Un cadou de la Straja pentru cititorii Personalitate alfa
Salut
Gata si Bootcamp-ul despre descoperirea vocatiei. Ca de obicei am avut un noroc nesimtit cu fortele naturii. Nu a nins o luna la Straja iar in ziua de joi in timp ce eram pe drum , au inceput sa cada primii fulgi. Seara se anunta cod galben si in weekend a nins 2 zile incontinuu. Sambata a iesit soarele. Am avut o vreme extraordinara pentru activitatile outdoor.
Saptamana asta am sa postez filmele si pozele insa azi vreau sa ofer tuturor cititorilor Personalitate alfa slide-urile de la seminariile ce le-am tinut indoor.
Trainerii au fost Marius Simion de pe www.nlpmania.ro, Andreea Papp de pe www.stilultau.com, Florina Nicola de pe www.creativitatea.com si www.nlpmania.ro, Doru Pelivan de pe www.salinadinoras.ro, Vaida Bogdan de pe www.vaidabogdan.com, Simona Simion de pe www.nlpmania.ro si subsemnatul Novacovici Pera
In continuare sunt 3 fragmente din bootcamp urmate de slidurile ce pot fi vizionate direct pe site sau downloadate.
Video 1 : Cine sunt eu? INVINGATOR! Si ce fac eu? INVING
Video 2: Cu sania la vale
Video 3: Care este misiunea noastra pe pamant?
Prezentarile powerpoint ale trainerilor de la bootcamp-ul ” Descopera-ti vocatia si transforma-ti viata” de la Straja-martie 2010
1. Cautarea vocatiei este cea mai grea etapa in descoperirea comorii tale ascunse. Povestea lui Pera si concluziile.
2. Andreea Papp a tinut o prezentare excelenta pe tema vocatiei iar povestea ei a lasat masca pe toti cei prezenti
3. Pera Novacovici explica cum te simti cand esti in starea de flux, cand faci ceea ce iti place si cum anume poti sa fii in starea aceasta cat mai mult timp.
4. Marius este cel mai bun trainer dintre noi si in prezentarea lui ne explica cum putem ajunge sa ne traim legenda personala.
5. In stilul ei degajat, Florina a pus asistenta pe marginea scaunului cu propria ei poveste despre vocatie si lectiile ce se pot invata de aici.
6. Vaida Bogdan ne spune despre cum sa calatoresti ieftin sau chiar gratis si cum sa te organizezi astfel incat sa nu uiti nimic.
7. O prezentare focoasa de la un tanar de 19 ani, Dodo, care pe buna dreptate se poate numi un om de succes. Are propria afacere si a trecut prin greutati mari ca sa o puna pe picioare. Este un exemplu pentru toti oamenii plini de scuze.
8. E foarte important sa ajungi sa faci si bani din vocatia ta pentru ca sa nu mai iti pierzi vremea facand altceva decat ceea ce te pasioneaza.
Webinar – descopera comoara ascunsa din tine
Vizionare placuta. Astept feedback-ul tau.
Principalele arme psihologice de influenta
Astazi, avem al-6- lea subcapitol gratuit din cartea Personalitate alfa – descopera comoara ascunsa din tine
Este despre armele psihologice de influenta sociala si analizeaza descoperirile lui Robert Cialdini in acest domeniu ( Considerat autoritatea numarul 1 in psihologia influentei si persuasiunii). Pentru o lectura amanuntita, iti recomand cartea Puterea Persuasiunii de Robert Cialdini
Primul subcapitol este din capitolul Introductiv si este despre: Ce inseamna personalitate alfa
Al doilea subcapitol este despre curaj, din capitolul Increderea in sine si il poti vedea aici: Curajul
Al treilea subcapitol gratuit este din capitolul Inteligenta emotionala: Cele 7 pacate si 7 virtuti
Al patrulea subcapitol gratuit din capitolul Personalitatea: Cum poate egoismul sa iti salveze viata
Al cincilea subcapitol gratuit din capitolul Comunicarea: Comunicarea intr-o familie dificila
Mai 2 subcapitole gratuite si suntem in linie dreapta cu terminarea cartii Personalitate alfa.
