articol
Ce vreau de la tine

Scrisoare către viitorul alfa - continuare

Nimic nu se poate întâmpla fără ca tu să treci la acţiune în mod voluntar, animat de un entuziasm ce izvorăşte cu putere direct din inima ta.

Această trecere voluntară la acţiune, motivată puternic din interiorul tău, se numeşte proactivitate și am vorbit despre ea data trecută (citește aici înainte să treci mai departe, în caz că ai ratat materialul de duminică)

Ce anume îţi provoacă ţie acest entuziasm nestăvilit rămâne să discutăm şi poate să descoperim împreună.

Până acolo însă, vreau să ştii cam ce te-ar putea aştepta dacă alegi să adopţi conceptul de Personalitate alfa şi să iei lucrurile personal (lucru pe care eu mi l-aş dori foarte mult).

Vreau de la tine să nu mai aştepţi aprobare şi aplauze de la cei mai apropiaţi oameni din jur.

Din observaţiile mele, nu sângele creează cele mai puternice legături între oameni, ci valorile şi viziunea comună.

Am văzut fraţi, surori, verişori, unchi, mătuşi luptându-se cu ură între ei şi am văzut oameni care au început ca necunoscuţi și au sfârșit având legături profunde şi indestructibile.  

Cei mai apropiaţi oameni ai tăi suferă de un soi de miopie.

E ca şi când un copil creşte lângă tine şi pentru că îl vezi zilnic, tu nu observi diferenţa mare de la zi la zi şi nici de la an la an.

Însă cei mai îndepărtaţi oameni o văd.

La fel şi în dezvoltarea personală, cei mai apropiaţi oameni îţi vor vedea ultimii evoluţia şi creşterea.

În conceptul de Personalitate alfa, unii dintre cei mai grozavi prieteni, parteneri şi camarazi i-am găsit la zeci, sute şi mii de kilometri distanţă. Nu ne-a legat nimic altceva decât viziunea şi valorile comune.

În oameni necunoscuţi am găsit sprijin, curaj şi iubire şi cele mai mari bătălii le-am dat cu cei alături de care am crescut până la un anumit punct.

Nu mai contează de ce se întâmplă. Contează că se întâmplă şi atunci când tu creşti şi te dezvolţi, când te schimbi, provoci cutremure în sentimentul de siguranţă al celor din jur care se bazează că nu te vei schimba niciodată şi schimburile dintre voi vor fi veşnic aşa cum au fost.

Poţi vedea cât de necondiţionată este iubirea sau prietenia celor din jurul tău după gradul de acceptare al schimbărilor tale, oricât de mult afectează ele relaţiile prestabilite.

Vreau să văd rezultatele. Vreau să văd materializarea gândurilor şi a energiei tale interioare.

Ce vreau să văd la tine anul acesta sunt rezultatele. Observ încontinuu ce se întâmplă în jurul meu şi văd repetându-se o regulă sfântă: ceea ce e în afara noastră este oglindă pentru ceea ce se află în interior şi fiecare dintre noi în acest moment are exact ceea ce merită.

Această lege este demonstrabilă la tablă şi de către un copil de clasa a 5-a.

Să luăm de exemplu atât de cunoscutele probleme din relaţii de cuplu.

Ai probleme în relaţie cu partenerul sau partenera? Nu îţi convine ceva la ce face celălalt? Ce cauţi cu el într-o relaţie în primul rând? Te-a păcălit că e într-un fel şi acum şi-a dat arama pe faţă?

Te-a păcălit pentru că nu ai ştiut să citeşti semnele, pentru că nu ai avut răbdare să cunoşti cealaltă persoană în condiţii de stres şi presiune. Lipsa ta de competenţă în a evalua materialul şi conţinutul din care sunt făcute alte fiinţe umane te-a făcut să intri într-o relaţie în care de abia acum te-ai trezit că eşti cu o persoană nepotrivită.

Nu-i nimic. Mai bine mai târziu niciodată. Acum te-ai trezit. Nu îţi place persoana cu care eşti în relaţie şi cum se comportă?

Pleacă!

Ţi-e frică? Nu poţi pentru că ai credite şi le plătiți împreună? Foloseşti copiii ca scuză? Nu vei mai găsi pe altcineva şi nu ai chef să o iei de la zero? Tot ce trebuie să faci este să îţi asumi responsabilitatea. Să faci paşii de acţiune necesari şi vei ieşi din orice situaţie şi vei intra în orice situaţie îţi doreşti tu.

Vezi ce simplu e?

Şi dacă nu e simplu nu e din cauza partenerului şi a lucrurilor rele pe care ţi le face el. E din cauza fricilor tale, a comodităţii, a demonilor şi a greutăţilor care te aşteaptă.

Vezi? Nu eşti perfecţiunea întruchipată. Şi eşti în relaţia perfectă pentru TINE. Ai exact ce meriţi pentru că dacă ai fi vrut cu adevărat altceva, ai fi făcut alte alegeri.

Nu ai ştiut mai bine, nu ai putut mai bine în trecut. Ok.

Dar poţi accepta că privind situaţia ta dintr-o perspectivă detaşată, dacă ai merită o relaţie de cuplu mai buna, ai fi făcut deja toate cele necesare pentru a o avea?

Să te plângi de situaţia ta curentă nu va rezolva nicio problema. Şi nici partenerul nu se va schimba, lui îi este foarte bine. Dacă ar vrea sau ar putea să aibă altceva, ar pleca celălalt primul. Dar nici el nu pleacă. Pentru că şi el te merită pe tine. ( ce pedeapsa :)

Vreau doar să mă asigur că am atenţia ta şi că putem avea o discuţie serioasă.  Ce vreau de fapt să subliniez, e că suntem cu adevărat creatorii lumii în care trăim, cu oamenii din ea, cu situaţiile din ea.

