A făcut atâta dezvoltare personală încât s-a trezit mai rău decât la început

succesin felul tau

Să citeşti cărţi, să mergi la cursuri şi workshop-uri şi să stai printre oameni care fac treabă, nu este deloc o garanţie că şi tu vei progresa şi vei atinge succesul, aşa cum îl defineşti tu pentru tine.

Scriu acest material pentru oamenii care deşi depun eforturi, se trezesc blocaţi la un moment dat pe acest drum al dezvoltării personale deşi au adunat cărţi citite, cursuri şi bani investiţi în dezvoltarea personală şi totuşi rezultatele se lasă aşteptate.

De ce faci dezvoltare personală?

Care este motivul cel mai arzător, durerea ta cea mai mare, visul tău cel mai spectaculos pentru care munceşti?

Dacă nu defineşti clar încotro te îndrepţi, cum ai putea să ajungi la destinaţie?

Când vei şti că ţi-ai atins obiectivele şi visurile şi poţi trece mai departe în viaţa ta, la paşii următori?

Aşadar, prima condiţie ca să ai rezultate în dezvoltarea ta personală este să ştii care ţi-e scopul. Dacă scopul e "să fiu mai fericit" sau să "am bani" sau "să fiu liber", şansele tale sunt aproape spre zero.

Mai fericit comparat cu ce?

Câţi bani vrei să ai, în cât timp şi cum anume îi vei face?

Să fii liber în ce sens? Ce înseamnă libertate pentru tine?

Fără definirea foarte clară şi specifică a obiectivelor şi visurilor, vei orbecăi în întuneric, frustrat că eforturile tale nu se materializează.

Poate nu de dezvoltare personală ai nevoie

Dezvoltarea personală se petrece atunci când trăim experienţe şi ele fac sufletul nostru să muncească şi să integreze acele experienţe pentru a ne face oameni maturi şi evoluaţi.

Ceea ce scapă însă multor oameni e că trăitul de experienţe necesită cam două lucruri:

1. Timp
2. Bani

E clar că experienţele le trăim oricum.

La locul de muncă, în viaţa de acasă, în activităţile noastre cotidiene, e clar că suntem supuşi la o muncă interioară prin situaţiile şi oamenii ce se află în viaţa noastră la un moment dat. Oricât de anostă sau plină de nefericire pare viaţa noastră, cred cu tărie că fiecare dintre noi este în exact locul cel mai potrivit pentru el ca să trăiască experienţele şi să întâlnească oamenii care îl vor propulsa spre o viaţă mai bună.

Şi e clar că poţi să călătoreşti, să întâlneşti oameni noi, să îţi practici hobby-urile şi fără mari resurse de timp şi bani.

DAR, şi e un mare DAR aici….

Ce preferi?

Să îţi iei acum rucsacul în spate şi să pleci în lume fără bani în buzunar, neştiind cum o să supravieţuieşti dar având încredere că totuşi viaţa va avea cumva grijă de tine…

sau

Să îţi creezi un stil de viaţă în care ai venituri suficiente cât să nu mai îţi faci griji pentru nevoile de bază şi în care ai suficient timp liber pentru a trăi viaţa aproape 100% după regulile tale?

Preferi să rămâi în casă cu cei din familia ta care te terorizează sau preferi să te poţi muta într-un loc al tău, să te regrupezi şi să te poţi raporta la familia ta în condiţiile şi cu regulile alese de tine?

Preferi să lucrezi la visurile tale cu jumătate de normă, după ce ţi-ai terminat job-ul de 8 ore de care ai nevoie pentru a-ţi plăti facturile sau preferi să te trezeşti dimineaţa şi să ştii că ziua cu toate cele 24 de ore îţi aparţine?

Ei bine, dacă semeni cu mine, atunci preferi să tai răul de la rădăcină.

Privind în urmă acum 12 ani, văd cum într-un moment de răscruce, am luat o decizie.

Am ales să mor sau să reuşesc să îmi trăiesc viaţa exact aşa cum vreau eu, fără să las niciun amănunt neglijat. Orice altceva nu mai avea nicio însemnătate pentru mine.

Evident, aş putea pune un avertisment de genul :

"Nu încercaţi acasă. Această strategie necesită o doză mare de nebunie".

Eram atât de disperat de cât de prost mergea totul în viaţa mea încât moartea era o alternativă de luat în calcul. Şi aveam 22 de ani, eram sănătos fizic şi totuşi, incapabil să mă bucur de puţinul pe care îl aveam pentru că adânc în mine ştiam că nu am înţeles nimic despre viaţă iar frământarea sufletească era o tortură zilnică ce devenise insuportabilă.

Aşa cum am zis mai sus, fiecăruia dintre noi i se dă şansă după şansă, semnal după semnal.

La început ţi se şopteşte, apoi viaţa urlă la tine, apoi eşti lovit cu barosul în cap până când înţelegi. Dar mesajele sunt încă de la început acolo.

