Cât sunt de vinovaţi părinţii tăi?

Lucrurile pe care le ai în viaţă, succesul sau lipsa lui, fericirea sau lipsa ei, banii sau lipsa lor, iubirea, afecţiunea, sexul toate acestea sunt în foarte mare parte rezultate ale ”programării” la care am fost supuşi ca şi copii.

Această programare poartă numele de ”programare socială” şi e o combinaţie de gânduri, emoţii şi acţiuni pe care le avem datorită faptului că am fost învăţaţi că ”aşa se face” sau ”aşa e bine”.

Cine ne influenţează în principal?

Părinţii, anturajul, figurile autoritare, profesori, lideri religioşi, media şi cultura, ca să enumerăm sursele principale.

Însă cea mai importantă influenţă asupra noastră o au părinţii pentru că ei sunt primul nostru contact cu lumea şi fac parte din anturajul nostru încă de la început. Amprenta lor se simte cel mai puternic şi chiar pentru oamenii care la un moment dat se revoltă împotriva părinţilor, acest lucru se simte foarte puternic pentru că dacă faci un lucru altfel de cum au spus ei, tot eşti influenţat în subconștient de părinţi.

Şi dacă în loc să te duci la muncă aşa cum îţi spun părinţii te revolţi într-un mod incorect împortiva lor şi te apuci de băut, înseamnă că influenţa lor asupra ta a fost una negativă.

Ştiu multe cazuri de părinţi care îşi iubesc copii însă îi influenţează negativ , iar această influenţă negativă vine din următoare surse:

-Supraprotejare

-Lipsa de atenţie şi afecţiune

-Educaţie greşită transmisă mai departe

Să luăm cele 3 mari categorii pe rând şi să spunem câteva cuvinte despre fiecare:

1. Supraprotejarea

În această categorie intră părinţii, în special mamele, care sub pretextul iubirii enorme îşi ţin copii sub o foarte strictă supraveghere până când copii devin tineri şi apoi adulţi care nu ştiu să se descurce în viaţă pentru că ”mama are grijă de tot”. Există bărbaţi virgini la 20 de ani pentru că mamele i-au ţinut în casă până la vârste înaintate şi aceşti tineri nu ştiu să socializeze sau cum e să faci parte dintr-un grup social.

Bunică-mea nu mă lăsa să ies afară din casă pentru că afară sunt ”microbi”. Norocul meu a fost că de la 7 ani am mers să locuiesc înapoi la părinţi într-un cartier mărginaş şi acolo am avut parte de mai mult decât microbi. Bătăi cu alţi copii, cicatrici de la căzături şi mers la furat de fructe din grădinile vecinilor.

Şi eu şi unul dintre cei mai buni prieteni ai mei am fost victime ale supraprotejării excesive din partea feminină a familiei noastre. Eu am avut noroc că am scăpat la 7 ani, prietenul meu la 20 de ani găsea bilet pe masă de la maică-sa cu lista în care avea unde se află farfurile cu diverse alimente, lista cu ce avea de făcut în ziua aceea, etc.

Acest comportament din partea mamelor supraprotectoare distruge personalitatea tinerilor care sunt victime ale acestei ”iubiri” şi le creează mari probleme de adaptare când sunt nevoiţi să îşi construiască o existenţă independentă.

2. Lipsa de atenţie şi iubire

Dacă am scăpat de bunica mea supraprotectoare şi pentru o clipă m-aş putea considera un norocos, când mă gândesc un pic mai bine am o altă problemă.

Maică-mea e un soi de femeie spartană. Vezi filmul 300 dacă vrei să îţi faci o idee despre ce înseamnă asta.

De la extrema supraprotejării am trecut la extrema indiferenţei şi a ”eşti băiat mare, descurcă-te”.

De la 7 ani încolo, am crescut mai mult pe străzi. Eram liber, singur, taică-miu era plecat da acasă şi maică-mea era prea ocupată ca să aibă timp de mine. Nu am suferit lipsuri în privinţa mâncării sau a confortului, dar am suferit enorm din cauza lipsei de atenţie şi afecţiune din partea mamei.

Am ajuns să confund atenţia cu iubirea şi când am ajuns la 20 de ani aveam mari probleme în a relaţiona cu femeile. De asemenea aveam probleme cu jocurile de noroc, cu banii, şi cu aproape toate aspectele vieţii sociale. Ajunsesem un sălbatic şi un antisocial. De aici până la a ajunge un infractor mai era doar un pas, dar din fericire nu am făcut acest pas ci am luat-o pe alt drum. Din nefericire pentru alţi tineri în această situaţie, drumul lor i-a dus pe căi greşite. A trebuit să termin facultatea de psihologie ca să înţeleg toate ramificaţiile acestor probleme din copilărie şi să îmi rezolv majoritatea complexelor.