Competenţa noastră, experienţa de viaţă şi capacitatea de a evalua ne duc la alegerile pe care le facem.

Nu ţi-a pus nimeni pistolul la cap ca să faci o alegere sau altă.

Ai ales. Tu. Voluntar.

Corect până aici?

Iar dacă alegerile nu te mulţumesc în acest moment, nu e nicio problemă. Poţi să schimbi totul ca să fie mai bine, dar aici se produce ruptură pentru mulţi.

În loc să spună “ Am greşit şi vreau să fac alegeri mai bune”, ce zic oamenii?

Hai că ştii ce zic.

“Păi da DAR stai să vezi ce face celălalt.”

“Părinţii mei…”

“Trăim în România…”

Şi de aici, s-a rupt filmul. Când alţii sunt responsabili pentru problemele şi nefericirea ta, nu te mai poate ajuta nici Iehova. Eşti un caz pierdut.

Inclusiv asta e o alegere permanentă, zilnică. Să fii un caz pierdut sau unul de succes. Când alegi responsabilitatea, faci un pas spre victoria ta personală. Când îţi declini responsabilitatea, devii carne de tun, oaie de muls şi tuns.

Deci, lumea întreagă este oglinda ta. Ce ai în lumea ta azi e ceea ce îţi permit competenţele, abilităţile şi nivelul tău de dezvoltare a personalităţii.

Dar hai să o lăsăm baltă cu relaţiile. Mi-e uşor să fac analogii şi metafore legate de relaţii.

Vrei să vorbim un pic şi despre banii pe care îi ai?

Să demonstrăm că şi ei sunt exact banii pe care îi meriţi şi situaţia ta materială reflectă nivelul tău de competenţă? Vom vorbi despre asta pe larg în materialul de joi ( 21.01).

Îl ştii pe Eckhart Tolle?

A scris mult despre puterea prezentului.

“Observă dacă te suprinzi plângându-te, prin vorbe sau gânduri, despre situaţiile în care te regăseşti, despre ce fac sau spun alţi oameni, despre mediul în care te afli, despre situaţia din viaţa ta sau chiar vremea de afară.

A te plânge înseamnă neacceptarea a ceea ce este acum şi aici. Plângerea inevitabil poartă cu ea o încărcătură negativă. Când te plângi, te transformi într-o victimă neputincioasă. Când vorbeşti sau treci la acţiune cu curaj, fără să te plângi, aduci o încărcătură pozitivă. Aşadar, acţionează proactiv pentru schimbare sau pleacă pur şi simplu dintr-o situaţie ce nu îţi convine. Orice altceva este nebunie.” - Eckhart Tolle

Dacă nu ai control şi nu eşti responsabil, cum ai putea să schimbi ceva? Ştii cum se petrece schimbarea adevărată?

Prin a spune: " de azi voi face orice îmi stă în puteri, chiar de mor încercând, ca să îmi fac eu viaţa pe care o vreau".  Şi ghici ce?

Nu mori. Chiar reușești.

Şi alegerea să nu faci nimic e tot o alegere. Ai ajuns în acest punct al vieţii pentru că ai făcut alegeri. Tu le-ai făcut.

Tu ai ales la ce oră te trezeşti dimineaţa. Tu alegi ce gânduri laşi libere în capul tău. Tu alegi atitudinea pe care o ai .

Alegeri. Despre asta e vorba.

Sigur că ai fost produs de societate.

Până pe la 15 ani când ai descoperit că ai un cap şi poţi să gândeşti pentru tine. De atunci acolo, au fost alegeri. Ale tale. În cunoştiinţă de cauză. Aşa cum şi victimizarea şi bălăcirea asta în zona de confort în care eşti, tot o alegere perfect conştientă este.

Şmecheria e că nimănui nu îi va păsa mai mult de tine, decât ţie. Vrei să te aşezi pe jos şi să mori pentru că lumea e rea şi nu ţi-a făcut statuie ca la un puiuț mic şi dulce ce merită toată iubirea din lume? Eşti liber. E o alegere.

Vrei să pui mâna pe armă şi să mori luptând? Şi asta e o alegere. Doar că e pentru curajoşi.

Vreau să te evaluezi ca să vezi dacă mergi în direcţia bună sau nu.

Măsura succesului nu este în a avea sau nu probleme în viaţă ci în a putea observa dacă problema de anul asta nu este cumva aceeaşi de anul trecut ” -  John Foster Dulles

Am fost întrebat de unde ştiu că nu sunt workoholic şi că sunt un om cu pasiune şi vocaţie pentru că din exterior se vede doar un om muncind ca un obsedat.

Foarte bună întrebare.

Iar răspunsul a fost: dacă un lucru mă face să evoluez şi să mă simt împlinit şi fericit, înseamnă că e bun. Dacă un lucru mă face să mă autodistrug, e rău.

Workoholismul te face să munceşti în continuu dar când tragi linie vezi că nu ai evoluat foarte mult , vin momente când stagnarea celorlalte domenii începe să te muşte de fund şi nici nu eşti fericit, permanent stresat şi cu probleme de sănătate.

Ca orice dependenţă de altfel, îţi cere mai mult şi la sfârşit te doboară.

Ei bine, eu am o unitate de măsură.

Mă uit cu un an în urmă

  • la bani
  • la sănătate
  • la ce simt în inima mea, câtă bucurie, entuziasm, ce stări emoţionale am
  • mă uit la cei din jur, şi la partanerul de cuplu

Sunt toate mai bune ca şi acum un an? Dacă da, sunt pe drumul cel bun.

