articol
Cum sa nu mai cari in spate trecutul familiei
De ce este esential sa lasi in urma trecutul? Viata nu este un joc, ori o iei in serios, ori isi bate joc de tine. Rugaciunea si speranta intr-un viitor stralucit nu sunt de ajuns ca sa traiesti precum visezi. Mi-am irosit ceva ani pana sa ma prind cum functioneaza lumea asta si de ce doar 2 % din populatie au succes in viata.   Ce se intampla daca nu renunti la trecutul tau?   Vei ramene un ratat, un sclav, dependent de familie, slujba si vacanta de vara. Nu reusesc sa-nteleg de ce oamenii nu gandesc mai departe, si se limiteaza la ce au, si raman saraci. Cum poti sa traiesti de pe-o zi pe alta, cu aceleasi probleme si sa spui, "asta-i viata." Cum poti sa faci acelasi lucru in fiecare zi si sa astepti un alt rezultat? Esti nebun? Cum poti sa te asezi la masa cu victimele care-si plang de mila? Cum poti sa spui ca nu mai poti, ca te-ai saturat, ca viata nu e dreapta? Oamenii saraci au obiceiuri proaste, si daca continui sa alegi calea simpla vei ajunge sa imbatranesti inainte de vreme. De cele mai multe ori, o cale dificila devine simpla. Ce mai astepti?   Ce se intampla daca renunti la trecut?   Renasti, cresti, te desavarsesti, te imbogatesti. Viata apartine acelora care cred in puterea visului lor, care risca si indraznesc sa gandeasca in stil mare. Faci parte din aceasta categorie? Esti un om de succes? Visezi? Kiyosaki zicea, ceea ce ai in minte ai si-n mana. Ce ai in minte? Cum iti petreci ziua, la sfarsitul zilei ce ganduri te viziteaza? Ziaua ta ti-a adus roade pe termen lung sau doar pentru maine? Mintea ta creeza realitatea in care traiesti, mintea e foarte puternica, te duce unde visezi, daca crezi ca meriti. Ajungi sa ai tot ce-ti doresti, sa fii popular, bogat, iubit, admirat si aplaudat in clipa in care pasesti pe urmele tale, nu pe ale familiei, eventual pe urmele celor care au scris deja istoria.   Stia cineva cat era de nefericit? El stia? Putea cineva sa faca ceva? Se considera stigmat, slab, schiop, daca cere ajutor. Mascheaza atat de bine disperarea incat n-are de la cine sa primeasca o mana de ajutor. “Da ce ai mai bun in tine! Numai fraierii renunta!” De ce viata-i o lupta pentru supravietuire? De ce unul este intotdeauna mai bun decat altul? De ce oamenii se devoreaza unii pe altii precum animalele? De ce trebuie sa fiu cel mai bun in domeniul meu? De ce vrem intotdeauna mai mult decat avem? De ce nu ne oprim din alergare ca sa savuram reusitele? Unde-i egalitate nu-i superioritate si cel mai bun e si cel mai puternic, si-atunci cum sa vreau sa fiu al doilea dintre fii, iubiti, parinti?!   Te simti strivit sub o prea mare presiune de a fi cel mai bun? Te simti obosit de lupta nesfarsita? Competitia e din ce in ce mai dura? Andrei s-a inscris la un masterat de afaceri si comunicare unde a stralucit, ca-n toate aspectele vietii lui, ca elev, student, sportiv, muzician. A mers la cele mai bune scoli, a luat cele mai bune note, cele mai bune rezultate la testele nationale. Un trimf stralucitor. Andrei nu cunostea esecul, succesul era o stare de normalitate, era stilul lui de viata. Isi considera parintii niste ratati care n-au reusit mai nimic in viata, si se simtea dator sa salveze imaginea familiei prin rezultatele exceptionale in toate domeniile vietii. Trecutul familiei i-a modelat felul cum vedea lucrurile, “eu am sa fiu un om de succes”. Toata lumea se astepta sa reuseasca, “daca noi am esuat, macar el sa reuseasca.” Lectiile de pian, echitatie, inot, tenis l-au ajutat sa-si dezvolte abilitatile care i-au intarit increderea in sine si care l-au  ghidat pe drumul succesului, unde totul e posibil daca esti pregatit si disciplinat. Cand visa cu ochii deschisi parintii il intrebau daca totul e in regula cu una din activitatile de pe lista indatoririlor. “Copil perfect cu o viata perfecta, la ce visezi?” Toata viata i-a fost programata, planificata de parintii iubitori si grijulii, care nu si-au dat seama nicio clipa ca-si transforma copilul intr-un robotel. Fiinta umana e mai mult decat o masinarie, dar cine sa le spuna asta? Trecutul lor mizer i-a invatat ca trebuie sa muncesti al naibii de mult ca sa culegi ceva in viata asta, si daca ei si-au ratat viata, copilul lor o putea salva exceland in toate domeniile vietii. Dar, la un moment dat, ceva s-a stricat la robotelul Andrei, ceva ce nu mai putea fi reparat. Disperare, atacuri de panica, medicatie anxiolitica, terapie, tentativa de suicid. Asa arata viata lui Andrei azi. Cum s-a intamplat una ca asta? Cum de nimeni nu si-a dat seama ca ceva e in neregula cu Andrei? Asa cum se intampla de obicei, nimeni nu se gandeste la nimic altceva decat la sine insusi, cine sa observe ca ceva e in neregula cu modelul de succes din casa, cand fiecare se zbate cu propria-i viata? Mama lui Andrei e depresiva de pe vremea cand l-a nascut, tatal e si el depresiv si daramat de esecurile repetate in cariera, sora dependenta de droguri si fara scoala. Iar atitudinea familiei era una de, “totul e in regula, suntem o familie fericita si stralucita.” Mama lui Andrei se ocupa sa fardeze si sa mascheze adevarul fiecaruia prin tandemul incurajare-critica. Daca iti luai o pauza de la construit viitorul stralucit erai criticat, si daca aduceai reusite acasa erai incurajat. Succesul familiei era pus pe umerii lui Andrei si oricat de bine s-ar fi descurcat in viata, mama lui l-ar fi intrebat daca n-ar fi putut mai mult. Educatia tampita iti marcheaza calitatea vietii, dupa cum poti vedea in cazul lui Andrei si dupa cum enunta specialistii. Jung, spunea cam asa: Tulburarile nevrotice constau in aceea ca influenta mediului, educatia si conditiile obiective impiedica partial cheltuirea pulsiunilor. De la tata si de la mama provin pe de-o parte influentele moralmente agravante, pe de alta legaturile infantile care compromit ulterior existenta.   