluitorul adevar: celalalt este oglinda ta. In momentul in care am constientizat aceste aspecte, viitoarea relatie a fost cu mult deosebita de toate cele pe care le-am avut. A fost ca o revelatie…

    Mihaela

  32. Tiparul meu as spune ca ar consta in faptul ca atrag fete frumoase intru in relatie …. si ce se intampla sau ce nu se intampla … dupa 2 ani despartie!!! in plus cel mai distrugator sentiment/demon trezit e gelozia… de fiecare data asa se intampla … dupa cateva luni 4-5 “iubita” treb sa vb cu persoana de sex opus… seara treb sa chat-uiasca !! am zis ca eu sunt de vina pt ca imi imaginez lucruri ireale… dar mai tarziu , dupa ca 2 ani , bineinteles ca am avut dreptate… perioada in care bineinteles nu a fost prea putin intalnita gelozia !!! concluzia la care am ajuns si le zis invatata a fost ca atunci cand apare sentimental de genozie sa ies din relatie pt ca e unul dintre cel mai distrugatoare sentimente si pt ca pur si simplu pierdenergie si timp !!! cand ma uit la cunoscuti care isi intemeiaza deja familii (… au stabilitate chiar si financiara ceea ce nu e de neglijat ) ajun la concluuia ca ar trebui sa preiau modelul lor

  33. primele 3 luni o relatie superba , apoi cu cat lunile trec si intervin certuri si momente in care te simti singur iar in final la 9-10 luni apare momentul in care relatia este la pamant si nu mai gasesc o cale comuna de a rezolva lucrurile .Din pacate in momentele acelea singurul lucru pe care il am in minte este sa inchei relatia si sa merg mai departe ..

  34. Poate comportamentul meu , probl din copilărie si faptul ca am crezut ca un om se va schimba.. Din cauza asta sufăr de 10 ani

  35. Salut Pera,

    Pot spune ca am ajuns intr un tipar ce se tot repeta cand vine vorba de relatii si iubire. Din pacate nu am reusit sa imi invat lectia si inca ma simt captiv in acest tipar.

    Ultimele mele 3 relatii au inceput si s au terminat intr un mod foarte similar. Ajung sa cunosc o persoana noua, petrecem timp impreuna, amandoi ne simtim foarte bine, comunicam destul de des in zilele in care nu ne putem intalnim stam cu orele la telefon spunem cat de bine ne simtim in compania celuilalt ca dupa 2-3 luni tipa sa se desparta de mine pe motiv ca nu e un moment bun pentru ea sa fie intr o relatie sau ca nu simte acea scanteie acei fluturi in stomac la care s ar fi astptat. De fiecare data cand s a intamplat asta fosta partenera imi spune si ca sunt un tip grozav, si ca ii place mult de mine ca persoana si ca ce se intampla e din cauza ei nu a mea .

    Cand se intampla asta gandurile mele spun ca eu sunt de vina ca nu am putut sa comunic indeajuns de bine cu persoana respectiva, ca nu am dedicat destul timp sau ca puteam face mai multe

    In ultima relatie am incercat sa fiu mai intelegator, sa am mai multa rabdare si ma simt ca si cum eu am lasat de la mine fara ca partenera sa bage de seama si in acelasi timp, personal, am senzatia ca am pierdut respectul fata de mine.

    Nu imi dau seama daca trec prin acest tipar din cauza actiunilor mele sau a lipsei acestora sau daca e din cauza tipului de partenere, clar e o lectie de invatat din toata treaba asta.

  36. Buna! Cred ca am tras lozul castigator. Suntem casatoriti de 27 de ani,am trecut prin multe impreuna si nu am abandonat. Au fost suisuri si coborasuri dar comunicarea a fost solutia. Cand iubesti cu adevarat faci si compromisuri.

  37. Personalitati si obiceiuri diferite pe care le.am neglijat la inceputul relatiei, desi in timp stiam ca vor duce la despartire.De asemenea necomunicarea dorintelor si a discrepantelor de temperament ce duc la certuri si gelozii nefondate.

  38. Daca ar fi sa identific un tipar care s-a repetat si care a dus la suferinta ar fi ca de fiecare data cand iubesc pe cineva sunt vazut altceva decat un iubit. Si chiar daca am trecut peste asta, au intervenit cele 4 momente critice. Cu asta ma confrunt si acum.

  39. Am alimentat o viata, aparentele din dorinta de a fi “mai mult decat eram “pentru a deveni mai apoi victima actiunilor mele care ma conduceau pe drumul periculos a “ceea ce pare ” si nu a “ceea ce este” de fapt era directia spre pierderea de sine si nasterea unei confuzii din care ….precum un paianjen care se prinde in propria panza tesuta de el cu multa maiestrie si efort…….este foarte greu de iesit.
    Uneori ne convingem de un lucru (este persoana potrivita) si depunem eforturi inumane sa sustimen convingerile pe care ni le am creat …..oricare ar fi pretul care trebuie platit,
    fara sa ne dam seama ca ar fi suficient sa ne oprim din drumul bine cunoscut si sa devenim sinceri cu noi insine , sa spunem :Poate m-am inselat…..NU E TARZIU SA IMI DAU O ALTA SANSA.
    De multe ori femeile cred ca se realizeaza prin realatia ei cu un barbat puternic, in acest fel ar fi ca si cum ar demonstra ca si ele sunt puternice iar in acest fel AU VALOARE.
    Cand vine aceea zi in care o persoana incepe sa se caute pe ea insasi , sa se descopere, sa se inteleaga, sa se ierte , incepe sa se contureze tot mai clar CEEA CE ESTE si nu CEEA CE PARE, nu mai are nevioe sa SUFERE pentru putina PUTERE sau putina VALOARE impumutata cu mare pret de cineva din afara EI.
    ELIBERAREA DE LIMITELE IMPUSE DE NOI INSINE, DE CONVINGERILE PERSONALE NE DUCE LA DESCOPERIREA VALORII PERSONALE CARE NE DEZVOLTA PUTEREA ASUPRA NOASTRA!
    UNICA PUTERE CARE ARE CU ADEVARAT VALOARE!!!!