Vreau să ai viziune

”Preţul pentru orice este cantitatea de viaţă pe care o dai în schimb” - Henry David Thoreau

Nu te mai întreba "ce să fac?". Întreabă-te "ce să devin?"

Ca să obţii ce îţi doreşti, e esenţial să devii, nu să faci ceva.

Gândeşte-te bine.

Cine îţi cere să fii umil şi să nu emiţi pretenţii mari de la viaţă? Cei care se tem că prin exemplul tău îi vei face să pară mici sau vor trebui să iasă din zona de confort.

Cine îţi cere să fii într-un fel sau altul? Cei care nu aplică pe ei propriile lor sfaturi.

Nu există nicio autoritate pe pământ care să îţi poată spună cum să fii.

Fii cum vrei şi culege roadele sau plăteşte preţul. Este drumul tău de autocunoaştere şi orice sfat din exterior nu va face decât să te devieze de la drum, să te încetinească şi să îţi răpească lecţiile.

Fii şi umil şi îndrăzneţ, fii şi egoist şi altruist. Fii în toate felurile şi trage singur concluziile. În inima ta este autoritatea supremă. Vei ştii cum e bine să fii şi ce e bine să faci în funcţie de gradul de împlinire sufletească pe care îl vei simţi.

Acela este adevărul tău, singurul adevăr valabil pentru tine în întreg Universul.

Nu există decizii bune sau rele, există doar decizii congruente sau incongruente cu adevărul tău interior. Simţi de fiecare dată cand eşti aliniat şi de fiecare dată când te îndepărtezi de sensul vieţii pentru tine. Fii atent la busola interioară şi vei ştii tot ce e nevoie să ştii.

Vreau să nu mai judeci oameni, situaţii şi nici chiar stările tale emoţionale.

Pentru că pierzi energie.

Fiecare plăteşte preţul sau culege roadele pentru ceea ce este, ce face, cum gândeşte.

Un om care plăteşte preţul unei greşeli, nu mai e nevoie să fie lovit, el suferă destul deja.

Pe un om care culege roadele unei vieţi trăite corect, nicio critică nu îl poate atinge pentru că el deja a descoperit esenţa adevărului pentru el.

Să judeci este pierdere de timp şi energie.

Vreau să faci acum ceea ce amâni să faci

S-ar putea să crezi că într-o zi viaţa ta s-ar putea să fie fundamental diferită.

Dar dacă nu va fi aşa?

Ce ai face azi ca să ai parte de cât mai multă bucurie şi fericire în viaţa pe care o ai exact acum, exact aşa cum e?

Gândind astfel, s-ar putea că tu să devii o persoană fundamental diferită.

Şi privind în jur, doar atunci, văzând lucrurile cu totul altfel pentru că tu eşti altfel, viaţa ta va fi fundamental diferită.

”Oamenii care au trăit vieţi remarcabile, sunt oamenii care nu au aşteptat niciodată: nici bani, nici siguranţă, nici comoditate, nici iubire. Simte ce vrei să dăruieşti cel mai mult şi fă-o astăzi. Fiecare clipă amânată este o clipă irosită şi fiecare clipă irosită îţi alterează puterea de a-ţi atinge şi realiza scopul vieţii.” - David Deida

Dacă poţi face aceste lucruri pe care ţi le-am spus mai sus, atunci mă poţi ajuta să construim împreună o comunitate puternică.

Tribul alfa.

Totul este o convingere limitativă. Oriunde crezi că e capătul, adevărul absolut sau ultima opţiune, descoperi că dincolo e o întreagă lume ce aşteaptă să fie descoperită.

Gândirea care te-a ajutat să atingi rezultatele de până acum este cea care acum te împiedică să evoluezi şi te ţine în zona de confort.

Mişcă-te în continuu, trage de mintea ta permanent şi extinde-ţi orizontul. Caută provocările.

Orice ai şi vezi acum în viaţa ta, nu este decât o convingere limitativă.

Cere mai mult. Ţinteşte mai departe. Poţi avea totul.

Vreau să ştii foarte clar care e problema ta şi vreau să o ştiu şi eu.

Ştii că în coaching şi psihoterapie, este aproape o regulă generală că omul care vine pentru prima oară nu ştie ce vrea?

Că va spune că are o problemă, un vis sau un obiectiv şi că aproape negreşit întotdeauna în spatele problemei sau a obiectivului declarat se ascunde motivaţia lui reală?

Cum ar fi dacă ţi-aş spune că problemele pe care crezi că le ai acum, îţi consumă timpul şi energia aiurea şi la fel şi visurile sau obiectivele tale?

Vreau să ştiu cea mai mare durere şi suferinţă a ta în acest moment.

După ce te gândeşti la ea, vreau să te opreşti şi să te gândeşti dacă în spatele ei nu se ascunde ceva şi mai mare şi mai imporant.

Şi vreau să îmi laşi un coment în care îmi spui ce ai descoperit privind profund şi adânc în tine.

Iar la sfârşit mai vreau ceva de la tine.

Fii recunoscător că exişti, fii recunoscător pentru părinţii tăi că te-au crescut, fii recunoscător celor de pe urma cărora tu citeşti o carte bună şi înveţi, fii recunoscător celor datorită cărora porţi hainele pe care le porţi. Fii recunoscător pentru cei care te hrănesc şi pentru cei care te provoacă să fii o persoană mai bună.

Fii recunoscător celor care te rănesc pentru că te ajută să îţi dezvolţi discernământul şi atenţia.

Şi vreau să te întrebi ce poţi să faci tu pentru ei pentru a-ţi arată recunoştinţă.

”Sigur că suntem diferiţi, că cel care mătură strada are altă fericire decât fericirea mea, dar  asta nu înseamnă că eu am dreptul să îl dispreţuiesc, pentru că eu nu pot trăi fără el”, spune Constantin Dulcan.

