Introdu e-mail-ul și te voi învăța, printr-un mini curs de 8 lecții, cum să îți descoperi vocația!
*Prin abonarea la newsletter îți exprimi acordul de a folosi datele tale pentru a putea comunica cu tine și accepți termenii și condițiile noastre. Informațiile tale nu vor fi niciodată distribuite unor terți.
articol
Iadul pe pământ - noaptea neagră şi lungă a oamenilor dependenţi

Când crezi că ai atins fundul prăpastiei, uită-te în jos - Christina Grof, despre noaptea neagră a dependenţelor

De ce devenim dependenți?

Dependenţa este o problemă emoţională şi în acelaşi timp spirituală.

Suntem tineri, entuziaşti, fericiţi. Avem greutăţi, dar spunem că le vom depăşi. Ne motivăm şi ne încurajăm.

Şi pe măsură ce anii trec, viaţa ne găseşte tot mai adânciţi în nisipurile mişcătoare ale unor vicii sau dependenţe.

Unii încep să devină dependenţi de alcool, alţii de muncă, alţii de droguri sau mâncare, de sex, de control şi putere sau dependenţi de suferinţă.

Problema cu dependenţa este că este ca un sac fără fund, care nu poate fi umplut niciodată, deşi de fiecare dată cere tot mai mult.

Dacă nu intervenim energic şi determinaţi, dacă nu există o forţă mai mare decât forţa viciului care să ne tragă spre lumină, viaţa noastră, odată luminoasă şi plină de speranţă, cu un cer senin la orizont, acum nu este decât o mlaştină din care nu există forţă pentru a ne ridica.

Ştii poate pasiunea mea de a găsi cele mai bune cărţi. Misiunea mea este să găsesc cea mai bună carte pe o anumită problemă sau subiect.

Pe marginea dependenţelor, cea mai bună carte pe care am găsit-o până acum este cartea Christinei Grof, Setea de întregire.

În această carte, Christina, soţia unuia dintre pionierii psihologiei transpersonale, a fost şi ea dependentă de alcool, după zeci de ani de cercetări, a ajuns la concluzia că viciile şi dependenţele sunt o încercare a noastră de a umple un gol interior.

De a umple sentimentul că ceva ne lipseşte, un sentiment foarte real şi apăsător.

Nefiind conştienţi de adevărata noastră nevoie şi neştiind cum să umplem acel gol, avem impresia că o substanţă sau o emoţie, care alină temporar sentimentul de gol, este răspunsul.

Cum începe o dependență

- un pahar de alcool, la momentul potrivit;

- o doză de droguri, atunci când simţim că e momentul pentru ceva nou;

- un hamburger plin de maioneză sau o tabletă întreagă de ciocolată când simţim o poftă uriaşă de ceva bun;

- obsesia de a munci cât mai mult din cele 24 de ore pentru că acea clipă când mintea noastră nu este ocupată simţim că ne ucide;

- plăcerea ascunsă pe care o simţim atunci când primim afecţiune, sau ni se arată milă şi compasiune pentru că suntem victime ale vieţii.

Poate pentru o clipă, aceste ”medicamente” ne pot alina şi ne fac să pierdem senzaţia de gol interior.

În acel moment credem că suntem pe calea cea bună şi am găsit o soluţie.

Dar senzaţia de umplere a golului interior este de foarte scurtă durată şi ”setea” apare din nou.

"Banii, puterea, sexul, oamenii, drogurile, alcoolul sau obiectele au devenit zeii noştri, influența supremă din viaţa noastră. Iar zilele noastre se învârt în jurul căutării tot mai nebuneşti a sursei supreme de împlinire. În obsesia noastră, ne neglijăm sau ne abandonăm membrii familiei, munca, responsabilităţile, sănătatea şi pe noi înşine, alergând după substanţă, relaţia sau activitatea pe care le-am împuternicit ca fiind Puterea noastră Superioară." - Christina Grof

Problema cu viciul e că cere din ce în ce mai mult, doze din ce în ce mai mari.

Până să ne dăm seama, prinşi de agitaţia vieţii de zi cu zi, paharul de alcool devine sticlă.

Hamburgerul devine un meniu mare cu de toate, ciocolata vine în pachete de câte cinci.

Munca devine unicul motiv de existenţă, afecţiunea devine doza zilnică de drog.

Golul interior este acolo, mai mare ca niciodată, iar acum îl avem la pachet cu o dependenţă sau chiar mai multe, care ne distrug până în măduva fiinţei noastre.

Iar adevărata noastră problemă nici nu a început măcar să fie rezolvată.

Care este atunci răspunsul la acest gol interior, la această sete?

Aşa cum toate drumurile duc la Roma, cum spunea proverbul în epoca de aur a imperiului român, la fel şi acum, toate răspunsurile duc într-un singur punct.

Omul a fost deconectat de spiritul său, bogăţia sa interioară, izvorul său nesecat de putere, iubire, entuziasm, sănătate şi divinitate.

Nu ştiu cum s-a ajuns aici şi nu vreau să dezbat acum acest lucru.

Important este să ne dăm seama ce este de făcut!

Este chiar atât de important spiritul nostru?

Se pare că da, pentru că aparent toată nefericirea umană izvorăşte din această rupere a omului de lumea sa interioară.

Nu este curios cum omul explorează totul în exterior şi totuşi ştie atât de puţine despre interior?

Şi preţul plătit este uriaş.

Nefericirea, furia şi agresivitatea, răul făcut celor din jur care oricum se întoarce împotriva răufăcătorului, lipsa de iubire şi compasiune, degradarea umană în toate formele ei, şi multe altele care pot fi pe bună dreptate numite ”iadul pe pământ”, sunt preţul plătit pentru lipsa de curaj, voinţă şi curiozitate de a pătrunde în propria noastră lume interioară.