  40. Buna Pera, Am observat ca barbatii de care ma indragostesc au sau au avut tati severi , in ciuda pregatirii deosebite Directori sau Ingineri prefera sa ii educe cu pedepse si bataie.In general sunt foarte inteligenti,inalti si foarte rebeli rokeri, frumosi la fata ,gentelmeni in comportament si ingrijit imbracati.Aceleasi calitati/stil de educatie le avea si tatal meu. Sotul meu dupa 11 ani de relatie si 6 de casatorie , a redevenit un consumator de alcool cum era tata . De aproximativ 6luni a devenit si cam 80% indiferent la dorintele mele dar, spune ca ma iubeste.Cred ca am o comoditate , obisnuinta si nu vreau sa renunt desi de revelion am avut surpriza sa ma indragostesc sau asa am vazut eu atentia primita de la un barbat de varsta mea aproximativ( sotul meu e mai in varsta cu 7 ani) , cu parul pana la talie , blond .Cred ca am mai avut asa o revelatie si la 22 de ani si m-a durut f.tare.M-am gandit de fiecare data ca fie e ma destept decat mine si nu- l merit, fie e mai frumos, prea tanar sau pur si simplu prea bun si nu-l merit.Dar din copilarie mi-am dorit tot ce nu pot avea.Acum m-am oprit si mi-am dat un ragaz sa vad daca nu m-am inselat,poate mi s-a parut sau poate sotul meu merita un respect deosebit pentru ca ma suporta si inchide ochii la avalansa de tampenii si stricaciuni pe care le fac la masina si prin casa cand trebaluiesc.As vrea sa inteleg cum ma poate iubi cand sunt asa indaratnica .Muncesc mult cu rezultate acceptabile.

    1. cred ca femeile isi cauta barbati asemanatori tatilor si barbatii asemanatori mamelor eu mi am dat seama de asta la ultima relatie cand prietenul meu avea multe in comun cu tatal meu dependenta de munca agresivitate manipulare si totusi eram atrasa de el desi imi promisem sa nu mi aleg niciodata un tip asemanator tatalui oare oi fi masochista ?

      1. Tiparul meu e sa ma indragostesc de barbati foarte increzatori, carismatici, muncitori. Dar, in prezenta lor devin nesigura, usor tampa sau agresiva. Din cauza lipsei de incredere in mine, nu reusesc sa fiu acea alfa feminina (domoala si totusi sigura, calda si totusi impunatoare, gentila si totusi periculoasa).
        Asa ca i-am evitat.
        In cele din urma, m-am casatorit cu un barbat bland, de care nu am fost foarte atrasa fizic, “non-threatening”, cu care am o relatie buna de 7 ani (am parte de respect, acceptare, sustinere umor, sex, impartirea resp, etc). Dar lipseste partea aceea “salbatica”, chimia aceea puternica, care nu a fost niciodata din pacate.. si lipseste admiratia aceea fata de el, dupa care sunt avida.. (si dupa care si el este avid.. il iubesc, il respect, am fost si sunt doar a lui, dar am nevoie sa il simt mai puternic, sa simt ca ma uit in sus la el; defapt, urasc faptul ca il domin, ca de multe ori sunt mai perspicace si mai rapida decat el..)

        Sunt o persoana loiala, si cred cu tarie in valoarea asta.
        Acum imi doresc sa evoluam impreuna.
        El sa devina alfa, eu la fel.
        Uneori, ma tem ca evoluand, voi deveni potrivita pentru tipul dintai descris 🙂 si asta sa ma faca sa vreau sa schimb ce am deja…

  41. Buna Pera! Daca este ceva care ma face sa regret si care s-a repetat de multe ori este faptul ca , de prea multe ori am acceptat jigniri la adresa mea , ne având puterea de a pleca si de a-mi impune punctul de vedere.
    Cand in final am reușit sa o fac , este luată drept ofensa !
    Iti Multumesc mult Pera m-ai ajutat mult in deciziile luate!!!

  42. Tiparul care se repeta la mine este faptul ca eu evoluez iar partenerul nu poate tine ritmul cu mine.

  43. Am tolerat si permis foarte multe; toleranta mea a fost inteleasa eronat; am iertat foarte mult; drept apreciere am fost denigrata, umilita, injurata, santajata etc

  44. Am avut 3 relații de câte 2 ani până sa-l întâlnesc pe soțul meu cu care sunt împreună de 6 ani. Am trecut prin multe încercări iar cu ajutorul cărților tale eu m-am vindecat de gelozie și mi-am găsit vocația. În relația cu soțul am trecut peste 2 borne dar celelalte 2 de repeta la un anumit interval.

  45. Bună,îmi vine foarte greu sa vorbesc despre mine deoarece cred că de tratează de un blocaj emoțional.Am atras persoane cu probleme la rândul lor ,eu am rezolvat într un fel problemele lor dar la mine nu m am gândit deloc,așa face că am avut o relație de 10 ani care nu ar fi trebuit să dureze nici un an dar…mentalitatea .După aceea nevindecată de trauma respectivă am intrat în alta și aici am greșit tiparul de personalitate care l am ales deoarece asta avea dublu probleme ,gelozie ,nesiguranță,lipsa de încredere….etc .Aici nu pot evalua daca am terminat eu sau mi a luat o înainte pentru că el mai avea o relație cu alta femeie.Cert este că acum am încredere în mine dar nu am în nici un bărbat .Știu că e gresit dar nu pot ieși din situația asta.Nu am nici o graba dar nu mai vreau sa sufăr ,pentru că asta mi a adus și boli in corpul fizic și am o datorie față de mine .Mă bucur mult că te am cunoscut ,citesc tot ce pot și Dumnezeu mă va lumina.

  46. Buna, Pera! Tiparul care mi se tot repeta in relatii il reprezinta alegerea partenerilor dupa anumite criterii “false” ajungand sa fiu dezamagita de persoanele respective pentru ca pareau intr-un fel la inceput si se dovedeau a fi cu totul altfel mai apoi.

  47. Sunt intr-o relație de aproape 5 ani și e singura relație pe care am avut-o dar am observat un tipar in interiorul relației siesi. De fiecare data când ne certam foarte tare ajungem sa nu ne mai vorbim uneori și 3 zile la rând deși locuim in aceeași casa. Eu pentru ca ma simt rănită și am impresia ca îmi păstrez demnitatea iar el din mândrie. O sa încerc sa rup tiparul cumva pentru ca chiar îmi dau seama ca e repetitiv.

  48. Am 21 de ani. Cele 2 relatii pe care le-am avut au durat fix 1 an si 8 luni. Tiparele.. aproximativ aceleasi.. nu ma mai simteam la fel ca la inceput, nu imi mai ascundeam golurile in spatele emotiilor intense pe care le traiam pana intr-un anumit punct.
    Am devenit mereu gelos, posesiv. Am ajuns mai mult “sa ma rog” de cele 2 persoane sa ramana cu mine. Sa accept orice compromis sa pastrez relatia, singura care imi mai dadea o imagine buna despre mine. Si cand faci asta cam ajungi sa fii calcat in picioare si sa mergi dupa cum vrea “respectiva”.