Rezultatele educatiei: Viata afectiva deplorabila, unde nu-i incredere in sine nu-s nici orgasme ori relatii de calitate. Andrei se simte mediocru, nu prea atractiv si nu crede ca vreo femeie se mandreste cu el cand merg pe strada. Se gandeste ca cel mult sunt atrase intelectual de el. Valoarea sa personala scazuta nu-l ajuta sa-si creeze o relatie de lunga durata, toate se sfarsesc la fel, ori era parasit, ori paraseste, fiindca mama lui il preseaza cu texte gen, “puteai sa alegi ceva mai bun, doar atat poti? Nu vezi ca nu e de nivelul tau? “ La fel se intampla si-n proiectele de serviciu in care este implicat , sunt atinse de criticile mamei, nu sunt suficient de bune, de marete. Sentimentul esecului experimentat in urma pierderii unui job important l-a adus in fata unei tentative de suicid, incapacitatea lui de a pierde l-a provocat sa spuna adio vietii. Incercare nereusita si dubla dezamagire si dezgust fata de propria persoana cand s-a trezit din somnul profund, nici macar sa se sinucida nu poate. Au urmat ani de psihoterapie si medicatie, dupa care a urmat si constientizarea si vindecarea: “Eu chiar sunt bun, eu chiar sunt singurul din familie care a reusit, care face ceva.” Un tata absent, slabit de esecul propriu, o mama nesatisfacuta si depresiva, o sora care inglobeaza disperarea fiecarui membru al familiei, si un singur responsabil de succesul familial. Unde se putea ateriza? Acum cand iti scriu aceste randuri, Andrei e departe de familie, si-a luat viata in maini si a plecat departe de ei si de hrana lor emotionala toxica, si-a luat mana de pe ei. Inca face terapie, sunt multe aspecte care inca il bantuie, lipsa de incredere a tatalui in el, care-i spunea ca ceilalti copii sunt mai buni ca el si viata nu e usoara, mai ales pentru unul ca el. O mama care-si uraste viata, fiindca a renuntat la ea pentru maternitate, si-o sora care traieste o drama. “Ca sa ma vindec trebuie sa plec departe de ei, altfel am sa ma urasc in continuare c-am esuat, ca nu pot mai mult. O iau de la inceput, nu sunt responsabil decat de actiunile mele, eu imi scriu viata de azi inainte, adio trecut, adio familie, multumesc pentru tot ce mi-ati dat, bun, rau, dar acum o iau pe drumul meu, imi construiesc viata asa cum gandesc si simt, departe de presiunile voastre si pretentiile absurde, merit o viata!” Pasi de actiune pentru o viata de succes.   Nu te poti deghiza o viata.   Constientizeaza ca mergi pe un drum infundat daca vrei o viata de calitate, schimbarea este inevitabila. Indeparteaza-te de familie, iubita, anturaj prost si nesanatos daca e nevoie, ca sa lucrezi la tine si viitorul tau. Divortul de trecut e necesar pentru o perioada daca vrei sa te cunosti si sa stii pe ce drum vrei sa apuci. Constrangerile, limitarile, pedepsele, amenintarile nu fac decat sa scoata animalul din tine, sa trezeasca fiara. Iar educatia si morala se chinuie sa adoarma, sa cenzureze fiara din tine, si reusesc pana la un moment dat, cand pe scena vietii familiale, sociale, intime, se produc conflicte si drame fara precedent. Nu te poti inalta prin reprimare, e imposibil sa-ti negi polaritatile, accepta-te cu bune si rele, daca vrei sa atingi un grad de armonie si stabilitate in viata ta. Binecuvanteaza fiecare esec.   Durerea este un invatator. Lumea este un invatator pentru intelept si un dusman pentru prost. Toate care se intampla in viata ta, au un rost, te cresc, te desavarsesc. Chiar daca iti vine greu sa accepti lipsa afectiunii si incurajarii din partea familiei, sau abandonul intr-un centru de plasament, ori abuzurile emotionale, psihologice, sexuale, durerea vine sa te pregatesca pentru ce urmeaza. Si eu m-am zbatut intre lumina si intuneric, si eu am blestemat cerul si pamantul, dar n-am renuntat sa deschid usi, sa pasesc pe nisipuri miscatoare, n-am incetat sa sper niciodata intr-o viata mai buna, asta m-a tinut in viata, dupa nenumarate intalniri cu moartea. Accepta-ti durerea, linge-ti ranile, impaca-te cu trecutul si porneste la drum.   