Tiparele se repetă.

Când nu învăţăm lecţia, oameni diferiţi se comportă în moduri asemănătoare cu noi, deşi nu se cunosc între ei. Spunem că oamenii sunt cum sunt însă noi suntem numitorul comun al problemei. Faptul că suntem minţiţi, trădaţi, batjocoriţi, folosiţi înseamnă că noi invităm oamenii să ne trateze astfel şi mai mult, cumva obţinem şi noi beneficii din asta pentru că altfel nu am permite să se repete aceste comportamente.

Când nu învăţăm lecţia, se întâmplă să ajungem în aceleaşi situaţii din nou şi din nou, şi spunem că e vina sorţii când de fapt mergând pe căi aparent diferite, ajungem în acelaşi loc pentru că nu vedem imaginea de ansamblu.

Eu sunt mai greu de cap şi mi-a luat mai mult timp să fac orice în viaţa mea.

Virginitatea mi-am pierdut-o când deja eram la facultate.

A trebuit să ajung în anul 5 de Politehnică să îmi dau seama că ingineria nu e pentru mine.

La 27 de ani stăteam încă cu mama şi încă nu mă puteam întreţine singur.

Prima mea relaţie serioasă de cuplu a început la 27 de ani şi a durat până la 30.

Nici acum nu sunt vreun briliant. Când prietenii mei de o vârstă au deja copii, eu am 2 câini.

Nu mă grăbesc însă niciunde.

Azi trăiesc viaţa aşa cum doresc eu şi asta e tot ce contează.

Cum am reuşit să trăiesc viaţa pe care o vreau fără niciun compromis?

Am sacrificat orice altceva.

Aş fi putut să ies în cluburi la 25 de ani, însă mi-aş fi cheltuit banii pe o lună şi am ales să nu ies în oraş ani de zile pentru ca într-o zi, când voi ieşi să nu simt ca fiind un efort financiar.

Aş fi putut să îmi iau nişte haine mai decente, dar asta înseamnă să strâng bani 6 luni. Am preferat să îmi cumpăr cărţi pentru ca într-o zi hainele să nu mai fie un subiect de gândit, să devină irelevante.

Puteam să am o iubită însă asta m-ar fi distras şi poate chiar împedicat să îmi fac treaba. Am preferat să mă izolez şi sălbăticesc pentru ca într-o zi să ajung să iau în braţe oameni pe care îi văd pentru prima oară, oameni cu care simt că sunt prieten de o viaţă pentru că avem aceleaşi valori şi au aflat de mesajul meu din cărţi sau blog.

Am renunţat la relaţii de cuplu, la stil de viaţă, la socializare, pentru un singur scop:

Să obţin tot ce vreau, exact cum vreau şi cât mai repede. Să trăiesc pentru tot restul vieţii stilul de viaţă pe care mi-l doresc.

Mi-am pus întrebarea, cum pot obţine în cel mai scurt timp posibil tot ce vreau?

Păi probabil va trebui ca 5 ani de zile să sacrific orice altceva şi să studiez psihologia cât pot de bine, să citesc tot ce îmi pică în mână, să lucrez cu oamenii şi să îi ajut cât de bine pot şi POATE, la sfârşitul acestor sacrificii, voi putea să îmi trăiesc viaţa aşa cum vreau.

Aşa cum am zis mai sus, nu sunt vreun briliant.

În loc de 5 ani, mi-a luat 10.

Ce mai contează?

Am 35 de ani şi pot spune că dacă mor mâine, sunt extrem de recunoscător pentru tot ce am trăit până acum.

Aş putea să continui şi să mă bat cu pumnii în piept şi să îţi descriu ce obstacole aparent insurmontabile am depăşit, ce realizări aparent imposibile am atins, multe din ele le-ai găsi foarte inspiraţionale. Sunt mândru de mine şi ţin asta pentru mine mai puţin atunci când vreau să subliniez un punct de vedere.

Motivul pentru care îţi spun toate astea e că vreau să înţelegi un lucru:

Se poate.

Şi nu oricum, ci se poate în stil mare. Însă nu e loc de compromis. Poţi să o scalzi cu jumătăţi de măsură şi planul B însă şi lucrurile din viaţa ta vor fi de categoria 2.

E nevoie de fanatism.

E nevoie să munceşti cu fanatism, să visezi cu fanatism, să iubeşti cu fanatism. Toate astea vin din inimă.

Din câte ştiu, toţi avem inimă. Deci toţi avem potenţialul pentru a reuşi.

Nu uita însă că mai privilegiaţi sunt cei loviţi de greutăţile vieţii decât cei care au o plasă de siguranţă. Cele mai mari victorii sunt rezervate pentru cei care ştiu că dacă nu înving, mor. E în natura şi genele noastre.

Vreau să te întreb ceva.

Dacă ţi-ar lua 5 ani de acum ca să fii foarte bun într-o activitate sau meserie care să îţi aducă stilul de viaţă dorit pentru ca apoi să devii liber cu adevărat şi fără grija că mori de foame, ai face investiţia asta?

De aceea spun, poate dezvoltarea personală ar trebui sacrificată pentru unii dintre oameni şi înlocuită cu dezvoltarea profesională.

În loc să îţi stea gândul la relaţii, la călătorii şi la experienţe noi, poate ar trebui să îţi stea gândul la muncă, muncă şi apoi iarăşi muncă şi rutină pentru perfecţionarea zilnică a unor abilităţi care te vor elibera pentru tot restul vieţii.

Ce zici?

În clipa în care energia şi timpul tău nu sunt dedicate în cea mai mare parte dezvoltării şi evoluţiei tale, a început să ticăie un cronometru iar la sfârşitul numărătorii, urmează lovituri şi dezastre în viaţa ta.

De exemplu, îţi dedici viaţa familiei şi te sacrifici. Partenerul fuge în lume, copiii, dacă ai, pleacă şi ei. Tu rămâi fără ceea ce credeai că e fundaţia solidă a vieţii tale.

Nu ai abilităţi, nu ştii cine eşti în afara familiei şi nu vezi niciun orizont.

Te loveşte depresia şi te blochezi pe un drum aparent fără ieşire.

Nu te trăda pe tine niciodată pentru că nimeni nu îţi datorează nimic şi fiecare va alege propria fericire dacă are de ales între fericirea lui şi a ta.

Ai grijă să nu rămâi în fundul gol la ora adevărului.

Ia lucrurile aşa cum sunt, acceptă că ai luat cele mai bune decizii până acum cu ce ştiai şi priveşte cu încredere spre viitor. Şi fără să faci nimic, viaţa va aduce în viaţa ta oamenii şi întâmplările pentru ca tu să evoluezi. Faptul că încă trăieşti este dovada că încă ai toate şansele intacte.

Priveşte la orizont cu curaj!

Nu uita că

Nu eşti bun de nimic dacă eşti bun doar pentru tine – Voltaire

Calea dintre cunoscutul de la care ai plecat şi necunoscutul spre care te îndrepţi este lungă şi uneori anevoioasă.

Ceea ce te va ajuta să continui sunt victoriile mici, zilnice, împotriva ceţii ignoranţei şi judecăţii celor din jur.

Nu uita că nu e destul să deschizi ochii de dimineaţă ca să poţi spune că ai trăit încă o zi. E nevoie de acţiune.

”Este o mare nebunie să pierzi înăuntru ca să câştigi în afară. Adică să îţi dai liniştea, timpul liber şi libertatea pentru strălucire, rang, fală şi onoruri doar pentru a te potrivi intenţiilor celor de rând sau gustului cel rău al oamenilor.” – Arthur Schopenhauer

Există o anumită atitudine care face ca piesele de puzzle să se aşeze într-o imagine foarte clară şi limpede.

După cum vezi, toate se leagă între ele.

Atitudinea ta, banii pe care îi faci, personalitatea ta, relaţiile tale, inima ta, aspectul tău fizic, dezvoltarea personală.

Toate acestea se numesc Personalitate alfa.

Toate piesele într-o singură imagine. Un rău care curge, un vânt care bate, o sămânţă care încolţeşte.

Un om care evoluează.

O personalitate alfa.

Cred că munca de devenire a unei fiinţe umane este fericirea, împlinirea, vocaţia.

În cărțile mele am dezvoltat fiecare aspect în parte, poți vedea aici care ți se potrivește în funcție de nivelul la care ești și ce anume îți dorești în acest moment.

Odată ce ai aliniat toate aspectele vieţii într-un tot unitar, care înseamnă răspunsul la întrebarea: ”Ce vreau acum cel mai mult? Care sunt paşii ca să ajung la destinaţie?”

Apoi muncă, muncă şi iar multă muncă, şi în acel moment, eşti alfa.

Să fii o personalitate alfa înseamnă să te găseşti permanent pe drumul evoluţiei tale, indiferent în ce punct eşti şi din ce punct ai plecat. Nu există încoronarea unei personalităţi alfa şi nici vreo medalie sau vreun tron, nici diplomă care să ateste că eşti o personalitate alfa.

În fiecare dimineaţă când te trezeşti, faci alegerea.

Dai azi tot ce ai mai bun sau o scalzi aiurea în speranţa că va scoate altcineva castanele din foc pentru tine?

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

Distribuie daca ti-a placut:

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on pinterest
Pinterest
Share on email
Email
Share on whatsapp
WhatsApp

Profită de resursele de dezvoltare personală pe care le-am pregătit timp de 10 ani!

ARTICOLE SIMILARE

30 de răspunsuri

  1. Dezvoltarea personala presupune urcarea mai multor trepte, parcurgerea mai multor faze: de la NEGARE la ACCEPTARE, apoi la PREGATIRE, si abia apoi se trece la ACTUNE. Orice tentativa de a scurtcircuita fie si una din aceste faze duce la stagnare.
    Daca in subconstient sunt un NEGATIVIST, si cred puternic in inutilitatea dezvoltarii personale, e clar ca merg degeaba la orice seminar.
    Daca am ACCEPTAT ca am nevoie de schimbare, de bani, de succes, insa refuz sa ma pregatesc temeinic, voi bate pasul pe loc.
    Daca am intrat in faza de PREGATIRE, si merg la seminarii, si imi lipseste curajul de a trece la faza de ACTIUNE, pierd timpul studiind…
    Daca am trecut la ACTIUNE, si am sarit faza de pregatire, actiunea va fi un esec, si il voi repeta obsesiv, in ciuda cursurilor…

  2. Dezvoltarea personala este „teorie”. Degeaba devii expert in teorie citind mormane de carti… practica ne omoara. Multi dintre noi se asteapta ca daca au facut dezvoltare personala, viata vine pur si simplu si le ofera tot ce si-au dorit ( o paralela : doctorul dupa ce invata cativa ani de medicina, vin la el tot felul de pacienti care ii baga bani in buzunar pt a primi un tratament). Ei bine nu e asa. Dezvoltare personala inseamna actiune. Daca ai citit, ai invatat, ti-ai insusit o multitudine de cunostiinte… felicitari ! Probabil esti foarte bun in teorie, acum insa, pune in practica !
    Succes !

  3. Buna!
    Am o singura intrebare, poate usor fatalista. Vorbesti despre a sacrifica relatii, distractie si ani din viata ta si a alege sa muncesti exclusiv pentru a ajunge acolo unde iti doresti, asta dupa 5 sau chiar 10 ani. Intrebarea mea este: „Merita sa sacrifici 10 ani din tinerete pentru a te bucura foarte tarziu? Daca ai ghinionul sa mori fix cu o zi inainte de marea reusita? Atunci, daca ai avea ocazia sa privesti inapoi la viata ta si, mai ales la ultimii 10 ani sacrificati in care nu te-ai distrat, nu ai avut relatie de iubire si doar ai muncit ca nebunul, oare nu ai realiza ca ai ales gresit? Ai mai considera atunci ca a meritat sacrificiul? „.
    Sunt curioasa care este parerea ta sincera. Sper sa-mi raspunzi gandindu-te cu sinceritate ce ai simti in situatia descrisa de mine, daca, sa presupunem ca inainte sa mori ai avea la dispozitie cateva minute (sau chiar secunde) sa-ti revezi viata traita si sa tragi o concluzie.

    1. Diferenta e ca unii vor ajunge sa petreaca si la 40 de ani tot in cort, pe plaja din Vama Veche de 1 mai, iar pentru unii va fi in fiecare zi „1 mai” (pt ca banii si altii vor munci pt el), in timp ce se relaxeaza si se distreaza calatorind prin toata lumea si traind viata la superlativ!!

    2. Situatia se va schimba treptat, incepand din primul an, nu fix dupa ce s-au implinit 10 ani… (cel putin in cazul meu)
      Asa ca nu vei sacrifica toti acei ani 🙂

    3. Dana, buna intrebarea ta. Raspunsul este nu, nu regret nimic. La sfarsitul celor 10 ani, tot ce vreau este sa traiesc urmatorii 50 la fel ca cei 10 pentru ca acum drogul tau este evolutia. Nu distractia fara sens, nu pierdut vremea in zona de confort, nu taiat frunza la caini.
      Ci o viata in care si daca esti 12 ore cu nasul in laptop, este 100% incarcata si plina de sens. Evident, fiecare defineste sensul pentru el. Pentru mine, sensul este evolutia. „Traitul clipei” pentru mine inseamna sa sadesc seminte azi si sa admir roadele la vremea recoltei.

    4. Dana nu m-am putut abtine sa nu iti raspund si eu la intrebarea respectiva. Si din ce motiv, pentru ca stiu foarte bine despre ce se vorbeste aici, sunt in postura descrisa de Pera, lucrez intreaga zi pentru evolutie si sunt destule persoane care ma intreaba daca se merita sa fac asta.
      Cu ce as incepe, e vorba despre cate avem de invatat in viata asta sa avem macar un bagaj de cunostinte cu care sa ne putem misca in societate, sa stim sa ne adaptam sa rezolvam probleme sa obtinem ceea ce vrem.
      Drumul acesta al evolutiei nu are cale de intoarcere.Asa cum scrie bine in acest excelent articol, este mult de munca si trebuie sa stii ce vrei.Pentru ca e posibil sa pierzi cei 10 ani fara sa realizezi nimic si atunci e trist tare de tot.Dar cum cea mai grea parte e sa incepi, chiar daca nu stii exact la inceput ce ai de facut, esti pe drumul cel bun.Pentru ca vrei sa te dezvolti sa fi sigura pe tine sa fii tu, capabila sa te descurci in orice situatie.Si daca iti doresti asta cu adevarat gasesti pe personalitatealfa com cum se face.Nu trebuie decat concentrare pe directia ta,evolutia. Pentru ca e frumos, e frumos sa vezi ca ai reusit sa depasesti ceva care ti se parea imposibil, e frumos sa vezi ca astazi ai mai multe cunostinte pe care le poti folosi in favoarea ta decat ieri, nu mai vorbesc de satisfactia atingerii unui scop care nu se poate descrie si te face sa vrei sa continui.
      Si referitor la problema ridicata de tine, drumul evolutiei e complex si din experienta mea am observat ca pe parcurs dupa ce iti stabilesti precis obiectivele si stii in mare ce ai de facut(asta depinde intr-adevar de ritmul fiecaruia), nu se pune problema sa nu ai timp de tine macar un pic.Daca ne-am folosi tot timpul pe care il avem sa fim productivi, Einstein ar fi fost de mult depasit, lasat in urma, nici nu am mai sti de el.Avem timp desi ne place sa spunem ca nu avem ca suntem ocupati si ca ne ocupam cu alte treburi neimportante.
      Inca o data subliniez cat e de important sa ai personalitatea bine conturata,sa fii stabil, sa ramai in fiecare zi si dupa orice situatie acelasi.Si ma refer la o experienta din nou,la o relatie care s-a incheiat din exact aceleasi motive descrise de tine.Eu avand obiectiv clar, ea nu.Eu am ramas cu sistemul meu, scopul meu,evolutia, ea a ramas si atat.Atunci mi-am dat seama mai clar ca niciodata ca fac bine ce fac.Si din nou aceeasi satisfactie de a fi sigur pe tine,de a sti ce vrei,ce e bine pentru tine si ce nu.
      As putea continua asa dar nu asta e scopul.Daca e sa o gandesc din punctul meu de vedere,nici
      mie nu imi pare rau de timpul dedicat activitatii acesteia.Pentru ca am invatat pe parcurs sa imbin utilul cu placutul, rasplata este destul de generoasa dupa o luna, doua, sase de munca, ma adaptez usor sa obtin ce vreau, asa ca dupa cum spunea nu mai stiu exact cine,cu cat obiectivele noastre sunt mai mari cu atat realizarile sunt mai mari chiar daca nu atingem exact ce ne-am propus.Pe aproape tot o sa fii.Se poate si depasi uneori.
      Asa ca, dupa cum Pera nu regreta ca a lucrat 10 ani la dezvoltare, si inca mai lucreaza, nimeni nu o sa regrete, de aceea putem muri oricand, nu e asta cea mai mare problema.Parerea de rau e ca nu ai ajuns unde voiai nu ca ai lucrat mult la tine.

  4. Pera superb articolul, la inceputul artiolului cand am ajuns la intrebarea, (care este motivul cel mai arzator, durerea mea cea mai mare, visul meu cel mai spectaculos pentru care muncesc, si pentru care daca nu inving mor?) mi-am pus intrebarea si am raspuns la ea exact, in detaliu.
    Multumesc pentru articol! E un articol binevenit tinand cont ca trec printr-o perioada mai putin fericita (am suferit o fractura de peroneu la un meci amical, si asta ma opreste din munca pe teren pentru o perioada, ceea ce e chinuitor pentru mine, dar inima mea imi spune ca sunt puternic si e doar un hop, o provacare peste care trebuie sa trec, sa ma fac bine si sa revin cu sete de munca, motivatie si dorinta de a reusi sa semnez cu o echipa profesionista si sa continui drumul evolutiei mele.
    Multumesc! Succes!

  5. De experiente nu poti sa te feresti..conteaza ce inveti din fiecare. Prefer sa sacrific 5-10 ani pentru a reusi in ce mi-am propus, cum ai zis si tu..aleg sa mor sau sa traiesc viata asa cum vreau eu, cred ca mi-ar fi imposibila o viata mediocra :)). Ma bucur ca am dat de blogul tau, te urmaresc de aproape 1 an, s-au schimbat multe in timpul asta, am 16 ani(sunt tanar, stiu) dar la testul de maturitate emotionala am punctaj maxim.
    Succes tuturor!

  6. E din nou un articol pe care il pot aseza in seria „celor mai bune”, respect inca o data! Se vede ca te preocupa realmente dezvoltarea ta personala si a intregii comunitati, deci mersi inca o data pentru randurile scrise. Doar ca, uneori, viata ne loveste intr-un mod neasteptat, ne aduce in situatii disperate, in asa fel incat nu mai putem reactiona decat luand masuri disperate. Si dintr-o data vedem cum ceea ce credeam ca ne reprezinta in exterior ori ca suntem probabil noi insine, dispare… Suntem obligati sa scrutam abisul. Si atunci, regulile trebuie schimbate, in sensul ca nu ne mai putem raporta la viata noastra din punctul de vedere al dezvoltarii personale ascendente, al evolutiei, ci printr-o incercare de a ne mentine la suprafata. Viata ne rezerva intotdeauna surprize neasteptate si, constatam pe masura ce inaintam in varsta, si acumulam experienta, ca totul este relativ in cel mai desavarsit mod. Sa auzim numai de bine!

    1. Se spune si pe buna dreptate ca vorba multa saracia omului.Cred ca din tot ce citim si invatam trebuie inteles esentialul,altfel da,ajungem sa ne ratacim in oceanul de informatie si sa nu mai vedem padurea din cauza copacilor.Fiecare dintre noi ramine cu ceva din tot ce citeste si pastreaza in minte ce crede ca i e de folos,restul uita.

  7. Eu îmi creez realitatea mea și nu pot să dau vina pe ceilalți pentru ce mi se întâmplă. Rezultatele mele sunt date de ceea ce fac în fiecare zi. În momentul în care am început dezvoltarea personală în toamna anului trecut primul pas a fost să îmi conștientizez conduitele:
    -conduitele exterioare accesibile observației directe;
    -experiența trăită sesizabilă prin limbajul pe care îl am și conduitele externe
    -modificările somatice obiective înregistrabile și cuantificabile
    -produsele activităților pe care le desfășor.
    Am renunțat la anumite conduite pe care le-am avut și am implementat altele care contribuie în continuare la atingerea obiectivelor pe care doresc să le ating.
    Consider că evoluția personală a unui individ este vizibilă pe toate palierele de la calitatea anturajului pe care îl are, a obiceiurilor pe care le practică zilnic, până la extrasul de cont curent de la bancă.

  8. cat cinism! astfel de mesaje arata adevarata calitate si fata a celor care „ofera” programe de pregatire personala.
    Responsabilitatea voastra fata de cei pe care ii blamati in acest articol UNDE ESTE? Ca banii ati stiut sa-i luati. Inca o afacere tipic romaneasca de tipul musca si fugi…. MARE PACAT

    1. Asta e ca si cand ai spune ca dupa ce ai mers la restaurant si ai mancat ca porcul si ti-e rau, e devina ospatarul ca te-a servit. Asuma-ti tu responsabilitatea, ca nu ai 3 ani. Stii foarte bine in ce te bagi, ai discernamant. Mare pacat ca faci pe victima

    2. De ce dai vina pe trainer?
      El are o pasiune pe care a transformat-o intr-un business. TU vii la el pentru ca ai o problema. Nu te obliga nimeni. Ce faci cu toate acele lucruri pe care le afli, e raspunderea ta.

      1. daca as avea o problema as merge la psihanalist nu la un pseudo trainer ce vinde gandurile si ideile altora ca fiind reteta lui de succes

        1. Reteta lui de succes nu sunt ideile si gandurile altora, ci ceea ce a fost capabil sa faca din ele si din ceva calitati native, probabil.
          Cunosc si eu o parte din bibliografia din care se inspira, o citisem cu mult inainte de a-i gasi si citi ocazional blogul.
          Asta nu il face pe el trainer de 2 lei si nici pe cei care au nevoie de inspiratie sau il citesc pur si simplu, spalati pe creier!
          Mai multa politete nu strica, chiar si pe un forum.
          Succes!

        2. Psihanaliza este o alegere. Ar putea fi a ta. Eu am terminat facultatea de psihologie. Pe urmă am făcut ceea ce se numește o analiză personală, cu gândul să fie …de formare. (Oricum la stadiul acesta nu diferă cu nimic de o terapie de acest fel.) Urmează să dau licența și să merg în continuare în direcția psihanalizei. Schimburile de idei și experiențe nu strică nimănui, dialogul este benefic. Am urmat și Terapii scurte, orientare care, se zice e opusul psihanalizei. Conștientizarea umbrei este un lucru bun! Felul cum ataci și te simți atacat personal s-ar putea să-ți aducă mai mult probleme decât să rezolve ceva! A fi tolerant este o dovadă de maturitate.. Unde nu poți ai nevoie să te gândești de ce te enervezi. Oare, acest aspect care mă enervează la alții nu este, cumva, ceva ascuns adânc în mine și de care nu mai vreau să știu? Oare nu fac niște eforturi disproportionate să nu manifest asta? (Fără să mă schimb, de fapt,ci doar fac eforturi să nu manifest. Atunci când văd la altul mă enervează!)

  9. Eu cunosc o femeie care face numai cursuri de ani de zile. Nu produce un leu. Dar se considera foarte elevata, informata si e gata oricand sa te loveasca cu o mostra de intelepciune, de la cursuri sau de pe youtube, despre orice subiect; sanatate, vaccinare, educatia copiilor, nutritie si orice alt subiect de genul asta care nu implica nici o raspundere din partea ei.
    Intre timp, a reusit sa-si subordoneze sotul si familia (mama, tata, plus oricine mai e prin zona si o baga in seama) sa-i asigure o viata confortabila si si sa li se para normala treaba asta.
    Eu asa zice ca e o performanta notabila: sa nu faci nimic, sau cel mult cursuri, si sa traiesti foarte confortabil pe spinarea celorlalti. :).
    Dar revenind la subiectul tau: ai dreptate, cursurile fara scop sunt apa de ploaie si sursa de frustrari. Ca si scoala de dragul scolii.

    1. Există și adolescenți întârziați cu o coacere mai lentă care, totuși,de la un moment dat încep să facă lucruri notabile.dar, tu știi mai bine ce se petrece pe acolo de vreme ce o cunoști, e cunoștința ta. Dar, oare,știi exact ce se petrece pe acolo? Poate că asta sare în ochi. Vorbești cu ciudă! Oare de ce? Ti-ar plăcea și ție să te țină cineva așa? Vezi, sunt multe aspecte de luat în calcul …Pare un om care a făcut un sacrificiu (de care poate nu-și dă seama) și acum compensează în cârdășie cu cei care o …țin. Oricât ar compensa nu poate finaliza nimic și golul nu se umple niciodată. Pare un protest moale, inofensiv pentru familia ei. Rentează. Dar nu putem ști cu adevărat ce este pe acolo…Un gol nu se umple niciodată compensând. Ar vrea ea să o depășească pe mama, să se desprindă de tata, cine știe?! Poate se teme că va pierde iubirea lor dacă îi va depăși într-un fel! Dar nu știm sigur.

  10. e bine si Asa Pera, fiecare avem obstacolele noastre, unii se nasc cu situatii materiale mult mai bune sau familii care ii ajuta sustin mai mult. Altii nu. Ei si cu toate astea, avem o SINGURA Viata…. una…. cred ca e suficient ca la un moment dat indiferent cat de criticati si neintelesi suntem de cei din jur care vor sa traim la „asteptarile” lor… trebuie sai dai frumusel Dracului pe romaneste… si incetezi sa te mai critici si sa intelegei ca este un Motiv pt care esti TU si nu ca altii. si nici nu trebuie sa fii ca Altii… ttrebuie sa fii CA TINE… chiar daca iti ia zeci de ani sai traiesti BINE SANATOS in felul tau
    Multi „inceti” sau oameni judecati de altii au propria lor poveste, poate le a pasat prea mult cand altora nu le a pasat deloc etc, orice ar fi E DREPTUL TAU…si MERITI… sa traiesti viata TA asa cum esti… asa cum vrei
    Nu trebuie sa zambesti daca iti vine sa plangi, nu trebuie sa mai faci lucruri pe care vor altii sau „asa trebuie asa vrea societatea” P*** asa pe romaneste. Daca tu te simti fericit intr o relatie fii asa, daca acum vrei sa fii singur sa te gasesti…. ASTA iti trebuie! Nimeni nu stie cunoaste mai bine sufletul tau decat tine insuti..desi uneori din multa suferinta si oameni toxici situatii urate ..ne putem pierde cursul, sensul si raspunsurile…
    Eu mereu am crezut in Bine, am vazut partea frumoasa a lucrurilor Oamenilor chiar daca in jrul mei erau Monstri.. cand suferi f mult si vezi multe lucruri nedrepte te inraiesti, te face mai cinic…dar si mai Luptator. Nu voi renunta sa aleg sa fac Bine, sa imi aleg Calea Mea chiar daca 20 in jurul meu fac opusul
    Multumesc pt Articol draga Pera! Nu te lasa descurajat de nimic, pt ca Tu esti Tu… si lucru bune vin si la oamenii buni.. intr un final 🙂

  11. Cred că toţi oamenii s-ar simţi mult mai confortabil în relaţie cu viitorul lor dacă ar reciti definiţia cuvântului muncă:
    MÚNCĂ, munci, s. f. 1. Desfășurare a unei activități fizice sau intelectuale îndreptată spre un anumit scop; activitate prin care omul modifică și adaptează lucrurile din natură pentru satisfacerea trebuințelor sale. ♦ (La pl.) Lucru la câmp, lucrul câmpului; lucrări agricole. 2. (Concr.) Folos material, bun agonisit prin lucru; agoniseală, câștig, profit. 3. Efort de a realiza ceva; strădanie; ocupație, îndeletnicire. 4. (Înv. și pop.; la pl.) Torturi, cazne. 5. (Înv. și pop.) Durere, suferință (fizică sau morală); chin. ♦ Spec. (Sens curent; la pl.) Durerile nașterii. –
    Astfel, ar avea şansa să înţeleagă care este sensul care îi sperie de fiecare dată când apare acest cuvânt în mintea lor.
    Din nefericire, seria sinonimică a cuvântului conform dicţionarului de sinonime arată clar de ce visul devine greu realitate pentru mulţi dintre noi:
    MÚNCĂ s. v. calvar, canon, caznă, chin, durere, încercare, patimă, păs, pătimire, schingiuire, schingiuit, suferință, supliciu, tortură.
    Nu ştiu ce ai simţit tu muncind pentru ceea ce afirmi că ai acum, însă activitatea prin care omul modifică şi adaptează lucrurile din concret sau din abstract pentru satisfacerea trebuinţelor sale ar trebui să declanşeze în inima omului o mare bucurie.
    În principiu, tot ce trăim este activitate. În noi este activitate continuă. Atât în timpul zilei cât şi în timpul nopţii. În timpul zilei, ne mişcăm fizic sau cerebral concentrându-ne pe rezolvarea unor sarcini primite de la alţii sau stabilite de noi pe care le numim muncă sau distracţie, conectare sau deconectare. Corpul nostru nu face diferenţa. El înregistrează doar consumul de energie pe care o disipează în funcţie de solicitările noastre.
    Noi suntem cei care generează stresul adică presiunea în propriul sistem punând etichete absurde activităţilor pe care le facem de bună voie şi nesiliţi de nimeni, căci doar noi avem acces la comanda propriului sistem.
    În esenţă, totul este foarte simplu: trebuie doar să învăţăm să citim bordul maşinii pe care o conducem.
    Pentru asta este necesar să scrie cineva un manual de utilizare, căci, se pare, ori am uitat cum funcţionăm, ori nu am ştiut niciodată.
    Noi suntem într-o etapă de progres. Am adunat datele şi suntem pregătiţi să scriem manualul. Şi unul dintre oamenii căruia trebuie să-i mulţumim pentru consecvenţa cu care a trimis în eter mesaje pozitive către oameni, eşti tu. Pe drumul acela despre care vorbeai, drumul pe care nu primeşti feedback pentru că imaginile pe care le ai în minte nu au încă reprezentare în concret, te ajută doar cei care se află în aceeaşi etapă de evoluţie, căci doar ei cunosc dificultatea mersului prin întuneric.
    Aşadar, concluzia noastră, pentru cei care stagnează, este pozitivă: aveţi răbdare. Faza de gestaţie a unei idei este particulară. Asiguraţi-vă doar că aveţi o idee şi …clociţi-o liniştiţi. Într-o zi, pur şi simplu, veţi descoperi puii.
    Dacă nu aveţi o idee, ci o problemă… tot este bine. Aveţi răbdare. priviţi cu atenţie în jur şi veţi descoperi ideea cu care o veţi rezolva. Cu atenţie!

  12. Pera, Pera am crezut ca mesajele noastre sincere chiar ajung pe blogul tau insa cenzura functioneaza mai rau ca in communism. Mare pacat!

  13. Legea minţii spune că gândurile se concretizează în realitatea noastră. Deveniţi şi realizaţi ceea ce gândiţi. Dacă vă gândiţi la ceva cu o claritate şi o intensitate deosebită, îl veţi materializa mult mai rapid şi mai previzibil decât prin orice altă metodă. Asta scrie celebrul Brian Tracy în cartea ”Succesul în viață”. Căutăm urgent colaboratori part-time care vor să câștige bani în timpul liber, într-un proiect unic la nivel mondial. Oferim contract de comision. Pentru mai multe detalii, trimiteți mesajul PROIECT la adresa de email: [email protected]

  14. Te admir pentru ce ai reusit sa faci si pentru invataturile pe care le dai mai departe. Noi ne regasim in multe lucruri pe care le spui si invatam multe de la tine.

  15. Te citesc de 3 ani de zile si astazi am observat un aspect foarte interesant.Si anume ca tu scrii des la persoana a II-a si de multe ori te adresezi ca si cum persoana/cititorul,fiecare dintre noi ar fii singura/singurul care iti citeste articolul.Dupa parerea mea acest aspect creeaza o oarecare legatura emotionala cu cititorii.

Lasă un răspuns

PERA NOVACOVICI

Sunt psiholog și scriitor, dar expertiza mea cea mai importantă este că am învățat și experimentat tot ce mi s-a părut mai dificil.

Niciun obstacol nu a fost prea mare ca să-l încerc, și nu ar trebui să fie nici pentru tine.

SUNTEM DUSI PE UN DRUM GRESIT O VIATA INTREAGA

Dezvolta-ti personalitatea pentru a reusi in felul tau.

CATEGORII

Mulțumesc că te-ai abonat!

Verifică inboxul, te așteaptă primele materiale acolo.