  49. Am intalnit, dupa 4 ani de singuratate, pe cineva de care m-am indragostit asa de tare ca aproape ma doare. Insa am observat ca se repeta un patern, si anume ca vin spre mine barbatii cu probleme, visatorii, pierde-vara, cu dependente, traume nerezolvate, iresponsabili. Evident ca nu iti poti da seama de la inceput, mai ales ca multi stiu si sa minta frumos. Cum incep sa ii cunosc, fug mancand pamantul, pt ca nu sunt genul cu care as incepe o relatie. Am tot fost maica Tereza, dar pana cand? Nu imi pot permite sa fiu iar trasa in jos, insa compasiunea nu imi da pace, hai ca parca l-as ajuta, nu poti sa fii egoista, nu fugi de probleme… Mi-a intrat mai demult o idee in cap, ca suntem aici sa ii ajutam pe ceilalti. Dar cum, cat, in ce masura?
    Am avut doua relatii, una de 4 ani, a doua de 6. Am stat cand am dat de greu si nu eu am fost cea care a renuntat, chiar daca nu imi era bine. Apoi a urmat procesul asta de auto-cunoastere, vindecare, evolutie spirituala, practic mi-am cam facut temele si totusi atrag acelasi gen de oameni. Nu inteleg ce vrea universul sa imi transmita…

  50. Am avut o relatie de 3 ani cu un baiat de care eram foarte atrasa si cu toate acestea ma enervam pe el la culme din diferite motive. Apoi mi-am cautat un partener pe care am putut sa ma prijin, un partener din partea caruia vroiam sa simnt iubire neconditionata si l-am gasit, problema este ca au trecut aproape 3 ani si eu m-am indragostit de primul tipar, si din nou incepe tot vacarmul. Primul si ultimul tipar de care am pomenit il resimnt la fel de intens si avand acelasi “ingredient” . Vreau sa mai spun ca cei doi au in comul parul blond si ochii albastri ceea ce am admirat mereu .

  51. Sunt căsătorită de 10 ani și sunt întotdeauna atentă ce vorbesc când sunt în familie, nu m-am certat niciodată cu sotul meu dimpotrivă, îl încurajez și îl sprijin în fiecare zi în munca pe care o face, nu am avut niciodată conflicte sau lupte pentru putere.

  52. Bună Pera! Îmi place forte mult noul tău blog. Felicitări pentru ceea ce ai reusit sa deveni și mulțumesc pentru consiliile și sugestiile pe care ni le oferi cu atâta mărinimie. 😉
    Eu am 36 de ani și sunt căsătorită de 18. El a fost si este singurul bărbat din viata mea. La fel pot spune și despre el: ca am fost și sunt prima și unica femeie din viața lui (până la proba contrară 😂😅).
    Am retrăit cele patru momente critice de care vorbeai, mai multe ori în toți acești ani… Trebuie să admit ca cel mai greu “lucru” pentru mine a fost și încă este, să recunosc atunci cand am greșit, ca eu am fost de vină. 😟😣🤔 Noroc cu el că nu tine neapărat sa-mi recunosc greșeala😅! El greșește mai mult😈, dar își cere iertare imediat😇. 99% din greșeli sunt doar cuvinte nepotrivite, de care ne simțim jigniți de cele mai multe ori… in rest dragoste și pace (bineînțeles ca mai rămâne acel 1% care este nepotrivire de caracter😤)!!
    Dar dragostea şi încrederea unuia în celălalt, credința noastră în Dumnezeu și dragostea pentru copilașii noștrii (avem o fetita de 10 ani și un băiețel de 12), ne-au ajutat să retrăim tot de atâtea ori și celelalte momente: stări de entuziasm, euforie și energie pozitivă, de care vorbeai la început. Dragostea învinge totul, daca ești dispus sa renunți măcar la demonii interiori și lupta pentru putere.
    Succes și multe realizări în continuare. Te îmbrățișez cu drag.

  53. In principal a fost neincrederea in mine si apoi faptul ca atunci cand simteam ca ceva nu e bine renuntam prea usor.

  54. Am intrat mereu în relații cu oameni care m-au rănit prin comportamentul lor. Oameni care m-au dezamăgit și care mi-au inselat încrederea.

  55. Am atras de obicei persoanele care sunt linistite , dar la ultima mea relatie nu am putut trece peste momentul cand eu aproape eram gata si aveam bateriile terminate si voiam o impacare iar ea intr-o saptamana s-a vazut si ce a mai facut nu stiu cu peste 10 tipi, dupa 2 ani de relatie. Acest lucru mi-a pus capac, ideea in sine e ca ei ii pare rau si si-ar dori sa intru in viata ei din nou , ne-am vazut timp dupa o luna de zile , ea simtea ca e ok … dar eu, nu pot sa trec peste. ( DE CE? Din simplu fapt ca am vazut de 3 ori ca se pupa cu alti cu ochii mei, si ura aia din ochi ei si la cat de perversa e o simt inca in ea, iar la o cearta ceva aduce de fiecare data greselile mele in discutie si nromal ca nu poti sa o suporti ) cu toate ca accept sa fac orice cu ea. NU mai vad o relatie, batand tot pasul pe loc pana acum 5-6 zile, bineinteles nu ma vedeam doar cu ea, am zis sa pun stop , si sa o iau de la capat cu altcineva.
    Cred ca tiparul meu de relatie este tipul ala de relatie care nu ma sufoca si incearca sa imi ofere caldura necesara si un lucru important dragoste in amble sensuri ale cuvantului. Cunoscand o fata de o saptamana si fiind amandoi deschisi trecand prin 2 relatii de aproximativ 5-6 ani , parcă știm ce să ne spunem si ce sa ne oferim unul altuia. Chiar daca mi se pare putin timpul de cunoastere, pe deoparte am o retinere sa nu ma intep pe de alta parte as miza totul. O zi buna Pera !

  56. Buna, Pera! Am observat ca tiparul repetitiv era caracterizat de gelozie, neincredere, teama de a fi respins si egoism. Am realizat ca astea erau parti din mine proiectate in oamenii din viata mea. Asa ca am ales sa schimb, sa lucrez la mine, constienta fiind. Am ajuns in starea de observator si de creator al propriei vieti. Cum am schimbat gandurile si convingerile, cum s-a schimbat si calitatea vietii mele. Am vindecat rani emotionale vechi si am lasat sa plece emotiile negative ce gravitau in jurul meu. Aleg in fiecare zi sa fiu o varianta mai buna decat ieri, am descoperit o Irina ce are o misiune frumoasa aici pe Pamant. Acum atrag oameni faini in viata mea, care ma ajuta in evolutia proprie si relatia in care sunt este cu adevarat una remarcabila. Tiparul s-a schimbat 🙂
    Iti multumesc enorm pentru valoarea pe care o aduci in lume, Pera! Spor!