Nu putem să trăim unii fără alţii şi ori învăţăm să fim uniţi şi să descoperim o dimensiune a iubirii şi a fericirii pe care nu am mai cunoscut-o, ori crăpăm fiecare cu dreptatea şi orgoliul său, depresivi, nefericiţi şi neîmpliniţi.

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

P.S. De joi începem o călatorie de 3 săptămani în privința educației financiare. Ce ai vrea să înveți legat de bani?

Distribuie acest articol pe reteaua ta preferata de socializare
Profită de resursele de dezvoltare personală
pe care le-am pregătit timp de 10 ani!
imagine-news
56 DE COMENTARII
Intră în discuție. Lasă mesajul tău mai rapid cu contul de social media.

Comments

  1. TI-AM FACUT CADOU O COLECTIE DE EBOOK-URI SI PDF-URI DIN DIFERITE DOMENII(NU TOATE AU IMAGINE SI E POSIBIL CA PE UNELE SA LE FI PUS DE 2 ORI)
    SPUNE-MI CARE TI-AU PLACUT CEL MAI MULT(PS:LE-AM TRIMIS LA ADRESA
    pera@personalitatealfa.com

    PS:CAND CITESTI ACESTE RANDURI(TE ROG SA-MI RASPUNZI PRINTR-UN MAIL LA URMATOARELE INTREBARI):

    -AI PRIMIT MESAJUL MEU CU(IMPORTANT!-IN CARE TE INTREB DACA POTI SA-MI FACI CADOU O CARTE,DE PREFERABIL CATE UN EXEMPLAR DIN:(BATALIA CU DEMONII INTERIORI SI PRINTRE GREUTATI SPRE STELE)-STIU CA AI DEPUS EFORT,TIMP SI BANI PENTRU A LE SCRIE ,TIPARII,ETC.(CUM SPUNE-AI TU TIMPUL ESTE CEL MAI PRETIOS LUCRU PE CARE-L AVEM)
    AM DEPUS MULT TIMP(APROXIMATIV 3 ZILE)SA CAUT ACESTE EBOOK/PDF SI DESI ESTE UN CADOU SI SPER SA-L PRIMESTI CU DRAG ITI CER (sa-mi faci cadou cartea batalia cu demonii interiori cartea printre greutati spre stele-adica sa mi-le trimiti prin posta la adresa mea,iti voi trimite eu adresa mea cand imi raspunzi la mesaj,fara nici un cost(SPER CA NU-TI CER PREA MULT)-ASTEPT RASPUNSUL TAU !

  2. Buna ziua. Sunt in cea mai grea situatie din viata mea. Am divortat in decembrie 2014 de sotul meu, cu care eram de 15 ani, si am plecat cu copilul de 7 ani, la parintii mei. Am plecat pt ca ma indragostisem nebuneste de un barbat care si el avea o familie, dar unde, la fel ca mine, se simtea neimplinit din punct de vedere sentimental. Am fost colegi de Liceu, m-a iubit in acea perioada, iar acum, dupa atati aani, ne reintalneam. Mi-a fost foarte greu sa accept ca il despart pe copilul meu de tatal lui, de care era atat de atasat. Am suferit enorm, pt amandoi. Dar, dragostea ma orbise. M-am si mutat rapid cu barbatul nou venit, cu care dintr-o prostie, inconstienta, am crezut ca pot ave ao familie, si ca va fii sufiicent, iubindu-l , sa fim fericiti. Au aparut insa, discutii, certuri, acuze, toate izvorate din neincredere.Unul in celalalt. Am realizat, amandoi, ca nu ne potriveam. el ..obisnuit s atraiasca intr-un fel…eu in altul. Veneam din familii diferite. Nu am acceptat initial…nici eu, nici el. Pt ca ne iubeam. Si am crezut ca iubirea e suficienta. Sau pasiunea…din dormitor, ca acum…cred, ca asta ne-a adus impreuna, sau mai degraba ne-a tinut impreuna. altfel…de mult nu mai eram impreuna. Cred.Ca nici nu mai stiu. eu cu sotul meu nu ma simtisem niciodata bine in pat….nu simtsem pasiune.Desi el…m-a iubit enorm. Si a tinut, asa cum si acum sustine, desi e de un an intr-o relatie , enorm la mine. Nu stiu ce sa fac. Sa mai sper…la relatia cu barbatul ce mi-a mi-a distrus, practic, echilibrul familial….Sa ma intorc…la fostul…desi simt ca nu ma pot lasa atinsa de el…. Pt copil..as face-o. sufera….e impartit, intre noi, zilnic, e pe drumuri.:((((( Eu stau acum aproape de ai mei, intr-un apartament cu chirie. Imi e greu….in primul rand pt ca baiatul meu, cand sunt doar eu cu el in casa, cauta ffff multa atentie, doreste sa merg la parinti cu el, sa dormim acolo, sau la tatal lui. Cand barbatul care a plecat recent era acolo, atunci , cel mic, era ok. il vedea, probabil ca pe un partener de joaca, sau, parte din familia lui, noua, si era ok. am simtit disperare, sfarseala….si impuls de nu a mai trai…cand acesta a plecat, intelegand ca nu suntem ok unul langa celalalt, iar eu, nevrand sa accept situatia, si chiar sperand in continuare, ca se mai poat eincerca.
    Multumesc……anticipat

      1. Daca ar fii atat de implu….:((( . Am dat toata lumea peste cap…:familia mea, copilul, fostul sot, familia lui, copilul….Cred ca si de aceea nu a mers….au fost foarte multe regrete, plus acuze asupra noastra, din partea celorlalti. cum traiesc eu de acum, cu aceasta vina?!?!n primul rand pt copilul meu…..:((( L-am separat de tatal lui,ca sa ce!?!?Sa fiu o femeie singura si nefericita!?!? Am crezut ca iubirea va fii suficienta ….si ca voi putea avea o familie, unde si eu si copilul meu sa fim fericiti. Am gresit!!!Am gresit enorm. Si barbatul pe care l-am iubit…cred ca nu a fost destul de puternic…de stabil….Dar nici eu..cred ca nu am facut tot posibilul, ca s amearga aceasta relatie. sunt total debusolata, si ma simt enorm de singura. Mereu m-am bazat, pe cei din jur…cred. Iar acum….ma simt fara sprijin…desi, ai mei sunt langa mine.