Nu pot! Nu-l accepta in viata ta. 98% dintre oameni se opresc cand il aud de la ei si de la ceilalti, doar 2% trec peste conditionari si limitari, lupta pentru viata ta. Aici esti singur, nimeni nu te poate ajuta ori forta sa lupti daca tie iti vine sa-ti pui capat zilelor, prin alimentatie, gen happy meal-uri, alcool, droguri, relatii promiscue. Cei mai multi dintre oameni sunt mediocri si asta fiindca raman in zona de confort. Nu vor ca homeostazia sa le fie dezechilibrata, “mi-e bine asa, cine zice ca trebuie sa lupt?” Faptele vorbesc, si cand privesc un corp intoxicat, obez, disperat stiu ce se ascunde in spatele mastii “mi-e bine”. Trupul nu minte, si strigatele de ajutor nu sunt auzite pentru ca pozezi ca ti-e bine. De ce nu indraznesti sa viseze la o viata mai buna? Privesti la trecutul tau si al familiei si iti spui ca ai realizat mai mult decat si-au propus, indeajuns? E loc de mai bine, e loc de-o viata noua, rupe lantul transgenerational, nu te mai lasa poluat, infectat de atmosfera din trecut, inchide-ti conturile si porneste la drum. Lasa-te ajutat cand simti ca nu mai poti inainta. Ridica mana, striga dupa ajutor.     Sunt momente in viata cand simti ca nu mai poti continua, si atunci ai de-a face cu anumite alegeri, si ce alegi din solutiile care-ti stau pe tava? Cand traversezi o criza a valorilor e bine sa fii insotit de cineva care are abilitatea sa te ghideze pe drumul bun, si de ce sa nu faci apel la un specialist? Stigmat e cel caruia nu-i pasa de sine, nicidecum cel care cauta sa devina mai bun, sa se desavarseasca. Terapia, cursurile de dezvoltare personala, iti ofera ceea ce familia nu ti-a oferit, intelegerea, siguranta, libertatea si incurajarea de care ai nevoie pentru a trai o viata cu adevarat autentica si speciala.   Dorinta de succes social, de-o viata perfecta, de autodepasire poate provoca si dezastre.   Cum bine e ilustrat in cazul de mai sus, unde nicio greseala, pauza, rasfat, joaca nu e permisa, acceptata de familie si societate, unde rigiditatea inlocuieste flexibilitatea, esti condus spre tulburari nevrotice, datorita refularii dorintelor incompatibile, care te arunca adanc in noaptea intunecata a cautatorilor de lumina, de unde cu greu iesi, cum bine ai vazut la Andrei. Sa ti se spuna ce sa faci si cum sa faci e corect pana la un punct, mai departe trebuie sa devii constient de cine esti si ce vrei sa faci in viata, cum vrei sa traiesti. Nimeni nu are dreptul sa-ti fure bunul cel mai de pret, si anume individualitatea. Mai ales unde colectivul nu-si doreste sa arati altfel decat el. Parintii, din prea multa iubire sau din prea putina gresesc, ne limiteaza, ne handicapeaza, si ne leaga de o lume care nu ne apartine. Ma gandesc unde as fi ajuns daca as fi ascultat sfaturile intelepte ale mamei mele de a ma face traducatoare sau mare model. Ea cu adevarat isi dorea pentru mine o cariera, o viata cum ea n-a avut, dar modul cum ma ghida era gresit, imi inocula ganduri si sentimente care nu-mi apartineau, care ma destabilizau. E gresit sa stii ce vrea cineva, chiar si daca e copilul tau. Lasa-l sa aleaga, sa greseasca, sa indrazneasca, altfel nimic bun nu va iesi din acest proces, numit educatie. Intalnirea cu depresia, atacurile de panica, dependenta de alcool si droguri, boala, tentativele de suicid cauta sa reechilbreze balanta, sa te atentioneze ca pasesti pe-un drum gresit. Viata e facuta din suisuri si coborasuri, si e anormal sa vrei sa fii doar in varf, sa devii maniac, obsedat de adunat titluri, averi, succese. "Principiul dinamic al fanteziei este ludicul, propriu si copilului, si care, ca atare, pare sa fie incompatibil cu principiul muncii serioase. Nu lua viata prea in serios, fara jocul fanteziilor nicio opera n-a fost creata. Este o dovada de miopie a trata fanteziile depreciator din pricina caracterului lor aventuros sau inacceptabil, spune Jung. Care-i varsta potrivita ca sa visezi si sa te joci? Oricare! :-)       Constientizeaza cine esti si ce vrei de la viata.   In clipa in care iti dai seama ca vrei altceva, in clipa in care constientizezi cine esti si ce vrei, se intampla miracole, universul iti trimite excat ce ai nevoie si-ti inlatura din cale experiente si personaje de care nu ai nevoie, care te tin pe loc. De ce? Fiindca stii ce vrei sa faci cu viata ta, te accepti asa cum esti, si totul intra in armonie, fara sa te mai lupti cu umbra ce-o proiectai pana acum pe ceilalti. Totul e clar si limpede? Am incredere in inteligenta ta, stiu ca-ti doresti mai mult de la viata, stiu ca vrei sa fii o personalitate, si asta fiindca o personalitate se diferentiaza de colectivitate. Orice schimbare care o produci inauntrul tau iti schimba viata, fiindca lumea exterioara nu face decat sa reflecte lumea ta interioara. Iti doresc calatorie placuta! Lasa bagajul jos, nu mai cara dupa tine trecutul, esti liber sa zbori, zboara!   Succese si iubire! Pe curand, Andreea Papp. ( Andreea Papp pe facebook:http://www.facebook.com/andreeapapp) Sau site-ul: http://www.stilultau.com/     Cartea a Personalitate alfa - descopera comoara ascunsa din tine este un manual pentru dezvoltarea personalitatii. Cu teste de evaluare, cu pasi de actiune, exercitii si multa psihologie intr-un limbaj usor de inteles, acesta carte este cel mai bun material despre dezvoltarea personalitatii si a potentialului tau pe care ai sa il gasesti in acest moment in Romania. Citeste despre ce e vorba aici: http://www.personalitatealfa.com/blog/comanda-cartea-personalitate-alfa/
Distribuie acest articol pe reteaua ta preferata de socializare
Profită de resursele de dezvoltare personală
pe care le-am pregătit timp de 10 ani!
imagine-news
77 DE COMENTARII
Intră în discuție. Lasă mesajul tău mai rapid cu contul de social media.