  57. Am observat ca am repetat tiparul primei relatii adevarate din viata mea: am atras cam acelasi tip de partener egoist, care nu doreste sa faca nici un compromis si pentru care lucrurile trebuie sa fie cum vrea el. De data aceasta, nu am putut avea o relatie cu acest gen de persoana, desi exista sentimente la mijloc. Imi este greu sa am incredere in el pentru ca m-a mintit de cateva ori si l-am prins de fiecare data.

  58. Buna Pera, l-am cunoscut pe sotul meu in clasa a XII-a, pana atunci am avut 2-3 relatie de scurta durata 2-3 luni si fiecare a plecat fara un motiv anume, pur si simplu au plecat. In casnicia mea as putea sa zic ca identific dezidealizarea si lupta pt putere.

  59. Buna!
    Imi vine sa zambesc in timp ce scriu aceste rânduri, pentru ca m am gandit ca eu nu am niciun tipar . Am avut trei relații pana acum si niciuna nu a semănat cu cealaltă . Ce am constatat in timp, este ca daca intri intr-o relație fara așteptari este mai bine, pentru ca daca ele se îndeplinesc e posibil sa trăiești intr-o amăgire, iar daca nu ti se îndeplinesc, trăiești o dezamăgire .
    Iubirea libera si necondiționată cred ca este tiparul .

  60. Suntem intr-o relatie de 30 de ani, am avut mereu urcusuri si coborasuri iar problema noastra este legata de traumele suferite in copilarie, demonii personali ai fiecaruia dintre noi. Avem doua tipuri opuse de atasament, unul anxios iar celalalt evitant. Nu este usor, dar sunt multumita ca inca ne iubim!

  61. Draga Pera,

    La 54 de ani am divortat dupa o casnicie reusita, fara probleme materiale, sentimentale, emotionale, conflicte importante, fara sa fi lipsit o singura seara si noapte de acasa niciunul, fara sa ne fi inselat, casnicie care a durat 20 de ani buni plus inca 3 ani de degradare comunicationala intre noi.

    Cauza despartirii a fost lipsa comunicarii autentice dintre noi in tot acest timp de 23 de ani, necunoasterea si nearmonizarea valorilor personale de viata, lipsa unei dezvoltari personale a fiecaruia dintre noi doi, pur si simplu, am reusit sa ne strecuram prin viata, am refuzat convenientele sociale si aderarea, includerea la vreun grup de prieteni, rude sau cunostinte.

    Ceea ce vreau sa spun ca in toata viata mea nu am avut niciun tipar de infiripare si mentinere a unei relatii, eu unul m-am adaptat foarte usor la cerintele femeilor din viata mea, in conditiile in care am fost foarte deschis cu fiecare dintre ele si le-am convins ca eu trebuie sa fiu multumit cu mine insumi inainte de a fi un partener potrivit si bun pentru ele.

    Ca si relatia de o viata, celelalte relatii s-au terminat in momentul in care partea materiala, interesul financiar al partenerei s-a manifestat in mod vadit si insistent in sensul de a le asigura un fel de renta viagera pe viata, in conditiile in care ele nu actionau ca sa traiasca independent si implinite financiar, se bazau pe relativa bunastare de care am avut parte din joburile mele. Intotdeauna am considerat atitudinea aceasta un simptom al lipsei totale de comunicare cu aceste partenere din viata mea. Eventual acesta ar fi un tipar de derulare a relatiilor mele mai stabile, dar pentru ca eu am oferit intotdeauna tot ce am putut fara nicio asteptare (neconditionat), eram pregatit sufleteste pentru ca sa nu iasa ceva pe viata, nu am avut acele caderi psihologice din schema expusa.

    In mod ironic, exact anul acesta, dupa ce am cunoscut o femeie si o mama extraordinara, care mi-a dezvaluit drumul dezvoltarii personale de care habar nu aveam, un om de o calitate interioara extraordinara, cu care am rezonat din primele clipe, de care m-am indragostit pe loc si am trecut la faza unei iubiri profunde si neconditionate, am inceput sa traiesc fazele din schema din articol, cu deznadejde, suferinta, reveniri sporadice, niste trairi de adolescent. Si toate acestea intr-un context conditionat social de care ea nu a putut trece dupa 20 de ani munciti la greu pentru a fi desavarsita profesional in mediu corporatist multinational, ea a decis ca barbatul pe care il va cauta dupa un divort dureros si costisitor nu poate fi decat un alt corporatist de cariera si nu un antreprenor freelancer ca mine, care de abia isi incepe evolutia interioara. Este adevarat ca in urma testelor MBTI pe care ni le-am administrat de 2 ori, valorile si atitudinile noastre nu erau complementare, ea s-a amagit o perioada pe ideea unui potential de dezvoltare personala pe care l-a vazut in mine, banuiesc ca a calculat timingul derularii evolutiei mele si nu i-au iesit anii de viata, ea 40, eu peste 50. Asa ca si-a intors ochii si sufletul catre un CEO de multinationala, care este deja dezvoltat personal prin cursurile interne permanente tinute pentru middle si top managerii in organizatiile pe unde a trecut.

  62. Buna Pera. Nu stiu in ce tipar sunt .atunci cand ma implic intr-o relatie si iubesc al vad exact asa cum sunt eu deci ofer iubire ofer incredere ofer tot ce am mai bun ın mine pentru ca in conceptia mea iubirea asa trebuie sa fie. In acelasi timp am incredere maxima in partenerul meu si il vad exact cum sunt eu. Dupa ani de zile aflu si realizez si chiar aud din gura lui caci a fost o greseala relatia noastra se indeparteaza si pleaca. Am trait doua relatii timp de zece ani si sau teminat la fel. Nu pot sa anteleg unde e smekeria. Am realizat caci nu trebuie sa fii fidel loial si sincer. Trebuie sa fii smekera si sa stii sa joci. Am dreptate. Daca daca trebuie sa anvat jocul

  63. Bună seara. Deci la mine ce a fost? Îndrăgostire foarte puternică de anumite persoane care în realitate nu nutreau niciun fel de sentimente pentru mine,în cel mai bun caz a fost vorba de compasiune greșit înțeleasă,și de aceea greșit aplicată, Spunând astfel nu vreau să le judec pe ,,prietenele” mele,ci vreau să le mulțumesc că există.

    În gimnaziu aveam deja o ,,prietenă”,de care eram ,,îndrăgostit”.