        1. Nu cred ca trebuie sa iti pese de ceea ce spun cei din jur atat timp cat tu iti formezi principii sanatoase. Sa te intorci la sotul tau nu stiu daca e cea mai buna solutie, tinand cont de faptul ca nu suporti sa te atinga, sa faci dragoste cu el. Sa te chinui in continuare de dragul copilului este un sacrificiu mare, si nu consider ca este cea mai buna cale.
          Limpezeste-ti gandurile, si fi tu!

          1. Multumesc, Sergiu. Eu….asa simteam, ca pt copil, trebuie si merita sa te sacrifici. Si ca poate…in timp….reusim sa ne apropiem din nou.Acum simt ca nu…Dar in acelasi timp, nu stiu nici daca un copil, intr-adevar poate face asta. Sa ii apropie sentimental, din nou, pe cei doi parinti. Mi-as dori enorm. Dar …nu simt 100% ca pot :((( E cel mai bun tata din lume. SI a fost…un sot foarte bun.
            Multumesc

        2. Andreea,linistetete in primul rand,incearca sa nu te mai plangi,totul in viata este temporar,iar cum a spus cineva mai sus,cel mai potrivit sfat,ia viata de la 0,si fara COMPROMISURI!Pe primul loc tu ar trebui sa fii in viata ta.Invata sa te ierti,sa te accepti,si sa te iubesti pe tine neconditionat,doar atunci ii vei putea oferi si baiatului tau si viitorului barbat iubire adevarata si neconditionata

          1. Multumesc, Ioana. Sper….sa nu mai simt ca trece atat de greu timpul. Sa reusesc sa incep sa dorm, sa mananc, si s ama bucur cum oisnuiam inainte….de fiecare zi. Acum…nu reusesc nici sa zambesc. Nu simt decat o mare durere in suflet. Si o vina imensa pt copilul meu atat de bun :(((

          2. O sa reusesti.Incearca sa nu-ti mai focuzezi gandurile pe lipsuri.suparare,teama,ingrijorari,Cu cat te gandesti m mult la ele cu atat le atragi mai mult in viata ta.Roagate sa fii optimista in ganduri si vorbe.Mult succes

  3. bine cum o Sa schimbi mentalitatea celor care nu au in acces direct la dezvltare personala si au cea Mai mare nevoie ?!!! gen romi si persoanele din medial rural !!! cred Ca au cea Mai mare nevoie ….

    1. Cine vrea sa schimbe mentalitatea celor care NU VOR asta? Tocmai de acea se face o selectie severa a celor PROACTIVI… Ceilalti vor DECIDE singuri daca vor sa schimbe, sau NU, ceva in vietile LOR.

      1. Ciprian, cred, vorbea despre cei care nici macar nu stiu ca exista ceea ce citim noi aici, cei care nu au avut posibilitatea de a lua in mana o carte sau nu au acces la internet.
        Este adevarat pe unora nu le pasa, le place zona de confort, insa consider ca sunt persoane care nu le-a dat nimeni un impuls, un articol.
        Eu am inceput sa citesc randurile scrise de Pera in momente in care simteam ca imbatranesc fara sa se schimbe mare lucru in viata mea, si atunci mi s-a nascut setea de a cunoaste mai mult, de a evolua.
        De aceea, consider ca nu trebuie sa obligam pe nimeni, insa putem sugera, iar aceasta actiune nu cred ca o poate invinovati nimeni.

  4. Nu știu dacă o pot numi neapărat durere/suferință, dar cea mai mare provocare a mea la momentul actual este de a-mi “dresa” mintea.Toată energia consumată de hoinăritu’ gândurilor inutile,distructive, care îmi distrag atenția de la ceea ce vreau cu adevărat să fac, de la a fi prezentă, …vreau să o direcționez în mod conștient, în lucrurile, care cu adevărat merită investită(nu doar consumată) energia mea.Privind și mai profund la ceea ce se află în spatele acestei provocări, ceea ce am găsit este nevoia de a-mi da un sens vieții,un scop suprem,nu doar de a supraviețui…acel scop…și bineînțeles,să mă și îngrijesc de asta.Merci tare mult de articol, e superb, la fel ca toate celelalte.Ești tare Pera, prin exemplu pe care ni-l dai.Mulțam din nou

    1. Mda, am uitat să spun că sunt într-un întreg proces de “devirusare” 😀 a softului meu și că trag tare pe partea asta cu instrucția, dezvoltarea noilor obiceiuri. 🙂

  5. Am lucrat mult in anul trecut si in ultimile 4 luni am citit foarte mult despre dezvoltare personala , ce vreau eu de fapt este sa ajung un manager cu valoare. Ce trebuie sa fac si cum sa gandesc
    Multumesc Pera

    1. Buna, Daniel! Daca-mi permiti, ar fi cam asa:
      1. Gandeste-te detasat dar insistent de ce ai dori sa ajungi un manager de valoare? Care este… motivatia. Poti face chiar o lista.
      2. Verifica, tot detasat, daca este a ta sau a … altora (mediu, cerc de cunostinte, tipare…).
      3. Daca ai identificat ca este a TA, acolo este intreaga ta forta si nimic nu te va opri sa se implineasca. Doar sa-ti amintesti din cand in cand sa mai reiei pasii de mai sus din cand in cand…
      Sa ai succes!

