"Esti un model de inspiratie si succes pentru mine. Am observat cum de-a lungul anilor ai evoluat parca din ce in ce mai rapid si vad ca in loc sa te plafonezi(cum n-ar trebui si cum fac altii) tu zbârnâi in continuare dezvoltandu-ti afacerea in continuu. Cred ca trebuie sa fie un sentiment complet de implinire…divin pentru tine!" – comentariu pe blog
Asta mi-a scris un baiat in comenturi data trecuta. Dincolo de faptul ca am inceput sa torc ca un motan, mi-a picat fisa.
Sa spun care e secretul meu. Te intereseaza?
Secretul se numeste calea catre maiestrie.
Pe scurt, in cartea Mastery – George Leonard spune ca in lume exista superficiali, obsesivi, mediocrii si putini care merg pe calea maiestriei.
Calea spre maiestrie arata asa:
Daca vrei mai pe larg, citeste aici: http://www.personalitatealfa.com/blog/calea-catre-maiestrie-in-domeniul-care-te-pasioneaza/
Calea spre maiestrie inseamna ca intr-o clipa faci un salt mare in evolutia ta si apoi o vreme ramai constant pe o cale ce se numeste platou. In acest platou desi muncesti constant sa evoluezi, nu simti mari schimbari si apoi dupa o vreme HOP, un nou salt in evolutie. Astfel, poti evolua oricat de mult si te poti perfectiona la infinit.
Viata m-a pus in aceasta situatie fie ca am vrut sau nu, si mai jos e povestea caii spre maiestrie.
In calea maiestriei, dezvoltararea personalitatii este cel mai bun lucru ce ni se poate intampla.
1. Povestea incepe in locul unde multi oameni se afla la inceput.
Eram sarac, eram o victima ce nu isi asuma responsabilitatea pentru propriile rezultate. Eram egoist, lovit de viata si salbaticit de ea. Ma luptam pentru supravietuire la cel mai rudimentar mod.
Ma chinuiam cu existenta zilnica si eram victima a programarii sociale.
Faceam ce mi-au zis altii ca e bine pentru mine. Nu avusesem nicio iubita, nu aveam bani, nu aveam perspective de a reusi sa fac ceva. Si peste toate astea, eram sclavul oamenilor din jurul meu pentru ca le-am dat puterea de a fi stapani. Oameni care si-au dat cu parerea despre ce e mai bine pentru mine iar eu nestiind altceva, i-am ascultat.
Satul sa duc o viata de sclav, m-am revoltat.
"Moarte sau libertate!", am strigat din tot sufletul meu.
M-am ridicat pentru prima oara pe ambele mele picioare, am privit mandru si cu capul sus si am zis "Pana aici!"
Este viata mea, o traiesc dupa legea mea.
S-a lasat linistea pentru ca nu a mai ciripit nimeni nimic. Nu te poti pune cu nebunul care nu mai vrea sa fie sclav si este dispus sa faca orice ca sa isi redobandeasca libertatea.
2. La 24 de ani, dupa 5 ani de Politehnica pe care nu ii terminasem,
datorita cartilor de dezvoltare personala pe care le-am citit, a rezultatelor mici dar incurajatoare pe care le-am avut , datorita iubirii fata de carti, mi-am dat seama ca imi place sa lucrez cu mintea si sufletul si ca sunt bun in a relationa cu alti oameni. Domeniul care ma facea fericit era psihologia.
La 24 de ani luam totul de la capat, intr-un moment cand lumea din jur se astepta sa am deja o cariera si o familie. Eu nu aveam nimic si incepeam acolo unde ar fi trebuit sa fiu la 18 ani. Incepeam sa studiez psihologia fara sa am nici cea mai mica idee ce este aia psihologie, decat din filme.
Sentimentul pe care il aveam pentru ca fac ce imi place si ce am ales constient, era ca sunt mai aproape ca oricand de divinitate. Era o eliberare sufleteasca cum nu mai cunoscusem pana atunci si am inteles expresia " a-ti lua o piatra de pe suflet".
Eram LIBER.
DAR, libertatea asta a venit cu un pret. Eram un tanar de 24 de ani intretinut de mama, care era invatatoare. Deloc intamplator, asta a fost testul vocatiei. Voi ramane fidel chemarii mele sau voi alege calea mai usoara? In urmatorii 2 ani am fost cel mai sarac din toata viata mea in timp ce mi se urla in ureche " du-te la lucru parazitule!" . Am facut foamea, nu aveam masina de spalat acasa si de multe ori hainele mele miroseau . Dar eu citeam si scriam. Eram fericit. Imi descoperisem vocatia si stiam ca si daca mor in sant, mor fericit. Traiesc viata dupa regulile mele. Si stiam ca daca nu renunt, voi culege roadele.
In aceasta perioada am scris un material cu energia omului care stie ca invinge sau moare. Asa s-a nascut pdf-ul "Descopera-ti vocatia". Pdf-ul gratuit descopera-ti vocatia poate fi descarcat aici: Descopera-ti vocatia
3. Dupa 2 ani foarte chinuiti,
am reusit sa imi termin prima mea carte. Subtirica, dar voinica, Personalitate alfa. Era despre un nou stil de viata, despre o noua atitudine si mentalitate. Era despre omul care se ridica impotriva greutatilor si le invinge. Era despre cea mai importanta unealta pe care o are omul pentru a reusi in tot ce isi propune in viata, personalitatea.
Dupa 2 ani in care am muncit la carte, aveam niste asteptari uriase. Voi lansa cartea, voi castiga multi bani, voi fi foarte bun psiholog si succesul meu va fi vesnic si nemuritor.
La lansarea cartii, intr-o duminica, am vandut 12 carti.
Am fost distrus. Credeam ca voi vinde un milion de carti. Evident, viata reala e mai dura decat imaginatia mea infierbantata. M-am uitat in urma la cum am atins acest mic succes. Mi-am castigat libertatea, mi-am descoperit vocatia si am scris si lansat o carte. Erau victorii dar muncite greu si singura mea putere interioara ce ma ajuta sa nu cedez era energia pe care ti-o da universul atunci cand esti in aventura vietii tale, traindu-ti vocatia, adica misiunea ta unica pe pamant. Pentru prima oara am inteles ca ce fac eu este o misiune ce va dura toata viata. Si ca exista o cale spre succes.