    Juca teatru grosolan tipa,pe semne ca să mă facă să mă simt mai bine. Stătea în bancă lângă mine,iar uneori,chiar și în timpul orelor,ne țineam unul pe altul de braț. Îmi spunea mereu că mă iubește. Dar în realitate,iubea pe altcineva,un băiat tânăr,frumos și cu stare mai bună decât a mea. Dacă știam,măcar n-o iubeam sufletește atât de mult. Când s-au căsătorit a fost ,,sfârșitul lumii”. Nu-mi mai trebuia nici mâncare!

    Dar toate astea într-un final au trecut,și a venit,în 1997,o domnișoară de la S.M.,în vacanță la Breb. Era absolventă de clasa X-a la liceu.

    Cum am văzut-o mi-a plăcut de ea,și m-am comportat de parcă alte ființe (inclusiv a mea),nici nu există.

    Am intrat și în relație cu ea,se numea M. și avea un păr frumos roșcat,niște ochi căprui,că m-aș fi tot uitat la ei ca la Soare,niște sâni frumoși,că m-aș fi ascuns în ei o veșnicie,ca nimeni să nu ne găsească.

    Astfel că am început să o vizitez la bunicii din Breb,Maramureș,și să ne dăm întâlniri.

    Din nefericire însă,ea nu asta urmărea în relația ei cu mine!

    Adevărul este că nu m-a (prea) plăcut niciodată,iar adulții din viața ei au pus-o în temă și ,,pe roate” în ce privește relația cu mine,mai exact ,,pe butuci”. I-au spus că sunt o persoană cu handicap mental ( ceea ce nu-i foarte departe de adevăr),că sunt de la țară și n-am studii,că trebuie să păstreze distanța. Ceea ce în timp a și făcut. Era o persoană șireată și cerebrală,îi plăcea să ,,profite” de pe urma băieților naivi. Chiar la propriu.

    Dintre care și eu eram unul.

    Îi plăcea să se ,,joace” ( la propriu și la figurat),și altcineva să facă munca în locul ei,iar ea doar să culeagă roadele.

    Nu era leneșă,mi-am dat seama după un timp de asta,după ce mi s-a ,,developat filmul” în cap.

    Dar îi plăcea să profite de pe urma cui își permitea.

    Mi-a oferit cadou 2 caiete studențești,cu rugămintea să-i compun câteva poezii de dragoste.

    Par-că știam la ce urma să le folosească. Probabil avea ca temă la liceu vre-o compunere cu tema -dragoste – deși e foarte puțin probabil,dar totuși era posibil,dintr-un singur motiv: eram deja în Libertate,după revoluție,prin 1997.

    Mai mult ca sigur avea un iubit,și ar fi vrut să-i fac eu poeziile pentru iubitul ei.

    După cum e și firesc,am acceptat cadourile de la ea,dar nu i-am compus nici-o poezie.

    Am folosit în schimb caietele pe care le-am primit de la ea,ca sa scriu două romane de dragoste,cred,interesante.

    Unul dintre ele a văzut anul acesta lumina Internetului,și se numește Enigma rubinului azuriu.

    L-am lansat pe blogul http://www.enigmaapusului.blogspot.ro. .

    Relația cu M. a încetat,din nefericire într-un fel,după ce am început să scriu la primul meu roman.

    Dar e fată deșteaptă,a știut cum să se despartă de mine fără să-mi spună nimic despre despărțire (probabil ea nu considera deloc relația cu mine ca atare;deci n-am pierdut nimic,decât iluzii).

    Ca să scape de mine,în ziua de 29 August 1997,bunicii lui M. au încuiat-o în casă și mi-au spus că nu-i acasă. Atunci am realizat că între mine și M. nu mai e nimic.

    De fapt,din perspectiva Ei,nu era nimic niciodată între noi doi.

    Dar ceea ce n-am apreciat deloc la ea,e faptul că n-a avut tupeul să mi-o spună. Pe baza a ceea ce i-au spus părinții și bunicii,a ,,decis” că sunt sub demnitatea ei de ,,orășancă” și de ,,fată normală”,ca să-și mai pună mintea cu mine.

    În general,problema era la mine,și mai puțin la fetele cu care veneam în contact.

    Și anume,mă consideram prea important în propriii mei ochi. Prea merituos. Și nu făceam mai nimic pentru a păstra relațiile o perioadă mai mare de timp.

    Din această cauză suferim și de singurătate: avem impresia că suntem prea importanți și că merităm totul.

    O seară frumoasă vă doresc!

  64. Este destul de greu sa devi constient de tiparul pe care il dezvolti in relatii. Cred ca al meu ar fi acela cand, dupa o vreme orice relatie incepe sa nu mai fie la fel de interesanta ca la inceput, cand cei indragostiti isi pierd din entuziasm si persoana de sex opus nu mai acorda atentia pe care o facea la inceputul relatiei. Atunci imi pierd si eu interesul treptat si asta duce pe parcurs la ruperea relatiei.

    Stiu, ideal ar fi ca ambii parteneri sa lucreze la relatie, sa traiasca fiecare zi apreciindu-l pe celalalt, dar asta se intampla destul de rar, fie din lipsa maturitatii, fie din lipsa de educatie sau informatii in relatii, sau pur si simplu din ignoranta. Ceea ce vreau sa spun este ca, e destul de greu sa gasesti pe cineva care sa fie dispus sa lucreze la relatie. Din fericire, am gasit persoana dispusa sa puna umarul la treaba. Relatia noastra dureaza de 4 ani chiar si dupa ce am trecut prin tot felul de probe, am ramas impreuna, iar acest lucru il datorez in mare masura dezvoltarii personale si bineinteles lui Pera.
    Multumesc! o zi buna tuturor

  65. In cazul meu s-a repetat urmatorul scenariu: M-am indragostit nebuneste, am oferit cat am putut de mult, am fost foarte deschisa si sincera si la final am fost parasita. Din fericire am trecut peste acest episod, iar acum sunt intr-o frumoasa casnicie de 12 ani de care ma bucur zi de zi, indiferent de provocarile care apar.

  66. Salut Pera. Problema e ca de fiecare data când sunt într-o relație ma comport bine, adică îmi respect partenera, o tratez frumos, încerc sa rezolv problemele cu calm, sunt un om înțelegător si tot ce vreau e ca partenera mea sa fie fericita. Și la un moment dat se plictisește și pleacă, am pățit asta de 4 ori pana acum. Nu sunt nici genul ala care sa sufoce partenera, fac totul cu o anumita limita. Și nu înțeleg de ce se plictisescsși pleacă. Am cunoștințe care se poarta ca niște rahaturi cu iubitele lot și aleargă alea după ei.

