Jur ca nu mai incerc ceva nou vreodata ep.2

 

Esti tanar. Indraznesti sa visezi.

Poate vei reusi sa faci in viata asta ce iti place, sa castigi bani din asta, sa calatoresti, sa ai un loc al tau pe care sa il poti numi ”acasa”. Poate vei avea o relatie de cuplu super faina, poate vei avea prieteni de calitate, ca si tine, cu visuri, optimisti si mai tot timpul pozitivi legat de ce rezerva viitorul.

Insa toate acestea trebuie sa inceapa de undeva.

Asa ca te decizi sa actionezi, sa faci ceva ce nu ai mai facut pana acum. Si pentru ca nu ai mai facut pana acum, ai emotii, simti un soi de neincredere, insa iti faci curaj.

Chiar daca nu stii, vei invata.

Asa cum copilul mic atunci cand invata sa mearga pentru prima oara se ridica si cade de zeci de ori, poate sute, pe zi, saptamana dupa saptamana si luna dupa luna, stii in sinea ta ca orice lucru nou pentru a fi stapanit are un proces de invatare care implica inevitabil si esecul.

Insa copilul mic primeste ceva important: incurajare.

Si aici se produce ruptura.

Pentru ca printr-o ironie a sortii, pentru ca nu mai esti un bebelus, lumea considera cumva ca nu ai nevoie de incurajari ba mai mult, cumva greseala nu iti este permisa.

Totusi, tu actionezi.

Si gresesti.

Si in momentul acela, se deschid portile iadului:

Prietenii fac misto de tine, iti spun ca esti ori prea visator, ori ca nu stii ce faci si ca a fost o prostie sa incerci, ca esti nerealist intr-o lumea rea ce ii favorizeaza doar pe unii.

De fapt e doar frica lor ca tu vei reusi iar ei nu mai pot fi confortabili in zona de confort privind la cineva dintre ei care a reusit prin propriile forte si ca nu isi vor mai putea justifica pasivitatea, ca nu vor mai avea pe cine sa arunce vina din moment ce tocmai le-ai demonstrat ca se poate.

Parintii isi declara ingrijorarea: din ce vei trai? Trebuie sa ai un venit stabil, o slujba, o pensie. Cum vei avea o familie fara stabilitate? Lasa hobby-urile si visurile, stomacul e pe primul loc.

Defapt sunt multe proiectii si frici ale lor. Nevoia lor de a avea tu stabilitate e de fapt nevoia lor de a se putea baza pe tine, copilul lor, cand ei vor fi batrani. Din frica lor se naste ingradirea ta si culmea, tocmai faptul ca te opresc sa iti urmezi visurile aproape ca va garanta ca la anii batranetii tu nu vei fi acolo pentru ca inca nu vei putea sa ai grija nici macar de tine, dar mai de altii.

Programarea sociala incepe bombardamentul.

Cine te crezi? Stai in banca ta. Vine criza. Dumnezeu te va pedepsi pentru pacatele tale. Politicienii fura. Tocmai a fost un atentat. Nu mai exista buget pentru medicamente compensate luna asta. La iarna s-ar putea sa nu fie caldura. Padurile sunt taiate. Vin rusii. Vin jihadistii. Somajul e crescut. Tinerii pleaca din tara. Bolnavii de cancer sunt tratati foarte prost in spitale si lasati sa moara. Si-a ucis iubita din gelozie, dupa ce aceasta a iesit de la scoala.

Teme-te pentru siguranta ta, sanatatea ta, viata ta.

Teme-te si cumpara un aspirator. Teme-te si cumpara un telefon nou la oferta. Teme-te si cumpara salam cu sunca. Teme-te si cumpara.

De fapt, ce se intampla este ca un sistem foarte bine pus la punct stie ca daca bagi frica in inima omului, acesta devine anxios, temator si paranoic.

Si USOR DE MANIPULAT de catre o aparenta autoritate. Mass-media, biserica si sistemul educational se bazeaza pe figuri de autoritate care promit salvarea DACA asculti si cotizezi.

Pe asta se bazeaza intreg consumerismul.

Te facem sa iti fie teama si de propria ta umbra si apoi cumparaturile iti vor aduce un scurt sentiment de alinare, de siguranta. Pana maine. Cand te speriem din nou.