Trebuie nu doar sa fiu liber, sa am vocatie si sa scriu carti. Dar trebuie sa me specializez permanent si sa devin mai bun in meseria mea, trebuie sa invat cum sa vand de la 12 carti la 120 apoi 1200 apoi 12 mii si tot asa. Trebuie sa invat si marketing ca sa imi transmit mesajul. Mi-am dat seama ca toata viata mea trebuie sa fie o munca zilnica in care pun cate o caramida la o constructie.
Pentru prima oara am inteles care este drumul maiestriei.
Mi-am sters lacrimile si mi-am propus sa continui cu si mai mult avant si energie.
Am continuat sa scriu articole pe blog-ul Personalitate alfa, sa vand cateva carti pe saptamana si in urmatorul an am scris a doua carte, Arta seductiei pentru barbati. Era domeniul cel mai aproape de sufletul meu pentru ca acest domeniu a fost primul meu contact cu dezvoltarea personala si datorita faptului ca invatasem sa fac o femeie sa ma iubeasca la randul ei si nu doar sa ma indragostesc eu si sa imi iau flit, mi-am dat seama ca in orice domeniu e la fel. Te educi, experimentezi si dupa mai multe clicluri de invatare.eroare obtii tot ce vrei sa obtii.
Astfel, aveam doua carti, scriam pe doua bloguri si incepusem sa castig ceva banuti. Foarte putini dar in sfarsit nu mai imi dadea mama bani. Magar de 26 de ani care sta pe banii mamei invatatoare . Asta eram. Noroc ca eram la fel de incapatanat ca un magar.
Tin minte ca mergeam la posta sa ridic banii pe cele 3 carti pe care le vandusem saptamana aceea. Imi faceam calculele si imi dadeam seama ca imi ajunge sa mananc 5 zile. Si eram fericit. Inca 5 zile in care pot sa SCRIU si sa CITESC.
4. Avand cat de cat nevoile de baza satisfacute,
am putut sa ma relaxez pentru o clipa si la 27 de ani am avut chef, energie si timp sa imi fac o relatie de cuplu, de lunga durata, cu o fata de care imi placea foarte mult si de care eram foarte atras.
Uitandu-ma in urma, asta a fost perioada din viata mea cand am reusit sa imi imblanzesc salbaticirea. Cu ajutorul acestei fete am invatat sa relationez cu alte fiinte umane pentru ca uitasem si nici nu cred ca stiam cum sa relationez sanatos cu alti oameni. Dupa ce am fost ridiculizat, batjocorit, certat, devalorizat ca om pana la 25 de ani, cred ca daca te apropiai de mine, te muscam. Eram foarte agresiv in gesturi si vorbe. Cu parintii aveam o relatie extrem de tensionata si o repezeam de multe ori chiar pe mama, care dintre toti oamenii, a impartit micul ei salar de invatoare cu mine. Faptul ca imi dadea o ciorba, ca imi platea internetul si curentul erau lucruri ce nu le apreciam atunci. Consideram ca e obligatia ei.
Intr-o zi mergeam pe strada cu iubita mea, asa salbatic fiind, nu imi placea nici sa ma tin de mana. Si m-a sunat mama pe telefonul mobil si eu am inceput in felul obisnuit " Ce vrei?" . Iubita mea mi-a spus " de ce vorbesti asa cu mama ta? ai rabdare si nu o mai repezi. Intreab-o ce a facut azi."
Am intrebat in telefon, morocanos " ce ai facut azi?" . Pentru prima oara dupa multi ani de zile , aveam un dialog uman cu mama. Si nu ma simteam deloc confortabil. Si mama a fost surprinsa insa a incpeut sa imi zica ce a facut in ziua respectiva. La sfarsit, iubita mi-a zis " acum spune-i ca o iubesti". Am crezut ca nu aud bine. A insistat.
Am spus in telefon "Te iubesc".
De la celalalt capat al telefonului s-a auzit vocea calda si blanda a mamei. " Si eu". Era cred ca prima oara cand am facut asta. Si pentru prima oara dupa mult timp cand auzisem inapoi de la mama lucrul asta.
Daca e ceva pentru care trebuie sa fiu recunoscator acelei relatii, este faptul ca iubita mea de atunci m-a invatat sa relationez cu parintii mei si prin asta, cu toti oamenii din jur. Culmea, sunt natural in a relationa cu oamenii si am avut nevoie sa reinvat lucrul asta cu ajutorul iubirii din relatia de cuplu.
5. Ca si multe alte relatii, si aceasta relatie s-a terminat.
M-a lasat un om mai bun decat m-a gasit iar eu eram in depresie, parasit fiind.
Si apoi, s-a intamplat cea mai mare revelatie a mea , dupa cea cu vocatia.
Am descoperit IUBIREA, singur fiind.
Timp de 3 luni de zile, am fost depresiv cu toata arta seductiei ce o stiam. Nu mai traisem asa o relatie lunga si nici asa o despartire. iar sentimentul era ca nu mai pot sa fiu fericit. Ca nu mai am entuziasm sa lucrez. Ca nu mai am chef si energie de nimic. Unde disparusera toate astea?
Ei bine, cu siguranta nu le-a luat fosta iubita. Stiam asta din teorie. Comoara mea este in mine!
Dar nu stiu care e usa, nu stiu cum sa deschid calea spre comoara mea. Uitasem de mine.
Dupa 3 luni de zile, un om care suferise foarte mult mi-a spus ca ce l-a ajutat sa treaca peste suferintele uriase din viata lui au fost doua lucruri:
1. Rugaciunile si o viata spirituala care ii spuneau ca totul este doar o lectie pe care trebuie sa o inveti, un test ce trebuie depasit
2. Iubirea oamenilor din jur
In acel moment a venit revelatia!
Vocatia mea este sa fiu psiholog. Ca sa pot ajuta oamenii ce au nevoie de mine, trebuie sa ii iubesc. Dar cum sa ii iubesc cand eu sunt gol pe dinauntru, depresiv si nefericit?
Am fugit acasa si am desenat pe tabla cu markerul un omuletz. Ala eram eu. Iar in jurul acelui omuletz am desenat toate lucrurile care ii umplu sufletul de iubire.