    1. Sotul meu iti seamana tre mult 🙂
      Da, noi femeile ne dorim calmul vostru, caldura, faptul ca sunteti previzibili si nu oferiti surprize neplacute. Dar dupa un timp, simtim ca va dominam. O femeie isi doreste sa fie dominata, in sensul ca doreste sa il simta superior, pt ca doar asa se simte in siguranta. Daca ea il domina, simte ca in caz de pericol, ea e ce aputernica, ea e cea care apara si nu el..
      Deci, fi bland, dar nu fi pasiv.
      Cand este de luat o decizie, straduieste-te sa vii cu variante viabile, chiar sa o iei tu.
      Daca te insulta, nu te lasa la ea, spune-i frumos ca nu apreciezi acel limbaj.
      Daca (doamne fereste) tinde sa te loveasca, imobilizeaz-o
      Cumva trebuie sa te simta mai puternic decat ea.
      Si inca un mic detaliu… in pat…
      Acuma vb strict din experienta mea.. genul vostru tinde sa fie “bland”, finut, etc pai o femeie vrea sa se simta femeie in pat, sa simta macar un pic ca barbatul e mai fortos 🙂 ca ea, sa se simta macar putin posedata, vulnerabila.
      Femeilor lenplac barbatii puternici si gentili in acelasi timp..

    2. Multam Edward pentru deschidere. Ce parere ai despre raspunsul Sorinei de mai jos? Iti recomand sa citesti Calea Barbatului Superior de David Deida si nu vei mai ajunge a 5-a oara in situatia asta 🙂

    3. Pai… cine se aseamana se atrage. Asta referitor la “rahaturi”. 🙂
      Legat de tine, formularea textului imi lasa impresia ca esti o persoana prea buna si prea atenta cu sexul slab. Si ele pleaca pt ca… se plictisesc. Femeile astea din “sexul slab” defapt cauta adrenalina. Cauta sa le fie pus sangele in miscare. Din cauza asta iubitele mentionate de tine … iubesc rahatii.
      Nici eu nu-s de acord cu teoria asta, dar…. nu am inventat eu femeia! 🙂 Succes!

  67. M-am gandit cateva ore bune la intrebarea ta ,desi sunt extrem de furioasă sa aflu cum urci pe acest grafic sinusoidal catre o relatie functională.:)
    In ceea ce ma priveste…observ ca se conturează un tipar al relatiilor pe care mintea mea il vrea,paradoxal eu nu-l doresc.Si anume…relatii cam de 1-2 ani;in care imi ies la iveală fricile din copilărie si reusesc sa readuc la viata atitudinea tatălui meu fata de mine:una critica,usor abuzivă a in vorbe,respingatoare.intr-un mod repetitiv..in momentul in care vulnerabilitatile mele ies la iveală…oricine a plecat.Cu totii si-au dorit să fiu altfel,sa actinez altfel..insa eu nu am facut decat sa arat copilul speriat din mine.Si aici m-am blocat.:)

  68. In ce ma priveste, am sesizat un tipar al barbatilor atrasi de mine, tipar care a ajuns deja sa ma enerveze si demoralizeze. Sunt oameni insuficient de maturi in plan afectiv si relational, se leaga de mine cu “disperarea inecatului ce se agata si de un pai”, iar eu devin, dupa o perioada, mamica blanda si intelegatoare pe care nu a avut-o cand era mic..
    Intr-o astfel de ..aceeasi relatie, eu ma revolt (de fiecare data), vorbesc ..nepoliticos, scotandu-i defectele in evidenta si fac tot ce este posibil pentru a-i da papucii si a scapa de el.
    Dar, culmea, cu cat mai mult ma straduiesc sa scap de el, cu atat refuza sa-mi dea drumul si sa ma dezlege..
    Am avut o relatie de acest fel aproape 10 ani (nu mai zic cate banuieli si gelozie si ..extemporale de dat la sfarsitul zilei), iar dupa 1,5 ani de pauza relationala, mi-am gasit alt prieten, aproape identic ca si comportament.
    Imi doresc Altceva, crede-ma, un domn distins, care sa aiba el grija de mine, sa ma iubeasca si sa ma trateze ca pe o lady a inimii sale, m-am saturat de barbati dependenti si neajutorati!..

  69. Salut Pera!

    Multumesc pentru efortul si daruirea ta.
    Raspunsul la intrebare ar putea fi:
    Nu exista tipare decat in imaginatia noastra si dorinta de a defini
    ce nu intelegem. Sa nu uitam ca ne indragostim de oameni nu de roboti
    (deocamdata). Sunt divortat de doua ori si am avut partenere din mai multe
    natii, cu sau fara studii superioare. Crede-ma, nu exista decat dorinta si vointa de
    a construi ( eventual) ceva impreuna ce poate fi pozitiv sau negativ.

  70. Buna, tiparula care se tot repeta e acela ca fiecare barbat incearca sa ma faca sa dau tot ce crede el ca e mai bine pt el ,de fapt ceea ce ii lipsea sau ar fi trebuit sa i dea mama lui iar mie mi-e mila si continui din dorinta de a-l schimba si mereu ajung la limite din care de-abia ma mai ridic. Mi-e mai mila de el decat de mine si in fiecare barbat din viata mea am vazut ceva bun pt care merita sa lupti. Marea majoritate a greutatilor le-am luat si dus eu , dar nu a fost bine, am tacut si am dat dreptate in situatii tensionate iar apoi cand am reusit sa mai redeschid subiectul,mi s-a spus ca e doar vina mea, am ripostat cand nu am mai putut pt ca nici macar nu i li se parea ca faceau ceva tampit si intotdeauna mi s-a spus ca eu gresesc.
    Sa ma scuzati dar am fost si la nebuni si la psiholog si am fost trimisa acasa cu rugamintea de a reveni cu partenerul,lucru ce nu s-a intamplat vreodata.
    Apoi , va rog sa imi spuneti si mie ca nu sunt un al 2-lea Triunghiul Bermudelor care atrage doar manipulatori si dezaxsati chiar daca 100% e doar vina mea. Trebuie sa distrug bunatatea din mine ca sa fiu normala ? Trebuie sa nu ma vad decat pe mine ca sa imi mearga bine?
    Stiu, trebuie sa ma schimb,probabil ca nu inspir nici macar respect sau poate e altceva, dar nu mai vreau sa atrag oameni care nici macar nu stiu ca exista cuvantul MERSI.

    1. Ce trebuie sa schimbi e sa ii parasesti in secunda in care vezi ca lucrurile merg din nou spre acelasi tipar. Doar rupand tiparul vei ajunge sa traiesti altceva. Cat timp nu ai in tine taria sa faci ce stii ca trebuie, pentru ca vad ca stii, nu poti astepta asta de la altii chiar mai slabi ca tine. Fii un exemplu, rupe tiparul.