Partenerul tau de cuplu e si el ca si tine: speriat

Si vrea siguranta. Se intoarce la tine si daca vrei sa faci ceva nou, sa indraznesti un lucru cum ar fi o schimbare de cariera, mutat in alta parte, schimbat obiceuri, orice lucru nou, care necesita un proces de invatare, timp si esecuri, lectii invatate, te va descuraja.

Iar tu esti singur.

Inima ta inca sopteste sa nu uiti de tine, de visurile tale si de planurile tale. Inima iti spune ca doar fiind tu o persoana curajoasa, cu visuri, vei putea sa te salvezi pe tine si poate vei putea sa fii de folos parintilor tai, prietenilor tai, copiilor tai, partenerului de cuplu.

Insa cand nu privesti in inima ta, privesti in afara si vezi un stadion plin care te huiduie pentru orice incerci sa faci.

Si astfel apare conflictul dintre lumea ta interioara si cea exterioara.

De aceea, Carl Gustav Jung spunea cu atat de multa intelepciune:

”Cine se uita in afara, viseaza. Cine se uita inauntru, se trezeste”.

Inauntrul tau, cineva te striga. Cineva te cheama.

”Hei! TREZESTE-TE!

Hei! Nu uita ca inca ai o inima ce bate. Inca mai poti sa visezi. Inca mai poti sa lupti, sa muncesti, sa iubesti.

Nu iti mai fie frica. Din actiunile tale injectate cu putin curaj se va naste o noua lume pe care o poti construi.

Puterea a fost intotdeauna la tine. Nu o mai fa cadou celor care se tem si incearca sa te sperie si pe tine.

Tu mai ai curajul sa visezi? Sa incerci?„

Am avut un moment de AHA incredibil zilele trecute.

Oamenii nu isi indeplinesc visurile si nu isi ating obiectivele in ritmul dorit de ei pentru ca se uita la vis sau obiectiv, vad ca e ceva mare si se SPERIE.

Sunt loviti de NEINCREDERE ca ei ar avea capacitatea, abilitatile si cunostintele sa realizeze acel vis sau obiectiv.

Fereasca Sfantul sa faca un pas timid si sa faca o greseala, sa sufere un esec.

Esecul, rusinea sociala si frica de respingere ii vor determina sa faca un juramant: jur ca nu mai incerc nimic nou vreodata.

Isi promit  sa nu mai incerce niciodata ceva nou, ce implica un minim de risc.

De aceea se spune ca foarte multi oameni fac parte din ”turma” si ca ”multi oameni mor la 25 de ani dar sunt ingropati la 75”.

Harta, planul si efortul bat talentul, vorba si entuziasmul.

De 14 ani lucrez sa fac ceea ce imi sta mie in putere pentru a fi pentru oameni ceea ce au atat de mare nevoie dar lipseste aproape cu desavarsire.

Imi doresc sa aduc curaj acolo unde este frica.

Sa aduc un plan acolo unde exista dezorganizare.

Sa aduc actiune acolo unde este pasivitate.

Si eu simt frica, si eu sunt dezorganizat de multe ori, si eu parca as sta mai mult decat e cazul, asteptand, amanand.

Insa imi aduc aminte de unde am plecat.

Am fost in iad si nu vreau sa mai ma intorc niciodata acolo.

Iadul a fost atunci cand simteam ca nimic nu depinde de mine, ca nu am nicio putere.

Raiul a venit cand am simtit ca puterea e la mine si ca sunt co-autorul vietii mele, al realitatii mele, al stilului meu de viata.

Si tot cautand sa imi fac viata un pic mai buna, sa simt un pic mai multa implinire, sa creez mai mult sens pentru existenta mea, am ajuns la 3 concepte, la 3 forme de putere:

  • Puterea prioritatilor
  • Puterea comunitatii
  • Puterea constantei

Puterea prioritatilor

Este foarte important sa stii clar ce vrei.

De aceea, un sfat care a dainuit peste milenii a fost:  ”Omule, cunoaste-te pe tine insuti.”

Fara a stii ce e important pentru tine, fara a stii ce te face fericit si ce nu, fara a avea discernamant si a stii care iti sunt punctele forte si cele slabe, fara a stii care iti sunt talentele si la ce esti anti-talent, viata ta va parea o lupta cu nisipurile miscatoare.

Din fericire, exista teste, intrebari, educatie care te ajuta in orice moment sa te cunosti pe tine mai bine.