3. Educaţia greşită transmisă mai departe

Acest al treilea punct este cel mai des răspândit în societatea noastră.

Să nu uităm că 50 de ani am trăit în comunism. Asta însemna hăituirea tuturor intelectualilor, ridicarea muncitorului semianalfabet la rang de erou naţional şi înnăbușirea a tot ce înseamnă ”exprimarea personalităţii”.

Psihologia a fost o ştiinţă interzisă vreo 15 ani înainte de revoluţie pentru că şi conducătorii de atunci şi-au dat seama că orice om care îşi foloseşte mintea şi potenţialul este un pericol pentru regimul care vroia să transforme naţiunea într-o turmă de oi şi reducerea nivelului ei intelectual.

Nu vreau să întru prea adânc în discuţii filozofico-politice dar ideea de bază e că majoritatea părinţilor noştrii au apucat să trăiască câţiva ani în acel regim şi cu siguranţă bunicii noştrii au trăit toată viaţa lor sub comunism.

Ce înseamnă asta?

Că tu astăzi nu ai parte de o educaţie financiară sănătoasă, că ai probleme în a-ţi exprima personalitatea, că ai o mentalitate deficitară care te trage în jos.

În altă ordine de idei, părinţii noştrii ne pot învăţa doar ce au învăţat şi au ştiut să facă şi ei la rândul lor.

Uite-te la părinţii tăi.

Eşti mulţumit de rezultatele lor financiare?

Îţi place ce fel de relaţii au între ei şi cu cei din jur?

Au vise pe care ştiu să şi le îndeplinească sau nu?

Dacă răspunzi cu NU la oricare din aceste întrebări înseamnă că în acel domeniu trebuie să cauţi educaţie în altă parte, de la cineva care ştie şi mai ales are rezultate.

Ştiu mulţi părinţi care le spun copiilor ”Fă şcoală, caută-ţi o slujbă bună şi fă-ţi o familie.”

Asta pentru că e tot ce ştiu ei să facă şi se gândesc să ai o siguranţă şi stabilitate relativă.

Dar părinţii noştri nu ştiu că siguranţa şi stabilitatea nu mai vin astăzi într-o slujbă din care poţi să pleci oricând pentru că piaţa este extraordinar de dinamică. Părinţii nu ştiu că astăzi rezultatele se plătesc şi că singurul fel în care poţi să fii prosper financiar este să îţi dezvolţi abilităţile şi să ajungi să faci un lucru foarte bine, nicidecum statul la lucru timp de câteva ore pe zi.

Sunt multe lucruri pe care părinţii noştri nu ne pot învăţa şi am dat exemplul financiar pentru că ştiu că foarte mulţi tineri se lovesc azi de lipsa de viziune şi înţelegere a părinţilor care dau sfaturi fără a avea ei înşişi rezultate.

Aşa că dacă te regăseşti într-una din situaţiile de mai sus, fă-ţi curaj şi spune-le părinţilor tăi aşa cum este scris şi în cartea Secretele minţii de milionar de Harv Eker:

“Mamă şi tată, luaţi un loc. Vreau să discut ceva cu voi. Nu sunt de acord cu felul în care gestionaţi lucrurile şi cu convingerile pe care le aveţi despre viaţă, bani, iubire, sex etc. De astăzi am de gând să tratez toate aceste lucruri diferit faţă de cum le trataţi voi. Sper să mă înţelegeţi, noapte bună şi vise plăcute.”

Nu uită că programarea ta de când erai copil duce la gânduri care duc la emoţii care duc la acţiuni care duc la rezultate.

Dacă nu eşti mulţumit de rezultatele tale, trebuie să mergi la sursă. Să renunţi la ce ai învăţat până acum şi să te educi.

La ora aceasta există educaţie în ce domeniu vrei tu, educaţie care îţi aduce garantat rezultate dacă eşti dedicat să înveţi şi să progresezi.

O educaţie completă despre ritmul firesc al evoluţiei, despre domeniile cărora trebuie să le acorzi atenţie de-a lungul întregii vieţi, găseşti în cărţile mele, aici: http://personalitatealfa.com/carti/

Nu uita că o personalitate alfa îşi asumă tot timpul responsabilitatea chiar dacă atunci când am fost copii nu am putut fi responsabili pentru părinţii noştri.