  71. Salut Pera! Am avut cateva relatii si as putea spune ca nu am un tipar anume, dar dupa ce am inceput sa analizez ceea ce nu a mers, dupa ce am citit ceva carti, multe articole, foarte multa informatie, am ajuns la concluzia ca toate s-au oprit in perioada de dupa indragostire, in perioada luptei pt putere, cand ar fi trebuit, mai mult ca oricand, sa lupt mai mult, sa inteleg mai bine ce imi doresc,sa vad ce lucruri frumoase ni se intampla! Dar, din pacate, orgoliu, ego-ul, demonii interiori, comunicarea cu partenerul, limbajele iubirii, traumele suferite anterior sau chiar si faptul ca nu m-am analizat mai mult in ceea ce imi doresc de la viata, ce m-ar face mai fericit, mai implinit, toate astea, au facut sa se sfarseasca acele relatii!

    1. Tot ce se intampla e spre binele tau. Ai identificat multe din marile obstacole in calea fericirii in cuplu, ramane sa gasesti alternative mai bune in urmatoarele relatii

  72. Hm, tiparul relatiilor mele este ca desi admir barbatii puternici, cu personalitate, fug de ei,alegand barbati slabi care,firesc, nu pot rezista langa mine,ritmul meu,tempoul meu, forta mea naucindu-i. Si totusi, repet aceeasi poveste desi cunosc finalul! Da,draga Pera,cam asta e

  73. Buna! Tiparul ar fi acela ca de fiecare data ajung in relatii cu baieti care ma inseala…poate se intampla asta si din cauza ca sunt foarte geloasa si posesiva si cum vad o conversatie cu alta fata, mintea deja incepe sa faca scenarii;iar din punctul asta ma astept ca el sa se intalneasca si cu altcineva, si caut tot felul dovezi ca am dreptate…parca atrag lucrul asta care in final se intampla.

  74. Tiparul dezvoltat de mine a fost dependenta. Am reusit sa- l constientizez ,mi- am dat seama ca este data de rana de abandon, am lucrat pentru a iesi din aceasta schema .

  75. Stadiul din care par ca lucrurile nu mai evolueaza este acela in care are loc dezidealizarea, care se petrece in urma actiunilor, vorbelor sau lipsei lor care sadesc suferinta, insa cel mai important a lipsei de actiune de dupa, cand a doua zi vine ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, momentul in care eu sunt/devin mai important decat celalalt. Incerci prin cuvinte sa gasesti raspunsuri pe care sufletul le stie, dar pe care refuza sa le accepte tocmai pentru ca simpla poposire asupra lor doare. Cuvintele aduc apoi decat cuvinte, despre fapte care-s nepereche, dar pe care continui sa refuzi sa le accepti.
    Observi ca in ciuda acestor cuvinte totul se adanceste si ajungi sa renunti sa te repeti pentru ca ceva iti spune ca nu-i drumul bun si incepi sa te auto-analizezi si sa-ti pui intrebari in incercarea de a afla mai multe, mai calitative, mai intelepte decat cele pe care le stii in acel moment. Din acel punct distanta devine din ce in ce mai mare poate pentru ca atentia principala este spre tine si nu la cel pe care spui ca-l iubesti. Apoi treptat fiecare incepe sa-si vada “de-ale lui” pentru ca macar in ochii lui sa conteze, daca pentru cel de langa nu.
    Iubirea dintre cei doi nici nu a aparut, insa ei deja au renuntat. Este nevoie de indeplinirea unor conditii specifice pentru ca orice lucru sa apara si de perseverenta, concentrare a fortelor/atentiei, iar acestea sa poata fi sustinute astfel incat sa putem vorbi de constanta.
    Coborarea pana-ntr-un astfel de punct tine doar de timp, mai greu la deal/sa urci pentru ca presupune efort nu doar din partea ta, ci a ambelor parti, efort sustinut care necesita energie, consumata de suferinte si ganduri care penduleaza intre trecut si viitor. Devine greu la deal, adica in momentul in care invatam din cele ce ni s-au intamplat, dobandim experienta si mergem impreuna mai departe, din cauza amintirilor acumulate pe drumul la vale, cel in care am gresit unul fata de celalalt, pentru ca de cele mai multe ori decat sa iertam si sa cautam solutii, pare mai simplu sa o luam de la capat, sperand ca de data asta sansa ne va surade.

  76. Greseala pe care o fac este ca renunt la greu, in sensul ca odata ce lucrurile incep sa mearga prost in relatie prefer sa rup relatia decat sa incerc sa fac lucrurile sa mearga in continuare..

  77. Buna! Neincrederea in mine cred ca este principalul motiv pentru care majoritatea relatiilor mele au ajuns sa se destrame. Ma atasez greu de cineva, iar cand in sfarsit se intampla asta si ajung sa tin la el, imi este teama sa nu il pierd pe respectivul partener. Si cand mai putin ma astept ne despartim.

    Pe langa asta, mi se intampla, si nu de putine ori, sa atrag persoane cu care nu ma potrivesc.

  78. Am daruit puterea personala celuilalt punandu-l inaintea mea. Astfel m-am pierdut pe mine si ea a pierdut interesul in noi. Asta nu se intampla daca ai vocatie, un scop mai presus de tine cu atat mai mult de partener. Astfel il inspiri chiar si pe el sa vrea mai mult. Altfel ii pare ca te agati de el si il tragi in jos. Ceea ce e nu e departe de adevar, caci de faci scop in sine din partener devii vampir energetic la nivel subtil.

  79. Buna!Tiparul ultimelor mele relatii este urmatorul: intalnesc o persoana care mi-ar da totul, ma sperii, ma comport ingrozitor si imi bat joc; apoi las garda jos si ma indragostesc si ajung sa fiu folosita doar pentru sex

  80. Deseori femeile inteleg situatia diferit decit ea arata, si in acel moment incep a ataca cu o multime de intrebari si acuzatii ca in sfirsit sa ajunga a aduce aminte toate neajunsurile tale si insuccesele avute. fiind acuzat, pe moment, e foarte dificil sa formulezi un raspuns care ar calma atmosfera.