Poate m-ai auzit spunând că ceea ce ai în viaţa exterioară este o reflecţie fidelă a ceea ce ai în interior.

Ei bine, punând cap la cap ceea ce am discutat mai sus, lucrurile sunt din ce în ce mai clare.

Dacă nu e nimic în interior, nu e nimic în exterior.

Vorbesc mult despre sănătate, bani, iubire şi realizări pe plan social, succesul definit cât mai particularizat pentru fiecare dintre noi.

Fac lucrul acesta, pentru că scopul meu nu este să îţi impun punctul meu de vedere sau reţeta mea de succes, ci să te ajut, dacă pot, să te ghidez spre ceea ce tu îţi doreşti cu toate că poate, în clipa în care vei obţine ceea ce îţi doreşti vei dori altceva sau vei avea revelaţii care îţi vor arăta că defapt acele lucruri care credeai că te vor face fericit defapt nu te fac.

Poate vei descoperi că ”setea” este încă acolo.

Eu cred că să îţi doreşti lucruri în lumea exterioară nu este un lucru rău, dimpotrivă.

Cred că metoda mea, ”personalitate alfa”, de a dezvolta lucruri din interiorul tău, pentru a obţine lucruri din exterior, vine cu dublu beneficiu.

Când vei înţelege că dacă vrei sănătate, bani sau iubire, succes sau fericire, trebuie să dezvolţi ceva în interorior, o abilitate nouă, o stare de spirit nouă, atunci vei evolua şi în interior, precum şi în exterior.

Şi poate că îţi vei da seama că cel mai mare beneficiu nu este succesul exterior şi nici fericirea dată de lucrurile exterioare ci felul în care tu te simţi în interior, acea încredere în tine, că acum ai cheia pentru a obţine tot ce vrei, acea împlinire sufletească şi sentiment de putere interioară că totul este aşa cum trebuie să fie şi POATE, sentimentul că setea a dispărut.

Poate se va întâmpla asta, poate nu. Treaba mea nu este să îţi spun cum să fii fericit. Dacă vrei bani, poate că atunci asta te va face fericit. Nu există nici o lege care spune că e nu ceva în regulă cu a fi fericit dacă eşti bogat.

Poate lucrurile exterioare sunt cele care cu adevărat te fac o persoană fericită.

Misiunea mea este să te ghidez să îţi potoleşti setea, însă într-un fel care te împlineşte şi nu te face să fii distrus de dependenţe şi de vicii.
Cântec deplin - de Radu Gyr

N-ai lăuda de n-ai şti să blestemi,

Surâd numai acei care suspină,

Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi,

De n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.

Şi dacă singur rana nu-ţi legai,

Cu mâna ta n-ai unge răni străine.

N-ai jindui după frânturi de rai

De n-ai purta un ciob de iad in tine.

Că nu te-nalţi din praf dacă nu cazi

Cu fruntea jos, în pulberea amară,

Şi dacă-nvii în cântecul de azi

E că mureai în lacrima de-aseară.

Această poezie mi se pare potrivită pentru că dacă vreau să îmi asum acest rol, de a te ghida prin noaptea neagră a dependenţelor, trebuie să îţi spun că am trăit această noapte neagră a dependenţelor.

Eu personal am fost dependent de 5 lucruri mari

- jocuri de noroc
- jocuri pe calculator
- mâncare
- afecțiune
- muncă

Toate cele 5 nu au servit decât unui singur lucru. Să fie un medicament pentru uitare. Uitarea unei suferinţe şi rupturi interioare.

Azi vreau să îţi spun cum am reuşit să vindec o bună parte din golul meu interior, deşi nu complet. Cred că această muncă, acest travaliu interior, durează o viaţă de om şi cred că cine duce munca până la capăt, devine acel înţelept sau iluminat care se desprinde de condiţia mizeriei umane.

Eu nu sunt încă acolo şi nici nu pot să spun că acesta este scopul meu.

Scopul meu este să mă simt bine, să fiu fericit şi împlinit cu ceea ce fac şi cu mine însămi.

Şi îmi iese din ce în ce mai des, din ce în ce mai bine.

Nu am fost dependent de alcool, însă pentru asta l-am avut aproape pe tata, cu cei mai bine de 30 de ani de alcoolism.

În materialul următor voi încerca să îţi fac radiografia propriilor mele dependenţe şi cum am ajuns la capătul lor.

Apoi, voi încerca să îţi dau paşii de acţiune necesari pentru a scăpa de orice dependenţă, pentru că aşa cum ziceam, toate drumurile duc la Roma, şi deşi substanţa diferă, dependenţa, problema şi soluţia au pentru noi toţi, acelaşi numitor comun.

Mi-ar plăcea să ştiu dacă tu te-ai confruntat cu dependenţe şi vicii, şi dacă ai reuşit să le depăşeşti, cum anume? Iar dacă nu le-ai depăşit, să îmi spui cum te afectează. Mărturisirea unei probleme este primul pas spre vindecarea ei.

Pentru a înțelege de unde vin dependențele și cum le poți conștientiza și vindeca, am scris în cartea Alfa - Vindecă-ți rănile trecutului și eliberează-te pentru a-ți atinge visurile! 

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

Distribuie acest articol pe reteaua ta preferata de socializare
articole similare
3 erori de gândire ce declanșează jihadul în relații

  Daca ai fost sau esti intr-o relatie azi,…

Citeste articolul
Te lasi pe ultimul loc tot timpul. Mai poti?

Ai exact ZERO sanse sa-i multumesti pe toti, sa-i…

Citeste articolul
COMENTARII
Intră în discuție. Lasă mesajul tău mai rapid cu contul de social media.

Termeni și condiții