Nu vorbesc despre aceste arme de influenţă ca să fugi ca un muppet şi să le foloseşti împotriva altora, ci ca să îţi dai seama cum sunt ele folosite împotriva ta şi astfel să te poţi apăra de manipularea ieftină a unora.
1) Prima armă de influenţă este reciprocitatea.
Pe scurt, dacă eu fac un gest dezinteresat pentru tine, tu te simţi într-un fel obligat să te revanşezi.
Acesta nu este un lucru rău, atâta timp cât nu e folosit ca armă de manipulare.
Dar, din păcate, a devenit ceva normal să fie folosită astfel această subtilă metodă.
Ai simţit vreodată nevoia să răspunzi la mesaje şi felicitări de sărbători doar pentru că cineva s-a gândit să îţi trimită aceste mesaje, când, în mod normal, nu ai fi luat tu iniţiativă?
În lumea întreagă a devenit o regulă să te simţi obligat să întorci serviciile făcute; este o problemă de mândrie şi de onoare să “nu rămâi dator”.
Asta e pierdere de timp.
Dacă gestul este făcut sincer, el nu aşteaptă nimic în schimb.
Mai ales între prieteni, această regulă îşi pierde total semnificaţia.
„Saint-Exupery spune undeva că prietenul este acela la care nu te sfieşti să baţi în toiul nopţii la uşă strigându-i: “Deschide, sunt eu!” Unui prieten adevărat i se poate cere orice, dar nu i se poate pretinde nimic. De aceea, nimic nu e mai absurd şi mai injust în prietenie decât reproşurile şi întoarcerea serviciilor şi sacrificiilor făcute: acesta e, de altfel, şi sensul afirmaţiei lui Aristotel: că între prieteni nici nu e nevoie de dreptate. Prietenia e dreaptă prin ea însăşi, e prin excelenţă întruchiparea dreptăţii.” Al. Paleologu
Mai mult, la nivel social, comercianţii abuzează de această armă de influenţă.
Intri într-un magazin, cineva îţi dă să guşti ceva, iar tu te simţi prost că ai gustat , pentru că pleci fără să cumperi ceva.
Apoi, mostre gratuite sunt peste tot, ca să te simţi din nou obligat într-un fel de “atenţia şi bunătatea” cu care eşti tratat şi să cumperi apoi produsul.
Te simţi prost dacă guşti sau foloseşti o mostră gratuită şi apoi, cu privirile ”celor din jur” spre tine, să pleci pur şi simplu.
Deci, ca alfa, regula mea e următoarea:
Dacă cineva se hotărăşte să facă un gest frumos, un cadou, orice lucru, în mod DEZINTERESAT, acesta e un lucru bun.
E frumos ca şi tu, din când în când, să faci gesturi, cadouri, invitaţii sau orice lucruri, dezinteresat, pentru cei care merită.
Plec întotdeauna de la ideea că, dacă “pare dezinteresat”, atunci e dezinteresat, pentru că nu e frumos să păcăleşti oamenii; dacă e o încercare de manipulare, nu îmi place nici omul care face asta şi nici cadoul, produsul, serviciul sau orice altceva.
Normal, dacă ai atitudinea asta, o să dezamăgeşti pe unii care nu vor reuşi să te “oblige” să le întorci vreo favoare sau un gest.
Dacă simţi că cel care a preluat iniţiativa şi a făcut ceva pentru tine sub masca dezinteresului este chiar dezinteresat, poţi una din două:
1) ori să refuzi, pentru a nu crea acea stare de disconfort care vine din “obligaţia” de a returna o favoare,
2) ori accepţi (obligat sau de bună voie) ce ţi se oferă .
Şi, de dragul omului, speri că nu are vreun interes ascuns, pentru că atunci, nu numai că nu îi vei întoarce favoarea,( pentru că nu merită), dar vei avea grijă să nu te mai manipuleze niciodată.