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

Distribuie daca ti-a placut:

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on pinterest
Pinterest
Share on email
Email
Share on whatsapp
WhatsApp

Profită de resursele de dezvoltare personală pe care le-am pregătit timp de 10 ani!

ARTICOLE SIMILARE

17 răspunsuri

  1. salut pera
    si eu ma confrunt cu problema 1-supraprotejarea.
    Oricum fac numai ce vreau eu, insa tot se simte influenta mamei, mai ales ca nu vreau sa se supere de fiecare data cand fac ce vreau, as vrea cumva sa o schimb.
    Multumesc

  2. Nu am vorbit de mult dar de cate ori primesc ceva pe mail de la tine citesc cu mare interes. Articolul atinge problema de baza a inadaptarii sociale. Ca sa intelegi situatia actuala a multor oameni trebuie sa privesti in trectul lor. Trecutul inseamna educatie, iar educatia gresita (in mod nevoit) e destul de greu de schimbat in viitorul tinerilor.
    Dupa parerea mea, cea mai importanta perioada din evolutia mea a fost ziua in care am discutat deschis cu parintii despre bani, iubire, sex, educatie. M-am simtit atat de liber si deschis dintr-o data incat sacul pe care il caram in spate din copilarie s-a usurat dintr-o data. Pentru TOTI cei care vreti sa va schimbati, incepeti cu inceputul. Cu originea voastra, adica cu parintii. Trebuie sa afli ce isi doreau de la tine in clipa in care ai aparut pe pamant, ce isi doresc acum, si in ce masura educatia oferita te-a ajutat sau nu. Eu asta am facut si acum pot spune ca zi de zi vorbesc cu parintii despre iubire, fete, intalniri si sex. Chiar daca nu ii poti schimba intotdeauna, macar te vei simti liber.. mai liber ca oricand. Vei capata libertatea de a alege cum sa faci fara a te gandi deloc la cum ai fost invatat sa faci.
    Succes tuturor. Bafta Pera 🙂

  3. Hehe, de aproape jumatate de an am indrumat parintii spre o ‘noua mentalitate’ la citit carti de help-self, sa vada o noua perspectiva despre life. Is mandru de asta pentru ca unele concepte vad ca au aprins foc in ei 🙂

  4. Sal!
    interesant…..intr-un final iti dai seama k esti influentat inconstient de fiecare factor din lumea asta nu nmai de pearinti…cum ziceai mai de vreme in fiecare zi trebue sa luam decizi mai mult sau mai putin infuentate de uni factori..si acuma intre timp ce scriu aceste rand sunt influentat de cea ce ais cris sau mai d vreme de maicam-ea sa dau muzica mai incet! 😀
    De cate ori primesc un e-mail din partea ta sunt foarte curios sa le citesc! 😉
    Tacke care!!

  5. eu am incercat sa-i schimb,sa vada lucrurile asa cum sunt.dar ei nu pot iesi din matrixul lor social,si am avut si eu de suferit de pe urma educatiei pe care mi-au dat-o.
    acum nu imi mai pasa de beliefurile lor,si precum a spus si Pera,imi caut educatia in alte parti.