Odata ce stii cine esti si ce vrei, iti poti canaliza energia in directia aleasa de tine iar viata ta se poate re-energiza cu sens si scop si poate chiar vocatie.

Puterea comunitatii

Cand am vazut filmul ”Fat, sick and nearly dead”, am inteles cu adevarat puterea comunitatii in schimbarile pe care vrem sa le facem.

Daca la un moment dat suntem singuri si chiar avem o armata de oameni care ne descurajeaza, odata ce stim cine suntem si ce vrem, avem sansa sa descoperim propriul nostru trib, de oameni cu valori asemanatoare, care vor vedea in noi frati si surori, care ne vor incuraja si sprijini si vor deveni noua noastra familie, aleasa constient si nu doar biologic.

Pentru foarte multi oameni, a avea pe cineva in momentele mai putin bune, cineva care sa ii tina de mana, sa ii consoleze, sa ii incurajeze cu blandete, a facut diferenta dintre a se ridica si a continua cu forte inzecite sau a ramane la pamant intr-o depresie fara de sfarsit.

Puterea constantei

A fi constant e de 100 de ori mai important decat a fi genial.

Orice vis si obiectiv se atinge facand cate un pas odata, daca se poate zilnic.

Un pas nu foarte mare ca sa nu ne epuizeze insa nici atat de mic incat sa nu conteze.

Fiecare om isi descopera ritmul si marimea pasului zilnic insa odata descoperite, nimic nu poate opri acest om sa atinga obiective si visuri.

Problema oamenilor este ca din cauza unei nevoi  de recompensa imediata nu suntem impresionati de pasi mici si zilnici care duc la rezultate mari ci vrem sa facem un pas urias si sa obtinem ce vrem AZI.

Si cum nimic important nu se obtine de pe o zi pe alta, oamenii raman cu frustrari si lipsa de incredere pentru ca nu au obtinut rezultate.

De aceea, puterea constantei, atat de des ignorata, este marele secret ce e evident si sub nasul nostru.

Copilul mic cand invata sa mearga, face efortul de a se ridica zilnic.

Copilul mic are mai multa inteligenta emotionala decat multi adulti.

Si asta ne readuce in discutie problema schimbarii si a rezultatelor.

Hai sa facem o scurta recapitulare:

  • Puterea curajului de a actiona
  • Puterea prioritatilor
  • Puterea comunitatii
  • Puterea constantei

Cele 4 puteri sunt parte dintr-o harta a realizarilor, a rezultatelor, a succesului, a fericirii si a implinirii.

Nu exista misiune, obiectiv sau vis pe care sa nu le poti atinge daca implici toate cele 4 puteri si iti voi arata aceasta harta in episodul urmator.

In mesajul urmator, sambata, iti voi spune cum poti sa ai partea de toate aceste 4 puteri si mai mult, iti voi arata oameni din comunitatea Alfa care au aplicat aceste principii si rezultatele lor.

Pana atunci, spune-mi care dintre cele 4 puteri simti ca iti lipseste cel mai mult si pe care dintre ele o ai cel mai mult?

Ieri si azi am vrut sa ofer posibilitatea de a prinde locuri garantat celor inscrisi pe listele de asteptare si clientilor Personalitate alfa care sunt pregatiti sa treaca la urmatorul nivel in evolutia lor. 

 Mai azi ai timp sa te hotaresti pentru a avea locul tau garantat in orasele:

 – Timisoara
 – Bucuresti
 – Cluj
 – Iasi
 – Brasov
 – Constanta

Dupa mesajul de ieri, 25% din locuri au fost ocupate si estimez ca pana la lansarea de maine vom avea aproximativ jumatate din locuri pline. 

Mai jos iti voi da cateva materiale video in care poti vedea si auzi experientele oamenilor de la precedentele editii ale scolii Alfa. 

Video Timisoara: https://vimeo.com/214135133

Video interviuri proiect pilot: https://vimeo.com/185113220

Te poti inscrie la scoala Alfa aici: http://personalitatealfa.com/scoala-alfa/ 

Ne auzim sambata in episodul urmator
Per aspera ad astra

Pera Novacovici

 

Distribuie daca ti-a placut:

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on pinterest
Pinterest
Share on email
Email
Share on whatsapp
WhatsApp

Profită de resursele de dezvoltare personală pe care le-am pregătit timp de 10 ani!