Dacă persoana aceea face un gest, pentru că are o intenţie ascunsă, deci nu e dezinteresat, mai bine lasă-l să şi-l păstreze.
Sunt oameni care vor să pară buni şi care fac ceva doar pentru că, în secret, vor şi aşteaptă ceva în schimb sau chiar se supără dacă nu le întoarcem favoarea.
Puterea manipulativă a regulii:
Societatea îşi antrenează membrii să întoarcă favorurile şi există pedepse, sancţiuni, pentru cei care nu se supun. Există un sentiment de dezgust pentru cei care nu se străduiesc să întoarcă favorurile, e multă muncă în a nu fi văzut ca profitor, zgârcit, sau mai ştiu eu cum.
Va trebui să lupţi împotriva celor care “forţează“ nota şi a celor care vor fi nemulţumiţi că nu pot câştiga nimic de pe urma îndatoririi tale.
Puterea regulii vine din faptul că te vezi obligat să spui “da” unei cererei la care, în mod normal, ai fi spus nu, doar pentru că cealaltă persoană ţi-a făcut un mic favor.
O poveste excelentă despre puterea de influenţă a acestei reguli o găsim în cartea “Influence “a lui Cialdini, care spune aşa:
“Omul de ştiinţă european Eibl-Eibesfedt povesteşte despre un soldat german din elita nazistă, special antrenat pentru a captura inamici de pe linia frontului, mai exact din prima linie: trecând prin acea porţiune numită ”tărâmul nimănui”, dintre cele două linii de luptă, în timpul nopţii, soldatul nazist captura soldaţi inamici adormiţi sau neatenţi, îi dezarma şi îi târa înapoi, în teritoriul german, pentru a-i interoga despre forţele duşmane.
Într-un astfel de episod, soldatul german, profesionist şi foarte bine antrenat, care făcuse misiuni asemănătoare în trecut ,cu succes, din nou a trecut noaptea “tărâmul nimănui” şi a surprins în avanposturi un tânăr soldat care mânca. Evident, l-a dezarmat rapid… Însă a urmat poate cel mai important gest din viaţa tânărului ce urma să fie luat prizonier.
Speriat, doar cu o bucată de pâine în mână, tânărul a întins bucata de pâine către cel care urma să îl ia prizonier.
Atât de afectat a fost soldatul german de acest cadou, încât nu şi-a putut completa misiunea. S-a întors cu mâinile goale pentru a face faţă furiei superiorilor lui.
Deşi obligaţia de a întoarce favoarea este baza acestei arme de influenţă, obligaţia de a primi o face atat de uşor de exploatat.”
Aşadar, atenţie la ce cadouri sau favoruri accepţi.
2. Angajament şi Consistenţă
“Este mai uşor să rezişti la început decât la sfârşit.” (LEONARDO DA VINCI)
Esenţa acestei a doua armă de influenţă este că, dacă te angajezi într-o acţiune, un fel de a gândi sau a te purta, tinzi să ignori cu încăpăţânare orice alte lucruri care se contrazic cu ceea ce faci sau gândeşti tu.
Mai ţii minte că am vorbit despre convingeri şi că de multe ori pot fi periculoase?
Când te angajezi în ceva, ai tendinţa să te implici cu trup şi suflet şi, chiar dacă sunt semne că ceea ce faci nu aduce rezultate pozitive, eşti tot mai puţin dispus să renunţi, pentru că acum e angajamentul tău şi eşti consistent în privinţa lui.
Acest fel de a fi poate deveni foarte periculos pentru noi, pentru că ne face să ignorăm posibilităţi mai bune, soluţii eficiente şi ne îndreaptă direct spre prăpastie.
Robert Cialdini explică modul în care poţi să îi determini pe oameni să accepte mici angajamante, care apoi să îi oblige să accepte angajamente tot mai mari şi mai mari.
De exemplu, un grup din America ce se ocupă cu strângerea de fonduri s-a gândit să fie original şi a mers din uşă în uşă, rugând oamenii să lupte împotriva cancerului şi să poarte o zi un tricou pe care scria “luptăm împotriva cancerului”.