– excursii in natura
– cartile preferate
– muzica de Chopin
– femeile
– scrisul
– filmele preferate
– jocurile preferate pe calculator
– multe altele
Facand aceste activitati, eu am sufletul plin de energie ( iubire) si pot sa dau si celor care au nevoie. Cnad ma simt gol pe dinauntru, doar eu sunt responsabil sa imi umplu rezervorul.
Dar societatea ne prosteste ca trebuie sa intram intr-o relatie de cuplu si acolo gasim energie si iubire. Si oamenii pun botul si uita orice sursa care i-ar ajuta sa isi umple sufletul de iubire si se agata doar de partenerul de cuplu care face la fel.
Si astfel, avem doi oameni care isi infig un pai unul in altul si isi sug energia pana cand amandoi raman goliti pe dinauntru.
Si apoi, incep reprosurile. " Din cauza ta" , " Nu ma faci fericit/a" , " Nu mai ma simt iubit/a" .
Pai normal! Doi cersetori nu au ce sa isi dea unul la altul.
Daca vrei iubire du-te sa iti umpli rezervorul ca sa ai ce sa ii dai celuilalt.
Oamenii din relatie nu au voie sa uite de ei si de viata ce le face lor placere. Doar asa isi pot umple rezervorul de iubire si pot sa ofere ceva partenerului.
De aceea iubirea este inteleasa gresit. 90% din cupluri cand isi spun " te iubesc" spun defapt " am nevoie de tine" . Mjoritatea relatiilor de cuplu sunt un schimb de nevoi, un troc. Majoritatea oamenilor isi iubesc partenerul cat timp partenerul iti da ce vrei si ai ce sa iei de la el. Ia sa se comporte altfel de maine, sa vezi cum scade " iubirea" si incep reprosurile.
Eu descoperisem cel mai mare secret al iubirii!
Iubirea e in mine si eu sunt responsabil sa am multa iubire in mine. Si cand o am, tot ce pot sa fac este sa o dau celor pe care ii iubesc. Nu am nimic de cerut si nu am nevoie de nimic de la nimeni. Imi pot genera singur iubire.
Cu aceasta revelatie, invatand sa fiu aproape tot timpul plin de iubire si sa stiu ca trebuie sa ofer din suflet celor din jur, am reusit sa progresez in urmatorii 2 ani de zile cat in toti 30 de viata adunati.
Vrei sa stii urmatoarele 5 etape ale evolutiei mele?
Lasa-mi un comentariu.
Pera
119 răspunsuri
eu vreau sa stiu urmatoarele 5 etape ale evolutiei tale si daca se poate cat mai detaliat si ce obstacole ai avut, si cum le-ai deposit 😀
@GeorgeBz Oki doki 🙂
@Pera Novacovici
te atinge la suflet cand vezi cata depresie si suferinta se poate acumula in sufletul unui om cand vezi cum este tratat de ceilalti..pe mine m-a miscat articolul tau.mult mai mult decat au facut-o celelalte.probabil asta e drumul maturizarii, unui om normal;si oarecum cred ca e necear, pt ca uite roadele muncii tale…:) esti cel mai bun model care poate fi urmat..si care vrea sa ofere..
Salut Pera.
Am implinit 24 de ani acum 4 zile, am inceput sa muncesc la pasiunea mea acum aproape doua luni si ma intretine mama.
Vorbeai la un moment dat de o depresie de 3 luni de zile si este prezenta in momentul de fata si in viata mea, de cateva saptamani incoace.
Dar multumesc pentru „cel mai mare secret al iubirii” , ma va ajuta.
Eu vreau sa stiu mai multe despre cum ai devenit asa cunoscut, ce ai facut dupa perioada asta povestita
Am sa iti spun in partea 2. Pe scurt e vorba de abilitatea de a-ti comunica mesajul intr-un fel in care oamenii rezoneaza. Nu am scris doa run jurnal al meu ci am imbinat experientele mele cu nevoile oamenilor si astfel ambele parti castiga.
Eu am avut o relație de 3 ani, și după ce s-a terminat m-am simțit groaznic. Am dat vina pe singurătate pentru nereușitele mele și pentru situația în care mă aflam (dormeam/dorm câte 12+ ore pe zi, pentru că simt că nu am pentru ce să fiu treaz. nu am ce face, mă plictisesc din orice. de facultate nu mă țin, simt că nu asta e ceea ce-mi place să fac).
Am intrat într-o altă relație care a durat ~2 luni și mi-am dat seama că sunt la fel. Da, mă simțeam bine lângă tipa respectivă, dar în afară de ea, tot nu făceam nimic pentru mine.
Citind articolul tău, cu cele 2 idei de mai sus în minte, mi-am dat seama de un lucru minunat. Am avut o relativă relevație:
NU relațiile de cuplu sunt cele care îmi oferă fericirea! În ultimul timp am dat vina pe relațiile de cuplu pentru situația în care sunt.
Abia acum mi-am dat seama că nu ele sunt de vină!
E ok, acum să vedem ce facem în continuare.
Deci aștept cu nerăbdare continuarea articolului, să vedem, poate-oi găsi vreun răspuns în el 🙂
Interesanta perspectiva ta! Deseori se intampla sa nu lasam noi persoana draga sa se incarce cu iubire prin activitatile care ii fac placere, sau invers, ea pe noi! Realizez cam tarziu acest lucru, insa pe viitor o sa-l am in vedere.!
Pera, nu ne mai tine in suspans si spune-ne si celelalte 5 etape 😉 Stii de ce? Pentru ca ne regasim si noi in experientele tale, si prindem putere si curaj cand vedem un alt om care a trecut prin ce trecem si noi si a reusit. Asta e inspiratia prin exemplu, de fapt.
Iti multumesc.
@DanIvanov Rabdare my friend, rabdare 🙂
Bravo, Pera! Bravo pentru ambitie si determinare…multi ar fi renuntat la primul obstacol, dar tu ai ales sa mergi mai departe, sa evoluezi si apoi sa ne iei cu tine in aceasta calatorie ce se numeste viata. Esti un exemplu de urmat si multumesc Universului ca mi te-a scos in cale.
Foarte interesant.Dar vreau sa dezvolti,cum te-ai descurcat in relatii mai departe,cum ai reusit sa ridici aceasta afacere,cum ti s-a derulat viata mai departe.