  6. Draga Pera,
    Articolul e bun, fara indoiala! Vad ca cititorii sunt multumiti si asta e important! Insa, as zice, fara rautate, ca ideile exprimate nu sunt descoperite de tine. Ceea ce ai descoperit tu este faptul ca ele functioneaza: "asa e, dom'le, asa e!". Imi place placerea cu care incerci sa-i convingi si pe altii, dupa ce te-ai convins pe tine insuti. Normal ca tot ceea ce ne inconjoara are efect asupra noastra. Si pentru faptul ca suntem unici in felul nostru si influentele asupra noastra sunt unice in felul lor. Inclin sa cred ca ne nastem cu o anumita personalitate, care ca orice pe lumea asta, are o anumita dinamica, nu? Iar reactia noastra la factorii care ne influenteaza este diferita si unica in felul ei. Raspunsul e in interiorul nostru. Stau si ma gandesc…apropo de parinti si de influenta lor asupra noastra. Noi suntem trei frati si am primit aceeasi educatie, practic. Insa, suntem atat de diferiti si ca personalitate si ca succes in viata. Si am primit aceleasi sfaturi, acelasi sprijin, am avut acelasi model. Deci, mai gandeste-te…nimic nu e ce pare a fi…Sau, alt exemplu…am fost un copil cuminte, docil, in cea mai mare parte, insa am si riscat si experimentat atunci cand am considerat eu. Vreau sa fac o paralela intre mine si tine…Tu, ai fost la un pas in a deveni infractor si iata-te acum avand succes. Sau, copiii care sunt abandonati si nu-si cunosc parintii sau cei carora le mor parintii in accidente etc. Ai dreptate cu mentalitatea…ni se formeaza si ne-o formam…diferenta o da proportia celor doua. Asa cum spunea si mama mea: "o sa vezi si tu cand o sa fii parinte", in sensul ca atunci o sa inteleg anumite lucruri si zbaterea prin care trece un parinte …afla ca niciodata nu esti un parinte desavarsit si de multe ori ajungi sa-ti educi copilul doar cu inima..ascultandu-l…Sa-ti dau un exemplu. Mi-am luat concediu 3 saptamani in momentul in care copilul meu incepea clasa I, ca sa-l duc de manuta la scoala. Dupa doua zile copilul meu mi-a zis: "acum, mami, tu stai acasa, eu ma duc la scoala cu copiii". Atunci am realizat ca nu voi mai putea avea control asupra lui, puiul meu invata sa zboare. Si l-am lasat sa zboare cu toate riscurile…si cu toate ca si azi ii mai oblojesc ranile am aflat ca imi poate fi un ghid bun pentru noua societate in care traim. Pt. ca si eu fac parte din generatia "Ceausescu" si mentalitatea mea a avut de suferit. Nici eu nu sunt multumita cu rezultatele mele financiare si am vise pe care nu mi le-am indeplinit, inca. Inca mai caut … dar n-am depus "armele". Daca ai depune efortul de a-mi raspunde la mailuri, de a face conversatie si de a-mi pune intrebari … as putea reprezenta un bun "studiu de caz" la capitolul "female, married, middle age". Ce zici?

  7. buna pera, te citesc de cateva saptamani si pot sa spun ca tu ai avut o influenta foarte mare asupra mea…
    acum am curaj..m-ai trezit la realitate..
    lucrez la visul meu cel mai mare, si acum ma documentez si studiez in legatura cu psihollogia..mi-am impus un an ume program in legatura cu alimentatia sportul si ma simt foarte bine in pielea mea..intr-un timp asa scurt am reusit sa ies la liman, cand eam foarte nedumerita si nu stiam ce vreau…
    cred ca e un sentiment minunat sa stii ca ai ajutat si ajuti atatia oameni
    Eu din partea tatalui meu am parte de cea mai mare indiferenta iar din partea mamei ma bucur de atentia ei dar cu limita, ma lasa sa iaun propriile alegeri si nu se baga, isi spune parerea dar doar atat.sunt norocoasa in privinta asta..dpdv financiar stau cam greu , cand am nevoie de ceva trebuie sa duc munca de lamurire cu mama, am muncit la viata mea si stiu ce inseamna sa castigi un ban la niste sefi care ma tratau ca o carpa…si nu mai vreau sa traiesc din nou aceasi experienta de aceea lucrez acum la mine si la ce imi doresc!multumesc inca o data:)

  8. Foarte tare articolul, exact cu problemele astea ma confrunt si eu.
    Mai nasol e cand nu te lasa sa traiesti si incearca sa-si impuna punctul de vedere, desi ai si tu o varsta : aici exista doar doua variante : ori invata sa isi vada de treaba lor, ori iti vezi tu de viata ta si ii excluzi total !

  9. Hopa!!!!!!!!!!!!!!!Parca as fi vorbit cu tine despre tot sufletul meu inainte de a scrie articolul de mai sus! Conditionarea la dragoste parinteasca am cunoscut-o din frageda pruncie – daca nu faci asa cum spun eu – zicea maica-mea, nu te mai iubesc! Si eu credeam!Tata a fost o secunda mai destept si dupa 13 ani de mariaj – tip puscarie, si-a luat zdrentele si plapuma de la maica-sa si dus a fost. Bravo lui!  Si toata conditionarea copilariei mele s-a vazut in timp.  A fost greu sa vad, a fost imposibil sa accept, dar sper sa fiu pe drumul cel bun, pentru ca la un moment dat traiam intr-un soi de virtej, ceva fara cap si fara coada, la intimplare intr-un haos „foarte bine organizat”, si trezirea a fost cam zguduitoare…Adevarul? Nici psihologul, nici psihiatrul la care am fost nu m-au lamurit ce si cum sa gindesc, ce si cum sa simt sau cum sa traiesc.  A fost momentul in care am descoperit oamenii care vorbesc pe sleau – si merita din suflet Multam fain Pera!