Lasa un raspuns

77 Comentarii Pornit "Cum sa nu mai cari in spate trecutul familiei"

Notifica-ma
avatar
Sorteaza dupa:   Cele mai noi | Cele mai vechi | Cele mai votate
Corina
Membru

Sunt atat de normali acesti pasi dar tare greu este cand mai ai o responsabilitate, pe langa a ta, adica un copil. Pentru mine viata vine cu ofertele varstei de 20-30 de ani, acum dupa 40 de ani, sau cel putin acum am deschis eu ochii.De ce, pentru ca am fost educata in perioada comunismului, si de aceea este mult mai greu sa renunti total la compromisuri si trecut. Si atunci ce este de facut pentru ca eu vreau mai mult de la viata?

Alina
Membru

Pera, te rog, ca sa sa evitam sa ma dezabonez de la articolele tale , nu mi trimite te rog articole de ale Andreei. Cica auzi la ea "Ce se intampla daca nu renunti la trecutul tau? Vei ramene un ratat, un sclav" ce e cu limbaju asta de cartier? apartine unui absolvent de facultate care se vrea psiholog cu aspiratii sa schimbe lumea?
please

Diana Cojocaru
Membru

Ai dreptate. De obicei in astfel de cazuri, cea mai buna solutie este intr.adevar sa te indepartezi de parintii pt ca ei nu te ajuta cu mai nimic. Dar in acelasi timp intervine si sentimentul patern care iti ramane acolo, in suflet si care te face sa ai o urma de retinere in ceea ce priveste departarea de parinti.

Anamaria
Membru
Foarte frumos pus in cuvinte acest sentiment care nu da voie sa mergi mai departe spre visul tau , spre implinirea ta ; am scris la general pentru ca sunt convinsa ca sunt multi cei care nu indraznesc sa actioneze. Apreciez ca fiind Interesant articolul ; mai mult decat atat – a venit exact in momentul in care oscilam intre 2 variante si mi-a dat curaj sa o aleg pe cea mai putin confortabila dar care imi seamana in suflet de ceva vreme sentimentul unei vieti mai bune la care visez de mult ;o viata mai buna nu face referire… Citeste mai multe »
eva
Membru

Articolul este EXCEPTIONAL!!!Felicitari,Andreea!!!Sistemul nou,cu autori pt.fiecare sectiune este binevenit,din punctul meu de vedere,in acest fel putem avea parte de stiluri diferite de redactare dar si de idei noi.
Abia astept sa vad despre ce concurs era vorba 😀

mel
Membru
buna,e foarte adevarat ce ai scris in articolul tau,imi place foarte mult cum pui problema la fiecare subiect,asa pe intelesul fiecaruia simplu,am invatat foarte multe si sunt lucrurii pe care le sti dar nu vrei poate sa le vezi sau sa le accepti si asculti de familie,am si eu un caz legat de familie tata alcolic,mama suparata mereu,soara care ma streseaza la maxim cu perfectiunea,tot timpul la altul vede ca nu stie,nu face bine,ca doar suntem perfectii nu gresim in viata,doar ca trebuie sa ne dam seama la timp sa nu se intaple un dezastru,incerc sa o evit pe cat… Citeste mai multe »
cristina
Membru
Articolul acesta mi-a atins o coarda sensibila…am 26 de ani, si chiar daca am fost plecata 4 ani de zile ( facultate ) in alt oras, m-am intors in orasul natal si locuiesc cu mama si bunicii…cei ce mi-au fost alaturi o viata intreaga, cei ce m-au crescut si m-au ocrotit… si sunt acasa de 3 ani ( se implinesc in august ), si nu e prima data cand imi da tarcoale gandul de a ma muta singura…tin sa mentionez ca as avea unde, desi nu sunt sigura ca m-as putea intretine fara ajutorul lor ( salariu e mult prea… Citeste mai multe »
Razvan
Membru