  81. Nu am avut decât o singură relație, care a durat 5ani, înainte de căsătorie. Acum sunt căsătorită de 20 de ani și căsnicia mea este într-un moment dificil. Soțului meu îi plac la nebunie începuturile dar de fiecare dată se întoarce spășit Cum să-l fac să înțeleagă că ceea ce caută e lângă el???? Cred că relația noastră se află în acest moment la Lupta pentru putere! Eu greșesc că încerc să-l fac să nu mai greșească el greșește pentru că Masculinitatea lui nu acceptă să fie pe locul doi(asta în opinia lui, pentru că eu am fost întotdeauna cea care a ascultat). Ce mă fac? Simt că nu mai am putere să lupt, dar o voce interioară mă susține să nu renunț! Sufăr enorm de mult, nu mai am răbdare!!!!!!

  82. Imi cer scuze pentru comentariul de mai devreme,internetul a fost de vina.La mine problema este destul de mare, asa consider eu..Urmeaza sa facem nunta anul acesta dar simt ca ne-am indepartam foarte mult unul de celalalt si asta din cauza familiei lui.Am aflat de curand ca parintii lui si unul din fati au ceva cu mine si familia mea,nu ne suporta,sunt foarte dificili.Din pacate noi doi suntem plecati din tara si stam in aceeasi casa cu fratii lui.Parintii mei sunt tot in acelasi oras dar nu stau cu noi.Ceea ce ma deranjeaza foarte tare pe mine este ca lor nu le convine daca pe mine ma viziteaza parintii mei,care sincer nu am treaba nimanui,ei vor doar sa fim fericiti.Prietenul meu ii respecta foarte mult dar sincer eu ma indepartez foarte mult de el din cauza familiei lui.Ma deranjeaza barfele,invidia si rautatea oamenilor.De obicei cand cunosc o persoana ii ofer bunatate si pun suflet,nu imi bat joc, dar daca cineva isi bate joc de mine sau de cineva drag foarte greu ajung sa iert acea persoana.Oricum eu nu as vrea sa fiu parte din aceasta familie,sa ne vedem de sarbatori sau la zile onomastice.Simt totusi ca inca il iubesc si si el ma iubeste foarte mult dar problema este uneori nu mai stiu ce simt sau ce sa fac in continuare.

  83. SALUT ! , VREI SA FACI BANI DIN INTERNET ?

    Nici eu nu am crezut ca este real , dar am ajuns sa fac 50 de euro pe zi !
    Intamplator am gasit un joc browser pe net, destul de diversificat, ce iti poate aduce numeroase beneficii financiare, surprinzator totul este cu bani reali. Totusi i-am dat o sansa si am observat, ca este destul de jucat si lumea chiar scoate bani. Oamenii fac retrageri de 50-100 de euro pe zi, au dezvoltat afaceri cu capital de peste 4000 mii de euro. INITIAL VA TREBUI SA CUMPERI ZIARE APOI SA LUPTI DE 10 ORI SI SA MUNCESTI, dupa aceste activitati vei primi sume de bani ,iar tu le vei investii in propriile afaceri. Evident acesta necesita timp, la inceput bugetul tau va fi in jur de 3-4 lei pe zi. Totusi investind banii progresiv, dupa 2-3 saptamani poti ajunge la sume de 100-200 lei pe zi si tot asa. Tu decizi cand sa iti retragi banii pe card sau prin alte operatiuni bancare. Te astept , click : bit.ly/2gZQiP0
    ( daca nu merge sa dai click copiaza link-ul si pune-l in casuta de url sus si dai enter )
    ….fgssaw3

  84. Salut Pera eu ce sa mai zic ca pana la vârsta de 28 de ani nu am reusit sa am nici o relatie,toate fetele cu care am încercat sa am o relatie m-au respins.Nu stiu ce sa mai fac,e atât de greu sa gasesti in ziua de azi o femeie serioasa ,care sa te inteleaga,sa te accepte asa cum esti si sa nu o intereseze partea materiala si avantajele care decurg din relatia cu tine.Ma simt foarte dezamăgit ca nu găsesc si eu măcar o femeie,sa am si eu o relatie.Fin cauza asta sunt foarte supărat in ultimul timp,nervos si sunt si intr-o stare de depresie.

  85. Am atras in viata mea genul de relatie lipsita de incredere si comunicare din cauza pareri mele despre barbati care era destul de proasta si din cauza neincrederii in mine. Aveam mereu impresia ca la un moment dat voi fi inselata si abandonata asa cum sa intamplat in prima mea relatie.

  86. Ajung in unele momente in care simt nevoia de afectiune si nu inteleg persoana de langa mine. Neintelegand-o, incep sa actionez gresit, sa pun presiune si sa stric tot ce a fost cladit pana in momentul respectiv. Cel mai probabil nesiguranta si neincrederea in mine, demonii interiori, habar nu am…

  87. In cazul meu iubirea se transforma in disperare. Daca la inceput e frumos si dau totul, ofer cat pot, ne intelegem bine, dupa cateva luni ma trezesc ca nu primesc ce am nevoie. Atunci intervine teama de a nu fi inselat, mintit, caut nod in papura, dovezi clare care sa imi confirme ceea ce simt (le gasesc) si STRIC tot: devin posesiv, gelos, paranoic, nervos, insuportabil iar dupa cateva luni… ajung singur… Si problema e ca imi dau seama prea tarziu ca fata chiar m-a iubit, doar ca teama mea de a fi inselat (pentru ca sunt marcat dintr-o relatie mai veche) a distrus tot… si nu reusesc sa depasesc stadiul asta.

  88. de fiecare data am ajuns in punctul in care nu mai vorbeam aceeasi limba cu partenera mea, nu ne mai intelegeam si conexiunea dintre noi disparea dupa doua luni de relatie.

  89. Buna ziua, noi am ajuns la lupta pentru putere.Partenerul meu il ia pe NU in brate orice as vrea eu, as propune, sau as spune. El dicteaza, el comanda, trebuie sa se procedeze cum spune el.Este un moment peste care nu stiu cum sa trec altfel decat prin despartire. Eu imi exprim parerea, subliniez ca nu sunt rau intentionata, doar o exprimare a punctului de vedere, dar el este de neclintit. De cand l-am cunoscut pe el, am invatat cuvantul NU, care nu facea parte din vocabularul meu.Nu stiu cum sa-l conving sa priveasca in jur, si nu doar in fata.

  90. 155820 359904An fascinating dialogue is value comment. I feel that it is greatest to write extra on this matter, it may not be a taboo topic however generally people are not enough to speak on such topics. To the next. Cheers 21814

  91. uit de mine intre=o relatie, acord tot timpul s  i atentia mea partenerului, si sfarsesc prin a fii ignorata, si relatia se duce

  92. I simply could not depart your website before suggesting that I actually enjoyed the standard info a person supply to your guests? Is gonna be back ceaselessly in order to investigate cross-check new posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Fii la curent cu noutățile direct pe Facebook: