Introdu e-mail-ul și te voi învăța, printr-un mini curs de 8 lecții, cum să îți descoperi vocația!
*Prin abonarea la newsletter îți exprimi acordul de a folosi datele tale pentru a putea comunica cu tine și accepți termenii și condițiile noastre. Informațiile tale nu vor fi niciodată distribuite unor terți.
articol
Atracţia sexuală şi iubirea - diferenţe şi asemănări

Am avut plăcerea să o urmăresc pe Helen Fisher, într-un film în care îşi expunea rezultatele cercetărilor. Helen Fisher este un antropolog care de 30 de ani studiază biologia şi chimia atracţiei sexuale şi a iubirii.

Foarte pe scurt, ea spune că în urma studiului a zeci de mii de persoane îndrăgostite, despărţite, în relaţii, etc, a observat că atunci când ne îndrăgostim creierul nostru provoacă adevărate avalanşe chimice pe care noi le numim emoţii, care alimentează pasiunea, obsesia, bucuria, gelozia.

În teoria acestui antropolog, există un ciclu de îndrăgostire care durează 4 ani şi că deşi oamenii se chinuie să întreţină relaţii monogame de lungă durată, cercetările arată că cele mai multe divorţuri se înregistrează în al- 4 –lea an de căsnicie.

Pe lângă asta, Helen Fisher spune că avem creierul setat pe 3 direcţii când vine vorba de iubire. Un anumit set de emoţii care duce la ataşament, alt set care duce la romantism şi alt set care duce la sex. Fiecare din aceste 3 grupuri are emoţiile specifice şi în iubire acţionează de cele mai multe ori amestecate.

Toate bune şi frumoase până aici.

Însă abia acum începe partea interesantă.

Concluziile acestor cercetări foarte interesante şi bine documentate se termină cu ideea că totuşi, componentele chimice şi emoţionale ale iubirii care durează mult timp, pe viaţă chiar,rămân încă un mister.

Acum, eu nu am 30 de ani în spate de cercetări pe tema atracţiei sexuale şi a iubirii, ci doar 10 în care nu m-a interesat doar acest aspect al vieţii, ci întreaga sferă a vieţii şi a fiinţei umane, aşa cum pot fi ele văzute prin ochii psihologiei.

Experienţa mea de viaţă până la 25 de ani, experienţele oamenilor din jurul meu şi cărţile citite m-au adus şi pe mine la nişte concluzii.

Emoţiile atracţiei sexuale sunt într-adevăr substanţe chimice care pleacă din creier. În momentul în care o persoană simte o puternică atracţie sexuală, la nivel fiziologic se petrec anumite schimbări majore.

Creşte nivelul anumitor substanţe chimice care sunt defapt emoţii, şi rezultatele sunt:

-ritm crescut al bătăilor inimii,

-lipsa poftei de mâncare,

-creşte sensibilitatea la toate cele 5 simţuri(văz, auz, miros, gust şi simţul tactil),

-stări dese de euforie (fericire).

Apoi, inevitabil, organismul îşi termină resursele şi, după o perioadă de câteva săptămâni, până la MAXIM un an, revine la starea normală.

Şi atunci se poate face evaluarea, iar aceasta este proba de care trebuie să treacă orice relaţie pentru a putea vorbi despre o relaţie pe termen lung între un bărbat şi o femeie.

În acest termen, majoritatea oamenilor cad în capcană. Din cauza acestor emoţii transformatoare, oamenii cred că şi-au descoperit jumătatea, iau decizii bazate pe aceste emoţii trecătoare, se căsătoresc, fac copii iar emoţiile se diluează şi dispar.

Încă din 1820, filozoful Arthur Schopenhauer şi-a dat seama ce este de fapt atracţia sexuală cu biologia, comportamentele şi problemele care rezultă de aici:

“Dragostea (a se citi „atracţia sexuală”) este vicleşugul întrebuinţat de natură pentru a-şi atinge scopul, care nu este, în realitate, decât crearea unei fiinţe noi.

Îndată ce voinţa speciei este satisfăcută, ea dispare şi, plăcerea individului risipindu-se, îl readuce la crudă realitate. De aceea, însuşi Eros este înfăţişat legat la ochi.” Arthur Schopenhauer

Majoritatea căsniciilor sfârşesc prin divorţ în al 4 lea an, spun cercetările. Asta pentru că, în opinia mea, după cele câteva luni, maxim 18, deşi emoţiile dispar, cuplul se străduieşte să facă relaţia să meargă. Dacă apare şi un copil, eforturile sunt de înţeles.

Dar pentru că oamenii îşi bazează întreg viitorul doar pe nişte trăiri care dispar rapid în timp, din cauza ignoranţei de multe ori, relaţii sfârşesc prost iar oamenii se întreabă ce nu e în regulă, cu ei, cu lumea, cu viaţa şi cu iubirea.