ma regasesc 90% n povestea lui Andrei.
Tin minte ce soc a fost pentru mine cand am vazut ca toate lucrurile care in aparenta mergeau bine in familia mea erau Fake. Traiam cu totii in propria minciuna.
Oricum, mi se pare ca in ziele noastre e ceva normal sa ai o astfel de atitudine in viata de familie. Ii mai comod sa te minti pe tine ,decat sa infrunti realitatea
Apoi cand vad toate astea, ma intreb mirat "Cum pana mea pot trai unii asa?" 😕

Dani
Membru

Fabulos.Citind ceea ce ai scris m-a ajutat enorm sa iau o decizie pentru viitorul meu(fie el si cel apropiat).Mi-ai dat niste raspunusri la multe intrebari pe care le aveam,intrebari care faceau referire la mine si la tot ce ma inconjoara.multe sfaturi ma vor ajuta si ghida pe mai departe.Multumesc. Pera, ideea ta de a pune pe categorii articolele este foarte buna, ma ajuta sa imi pun in ordine informatiile primite,si sa ma axez pe domeniile la care stau mai putin bine, prin sectiunile pe care le-ai departajat.Astept cu nerabdare materialele noi la care lucrezi.Cu respect, Dani.

raisa leahu
Membru

Tot ce am citit e foarte adevarat.O spun pentru ca am ecsperienza di viaza care mi a demonstrat ca e asa.

bilha ludmila
Membru
Pot spune ca ceea ce povestesti este viata mea100% si a sotului meu ar spune el fiecare din noi venim din doua medii toxice sentimental ne/am unit ,,poluarea personala,, si dupa 16 ani fugim pentru ca sintem superintoxicati.El spune ca a gasit calea….eu mai am putin ,,sa termin sesiunea,,sa zic asa mai am 2 examene,dar da libertatea inseamna sa fii ceea ce vrei din ceea ce poti si da cred ca fiecare din noi POATE daca s/ar mai dezintoxica in primul rind de traditii ca pe astea le primim genetic apoi se adauga tot superbagajul membrilor familiei,santajul lor sentimental ,frustrarile,neimplinirile,cind… Citeste mai multe »
Mihaela
Membru
Frumos articol.Felicitari!Si eu am un trecut,iar parintii inca se mai baga in viata mea.Momentan am un serviciu la care merg pt bani si de gura parintilor care ma ameninta cu taierea multor lucruri,gen (internet,cablu) si poate si alte restrictii.Eu am facut prima facultate crezand ca am sa-i multumesc,facultate care nu m-a ajutat prea mult in viata.Acum fac facultatea de psihologie,care ma modeleaza,am inceput sa ma descopar,sa invat lucruri marete de care nu aveam habar,v-am descoperit pe voi toti,pt care tin sa va multumesc din suflet.Citesc cu entuziasm fiecare material si abia astept sa ma cultiv mai mult si sa si… Citeste mai multe »
Ellen Green
Membru

Marturisesc sincer ca n-am avut rabdare sa citesc pana la sfarsit; textul mi se pare infantil; nu contest ca Andreea a trecut prin multe si experienta ei poate fi unora de ajutor; totusi, textele pe care le concepe sunt asa de previzibile si pline de invataturi pe care oricine, cat de cat interesat de autocunoastere, le-a mai citit si altundeva….

Alina
Membru

Articolul incepe prost…insa odata cu inceperea povestii devine interesant si pe intelesul tuturor…

Dana
Membru
Din pacate este adevarat.Parintii se amesteca in viata copiilor,uneori din prea multa dragoste, alteori din exces de zel, sau pt.ca pur si simplu nu se pot abtine si trebuie sa stie.Sa stie cati bani castigi pe luna, cati cheltuiesti, de ce-i cheltuiesti, la ce ora ajungi de la servici,daca ai intarziat, de ce ai intarziat,de ce arunci banii pe carti sau daca cumperi ceva copilul, de ce-i cumperi ca oricum e copil si creste.Discutiile sunt interminabile si uneori fara sens.Ideea este ca nu ar trebui sa ne lasam coplesiti de ceea ce spun ei.Sunt parintii nostrii, trebuie sa-i respectam pt.ca… Citeste mai multe »
sweet_yavrum
Membru

Buna!Foarte interesant subiectul.Eu sunt un adult cu o copilarie zdrobita,furata de un tata alcoolist,lucru pentru care nu am reusit sa-l iert nici pina astazi cind am totusi o virsta destul de inaintata 42 ani.Probabil ca aveam nevoie de ajutor specializat sa pot trece peste acest episod.Oricum vreau sa va spun ca m-a schilodit sufleteste.Increderea mea in ideea ca mai pot schimba ceva in viat mea a pierit de mult.Tocmai de aceea citesc mereu poate voi reusi sa invat sa traiesc pentru mine,pentru cei dragi mie.Articolul e super tare!Mult succes in continuare si mult soare in suflet!