Foarte frumos ai scris… se vede ca ai stofa de scriitor pe tine… ar trebui sa scrii o carte despre viata ta.. Sinceritatea ta este de apreciat, dar cel mai mult apreciez sufletul omului, doar un om cu un suflet mare putea sa ajute atatia oameni precum ai ajutat tu. Felicitari!
Pera, Bravo pentru articol !
Foarte adevarat! Situatie care se poate aplica multor oameni, dar numai la inceput. Eu ma intreb de ce sunt atat de putini care realizeaza ca trebuie sa schimbe ceva si de ce sunt si mai putini cei care reusesc sa se si schimbe? Probabil ca in ziua de azi e greu sa citesti. Sa intelegi ce spun altii si sa incerci solutiile lor la problemele pe care le ai si tu. Oamenii nevoie de comunicare acum, mai mult ca altadata. Putini sunt cei care apleaca urechea la ceea ce are nevoie celalalt, sa inteleaga cum pot primi mai mult daca dau macar putin.
E aproape incredibil ce forta poate avea CUVANTUL („La inceput a fost cuvantul”), daca stii sa il fructifici la justa valoare… Cu el incep si se sfarsesc toate! Ai atins in aceasta postare multe puncte nevralgice din constiinta oamenilor.
Cred ca sunt cateva cuvinte care pot schimba destinul in doar cateva secunde: MULTUMESC, IARTA-MA si mai ales TE IUBESC! Daca le spui cu sinceritate si din toata inima, fac adevarate minuni! Metaforic vorbind, redau orbilor vederea, surzilor auzul, caldura unui suflet impietrit…
Foarte adevarat ce scrii. Ma regasesc in multe din etapele tale dezvoltare. Dar nu stiu daca o sa am vreodata curajul sa o iau de la inceput , sa imi reorganizez viata dupa placerile mele si nu dupa dorintele persoanelor din jurul meu.
adevarat! te admir pentru puterea cu care ai reusit sa treci peste greutati.
Multumesc pentru tot ceea ce impartasesti si bineinteles astept cu mult interes partea a doua a articolului.Felicitari si mult succes in continuare.
Bravo Pera, m-ai facut sa plang…se vede din limbajul corpului ca esti o persoana incercata, cu multe cicatrici, unele inca deschise. Important e ca niciuna nu supureaza si ce picura spre noi e sange curat..Multumesc.
Calatoria Eroului … 🙂
Felicitari si pt articol si pt evolutie! Spor la urcat!
astept continuarea…multumesc
Pera, incepi sa scrii din ce in ce mai frumos si mai convingator. Iubirea pe care o porti in suflet se simte din ce in ce mai puternic in ceea ce scrii si in ceea ce faci! Multumesc pentru ca imi incarci si mie rezervoarele de iubire si usor, usor incep sa renunt la paiele infipte in altii pentru a-mi umple rezervoarele goale, Acum sunt mai curajoasa, fac ceea ce-mi place fara sa dau socoteala altora si imi urmez calea. Nu imi mai este frica ca voi fi abandonata, ca voi gresi, eu merg pe drumul meu si cine vrea sa vina cu mine bine, cine nu poate sa plece. Dupa multi ani plini de frici si temeri, ma simt libera! Iti multumesc pentru piatra de temelie a dezvoltarii mele la care ai contribuit cu succes.
Astept urmatoarele etape ale evolutiei tale.
Salut Pera! Felicitari pentru articol! Ai reusit sa-mi umezesti ochii la intamplarea cu mama ta la telefon, deoarece si eu sunt intr-o situatie oarecum similara si sper ca intr-o zi, cand voi fi impacat cat de cat cu mine, sa pot gasi puterea sa le spun alor mei ca-i iubesc. Lasa-mi te rog un link cu articolul acela cu rezervorul de iubire; as vrea sa-l recitesc. Multumesc! 🙂
Nu am inteles un lucru , la punctul 2 scrie ca la 20 de ani deja erai in ultimul an de faultate!, cum ai ajuns la 20 de ani si in anul 5 de falcutate?. eu la 20 de ani eram in anul 1 sau 2.!
@ChiruAdrian Mai jos zice 24, in subtitlul ala am gresit 🙂
@ChiruAdrian acolo m-am blocat siu eu, probabil se referea in jurul varstei de 20, ca e 19 ca e 23 tot pe acolo e, nu cifrele exacte conteaza, cat lectia care o ai de invatat 🙂
Un exemplu de viata concret si cuprinzator, multumim pentru aceste lectii. Daca nu mi se intamplau anumite experiente in acest fel poate nu credeam, insa stiu cu siguranta ca tot ceea ce ni se intampla este rezultatul puterii din noi.
Multumesc pt ca mi-ai reamintit un adevar dupa care ma ghidez!
Intotdeauna citesc cu placere articolele tale care mi-au schimbat modul de a gandi .Ma bucur ca ti-am descoperit blogul.Asteptam partea a doua .Mult succes in continuare.
da tare articol, ce ma miscat in toata povestea asta e relatia cu mama, a fost ca un fulger care ma strapuns din cap pana in picioare
@GeorgeNistorReparaLaptop Si pentru mine a fost cel mai emotionant sa scriu partea asta pentru ca mi-am adus aminte ca acum doar 5 ani eram un handicapat in relationarea cu oamenii si mai ales cu parintii mei. Asta a fost inceputul repararii relatiei cu ei. Cu ambii parinti. Si a fost un privilegiu urias sa am o super relatie cu tata in ultimii lui 2 ani de viata, pentru ca in iulie anul trecut a murit. Si practic am reusit sa ne iertam si sa ne iubim in ultimii 2 ani cat nu am facut o in ceilalti 30. Asta o consider poate cea mai mare realizare a vietii mele ca psiholog. Iar cu mama, fiind si singura care a ramas din toata familia, incerc sa tin legatura cat mai strans. Vorbim constant, ne vizitam dar nu atat de mult pe cat ar trebui .