  6. Ma regasesc ca traire in concepțilile acestui grup si impartasesc aceleasi trairi cu unele mici excepții si de aceea am decis sa ma alatur acestui sa zicem “experiment”.

  7. Privind adanc in interiorul meu mi am dat seama ca sunt lasa si gasesc mii de scuze de fiecare data cand trebuie sa iau decizii cu privire la viata mea care in acest moment e lamentabila.te citesc de ceva vreme din pacate doar on line ,ma regasesc in toate postarile tale,am un fiu de 21 de ani care nu face absolut nimic cu viata lui si pentru asta ma simt vinovata si neputincioasa ,pentru ca nu l pot ajuta .te admir nespus de mult pentru ceea ce faci si astept cu nerabdare urmatorul material.

  8. Off, frumos spus dar…..atat de greu de pus in practica! Pana acum 7 ani am fost un om fericit, multumit si implinit , Pera! Am avut o familie cum rar exista, bunici si parinti minunati, o sora deosebita, o familie mica dar pot spune ca perfecta! Apoi a venit ea, boala, moartea….acum suntem doar mama, eu si familia surorii mele ( cu doi copii tare frumosi si buni). Dupa ce a murit tata, totul absolut totul a cazut pe umerii mei iar eu am facut imposibilul ca ceilalti sa nu simta nici o grija (e mult de povestit), iar acum, dupa 7 ani pur si simplu am obosit , nu mai pot …….da , ai dreptate, vreau sa traiesc pentru mine dar te intreb Pera, cum sa fac cand acesti oameni dragi depind atat de mine si ma refer mai ales la mama care este o persoana in varsta, fara posibilitati materiale, bolnava…..da Pera, vreau sa fug acesta este cel mai bun termen pentru a exprima ce simt dar…..stiu ca apoi voi avea remuscari, voi suferi fiindca stiu ca ei sufera….vei zice ca de fapt este un santaj sentimental , poate, nu te contrazic dar e o situatie reala ……eu nu-mi mai traiesc viata, si stii ce este mai rau ca o stiu , ca sunt un om destept si puternic (nu e o lauda, ceea ce am facut eu ca femeie singura de peste 4 ani iti garantez ca sunt putine in tara, de altfel multe persoane din jurul meu imi spun ca ele nu ar fi rezistat, chiar si sora mea) si totusi………….Stii care e culmea Pera, ca in virtutea profesiei pe care o am sunt in stare “sa daram muntii” pentru altii dar cand trebuie sa fac ceva pentru mine nu mai sunt in stare de nimic, intru in panica, analizez de mii de ori faptele, consecintele si, ajung la concluzia penibila ca mai bine nu sau lasa ca timpul le rezolva pe toate sau fie ce o fi! Oricum, recunosc ca in ultimele 4 luni de cand am inceput sa consult astfel de teme psihologice, din punctul meu de vedere, tu esti cel mai ancorat la realitate.
    Iti doresc mult succes in continuare si tie dar mai ales sotiei tale, si te admir ca nu ti-a fost rusine sa-i recunosti meritele!
    Imi cer scuze pentru formula folosita, aceea a pronumelui personal tu, nu inseamna lipsa de respect ci pur si simplu admiratie.

  9. imi place mult abordarea problemelor intr-adevar daca as fi avut aceasta mentalitate acum 20 de ani era totul altfel . acum sunt sclavul banilor pe care nu am stiut sa-i gestionez sau sa lupt numai pt mine

  10. Am descoperit ca 20 de ani am avut intiativa,dar nu am avut controlul vietii mele si al unui business,in care altcineva facea pe seful,acum desi sunt divortat de doi ani si am si trei copii,am 49 de ani,traiesc mai bine,castig mai bine,fac ce vreau eu si cand vreu eu,dar uneori demonii mei,vor sa preia controlul,dar lupta continua,si cred ca in fiecare zi obtin cate o victorie,dezvoltandu-ma cu ajutorul vostru,daca anul acesta este mai bine ca anul trecut,inseamna ca drumul este bun,totul se intampla spre binele meu..

  11. Ce vreau eu de la lume, este ca fiecare sa fie liderul propriei vieti si sa iasa odata si pt. totdeauna din rolurile de agresor-victima-salvator, pt. ca niciunul din aceste roluri nu este sanatos!
    Nu mai cautati vinovati la exterior! Interiorizati triunghiul asta de roluri agresor-victima-salvator in voi, constientizati ca sunteti propria voastra victima si ca tot voi sunteti si salvatorul vostru! Nu mai asteptati salvatori, eroi din afara voastra!
    Oamenii se afla intr-un fel de stadiu de zombi… foarte multi sufera de lene in gandire si activitate.
    Foarte multi oameni fac greseala sa atribuie puterea foarte usor altcuiva. Nu e nevoie sa va spuna nimeni ca puteti, fiti constienti singuri ca puteti!
    Un om cand stie ce vrea, face! Un om cand isi doreste cu adevarat ceva, actioneaza si lupta pana obtine tot ce vrea el de la viata!
    Bucurati-va de viata! Bucuria de a trai! Nu va mai simtiti incompleti! Iubiti-va si faceti pace in interiorul vostru!
    Fiecare om este important, unic si are tot ce-i trebuie pentru a reusi in viata!
    Important este sa stii ce vrei!
    Cine vrea cu adevarat ceva, poate!
    Fiecare om se naste intreg, complet, nu-i lipseste nimic! Siguranta in viata este o iluzie! Bucurati-va de viata in fiecare clipa si alegeti sa evoluati frumos, iar din roadele voastre sa faceti fericiti si pe altii!
    Eu am ales sa fiu o business woman de succes si un om de cercetare si stiinta in neurologie. Am ales fericirea, bucuria, iubirea, libertatea, prosperitatea si evolutia pana la capatul vietii.
    Iti multumesc, Pera pentru ca esti un exemplu bun de urmat care nu doar zice, ci si face!
    In loc sa fim o tara de plangaciosi, mai bine sa fim o tara de oameni demni, prosperi si realizati!