Didina
Membru

Multumesc pentru articolele trimise. Pot sa spun ca intr-o oarecare masura m-am rupt de familie si de trecut. Am plecat de acasa la 16 ani si a trebuit sa-mi port singura de grija. Asta m-a ajutat foarte mult si acum am o fata de 18 ani pe care o incurajez sa faca acelasi lucru: sa-si urmeze drumul!

cristinn
Membru

Orice s-ar intampla in viata, trebuie sa ne iertam parintii,fiindca asa vom evolua.Poate nu au stiut cum sa se poarte cu noi,dar sigur ne-au iubit.Iertati-va parintii!

ALiN
Membru

Da. Foarte adevarat, este un subiect bine atins. Mentalitatea generatiilor dinaintea noastra este ca un cancer, ce nu pot ei sa faca, sau din comoditate au preferat sa nu faca, se injecteaza in educatia noastra ca un "must have". Ne uitam in jurul nostru si vedem un rezultat clar al "stralucitei educatii"; o carca de absolventi care lucreaza pe 2 bani si sunt nemultumiti de viata lor plina de frustrari.

alex
Membru

super articolul!
cred ca e mai bine ca ati separat domeniile pt ca fiecare din voi e specializat pe ceva anume si are propriile idei

Crist.P
Membru

tare bine lucreaza universul..vine tot cand trebuie..ajuta-ma sa te ajut,Andreea;)

Ionela Istrate
Membru

Salutare,

Este un articol interesant, din care ai ce invata, vorbesc din punctul meu de vedere.
Cred ca ideea infiintarii unui blog in care sa fie dezbatute opinii privind dezvoltarea personala este geniala.
Eu tot caut pe net informatii site-uri din care sa ma pot perfectiona, caut oameni cu care sa pot vorbi despre aceste lucruri.
V-as sugera sa scrieti mai des.
Teme variate

celia
Membru

Salut "echipa de aur",cum spune Pera si pentru ca tu, Andreea ai muncit alaturi de Pera in definirea"personalitatii alfa',de la inceputuri ,aveti in inima mea pretuirea pe care o meritati.La un comentariu anterior,spuneam ca impactul dintre cei care va citesc si apoi va urmeaza este mic,sau poate sint eu nerabdatoare si vreau sa straluciti intr-o emisiune TV. gen "DR.OZZ",iar in scoli cartea"Personalitate Alfa" sa fie introdusa in programa la orele de dirigentie.Starea de bine inainte de a fi simtita ,trebuie invatata.
Cu respect recunosc ca sintem de aceiasi parte a baricadei.

bogdan shaman hashma
Membru
asta se poate numi un articol ratat :)…si Alina observ ca este pe aceesi vrecventa cu mine…pai de unde atata profesionalism? in primul rand ar trebui sa insiste in dezvoltarea ei personala,exprimare-autocontrol-emotional inainte de a publica articole greoaie, unde pe langa citatele si comentariile fara congruenta, isi spune parerea proprie aruncand cu bolovani..pai cum ma: ne handicapeaza? – ca observatie, ar trbui sa isi modifice 'stilul' de abordare al cititorului- desi are impresia ca este unul magnetizant, personal,unic–nu este deloc avantajos..poate doar pt nivelul categoriei pe care o abordeaza…oare vrea sa progreseze? -va pup ma pe toti ca sunte-ti de-ai… Citeste mai multe »
Sergiu Pleshko
Membru

un articol extraordinar, am si eu probleme cu infuienta parintilor, educatia lor…dar lupt pentru binele meu!!! )))

Adina
Membru

Excelent articol si de mare utilitate pentru cat mai multi parinti..

Ion Lazia
Membru
Andreea, frumos articolul, frumoasa idea, dar nu trebuie sa il privim ca o renegare totala a celor de langa noi, a celor care ne-au crescut, chiar daca unii au fost posesivi, ori mai sunt inca. Chiar daca multi au incercat ca prin noi sa isi prelungeasca proiectele lor, ori sa realizeze prin noi ceea ce ei nu au reusit. Multi dintre noi din comoditate accepta “tutela”, uneori nesuferita a parintilor. Le este caldut asa, desi ii critica nu au puterea sa isi taie al doilea cordon ombilical. Chiar daca l-am acuzat initial pe Alecsandri in finalul gazelului – Lupta vietii… Citeste mai multe »
bogdan
Membru

super tare articolul 🙂
felicitari!