Bineinteles ca vreau sa stiu si urmatoarele 5 etape ale evolutiei tale! Ce e cu intrebarea asta retorica? 😛
Fiind acum in perioada sesiunilor chiar la aceiasi facultate la care ai fost si tu(psihologie), in anul I, imi vine sa ma frustrez tot mai tare ca pana acum n-avem nicio materie care sa aibe legatura cu sufletul omului, sunt niste materii obosite, obositoare, expirate si plictisitoare si din cate mi s-a spus la un seminar de nlp, tinut de o doamna care a facut psihologia…a zis ca in toti anii de facultate n-o sa facem chestii de nlp, dezvoltare personala, analiza transpersonala si altele de genul acesta! Cu alte cuvinte, partea frumoasa a psihologiei, ceea ce ma intereseaza pe mine. Avand in vedere aceste lucruri imi vine sa ma las de facultate si sa-mi vad de afacerea mea online pe care am inceput-o mai demult care cu toate ca nu are legatura cu pasiunea mea(psihologia) ma implineste mai mult, imi ofera mai multa libertate si un stres minim(in cel mai rau caz), dar totusi e ceva la aceasta care imi place: si anume marketingul – un alt domeniu care ma pasioneaza.
Eu m-am dus la psiho la fel ca tine, ca sa vad ce pot explora din facultatea asta, sa iau informatiile care ma intereseaza si sa-mi fac o (alta) afacere online, pe o anumita tema din psihologie prin care pot sa ajut efectiv lumea. Si pur si simplu acum nu vad sa am nevoie de aceasta facultate ca sa fac acest lucru. Vad doar bani dati, timp pierdut, energie fizica si psihica consumata si nici nu stiu daca se merita. Deocamdata am de gand sa ma tin de facultate pana ajung sa castig bani frumosi din afacerea asta care o am acum si apoi prin anul 2 sa dau mai mult ca turist…n-am niciun interes sa o termin daca e nasoasa si nu ma satisface, mai ales ca nu vreau sa fiu psihologi cu cabinet sau sa-mi caut de lucru ca angajat pe nu stiu unde ca supervizat pe 600 de ron sau mai rau SOMER. Cand eu deja am ajuns sa castig venit pasiv pe luna cateva sute de lei bune. Mai mult decat am fost platit in joburile de cacao pe care le-am avut mai demult. Mai mult decat un salar mediu pe economie.
De aceea sunt curios, totusi ce te-a motivat sau te-a indemnat sa termini facultatea de psiho(UVT) si sa mai faci si masterul, cand sunt cursuri de nlp si altele de genu, mai eficiente si mai economice de timp si bani. Alt motiv pentru care am venit la facultatea asta a fost sa-mi fac si mai multe cunostiinte/prieteni/relatii, dar cu toate astea luand tot ce am spus laolalta, nu ma mai simt liber, ma simt plafonat si mai lipsit de incredere decat eram inainte. Probabil din cauza unor restante :))) Dar nu numai 🙂
Iar despre ceea ce ai spus referitor la relatia cu mama ta, m-a cam emotionat si mi-a dat de gandit, pentru ca si eu ar trebui sa incep sa-i vorbesc asa FRUMOS. Cea mai mare parte din povestea ta, rezoneaza cu a mea. Doar anumite detalii difera, dar esentialul e acelasi si la mine si sunt in prag de dezvoltare, doar ca inca imi lipsesc 3 lucruri: CONCENTRARE(pe ce am de facut), IUBIRE si BANI!
Sper sa o scot cumva la capat! Oricum mi-a placut foarte mult articolul asta! Te felicit! 🙂
i-a placut foarte mult si ma regasesc in parte
Se pare ca avem aceleasi idei despre iubire,energie,si timpul intim personal.Astept partea a 2-a Santajistule -_- ca faci treaba excelenta.
Felicitari Pera! Inca un articol plin de emotii si invataminte. Imi place curajul tau si usurinta cu care reusesti sa scrii ceea ce ti s-a intamplat in trecut. Multi dintre noi, cei care iti citim articolele ne regasim oarecum in istorioarele tale. Este interesant si placut sa le impartasesti cu noi. Asteptam urmatoarele etape! Sa ai o zi frumoasa!
Buna Pera,
Mi-au dat lacrimile la citirea articolului tau, pentru ca eu sunt exact in situatia mamei tale, cand baiatul meu imi vorbeste urat, desi il ajut material. E un baiat inteligent si vrea sa faca ceva, dar inca nu vede drumul. Stiu si inteleg ca nu ii este usor.
Cel mai greu pentru mine, nu este ca imi vorbeste urat, ci faptul ca el are asa un suflet impovarat.
Ca mod de abordare a situatiei, pentru ca simt nevoia sa-l ajut intr-un fel, am inceput sa studiez tainele rugaciunii. Practica rugaciunii ma elibereaza de ingrijorare si incerc astfel, sa-i transmit iubirea mea.
Ma poti ajuta cu un sfat ?
O zi frumoasa!
El nu va putea fi altfel decat in momentul in care devine implinit si se elibereaza de frustrarile de acum. Sustine-l cat poti tu de bine si incarca sa nu il judeci deloc. Uneori cand ii dai sfaturi , desi ii vrei binele, felul in care o spui il face sa se simta judecat si isi ridica bariera de aparare si se duce dracului orice comunicare. Incearca sa citesti niste carti despre coaching si in loc sa ii spui parerea ta, incepe sa ii pui intrebarile potrivite. Asta s ar putea sa il ajute. IAr de apreciat, te va aprecia cand va mai trece un pic viata peste el. Nici nu cred ca trebuie sa astepti asta…ai mai putea sa ii fi un exemplu si sa incerci tu sa duci o viata exemplara, de personalitate alfa. I-ai castiga admiratia cand ar vedea cum lupti si asta ar face cat mii de cuvinte
da, Pera, continua! 🙂
e placut si inspirant sa-ti citesc povestea.