ARTICOLE SIMILARE

13 răspunsuri

  1. Puterea comunitatii lipseste deocamdata mai ales ca fiind in alta tara lumea e mai rece la inceput.Dar cred ca asta tine de lipsa curajului de a actiona.Am actionar un pic si deja mi sa oferit o colaborare pe cc stiu ca vreau sa fc ..sa predau artele martiale …acum ma recuperez dupa o interventie…din care iarasi am ce invata…tb sa te refaci sa te redescoperi si sa actionezi.

  2. Puterea priorității :)) iar vreau să fac mai multe lucruri în același timp!
    Nu este nici prima dată când mi se întâmplă asta, probabil că nici ultima, dar am puterea de a crede în forțele proprii indiferent ce se întâmplă în jurul meu 🙂

  3. Hei Pera, puterea priorităților si cea a constantei sunt nulități în cazul meu…din nefericire
    Am impresia că nu voi mai ajunge vreodată să fac ce îmi place, nu mai am răbdare nici cu mine măcar .

  4. Foarte profund si scris … adanc. Dar sunt totusi cateva aspecte cu care nu sunt intru-totul de acord:
    1. Prea multe explicatii, prea multa vorbarie si ne indepartam de subiect
    2. Consider ca frica nu trebuie inlocuita cu nimic, nici macar cu curajul. Frica trebuie eliminata categoric din orice context, deoarece acceptam cu totii ca este cel mai mare dusman al nostru. Dusmanii nu trebuie inlocuiti, ei trebuie pur si simplu eliminati. Asadar puterea curajului nu are obiect, atata timp cat frica este eliminata.
    3. Vorbiti la un moment dat de trei concepte existentiale si trei forme de putere, care se transforma la un moment dat, in patru forme de putere. Sa ne hotaram: ati identificat trei sau patru forme de putere? Sau ulterior mai putem identifica si alte forme de putere? De ce nu o infinitate? Cunoastem de fapt un precedent, oarecum usor inversat: cei patru apostoli, care sunt urmatorii trei: Luca si Matei.
    4. Explicatiile dvs. referitoare la puterea curajului, puterea prioritatilor si puterea comunitatii sunt intr-o oarecare masura antagoniste. Astfel, la puterea curajului coroborata cu cea a prioritatilor afirmati ca trebuie sa ne cunoastem pe noi insine si sa ne identificam clar proiritatile in raport cu propriul sistem de valori, in timp ce la puterea comunitatii ne transpuneti intr-un referential creat de comunitate. La ce referential trebuie de fapt sa ne raportam de fapt – la al nostru sau la al comunitatii? De ce este necesar sa urmam reguli impuse de altii, atata timp cat noi insine avem putere de a discerne? (bineinteles ca in aceasta discutie nu comentam contextul legislativ). Asadar nici puterea comunitatii nu are obiect.
    5. Explicatiile dvs. de mai sus referitoare la puterea constantei ne conduc catre reiterarea unei aceleiasi rutine la nesfarsit, fara a progresa, ceea ce cu totii admitem ca nu este benefic nimanui. Viata inseamna dinamism si presupune progres, chiar si atunci cand ne raportam la propriul referential. Exemplificarea copilului care incearca sa mearga nu este adecvata si nu tine nicidecum de inteligenta emotionala, ci de instinctul primar innascut de deplasare pe care il are orice fiinta vie (si nu numai vie – vezi virusurile). Deci consider ca sintagma „puterea constantei” nu este potrivita si ar trebui inlocuita cu altceva – probabil puterea progresului.
    Ca urmare va rog sa reconsiderati si eventual sa reformulati mai clar, deoarece se pot crea confuzii.
    P. S.: personal imi permit sa consider trei puteri sau concepte fundamentale: a existentei (a vietii de fapt), a independentei si a progresului.
    Va multumesc.

Lasă un răspuns

PERA NOVACOVICI

Sunt psiholog și scriitor, dar expertiza mea cea mai importantă este că am învățat și experimentat tot ce mi s-a părut mai dificil.

Niciun obstacol nu a fost prea mare ca să-l încerc, și nu ar trebui să fie nici pentru tine.

SUNTEM DUSI PE UN DRUM GRESIT O VIATA INTREAGA

Dezvolta-ti personalitatea pentru a reusi in felul tau.

CATEGORII

Mulțumesc că te-ai abonat!

Verifică inboxul, te așteaptă primele materiale acolo.