Apoi, la sfârşitul zilei, aceiaşi membri ai grupului veneau şi ziceau că, numai dacă vor, oamenii care au purtat tricoul pot să facă o mică donaţie pentru lupta împotriva cancerului.
Rezultatele au fost uimitoare: după o zi de purtat tricoul, oamenii se vedeau ca luptători împotriva cancerului. Aproape toţi au făcut donaţii semnificative.
E evident că ,dacă nu ar fi fost angajaţi să poarte acel tricou, simpla cerere “vă rugăm să donaţi nişte bani pentru lupta împotriva cancerului” ar fi avut rezultate minime.
Puterea manipulative a regulii: Odată ce faci omul să accepte o anume gândire, îl faci să accepte tot felul de cereri, care acum i se par normale.
Convingi un om că e prietenul tău, îi poţi cere ceea ce poţi cere de obicei prietenilor, chiar dacă nu cunoşti persoana de prea multă vreme.
Convingi un om că luptaţi pentru aceeaşi cauză, îi poţi cere să facă tot felul de sacrificii pentru acea cauză.
Îţi dă un deget, tu îi iei toată mâna, dacă tot ţi-a întins-o!
Aşadar, angajament şi consistenţă.
3. Dovada socială, favorita mea.
Reclamele se folosesc la scară largă de această armă de influenţă.
Produsul pe care toata lumea îl iubeşte (deci, ar trebui şi tu) şi care se vinde excelent (tu nu ai cumpărat încă? ).
Nu mai trebuie să fii convins, trebuie să ţi se spună că mulţi alţii cred că un lucru e bun, ceea ce e dovadă suficentă.
Uneori dovada socială ajută.
Uneori distruge.
Cum acţionează dovada socială pentru a distruge vieţi, de multe ori:
Jocuri piramidale, în care unii oameni, la început, bagă bani şi flutură câştigul în faţa tuturor, ceea ce face toată turma să sară cu banii de sub saltea, e un exemplu mai mult decât elocvent.
“Din moment ce 95% din oameni sunt imitatori şi doar 5 % iniţiatori, oamenii sunt influenţaţi mai mult de acţiunile celorlalţi decât de orice altă dovadă care poate fi oferită.
Dovada socială la nivel personal, individual?
Am o maşină scumpă, înseamnă că am dovada socială.
Îmi permit să îmi cumpăr o maşină scumpă, deci am mai mulţi bani decât îmi trebuie, deci am statut social, deci sunt bun la supravieţuit.
Sunt într-o relaţie cu o persoană cu multe calităţi, deci sunt şi eu o persoană cu multe calităţi, pentru că sunt apreciat de cealaltă persoană.
Dovada socială creşte foarte mult valoarea unui obiect sau a unei persoane, dar, de cele mai multe ori, în mod artificial.
Dovada socială are rolul de “a scoate ochii” celor naivi, pentru că dovada socială nu dovedeşte de multe ori nimic, în realitate.
Puterea manipulative a regulii: Majoritatea oamenilor fac un efort remarcabil de a expune aceste dovezi sociale, oricare ar fi ele, din nevoia de a impresiona.
Iar nevoia de a impresiona este o nevoie de a compensa faptul că eşti privit ca un muppet.
Şi, în loc să te străduieşti să fii un alfa care se simte bine în pielea lui, vrei să te prefaci că nu eşti muppet.
Şi, de obicei, când te străduieşti să dovedeşti că ai ceva e pentru că nu ai.
Te chinuieşti să arăţi că ai statut prin bani sau obiecte materiale: e pentru că nu îl ai şi încerci să compensezi cumva.
Încerci să te faci invidiat pentru “relaţia” ta minunată cu o persoană: de obicei relaţia nu e minunată, iar tu ai multe nevoi nesatisfăcute. Prin încercarea de a avea dovada socială arăţi că eşti un muppet manipulator, care are nevoie de recunoaşterea celor din jur, pentru că nu ai satisfacţie în interior şi încerci să o obţii din exterior.
Eşti cu cineva de mână într-un loc public, valoarea ta creşte cu câteva nivele, pentru că ai găsit pe cineva care a recunoscut calităţi în tine şi eşti, aşadar, indisponibil, eşti luat.
Deci, dovada socială e foarte bună. Dar, dacă se întâmplă ca urmare a meritelor proprii e în regulă, e ceva normal şi nu simţi nevoia să impresionezi.
Dacă simţi nevoia să impresionezi cu dovezi sociale, atunci eşti un muppet care încearcă să compenseze lipsurile interioare prin cele exterioare. Trebuie să ştii însă că asta nu te ajută cu nimic, pentru că doar alţi muppets se vor lăsa impresionaţi.
4. Plăcutul
Dacă îţi place de cineva, eşti mult mai uşor de influenţat .
Similaritatea.
Când ai similarităţi cu cineva, asemănari, tinzi să îţi placă de celălalt.
Când ţi se fac complimente, tinzi să apreciezi persoana care îţi face complimentele. Lauda pentru un om e ca şi mângâierea pentru o pisică.
Contact şi cooperare. Dacă ai vreo treabă împreună cu cineva, din nou te vei ataşa de acea persoană.
Copiii care apar în reclame.
Când vezi în reclame copii mici care râd inocenţi, nu poţi să zici “ce reclamă idioată”.
Ţi se pare natural şi normal şi îţi place. Şi îţi place şi produsul, evident, mai mult.
Puterea manipulativă e următoarea:
Doar bazat pe faptul de a plăcea, cineva poate obţine lucruri de la tine, dacă eşti o persoană naivă.
Faci lucruri pe care nu le-ai face pentru altcineva atunci când îţi place de persoana care îţi cere să le faci.
5. Autoritatea
Această a cincea armă de influenţă este cea mai mare problemă şi provocare pe care trebuie să o înfrunţi în drumul către personalitatea alfa.
Societatea umană este în aşa fel construită, încât autoritatea este ingredientul absolut necesar pentru a ţine la un loc toate legăturile. Făra ea, se prăbuşeşte tot.
Încă de mici copii, suntem confruntaţi cu primele simboluri ale autorităţii: părinţii. În acea perioadă sensibilă, părinţii îşi folosesc de multe ori autoritatea pentru a-şi educa odraslele, pentru a le spune care sunt legile după care societatea trăieşte, îşi impun convingerile, principiile şi valorile.
Apoi, începând cu grădiniţa şi primii ani de şcoală, copiii sunt în continuare formaţi, astfel încât să asculte autoritatea de la catedră, să nu iasă din cuvântul acesteia, iar treaba asta continuă până la sfârşitul liceului.
Să ne gândim la cunoştiinţele pe care un tânăr, de la grădiniţă până la sfârşitul liceului, le acumulează în sistemul nostru educaţional şi care îi sunt cu adevărat folositoare pentru viaţa reală.
În primul rând, experienţa este aproape de zero.
Cunoştiintele teoretice nu pot suplini nicicum experienţa practică.
Din păcate, şi la absovirea unei facultăţi situaţia e aceeaşi.
La şcoală nu te învaţă cum să îţi dezvolţi personalitatea, cum să faci bani, cum să ai succes în viaţa romantică, nu se face educaţie sexuală.
În schimb, la şcoală te învaţă să asculţi de autoritate, sub ameninţarea catalogului şi a altor pedepse. Creativitatea, unul dintre cele mai minunate cadouri ale omenirii, este pur şi simplu ucisă de felul în care se predă şi de modalitatea în care este evaluat un elev.
Dacă nu ai creativitate, poţi să fii sigur că nu poţi să ai personalitate, nici bani, nici viaţă romatică şi sexuală satisfăcătoare.
Deoarece creativitatea înseamnă să poţi găsi soluţii rapide la probleme, să ai imaginaţie, să te poţi descurca în situaţii de viaţă în timp real, să îţi creezi o viaţă aşa cum îţi doreşti.
Din păcate, ceea ce se preţuieşte în întreg sistemul educaţional este respectarea cu sfinţenie a textului din manual, reproducerea a ceea ce a fost memorat. Profesorii şi părinţii pun mare preţ pe elevii cu note mari, adică cei care excelează la memorat, şi îi marginalizează pe cei creativi.
Să nu fii de acord cu profesorul într-o privinţă poate avea REPERCUSIUNI asupra situaţiei tale şcolare. Sau măcar să fii “surghiunit” din banca ta pentru cincizeci de minute.
Şi când îţi petreci astfel cei mai importanţi ani pentru formarea ta, învăţând lucuri pe care, în majoritatea lor, nu le vei folosi şi nu eşti deprins să faci nimic practic, când creativitatea îţi este distrusă după cincisprezece ani de umplut capul cu teorie şi cu “societatea spune că asta e bine şi asta e rău”, când eşti oprit să îţi dezvolţi şi să îţi exprimi personalitatea şi nu poţi să îţi creezi un sistem propriu de valori, când eşti învăţat că, dacă nu respecţi autoritatea, suferi consecinţele, atunci când sistemul educaţional a terminat de muncit la “formarea” ta, de fapt eşti foarte bine pregătit pentru a deveni un excelent SCLAV.
Niciunde la şcoală, nu te învaţă- măcar din liceu- cum să îţi începi afacerea ta sau cum să îţi găseşti o slujbă bună.
E plin internetul de cum să îţi faci un curriculum vitae, cum să te vinzi mai bine, să arăţi că eşti un sclav cu capacităţi superioare, mai bun şi mai harnic.
Ţi se spune că tu nu ai experienţă; un cetăţean bun lucrează douăzeci de ani la o firmă şi trebuie să lupte ca un animal pentru a promova în ierarhie, ca să merite o casă frumoasă, o maşină scumpă şi un partener bun, pentru a întemeia o familie.
Şi eşti învăţat că acesta este scopul vieţii şi aşa trebuie să faci, dacă eşti un cetăţean de treabă.
La început, mergi la şcoală ca să înveţi.
Apoi, termină-ţi şcoala ca să ai o slujbă bună.
Apoi, fă-ţi treaba cum trebuie şi întemeiază-ţi o familie, celula de bază a societăţii, pentru că eşti mai uşor de controlat când ai de purtat de grijă altora.
Apoi, ai grijă să nu faci gargară prea multă, că ai o familie de îngrijit şi, dacă te dă afară de la lucru, muriţi toţi de foame.
Apoi, la 40-50 de ani, când entuziasmul şi forţa psihică şi fizică încep să te lase, priveşti în urmă la viaţa ta şi vezi că ai făcut ceea ce ţi-au băgat alţii în cap, numai ce ai vrut tu nu. Ai renunţat la visele tale, pentru că celor din jur le-a fost atât de teamă că ai putea să reuşeşti să fii liber şi să scapi din rahatul în care ei rămân prinşi, încât, sub pretextul că îţi vor binele (iar tu nu ştii cum să ajungi la el şi trebuie să te înveţe ei), au pus umărul toţi (părinţi, formaţi şi ei în acelaşi sistem – dar dacă ei nu au realizat şi nu ştiu ce înseamnă succesul, cum să te înveţe pe tine, nu?) la formarea ta ca fiinţă umană.
Nu vreau să spun ca un anarhist revoluţionar: “Să răsturnăm toată ordinea socială şi să îmbrăţişăm anarhia! “
Ceea ce vreau să spun e:
- nu fi ascultător, obedient, nu fi sclav, nu asculta fără să pui la îndoială ceea ce alţii spun, chiar dacă reprezintă o autoritate.
- nu repeta ca un papagal ceea ce auzi de la alţii. Bazează-te doar pe experienţa ta, pe ceea ce simţi tu, pe ceea ce percepi tu în fiecare zi. Formează-ţi părerile tale, bazate pe această experienţă, formează-ţi valorile tale şi mergi în viaţă bazându-te pe ele.
