L-au descurajat şi umilit până când i-a pus cu botul pe labe

Atunci când eram mici şi ne-am ridicat pe două picioare pentru prima oară, muşchii nu erau dezvolati şi simţul echilibrului era la început.

Totuşi, mama şi tata, bunicul şi bunica şi toţi ceilalţi ”oameni mari” din jurul nostru, erau acolo şi făceau galerie pentru noi.

”Hai că poţi, fă doi paşi până la mami să îţi dea un pusi!”

Eram încurajaţi să încercăm din nou cu toate că vom cădea din nou. Era limpede ca şi lumina zilei că e nevoie de acest exerciţiu care ne întăreşte muşchii, ne dezvoltă simţul echilibrului şi ne va face să umblăm pe picioarele noastre într-o zi.

Este inadmisibil să îţi imaginezi că un pui de om nu va merge pe propriile sale picioare şi de aceea, mica fiinţă este încurajată permanent să încerce din nou şi din nou, până când într-o zi, în uralele tuturor, micul om stă singur pe cele două picioare ale lui, ca răsplată pentru efortul său.

Şi aici vine dilema.

De ce  nu procedăm la fel când vine vorba şi de alte lucruri în viaţa noastră?

Cum ar fi banii, iubirea, sănătatea noastră sau orice alt lucru pe care ni-l putem imagina.

Unde e galeria, unde este încurajarea de a încerca permanent în ciuda eşecului până când reuşim?

Ce s-a întâmplat pe drum?

Ai încredere în tine că poţi să stai şi să mergi pe cele două picioare ale tale?

Cel mai probabil că da.

Ştii de ce ai încredere în tine că poţi să faci acest lucru?

Pentru că încrederea în tine este dată de competenţa ta.

Când erai mic şi învăţai să mergi, făceai doi paşi când înainte nici nu puteai să te ridici. Asta ţi-a dat puţin mai multă încredere şi ai reuşit să faci 3 paşi. Ai devenit mai bun la a merge pe picioarele tale. Apoi ai făcut 3 paşi şi încrederea în tine ţi-a mai crescut un pic pentru că ai devenit şi mai competent.

Azi vreau să vorbim despre încredere în sine. Am o poveste pentru tine la sfârşit, dar ca să îi înţelegi farmecul rămâi alături de mine.

Vreau să înţelegi că deşi este poate unul dintre cele mai discutate subiecte în dezvoltarea personală, din punctul meu de vedere, este foarte simplu.

Reţeta încrederii în sine este următoarea: Încearcă din nou şi din nou, din eşec în eşec, până când devii mai competent.

Cu cât devii mai competent, cu atât creşte încrederea în tine .

Dacă este aşa simplu, de ce este totuşi aşa de greu?

Pentru că trăim într-o societate care a uitat cum învaţă omul să meargă pe propriile picioare şi descurajează eşecul, pedepsindu-l.

În loc de o galerie de încurajări, acum auzim ”Stai în banca ta”. Cum ar fi să ţi se spună când eşti mic ”Stai jos, nici măcar nu încerca să te ridici pe picioarele tale pentru că vei cădea, te vei lovi şi vei fi nefericit”?

Norocul tău ar fi că nu ai înţelege şi nu ai asculta descurajările.

Ajungem acum la timpul prezent, luând totuşi lecţia cu noi. Competenţa noastră, capacitatea de a face un lucru din ce în ce mai bine prin încercări şi eşecuri repetate din care învăţăm, ne creşte încrederea în noi.

Totuşi, trăim într-o lume în care majoritatea populaţiei are o încredere scăzută în forţele proprii. Înainte de a vedea cum să ne creştem încrederea în noi la maxim în ciuda lucrurilor care ne stau în cale voit sau nu, hai să vedem cum funcţionează mecanismul care îi face pe cei de lângă noi să încerce să ne tragă în jos.