Excelent,ma inspiri si imi dai putere,prin tine am ajuns sa stiu ce inseamna dezvoltare personala 🙂
Mi-au dat lacrimile…un pic…ghici la care parte??? :).
parca nu mai e totul atat de sumbru, parca totul devine mai lesne dupa ce imi vorbesti tu cate putin…
Citesc cu placere si esti un santajist 🙂
mda…esti cam santajist 🙂
Felicitari pentru ce,cum,cat ai spus Pera ! Astept cu nerabdare si continuarea !!
mai spune-ne Pera, ca asa frumos o spui…..:)
Acesta e una din afirmatiile mele pozitive cu care imi incep ziua :
Orice as face azi, oriunde ma duc, cu orice persoana ma intalnesc caut NUMAI lucrurile care MA FAC SA MA SIMT BINE! ( imi incarc rezervorul cu iubire)……:)
Mai Pera,dar tu mai stii sa mai si gresesti…asa din cand in cand?Numai exista indoiala,ai sadit iar acum culegi,dar faptul ca esti un exemplu,un model de urmat nu va putea fii sters prea curand.La fiecare articol de-al tau raman impresionat,imi creste ambitia,ma fortezi sa vreau mai mult si fii antent ca daca ajung „cineva„,esti vinovat!
Sunt impresionata! Cel mai mult mi-a placut feleul in care iubita ta te-a ajutat sa-ti „reincepi” relatia de iubire cu mama ta. Intr-adevar, merita sa-i fii recunoscator.
Felicitari,Pera,te admir!
Citesc c mare atentie totul…traversez o perioada destul de delicata…ma ajuta mult ce citesc
da! vreau si restul!!:X ma inspira enorm si apreciez ca ne inveti din greselile tale,ca noi sa nu le mai repetam.
Pera,asta noapte am vrut sa-ti las un mesaj.Ma simteam tare nenorocita pentruca familia mea gasise de cuviinta sa ma scuture chiar in ajunul zilei mele de nastere.In ochii lor sunt o visatoare si o aeriana care viseaza cai verzi pe pereti.Azi implinesc 37 de ani si ce-ai scris tu e un balsam pentru ranile mele adanci pe care datorita tie reusesc sa le vindec.De doi ani in momentele mele grele ma ajuta exemplul tau,nici nu-ti dai seama cat.Sentimentul ca sunt pe drumul cel bun,ca sunt pe urmele tale imi da puteri nebanuite.
MULTUMESC,Pera Novacovici,de la tine am invatat ca am o misiune ,am invatat sa visez ca o nebuna si sa-mi urmez visul.
Te iubesc,azi de ziua mea.
@liliana giulia La multi ani!!! Sa fii puternica si increzatoare, sa reusesti!
SE ZICE … CA RELATIA NOASTRA CU MAMA.. ESTE RELATIA NOASTRA CU VIATA!!!!!!!!!
Ar fi ceva placut si interesant, mai mult ajutator sa scrii un articol cu celelate 5 etape.
Felicitari Pera!
Iti multumesc ca ne impartasesti din experienta ta. Multi dintre noi avem nevoie de istorisirile celor invingatori. Un invingator esti si tu. Felicitari! Astept cu nerabdare toate articolele tale.
Admiratie si respect pentru tot ce reusesti sa faci pentru noi. Sa ai o seara linistita, plina de inspiratie. Cu stima si respect,
Am lasat comentariul.Urmarea?
@emadinu Urmeaza duminica de dimneatza
Buna Pera, te urmaresc de ceva timp. La inceput mi sa parut interesant ceea ce zici si am incercat sa pun in practica unele lucruri ,dar pe zi ce trece mi sa pare ca fac ceva absurd si nu stiu de ce.. ori ca sunt nerabtatore sa am rezultate deja ori ca nu prea am incredere in sfaturile ce le dai tu…nu stiu pur si simplu sunt confuza
Multumesc, Pera! Simplu, tulburator, adevarat. E o incantare sa citesc articolele tale, ma simt in stare sa merg mai departe pe calea aceasta. Imi plac cuvintele tale simple dar care cuprind in ele atata bucurie de a trai si de a darui. Desigur ca doresc sa aflu cat mai mult despre dezvoltarea ta, nu sunt doar cinci pasi, nu-i asa! s-ar termina prea repede si ar fi pacat… Felicitari pentru sinceritate. Ma simt ocrotita!
buna pera,super!cel putin in acesti ani chiar ai inceput sa faci o schimbare,bravo! sunt foarte curioasa ce ai facut dupaia,admir faptul ca ai vrut sa faci o schimbare in tine,spunand acel „STOP” vietii pe care o ducei si ai inceput sa iti cladesti un mod de a trai! felicitari,imi amintesti de mine. ma bucur ca ai pus capat la tot ce a fost inainte
Bineinteles ca sunt interesata si de restul povesti tale de succes si pasii pe care i-ai facut pentru a ajunge acolo. Felicitari esti un exemplu pentru cei care nu si-au descoperit vocatia si nu si-au dat seama ca energia universului este in propria persoana.
Evident!
Mi-a luat si mie ceva timp pana am facut diferenta intre dependenta emotionala si iubirea ce o visam majoritatea…
Astept cu nerabdare.
Pentru cine vrea sa stie despre ce o sa fie partea doua a articolului de azi de pe blog:http://pinterest.com/pin/82542605642522227/
O viata simpla de om…cu greutati, reusite, iubire, despartire si tot asa. Insa in acelasi timp o viata inspiranta. Iti multumesc Pera pentru sinceritatea si deschiderea de a-ti povesti calatoria catre suces. Multa cretivitate si inspiratie in continuare.
Bravo, Pera …..continua,te rog !?
Bun Pera…asteptam si continuarea 😉
In mod clar, esti un exemplu de urmat. Si meriti din plin lucrurile frumoase care exista astazi in viata ta.
Continua sa urci, ascensiunea ta e motiv de inspiratie si admiratie.
Cu respect
Cred ca multi suntem constienti ca trebuie sa ne iubim intai pe noi ca sa fim iubiti ,insa nu avem inca educatia necesara in aceasta privinta.Astept continuarea cu mare drag.
Sometimes you win, sometimes you learn.
Normal ca vreau sa aud si continuarea!
SUNT CURIOS!
da, cel mai frumos lucru e să descoperi iubirea din tine, să o dăruieşti necondiţionat celor din jurul tău.
daaaaaaaaa vreau!!! esti o inspiratie!