Mai este şi asta: “Nimeni nu te învaţă că, periodic, este util să faci critică lucrurilor pe care le ştii” (Irina Nicolau). Înţeleg de aici că omul nu trebuie să rămână blocat în ceea ce ştie, deopotrivă lucruri învăţate de la alţii sau concluzii la care a ajuns singur la un moment dat, prin experienţa proprie. O revizuire periodică, o punere sub semnul întrebării a ceea ce cunoaşte, o permanentă stare trează la ceea ce se întâmplă în jur şi la semnificaţii. Asta înseamnă să fii viu. Adică, şi asta… Altfel eşti o maşină care merge în virtutea inerţiei din brânciul care ţi-a fost dat cândva.
- nu pune botu’ la ce se arată la televizor,
- nu îţi fie frică să îţi spui părerea,
- nu lăsa să îţi fie distrusă creativitatea, cu orice preţ. E singura ta salvare în viaţa asta.
- dacă ai idei, exprimă-le, aplică-le fără teamă.
Dacă ai creativitate, poţi să găseşti soluţii la probleme, poţi să renunţi la slujbă ca să îţi faci afacerea ta, poţi să te descurci în viaţă, fără să fii un sclav.
Dar societatea nu vrea ca tu să fii creativ, pentru că atunci nu ai mai fi un sclav cu nasul în pământ, care să lucreze în fabrică şi căruia să îi fie frică de repercusiuni.
Dacă eşti liber şi independent, nu mai trebuie să te laşi umilit de alţii doar pentru că au mai mulţi bani şi mai multă autoritate, ci poţi să stai cu privirea sus, să lupţi de la egal la egal pentru destinul tău.
- tu ştii ce e mai bine pentru tine. Când spui: ”Eu îmi doresc să fac asta în viaţă!”, oricine nu îţi va spune: ”Sunt alături de tine în efortul tău”, nu îţi vrea binele.
Nu mă interesează că sunt părinţii tăi, profesorii tăi, prietenii tăi, partenerul tău de viaţă.
Autoritatea, de obicei, şi-a câştigat statutul şi de multe ori ştie ce spune.
DAR, la fel de des, dacă ştie că tu asculţi pentru că nu ştii altceva, îţi poate cere orice. Iar puterea corupe şi nu ştiu care autoritate nu se va folosi de puterea ei de influenţă pentru a obţine şi ceva foloase personale.
Deci, ascultă ce are de spus autoritatea, dar bazează-te pe valori personale şi experienţa proprie de viaţă.
Dacă laşi responsabilitatea pe umerii autorităţii, când o să vrei să ceri socoteală pentru că lucrurile nu sunt cum vrei tu, nu o să prea ai unde să mergi să plângi.
Deciziile care privesc viaţa ta sunt ale tale, pentru că e viaţa ta şi nimeni nu o trăieşte în locul tău.
Aşa că, dacă eşti un muppet obedient şi ascultător, eşti destul de aproape de a fi un sclav.
Puterea manipulative a regulii: În cazul obedienţei faţă de autoritate, avem multe justificări. Un sistem stratificat şi acceptat la scară largă de autoritate, aduce avantaje uriaşe societăţii.
Permite producerea de resurse, comerţul, apărarea, expansiune şi control social, care ar fi imposibile altfel. La capătul celălalt, alternativa e anarhia, o stare ce ar face viaţa ”solitară, săracă, nasoală şi scurtă”. Thomas Hobbes
Deci, suntem educaţi de la naştere să credem că obedienţa faţă de autoritate este bună şi neascultarea autorităţii, greşită.
Lecţii de la părinţi, şcoală, poveşti sociale, până la sistemele legale, militare şi politice.
Iniţial, părinţii, profesorii ştiau mai multe decât noi şi o bună parte din învăţăturile lor s-a dovedit folositoare. Ca adulţi, raţionamentul rămâne acelaşi: avem patroni, judecători şi lideri politici.
Atât de mult sens are să ascultăm de o autoritate care are acces la resurse şi informaţii de neatins de către noi, încât ascultăm orbeşte şi atunci când nu are niciun sens.