Ana Maria
Membru
Buna, Comment-ul acesta este un raspuns la invitatia ta Pera :-). Acum ceva timp cautam articole despre comunicare . Intamplator am dat peste blog-ul Cristinei si incet incet v-am descoperit pe toti. Acum sunt mare fan si astept cu nerabdare articolele voastre, dar trebuie sa recunosc ca Andreea este preferata mea ( fara suparare , cred ca este numai o chestiune de identificare cu povestile , articolele si personalitatea ei ) Referitor la noua structura de blog, pot spune ca mi se pare interesanta ideea dezbaterii diverselor teme in acest mod , dar din punctul meu de vedere frumusetea blogurilor… Citeste mai multe »
deya
Membru

foarte interesant acest articol..va multumesc

Daniel
Membru

Imi place foarte mult articolul si am rezonat citindul. Anul trecut pe vremea asta un conflict cu tatal meu care rabufnea tot mai des m-a determinat sa imi iau inima in dinti si sa risc… cu doar 600 de euro am venit in Bucuresti sa imi traiesc propria viata. sa fac greseli si sa invat. Desi mi-e greu adeseori, nu regret decizia luata atunci. Stiu ca ma voi ridica in curand si voi ajunge sa ma diferentiez de majoritate.

Coptilu cu cosa
Membru

Mutumesc pentru articolul asta Andreea. Am multe de invatat de la tine.

bogdan
Membru

ALINA..
dezaboneaza te!!!
andreea foloseste limbajul inteles de toti
ok?
o zi buna!

dArK fOxY
Membru

E interesant articolul si profund de asemenea…dar ca orice articol sau diferite statistici se ia doar caracterul de generalitat,sunt persoane care ies din acest tipar cu mici diferente,suntem fiinte speciale si unice in felul nostru de a fi si percepem lucrurile, situatiile,trairile si sentimentele diferit in functie de mentalitate si educatie.

albanezu
Membru
Adevarul , cred eu , este undeva la mijloc. Nu ne putem rupe de trecut in mod absolut , pentru ca aceasta este insasi esenta societatii , generatiile noi trebuie sa-si depaseasca dpdv economic ,socio-cultural si nu in ultimul rand moral , anteprecesorii .Pentru a finaliza corespunzator o astfel de actiune , fiecare generatie trebuie sa fie in stare sa discearna , sa selecteze adevaratele valori ale generatiei precedente . Romanul are o vorba : "cine nu are batrani sa si-i cumpere" si asa adauga eu , ar trebui sa fim constienti si mandri de ceea ce ne inalta ,… Citeste mai multe »
Asde
Membru

Articolul e o insiruire de fragmente adunate de prin alte carti de motivatie, fara o structura clara, putin mai coerent decat restul, dar in mare slab. Ca sa nu mai zicem de faza cu "ne handicapeaza" (!?)
Am citit articolul pt ca venea de la Pera, daca era de pe Stilul tau, acolo nu mai intru de mult.

Cristina
Membru
Ba, eu asa simt! Daca nu facem ceva ca sa ne debarasam de trecut ramanem niste sclavi. Majoritatea celor din societatea actuala se poarta ca niste sclavi!!!! Sunt ratati! Asa este! Au renuntat la propriile visuri pentru a implini visurile celor din familie…Ca sa poti ajunge in mintea si sufletul tuturor e necesar sa folosesti un limbaj universal, care sa "prinda", anumite expresii care sa socheze, sa atraga atentia si "sa sara in ochi". Doar asa poti sa tragi semnalul de alarma, altminteri treci neobservat…Da, articol nsuperb! Felicitari!!!! De multe ori m-am simtit asa cum spui in acest articol. Faptul… Citeste mai multe »
CristinaKalitara
Membru
Ba, eu asa simt! Daca nu facem ceva ca sa ne debarasam de trecut ramanem niste sclavi. Majoritatea celor din societatea actuala se poarta ca niste sclavi!!!! Sunt ratati! Asa este! Au renuntat la propriile visuri pentru a implini visurile celor din familie…Ca sa poti ajunge in mintea si sufletul tuturor e necesar sa folosesti un limbaj universal, care sa "prinda", anumite expresii care sa socheze, sa atraga atentia si "sa sara in ochi". Doar asa poti sa tragi semnalul de alarma, altminteri treci neobservat…Da, articol nsuperb! Felicitari!!!! De multe ori m-am simtit asa cum spui in acest articol. Faptul… Citeste mai multe »
flori
Membru
un articol interesant,ma regasesc in el,sper ca voi acesti tineri minunati sa indreptati corabia esecului personal spre o lume mai buna,majoritatea oamenilor intr-adevar asteapta ca viata sa le ofere totul pe tava ,este greu sa risti aproape totul.curajul este parte din noi ,daca nu incerci nu vei stii niciodata dece esti in stare.din propria experienta ,constat ca a fi independent de toti si toate iti da o libertate care nu oricine are norocul s-o aiba .aceasta independenta este nativa ,ea nu vine ,te nasti cu ea.este esential sa fii nonconformist,sa faci ce crezi ca-i bine ptr.tine si cei dragi tie,rezultatele… Citeste mai multe »
dan
Membru
Cam acestia sunt pasi, nu trebuie decat sa ai abordam fiecare cum dorim si cum ne este mai bine pentru a ne mari potentialul de la o zi la alta. Si eu ma gandesc uneori ca ar trebui sa renunt la familie , la iubita la lucruri care imi distrag atentia de la visele mele,concentrarea imi e este diminuata, sunt constient de asta, dar am o relatie buna cu parinti ,in iubire la fel chiar daca nu sunt incurajat prea mult dar nici nu ma impiedica cu tot felul de "sfaturi bune" , continui sa-mi dau incredere mai multa si… Citeste mai multe »
ANAMARIA
Membru