  12. Problema mea este k devin o persoana f rece si dura, invidioasa si geloasa dar in spatele acestei probleme sta de fapt frustrarea ! Trebuie sa scap de frustrare k sa nu mai dau nastere acestor stari negative !

  13. Da, am citit articolul, am citit comentariile. Gândindu -mă la viața mea as zice că e puțin mai bine că în anii trecuți. Anul trecut pe vremea asta, eu si sotul meu ne certam zi de zi. Am ajuns ca după 6 luni de certuri să ne despărțim. Ne-am reîntors în casa noastră si am zis să mergem mai departe. E adevarat că îmi doresc să comunic mai mult cu el, dar cel puțin nu ne mai certăm . Tot caut informatii si-mi doresc să găsesc acea cale de mijloc care să ne facă pe amândoi să ne simțim bine unul cu celălalt. Sunt sigură ca voi reusi acest lucru. După ce de 6 luni citesc si caut explicații am ajuns la articolele tale Pera, si-ti multumesc ptr ceea ce faci, si mi se pun gândurile în ordine. Am învățat că eu sunt singura responsabila de viața mea, de mine depinde viitorul meu. Astept cu nerăbdare să văd ce urmează.

  14. Buna,Pera. Cel mai mare of al meu este ca nu am casa mea si spatiul meu intim si trebuie sa ma las “dirijata” de regulile celor care imi sunt rude (casa fiind a lor). Nu pot lua decizii, nu ma pot manifesta asa cum as dori si pe langa asta imi limiteaza mult relatia de cuplu, imi inhiba pornirile… Multumesc. Toate bune.

  15. Mulţumesc Pera pentru că m-ai făcut să mă înţeleg şi să mă accept aşa cum sunt. Am făcut paşi mari în omorârea puternicului meu orgoliu.Reminiscenţa lui, cred, se manifestă uneori: chiar dacă mă port civilizat, ba chiar elegant, totuşi în interiorul meu, mă irită atitudinea de superioritate, a celor, care îmi dau, cu tupeu lecţii despre ce să fac, cum să fac şi explicaţii , fără să aibă vreo cunoaştere, în domeniul în care eu m-am pregătit o viaţă. Altfel spus mă irită persoanele (rude, mai ales) care sunt copia dictonului:”Prostul nu e prost destul, dacă nu e şi fudul!”

  16. Buna ziua….sunt intr-o situatie mai stresanta am aflat ca sotul meu ma inseala am decis sa trecem peste de dragul copiilor ca el a zis cafost o scapaee si nu vrea sa isi piarda familia….acuma ne certam din orce mie imi este foarte greu sa il trec peste.Am slabit foarte mult,nu mai stiu parca sa fiu fericita..Simt ca si cum viata s-ar fi terminat..Aveam o familie asa perfecta si nu pot sa cred ca mi se poate intampla mie asa ceva…Mi se pare ca un vis urat…Nu stiu cum sa imi revin…

  17. In momentul de fata cea mai mare durere este ca nu pot sa-mi ajut fata sa nu o mai doara capul dupa n investigatii,ca s-a saturat de analize si medicamente si refuza si sa mearga la alte analize si sa-si ia medicatia.Pe moment vreau sa o conving sa mearga la analize.Are microadenom hipofizar si trebuie sa vedem cum a evoluat sau involuat,pe langa destule altele.

    Privind in spate ma intreb cu ce am contribuit eu la suferintele ei poate chiar din momentul conceperii,ca au fost ceva probleme.

  18. Bună Pera. Începând de mai mult de un an ma dezvolt și caut sa devin cea mai buna versiune a mea:ca tata, sot și aducător de venit. Din păcate am descoperit și ce ma tine în loc și anume demonii mei interiori. Acum lupt cu ei. Și privind mai profund am descoperit ca pentru a fi fericit și împlinit pe toate planurile sunt RESPONSABIL doar EU! Relația mea de cuplu scârțâie, nu e ceea ce vreau și de aceea lupt sa înfrângerii demonii tocmai pentru a readuce relația acolo unde îmi doresc. Chiar dacă soția mea nu mai vrea.
    Iti mulțumesc pentru tot și ne vedem în trib.

  19. Salut! Mai sus intrebai ce am descoperit uitandu-ma in mine, nu am descoperit nimic nou dar am redescoperit ceva extrem de important, lucru pe care l-am crezut pierdut pe cararea vietii de mult. In copilarie, adolescenta si prima parte a tineretii( pana m-am casatorit), aveam “explozii” de fericire, iubire si recunostinta inexplicabile, fara un motiv anume. Pur si simplu ma uitam la soare sau la apa (traiesc la malul Deltei) si simteam ca iubesc fiecare fir de iarba, fiecare vietate si gaza, fiecare om de pe Terra si tot universul, in acele momente simteam ca nu m-am nascut intamplator, ca am un scop, un tel bine stabilit pe pamant, o traiectorie proprie in Univers care va face diferenta, uitandu-ma in mine mi-am adus aminte ca eu sunt aici ca sa fac diferenta, am vazut ca iubirea, fericirea si recunostinta nu au disparut, doar ca nu le-am mai acordat atentie, le-am ignorat si asta e o lectie invatata, nu am sa mai pierd niciodata iubirea, fericirea si recunostinta indiferent ce se va intampla.