Ca şi la celelalte arme de influenţă, avem un paradox, un automatism. Dacă obedienţa faţă de autoritate aduce beneficii, e mai comod să fim obedienţi tot timpul. Blestemul acestei arme de influenţă e caracterul ei automat, mecanic.
NU trebuie să gândim, deci să nu pierdem timpul şi să gândim. Aşa că reacţionăm, în loc să gândim şi să acţionăm.
Şi, când acţiunile nu ne sunt de folos şi ne fac rău,… cine e de vină?
Muppet-ul obedient, normal.
Aşadar, de multe ori autoritatea este şi expertă într-un anumit domeniu (avocaţi, doctori ,etc) şi e bine să le ascultăm sfatul, pentru că au competenţă în domeniul respectiv.
Ceea ce însă trebuie să faci este să vezi ce îţi spune autoritatea, să gândeşti şi să acţionezi în mod conştient, ca un om liber, pentru binele tău, nu să sari “drepţi”, ca un muppet obedient.
6. Raritatea
Aceasta este arma pentru a creşte valoarea oricărui lucru: a unui om, a unui produs comercial, a orice.
Ceva este în cantităţi limitate şi se va termina în scurt timp.
Vin sărbătorile, rămânem fără zahăr: cozi imense la zahăr, toţi cumpără.
Nu mai e benzină: cu bidoanele la benzinărie, chiar dacă ţie nu îţi trebuie benzină.
Eşti o vedetă şi nu dai interviuri, toţi vor să îţi ia un interviu şi ar face orice pentru asta.
Dacă o persoană este căsătorită, valoarea ei creşte imediat, pentru că este indisponibilă şi are dovada socială. Altcineva a recunoscut calităţi la acea persoană, deci acum există şi o garanţie faţă de o persoană poate mai capabilă, dar singură, care nu prezintă nicio garanţie.
Puterea manipulative a regulii: Ai grija când se trâmbiţează că ceva este rar, pentru că toţi muppets-ii se vor grăbi să obţină.
Există soluţii alternative. Trebuie doar să nu te laşi manipulat şi să gândeşti.
Lumea va fi a acelora care vor avea destulă minte să se ancoreze în trecut, să îşi creeze acces la acea bogăţie uriaşă care reprezintă experienţa strămoşilor noştri.
“Viaţa nu poate fi trăită decât privind înainte, dar nu poate fi înţeleasă decât privind înapoi.” (Kierkegaard)
Opreşte-te pentru o clipă, gândeşte-te ce vrei să faci şi află tot ce poţi despre ceea ce s-a făcut înainte şi te poate ajuta.
Nu fi ignorant, o să suferi ca un câine. NU există suferinţă pe care eu să o fi îndurat, lecţie pe care să o fi învăţat pe propria mea piele şi să nu o fi găsit la alţii, rezolvată.
Bani, iubire, fericire, toate sunt rezolvate. Dar oamenii nu caută unde trebuie. Îşi iau modele greşite, care, la rândul lor, nu au rezolvat aceste probleme.
Apoi, dacă nouă oameni din zece nu au reuşit să facă un lucru, şi tu, al zecelea, spui :“vreau să încerc şi eu”, ce o să îţi zică toţi nouă?
“Nu ai cum. Noi am încercat şi ştim.”
Este teama din ei care vorbeşte.
Teama că tu vei reuşi, iar ei vor arăta ca nişte muppets.
“Tu tot timpul să spui: Cred că am să încerc şi eu, să învăţ măcar o lecţie din eşec.”
Iar dacă ai să reuşeşti, ceea ce vei simţi va fi nepreţuit.
Aşadar, atenţie la armele de influenţă şi cum sunt ele folosite împotriva ta de mass-media, de societate şi de cei apropiaţi.
Iti doresc mult succes si ne auzim luni cu un nou articol.
Pera Novacovici
P.S. Imagini de la teleschi Straja: http://www.jurnalul.ro/webcam/straja-teleschi-1-181.html
Inscrieri la Bootcamp-ul de la Straja aici: Bootcamp Personalitate alfa