Acum lucrurile se schimbă, iar educaţia pe această temă trebuie să devină o prioritate, pentru că aşa cum spune un prieten al meu, nimeni nu s-a născut învăţat, însă ai tot mai puţine scuze să mori prost.

Aşadar, să ştii despre atracţia sexuală, este un bun început, necesar, însă deloc suficient.

Următorul pas este să înveţi cum să creezi TU această super emoţie în persoanele de sex opus şi să le faci să fie atrase de tine.

Câteva observaţii de bun simț, ne spun că preferăm mai degrabă :

-o persoană care are încredere în forţele ei , decât una care e tot timpul în depresie şi necăjită

-o persoană care emană emoţii pozitive şi distracţie în jur, nu emoţii negative

-o persoană care face sport mai degrabă decât una care se neglijează

-o persoană care este apreciată şi respectată de cei din jur mai degrabă decât gaşca grupului.

Mai mult, misterul de la sfârşitul cercetărilor despre atracţia sexuală, acela că nu se ştie încă ce substanţă chimică este responsabilă pentru iubirea adevărată, nu este chiar un mister.

Cercetările, care sunt foarte complexe şi bine documentate se referă doar la interacţiunea sexuală, afectivă şi romantică între un bărbat şi o femeie. Sunt şi eu de acord că există substanţe chimice (emoţii) care sunt produse în creier şi care sunt responsabile de toate aceste trăiri umane.

Însă există lucruri care nu pot fi traduse DOAR în substanţe chimice.

Să considerăm că fiinţa umană are doar corp şi creier ar înseamna să o mutilăm.

Am auzit cu toţii de instinctul de conservare. Creierul uman şi emoţiile lui îţi spun să fugi în faţa pericolului şi să îţi salvezi viaţa. Ce anume este atunci atât de puternic încât să depăşească condiţionările creierului şi emoţiile lui care controlează întreg corpul, şi să facă o persoană, bărbat sau femeie să îşi sacrifice viaţa, de exemplu?

Când o casă e în flăcări şi raţiunea îţi spune stai deoparte iar emoţiile îţi spun să nu intri că arzi de viu, ce te face să intri totuşi şi să încerci să salvezi o altă viaţă, poate cu preţul vieţii tale?

Când o ţară e în război, ce face o persoană să renunţe la ceea ce propriul creier îi dictează? Raţiunea spune să nu lupţi pentru că dacă mori nu te vei mai bucura de plăcerile vieţii şi că mai bine să moară altul, emoţiile îţi spun fugi, pentru că poţi muri în orice clipă, şi totuşi de la începutul omenirii, pe fiecare câmp de luptă, ceva contrazice creierul şi instinctul de conservare.

Ai văzut vreodată o mamă apărându-şi copilul în faţa unui pericol care o depăşeşte cu mult fizic şi psihic? La fel, dacă totul ar depinde de corpul fizic şi de psihic, femeia ar trebui să renunţe la luptă înainte să începă. Însă o femeie care se luptă pentru copii ei este mai periculoasă decât 3 bărbaţi la un loc.

Pentru că pe lângă fizic şi psihic, omul are şi spirit.

În acest spirit se află răspunsul la întrebarea “ce este iubirea adevărată?”, care este adevărat, merge de minune îmbinată cu atracţia sexuală.

Tot în acest spirit se află răspunsul excelenţei umane în orice domeniu.

Substanţele chimice din creier explică emoţiile ataşamentului, sexului şi romantismului faţă de o persoană dar nu explică:

-iubirea de părinţi.

-iubirea de prieteni.

-iubirea de ţară.

-iubirea de sine.

Când însă adaugi omului pe lângă corp şi fizic un suflet, fiinţa umană devine întreagă şi cu posibilităţi nelimitate.

Orice fiinţă umană are potenţialul de a deveni o fiinţă extraordinară, însă ca în orice domeniu, e nevoie de educaţie.

Ştiu că nu există foarte mulţi oameni care să poată oferi o astfel de educaţie, pentru că mi-am petrecut toată viaţa prin şcoli, am fost modelat de părinţi şi anturaj însă lucrurile adevărat bune au început să se întâmple abia când am decis să mă educ singur pentru că doar aşa pot obţine ce vreau de la viaţă.

Acum am scris un material pentru cei care se află în situaţia în care mă aflăm şi eu. Cu potenţialul adormit, dar tot timpul aşteptând să fie adus la viaţă.

Dacă dorești să aprofundezi subiectul din acest articol am pentru tine audiobook-ul Dezvoltare personală pentru cupluri.

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

 

Distribuie acest articol pe reteaua ta preferata de socializare
articole similare
3 erori de gândire ce declanșează jihadul în relații

  Daca ai fost sau esti intr-o relatie azi,…

Citeste articolul
Te lasi pe ultimul loc tot timpul. Mai poti?

Ai exact ZERO sanse sa-i multumesti pe toti, sa-i…

Citeste articolul
COMENTARII
Intră în discuție. Lasă mesajul tău mai rapid cu contul de social media.

Termeni și condiții