Poate ma repet, nu stiu, dar de cand ma stiu am vrut sa fiu un profesionist dar uite ca anii trec si eu tot nu stiu care este vocatia mea. Ma framanta lucrul asta dar sper ca intr-o zi voi reusi si eu sa-mi dau seama ce trebuie sa fac pe lumea asta. Si eu sunt motivat sa ajut oamenii dar nu prea am impresia ca fac mare lucru in sensul asta, nici pe mine nu stiu cum sa ma ajut. Am impresia ca ma cam imprastiu. M-am inscris la cursul lui Daniel dar nu am mai avut bani sa continui si nu stiu daca am ales bine nisa. Ce sperante mai sunt pentru mine? u mai stiu ce sa fac. Sunt un INFP ca si tine, am imagazinat la informatii toata viata si nu am stiut niciodata ce sa fac cu ele iar acum nici nu mi se mai pare ca stiu ceva de fapt. Sunt dezamagit dar oricum speranta moare ultima.
Astept continuarea cu nerabdare, ca si ceilalti cititori. Si o mare rugaminte: ai putea sa dai macar un mic sfat despre cum ti-ai pus ordine in minte? E un complet haos in mintea mea, si nu reusesc sa fac ordine ca sa pot lua o hotarare „Moarte sau libertate”! Multumesc
Ei Pera, Pera … cum ma regasesc in povestea ta, cu mici diferente, dar ca fir al actiunii e aproape la fel.
Salbatic pana pe la 25 26 de ani, pe urma, palme primite din stanga si din dreapta pana n-am mai stiut de mine, pe urma m-am adunat cumva si acum tot ce fac e sa-mi urmez vocatia.
Salutari din Tg.Mures … si spor la treaba in continuare, faci o treaba minunata !!!
Sincer gasesc foarte util ce scrii tu, desi in felul meu sunt un barbat alfa.
hihihi….ma faci sa ba sa rad, ba sa zambesc….ai inceput ca o lumanare plapanda abia palpaind, apoi intr-una cu seu (faza mancatului unturii pe paine), pe urma….ai ajuns o lampa cu carbit, alteori – cu gaz lampant, pe urma…ai ajuns la bloc – un foc…. de aragaz, tot vorbind cu lumea…ai ajuns foc de tabara….iar DACA mai pui SI gaz pe foc (inspiratie plus perseverenta) te transformi in kerosen…facand ca avionul (supersonic)! 🙂
Azi – ascultandu-te (la casti)…la scarbici fiind…ma mai uitam din cand in cand si la voi doi si ma gandeam: ‘mai, Irino…din generatia ta n-a rasarit nimeni! Din generatia asta, de dupa voi….iaca-ta ce-a rasarit! Ma uitam prostita cum v-ati adunat ca sa va strangeti (majoritatea din Timisoara – se pare ca acolo soarele are dogoare de flacara violet 🙂 o armata de tineri care v-ati ridicat de jos, ati muncit, ati pus osul la treaba, ati cazut, v-ati ridicat….ca Hopa Mitica, dar nu v-ati lasat!
Mi-am mai det seama de faptul ca vreti sa schimbati fata lumii asteia, schimbandu-va in primul rand pe voi – in sens pozitiv…..am prins drag de voi: Marius, Bogdan, Pera, Viorel….sa ne traiti!
Concluzia: DA! Abia astept continuarea….
Sunt obosita…am inceput sa mananc cuvinte; in primul mesaj cand spun ca te-am ascultat la scarbici nu l-am mentionat pe Bogdan (l-am mentionat numa’in gand, nu si pe hartie/pardon! pe net); iar le enumerarea numelor de pe site-uri, era vorba despre Florin Rosoaga, nu Viorel…iarasi, mintea mea dand chix!
Sorry…
De-abia astept sa citesc si urmatoarele etape, mai ales ca am descoperit multe asemanari cu propria mea viata! Pacat ca, aceasta educatie n-am primit-o inca din adolescenta sau macar de la 20 de ani! Altfel ar fi fost viata mea, dar ….”Niciodata nu e prea tarziu”! Descoperirea vocatiei ar trebui sa se predea inca de la scoala, iar psihologii ar trebui sa se implice in scoli pentru a ajuta elevii in descoperirea „VOCATIEI”! Astfel, elevii de azi, vor ajunge adultii de maine, care vor munci din placere si entuziasm, conform vocatiei lor!
as vrea sa aflu si eu ce este iubirea….
interesant….dar as vrea sa stiu cum poti genera iubire prin fortele proprii… care uneori sunt la capat
@criss_g Iubirea o obtii facand ceea ce iti place,dar mai intai trebuie sa descoperi ceea ce iti place.Un mod foarte usor in care poti sa-ti umpli rezervorul cu fericire si iubire e sa te rasfati exact asa cum a-i rasfata o persoana pe care o iubesti,de exemplu eu cand ma simt putin trist merg la cofetarie si imi iau o prajitura :D.Este un articol scris de Pera despre cum sa iti umpli rezervorul de iubire dar nu-l mai gasesc acum,poate ne ajuta Pera.
Auzi, Pera…ma gandeam aseara: de ce nu incercati sa incropiti un canal de televiziune?
Sau macar ….musafiri poftiti pe la cate-una din cele consacrate….e-adevarat ca, daca nu ai televiziune proprie, trebuie sa te incadrezi in tiparul moderatorului si-a patronului DAR…voi, prin aparitia ”pe sticla” a catorva ore pe saptamana impreuna SI cu alti ganditori, formatori si (re) formatori – inclusiv, Dan Puric, spre exemplu, – ati determina prin impact – si-o implozie (din interior) si- o explozie (la exterior) – cauza si efect percutant la ceea ce (re)saditi , (re)descoperiti in strafundurile animalului asta biped (omul) dandu-i si speranta si imbold de renastere si crestere…..
Ce zici?!
Esti un om extraordinar!!!!! Si ma bucur tare mult ca-ti expui experientele iar cei care vor sa invete ceva din asta (indiferent de varsta) pot invata.
Asa este, fericirea si iubirea sunt doar in tine si doar tu le poti face sa infloreasca dar, trebuie sa ai alaturi de tine omul potrivit pentru ca daca linga tine ai un vampir de energie, te secatuieste si nu ajungi sa-ti umpli rezervorul. Ar fi foarte interesant sa spui cum poti sa-ti alegi persoana potrivita care sa faca schimb de energie pozitiva cu tine. Eu cred ca ar fi extraordinar pentru cei care vor sa intemeieze o familie.