E foarte interesant articolul ,si la ce poate duce educatia si lipsa de comunicare cu cei apropiatii,pe Andrei asta aproape l-a distrus.Am avut si eu de invatat din acest articol,si sincer am nevoie sa ii pot ierta pe cei din trecutul meu ,pentru ca eu sa imi pot reveni.Momentan mai am de lucrat la acest lucru,dar sper ca sunt pe calea ceea buna,pentru ca am visuri pe care vreau sa le indeplinesc si la care nu vreau sa renunt.Va multumesc ca existati pentru a ne putea ajuta pe toti cei care avem nevoie.

nikname
Membru
Imi place sa citesc aproape orice,dar mai mult decat asta imi place sa inteleg ce citesc. Sper ca autoarea este constienta ca persoanele care au intradevar nevoie de ajutor , nu inteleg prea multe din insiruirea asta de fraze.Sigur multi dintre ei renunta sa mai citeasca inainte de a-si pune intrebarea:"da` asta ce vrea sa zica ?" Personal nu pun nici o intrebare si nici nu incerc sa dau raspunsuri in legatura cu acest articol,in schimb as dori sa raspund indemnului d-lui Pera care zice : "Te asigur ca toate materialele ce sunt postate pe site sunt citite si de… Citeste mai multe »
miki
Membru
un articol si o idee foarte interesannte.sunt foarte multi care traiesc din trecutul fam care nu renunta la ideeile impuse de familie de teama.o teama care nu ar trebui sa existe fiecare avem idealuri si scopuri diferite chiar si fata de familia noastra,si a sta ca totusi chiar daca nu vrem sa credem dar subconsitientul nostru totusi credem ne am nascut in lumii diferite si de a aceea este normal sa nu a vem aceelasi ideei despre viata.inainte bunicii si chiar parintii nostri se multumeau cu mai putin deoarece viata nu o priveau asa cum este ea acum si poate… Citeste mai multe »
Kitty
Membru

Buna Andreea,

Imi place articolul acesta, precum si articolele similare in mesaje/continut; apar in momente in care chiar am nevoie de sfaturi motivationale. Am cunoscut doua cazuri ca si ale lui Andrei, din pacate unul dintre tipi, a si "reusit" sa se sinucida, pacat pentru ca era foarte inteligent…

Andreea tine-o tot asa si un mic sfat, verifica articolele inainte de publicare, am gasit greseli gramaticale ce nu fac o impresie generala buna….

In rest numai bine si mult succes in continuare!

Mihaela

Lumi
Membru

asa e … trecutul familiei e transmis din generatie in generatie, asa au fost invatati parinti de la bunici sau de la societatea in care au trait. Unii sau mai schimbat, alti sunt mai sceptici dar toti vor sa-si invete copii cum cred ei ca e mai bine. Multumesc pentru articol, imi da curaj! va pup

liliana
Membru

ESTE F.BUN ARTICOLUL DAR ESTE FOARTE GENERAL.SUNT DIVERSE SITUATII IN CARE E GREU SA TE DESCURCI SAU DIN CARE E GREU SA SCAPI.O INTREBARE AR FII:CUM SA-I AJUTI DAR SA NU TE MAI MANIPULEZE EMOTIONAL EI ,IUBITUL,PRIETENI SI TOATA LUMEA FARA DE CARE AI FII SINGUR SI IZOLAT?

vasilica badulet
Membru

buna.imi plac toate articolele si aplic si invat ceea ce eu consider ca am nevoie.eu incep sa costientizez cine sunt si ce vreau si asta am reusit s-o fac citindu-va.pot spune ca in mare parte imi este bine dar in jurul meu majoritate persoanelor ce le cunosc mi se par"roboti"si atunci incep eu sa ma consider o ciudata ca nus ca ei .nush… dar multe imi trec prin cap….

Ramona
Membru
Foarte bun articolul…in dimineata in care l'am citit, cu cateva ore inainte, in tramvai fiind aud ce spune o nemtoaica – copiilor ei. "VREAU, VREAU, VREAU! Numai asta aud de la tine in ultimul timp. Si eu vreau o gramada si nu se poate. Intelege ca nu este posibil". Auzind asta, mi'am dat seama…oare de cate ori nu am auzit asta de la mama?? Si atunci ne intrebam de ce ne e frica si uitam de visele noastre? Ca si elefantul din povestirile lui Jorge Bucay, psihologul argentinian, am vazut o data ca nu se poate si nu am mai… Citeste mai multe »
Bianca
Membru

Sunt uimita de faptul ca raspunsurile la intrebarile pe care mi le puneam au aparut exact atunci cand aveam nevoie de ele, iar acum ca le stiu imi vine sa zic ca le-am stiut dintotdeauna. Mai greu este sa faci ceva concret in directia pe care ti-ai ales-o, dar odata ce primul pas a fost facut restul calatoriei devine o adevarata aventura. Felicitari Andreea pentru articol, este unul reusit. Mie personal mi-a aparut in cale la momentul potrivit pentru a-mi elucida unele din enigmele mintii.

Sab
Membru

Foarte bun articolul. Astept si altele la fel de bune! Mult succes in continuare! 😀

wpDiscuz