  20. Uneori ma doare ca nu am cu cine imparti bucuria de a fi parinte. Nu pot sa spun ca sufar. Consider ca atat l-a dus pe tatal copilului capul si sufletul. Cu toate ca m-a facut sa sufar mult si i-am iertat multe ii sunt recunoscatoare pentru ca m-a ajutat sa ma cunosc si sa vad cat de puternica sunt.
    In ultima vreme ma chinuie un gand: “Sunt atatia copii care sufera si nu-i intelege nimeni, iar eu nu fac nimic ca sa ii ajut macar pe o parte dintre ei.” si cred ca e vocatia. 🙂

  21. Buna Pera. Iti multumesc mult pentru articolul acesta si pentru cel de dinaintea lui! Ambele au atins o coarda sensibila in interiorul meu. Momentan simt ca cel mai mult mi-e frica de esec si de asta inca nu reusesc sa ies din zona mea de comfort. Am o idee despre ce as vrea sa fac si stiu in ce directie sa o iau, dar ma tot chinuie gandul asta: ca poate totusi nu voi reusi ce imi doresc, ca voi da tot ce am mai bun si nu imi voi atinge telul. Am asteptari mari si nu stiu daca le voi putea atinge.

    Legat de educatia financiara: mi-as dori sa aflu despre modalitati concrete de a avea o sursa de venit pasiv, cum as putea sa las bani sa lucreze pentru mine. Multumesc!

  22. In legatura cu ce se vorbea mai jos. Sunt foarte multe persoane care nici macar nu au habar despre ceea ce citim noi aici si nu numai. Aici se indreapta gandul meu si pe acest sector vreau sa fac ceva. Vreau sa duc mai departe ceea ce pe mine m.a ajutat enorm in viata si m.a facut sa cred in mine. Vreau sa comunic si altora ceea ce eu am invatat. Deocamdata sunt la nivelul de peoiect dat voi gasi metoda cea mai buna de a o pune in aplicare. Multumesc Pera pentru ca esti alaturi de mine de aproape un an. O zi buna.

  23. Da, am sa incep cu sfarsitul.Multumesc pentru tot ce mi s-a intamplat ,au fost pasi MEI in a intelege , evolua si maturiza.Multumesc pentru fiecare zi ce trece , pentru seara in care adorm si dimineata in care ma trezesc.Multumesc pentru ca pot scrie, gandi, trece strada,manaca si ajuta SINGURA!!!
    Am citit materialul tau , am reflectat si asa mi s-a intamplat si mie.Cei din apripierea mea , ma vad dar nu vad evolutia mea, nu ma aud ce spun, nu inteleg chiar daca vorbim, nu comunicam. Eu nu suport barfa!De aceea si prietenii mei cei mai buni(foarte putini, apropae cat degetele de la o mana) sunt cei de la mii de km departare.Sunt educati, asculta, nu judeca si nu pun etichete.TE ACCEPTA SI IUBESC PRECUM DUMNEZEU, ASA CUM ESTI!!!! DAR ASTA AM INVAT TARZIU, PE PIELEA !

  24. Bună seara! Îndrăznesc sa scriu câteva cuvinte,îmi place tot ceea ce faci pentru noi,oamenii neajutorați și căzuți psihic din n motive ,Mulțumesc ca exiști și ca avem ce sa învățăm de la tine,și fără nici o jena pot sa spun ca sunt intr-o perioada în care vreau sa mă redescopăr, sa mă regăsesc pe mine,sa găsesc puterea interioara de a mă ridica iar în picioare precum pasarea phoenix și sa merg mai departe,mai adaug cinstit faptul ca da..aștept sa mi se spună în acest moment ce sa fac ,deși nu am fost așa ,mereu am fost plina de viata de speranță, increzatoare și curajoasa, undeva m-am blocat și vreau sa mă trezesc sa mă ridic însă voința interioara e scăzută. …

  25. mi e teama sa nu fiu, din nou,calcata in picioare,batjocorita. Da ,aveti dreptate , are si un substrat….neincrederea in mine…. m a devastat aceasta dezvaluire.

  26. Foarte motivational, foarte frumos si bine punctat! Postarile tale aproape zilnice sunt ca o doza imensa de energie si pofta de a schimba ceva spre bine! Multumesc!

  27. Buna. Nu stiu daca pot sa spun ca sunt intr’o situatie grea. Dar sunt in sesiune, in anul 5 si mi se intampla ca inainte de examen cu o zi sa cad intr’o stare de anxietate din care nu mai pot iesi… Pur si simplu plang o zi intreaga, nu pot sa dorm si ma gandesc numai la lucruri teribile… As vrea sa pot sa scap de aceasta manifestare. 🙂

    1. Buna ziua,

      Singura solutie este sa apelati la un psiholog profesionist si sa incercati sa va apropiati de biserica,dumnezeu vindeca tot,nimic fata dumnezeu este o pilda in latina,nu..?

  28. Pera esti cel mai tare, nu pot sa cred cum de fiecare data cand citesc materialele tale, imi schimb toata viziunea despre viata si ma simt asa de bine si de increzator PERA PRESEDINTE

  29. 740307 34563I discovered your weblog web site on google and examine quite a few of your early posts. Continue to maintain up the superb operate. I just extra up your RSS feed to my MSN News Reader. In search of forward to reading much more from you later on! 761873

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Fii la curent cu noutățile direct pe Facebook:





Termeni și condiții