O familie sanatoasa din toate punctele de vedere cu iubire, respect reciproc, intelegere, loialitate, cu o temelie puternica si de nezdruncinat.
Din pacate, parintii nu au educatia necesara pentru a indruma tinerii iar tinerii nu au urechi sa auda, scolile nu se implica si de la un regim totalitar, am ajuns la o debandada totala………….
Apropo, sunt convinsa ca acum ti-ai dat seama ca mama ta, a facut tot ce a stiut ea mai bine pentru tine (chiar daca acesta nu era binele pe care tu ti-l doreai) si din asta mi-a venit ideea ca si parintii trebuiesc invatati sa-si ghideze copii.
Iti doresc mult succes!!!!
Faci o treaba EXTRAORDINARA!
vreau sa stiu urmatoarele 5 etape:D
da!!
Salut Pera!
De ce mi-ai dat block pe facebook, desi n-am vorbit vulgar?
Te rog sa ma lamuresti si poate ma scoti de la block.
O zi placuta !
P.S : Scuze ca scriu aici, dar pe facebook nu mai pot.
vreau sa stiu urmatoarele etape
senzational,,,,,,,inca mai am mult de lucru ca sa pun in practica ,,,,,,,,sunt cam inprastiat,indisciplinat cu mine insumi
faci o treaba minunata,ori de cate ori recitesc postarile tale vad ca o oglinda greselile mici sau mai mari ce le faceam in trecut
DA!
Foarte tare! Faci o treaba super, si cred ca esti implinit pe toate planurile.Mult succes!
Luci Costea.
Imi place foarte mult cum scrii – dinamic, expresiv, autentic. Felicitari !
M-as bucura sa cunosc si celelalte 5 etape ale devenirii tale. Ganduri bune, Elena
Multumesc! Esti o sursa de inspiratie!
Mare adevar graiesti cand declariasta cu cersitul de iubire .. is scarbiot de cate ori am auzit de la o femeie/tipa text gen „Exist,merit sa fiu iubita” …
Te apreciez pentru sinceritatea de care ai dat dovata si pentru faptul ca ai descoperit adevarurile vitale ale vietii,dar mai ales ca ai ales sa ajuti si pe altii sa isi gaseasca drumul spre adevarata fericire si implinire.Astept etapele urmatoare…
just! o expunere destul de clara cu un mesaj bine definit!
Buna Pera ,
Cam asa e cu iubirea , fff. mare dreptate ai , tb. sa dai fara sa cerin in schimb . Si eu eram unul dintre cei care mai mult asteptam de la cei dragi si de la cei apropiati si nu numai decit dadeam . Pina cind am inceput usor , usor sa realizez ca lucrul asta nu duce la nimic bun . M-ai am de lucrat inca la asta dar step by step sper sa fie din ce in ce mai bine! Mihai
mda…
Nice ! 😀 .. Bravo pt tot ! Daca poti sa imi dai si celelalte etape ti-as fi recunoscator 🙂
Multumesc Pera! Astept cu nerabdare urmatoarele 5 etape!
Cu miez profund. . . Motiveaza. . .e posibil celelate 5?
nu pot sa cred!esti genial!mi-ai deschis ochii…incredibil.mi-am dat seama de ce sunt ceea ce sunt si de ce am ramas fara marea iubire!pentru ca am ramas fara iubirea din mine…pentru ca nu mai aveam timp sa imi umplu rezervorul…ma umpleam cu nevoile persoanei pe care o iubeam.de asta relatiile mele ajung in van si eu nu ajung nicaieri pe plan profesional.sincer…am cred ca 500 de e-mailui de pe arta seductiei necitite…pentru ca am crezut acum 2 ani ca mi-am atins scopul sentimental..am gasit persoana.am uitat de unde am plecat!dar profesional sunt…nicaieri…sunt croitor!de asta m-a parasit…ca nu am bani sa ma intretin…ca am venit dupa 8 luni de londra cu 100 de lire…in timp ce ea e casatorita cu un copil…cu care a fugit de la fostul ptr ca ma iubea si credea ca voi fi mai bun ca celelalt.dar eram fals…am o poveste lunge…dar am reluat citirea voastra…si acum realizez ce am facut…si de ce sunt aiki…sunt superficial si mediocru…inadaptat…am probleme de comunicare..sunt balbait…emotiv..introvertit…toate scuzele…dar am momente cand ma depasesc si am clipe de vis…in care urc…avansez…ma simt plin de viata…pana la depresie.si ma sperie varsta…cand ma mai realizez eu…am 29 acusi….nu am facut ce mi-am dorit…am fost mereu sarac…cu un suflet mare…care mi-a dat doar franturi de succes…ca n-am stiut sa lupt cand mi-a fost greu.mi-e rusine….dar stiu ca pot fi mai mult…dar nu stiu cand!
@danu_4u2 eu cred ca e mare lucru ca recunosti!!!eu am 41 de ani si nu cred ca viata s-a terminat la 41 de ani!si la 60 de ani mai poti construi ceva pt tine!!!mult succes!!
Bravo Pera, citesc mereu cu placere articolele tale! Apreciez limbajul si stilul direct!
Iti recomand sa traduci cartile si in Engleza, sau sa ai si o varianta in Engleza, cred ca ai avea multi cititori. Eu de exemplu i le-as recomanda sotului meu, dar nu vorbeste romana.
Oricum mult succes in conitnuare si multumesc pentru revelatiile pe care le generezi.
Corina
Wow, chiar ma intreb daca exista articol in care sa nu ma regasesc macar putin. Foarte adevarat si bine scris si mai ales foarte important acest secret al iubirii. Asta e marea tendinta a multor cuplurilor, in loc sa se alimenteze unul pe altul, se paraziteaza. 😀 Astept si cele 5 etape, esti mai mult decat interesant! 🙂
buna ziua va rog , vreau sa stiu urmatoarele etape .multumesc
Prima data cand ma incumet sa dau un comment. Te citesc de 2 saptamani abia si deja am schimbat 3 din cele 6 arii din vista mea. Multumesc Pera!
Foarte emotionant si motivator articolul, te indrepti spre calea desavarsirii, asta imi place mie sa cred 🙂
Nu stiu de ce, dar mi-au dat lacrimile, cand am citit..poate ca m-am regasit in unele momente din ceea ce ai povestit..