  10. super tare articolul…mai ales partea de final, cu citatul din carte-mi am si notat fraza sa o spun cui va fi nevoie, pentru ca se poate aplica nu doar pentru parinti…influenta parintilor am resimtit o si eu pana tarziu cand am inceput revolta fatza de credintele ce le aveam in momentul respectiv. Si daca pana atunci eram copilul ”exemplar” pentru faptul ca urmam visele lor si nu ale mele…m am intors cu 180 de grade si a fost un sentiment eliberator intens! Marturisesc cu mana pe inima ca ESTE FOARTE BINE SA TE REVOLTI! parintii incerca sa stopeze aceasta rebeliune a copiilor- si prin rebeliune inteleg o revolta impotriva perceptiilor clasice ale vietii- fara sa realizeze ca i opresc sa fie ei insisi. Asa se dezvolta, ei Trebuie sa faca greseli, sa invete din ele si sa-si urmeze propriul drum, nu ai cum sa stii ce e mai bine pentru copilul tau. Tot ce poti sa faci este sa i fii alaturi chiar si atunci cand nu l intelegi- vorbesc de iubirea neconditionata care Macar intre un parinte si copilul sau ar trebui sa existe.
    Deci asa cum ai descris si tu mai sus, cand mai incearca cineva sa ne influenteze in vreun fel activitatea, sa ne uitam prima data ce rezultate are cel care cearta si critica si se pune in calea noastra si apoi sa l ascultam…mie mi a prins super bine acest lucru, mai ales ca eram o persoana f influentabila la inceputul drumului meu….:)

  11. Te urmaresc cu interes si incerc singura , sa vad ce pot schimba la mine ca parinte(mama 50 ani) ca sa fiu mai eficienta in relatiile pe care le am cu cei doi fii (30 si 26 ani) , si sa pot intelege viata care o duc ei .Le-am insuflat incredere in ei de mici.Poate prea multa si prea din timp , daca la 24 si 28 de ani aveau fuctii de conducere in firme englezesti si traiau pe meleaguri ,,exotice,,Erau asa plini de ei , ca au crezut ca pot orcand sa o ia de la capat la alte firme. Si uite asa au dat cu capu de pereti si sper ca au inteles ca atunci cand ai muncit la pavarea unei alei , e riscat sa o iei prin balari.
    Sunt vinovata si pt ca la varsta asta ii ajut sa isi revina.Dar nu stiu ce s-ar fi intamplat daca ii lasam

  12. Parintii sunt eu peste cativa ani,ei nu au informatie…le-o dau… si sunt fantastici….sunt vesnica revelatie,intelepciunea si viziunea lor n-am cum s-o regasesc in mine azi…am citit articolul pentru ca sunt mama si le multumesc parintilor mei ca-mi sunt ghid…parintii sunt sfinti care au nevoie de un mic „zumzet” pentru a gasi si a intelege orice este „mister” pentru cel mai fraged….parintii sunt viata,intelepciune,miracol (pt mine)….parintii nu sunt cauza neputintelor ei sunt doar bucuria nerecunoscuta a reusitelor….in viata….parintii sunt cea mai pura,sincera, puternica si nepatata parte a existentei noastre…un parinte pune tot ce e mai bun din el in copilasul lui….nu ma poate contrazice niciun parinte,restul,nu conteaza…

  13. Problema cu care am confrunt in momentul de fata este o stima si o iubire de sine scazuta. Mama nu ma scoate niciodata din lozinci precum nu esti buna sau nu esti in stare de nimic etc. E mereu nemultumita si ma critica mereu.

Lasă un răspuns

PERA NOVACOVICI

Sunt psiholog și scriitor, dar expertiza mea cea mai importantă este că am învățat și experimentat tot ce mi s-a părut mai dificil.

Niciun obstacol nu a fost prea mare ca să-l încerc, și nu ar trebui să fie nici pentru tine.

SUNTEM DUSI PE UN DRUM GRESIT O VIATA INTREAGA

Dezvolta-ti personalitatea pentru a reusi in felul tau.

CATEGORII

Mulțumesc că te-ai abonat!

Verifică inboxul, te așteaptă primele materiale acolo.