Ieşi din cercul vicios al maimuţelor teroriste

Există un experiment făcut pe maimuţe care ne arată exact de ce oamenii din jur, chiar cei dragi nouă, ne descurajează şi ne sabotează atunci când îndrăznim să vrem mai mult de la viaţă.

Experimentul este făcut de Stephenson, G. R. (1967) şi se numeşte ”Achiziţia culturală a unui răspuns specific învăţat printre maimuţe”.

În experiment, cinci maimuţe sunt puse într-o cuşcă ce are o banană atârnată de tavan şi o scară pe care se pot urca să ia banana.

Când una din maimuţe încearcă să meargă la scară să ia banana, este stropită cu un jet puternic de apă şi împreună cu ea, sunt stropite toate maimuţele din cuşcă.

La un moment dat, una din maimuţe este înlocuită cu alta, care nu ştie despre ce este vorba. Când maimuţa nouă încearcă să se ducă la scară să ia banana, celalalte patru sar pe ea şi o bat pentru a o opri.

Apoi este înlocuită încă o maimuţă din cele patru rămase din experimentul iniţial cu jetul de apă. Se procedează la fel până când în cuşcă sunt cinci maimuţe care nu au fost stropite cu apă însă niciuna nu se apropie de scară ca să ia banana pentru că va fi atacată de celalalte.

Nimeni nu ştie de ce nu ai voie să iei banana, însă asta e regula socială şi trebuie respectată cu stricteţe.

În viaţa noastră de oameni, acest comportament se cheamă ”tradiţie”.

Iar tradiţia legată de ce înseamnă succesul şi fericirea la oameni, este una dezastruoasă.

Tradiţia este să mergi la şcoală, dar nimeni nu se întreabă la ce foloseşte şi ce anume înveţi acolo atât de important pentru viaţă încât să merite 25 de ani din viaţă, cei mai frumoşi de altfel.

Tradiţia este să îţi cauţi o slujba bună, însă nimeni nu se gândeşte că o slujbă bună nu există, că prosperitatea financiară vine în multe feluri doar din slujba la patron nu şi că trăim vremuri economice în care e nevoie de creativitate mai mult decât orice altceva (creativitate ucisă în şcoli).

Tradiţia este să îţi faci o familie şi să faci copii, însă nimeni nu se gândeşte că mulţi oameni sunt încă nişte copii ca nivel de dezvoltare emoţională şi copii nu pot să crească alţi copii.

Tradiţiile luate de bune fără să fie puse la îndoială ne fac să fim o societate cu oameni cu încredere în sine scăzută.

Iar asta trebuie să se schimbe.

Înainte de a schimba, hai să vedem care sunt consecinţele lipsei de încredere în tine:

  • autocritica foarte puternică de genul: nu sunt bun de nimic, sunt un ratat, nu merit nimic bun;
  • foarte sensibil la orice critică, ia orice feedback ca un atac la persoană şi dezvoltă o ură pentru critic;
  • indecizie permanentă şi o teamă bolnavă de a face greşeli;
  • dorinţa excesivă de a mulţumi şi frica de a refuza o cerere chiar dacă nu îi face plăcere;
  • perfecţionism şi suferinţă psihică când un lucru nu iese perfect (şi niciodată nu iese);
  • un sentiment permanent de vină;
  • pesimism;
  • invidie;
  • orice osbtacol este văzut ca o prăpastie de netrecut, fiind cauza depresiei;
  • oamenii cu stimă de sine scăzută sunt dependenţi de părerea celor din jur despre ei.

Sună sexy, aşa-i?

Şi acum, trecem la paşi concreţi de acţiune pentru a-ţi creşte stima de sine, însă nu înainte de a-ţi spune de ce merită să faci aceşti paşi.

Oamenii cu stimă de sine crescută au următoarele trăsături:

  • cred în valori şi principii proprii, fiind dispuşi să le apere în ciuda opoziţiei şi îşi dau voie să le modifice în funcţie de noile experienţe de viaţă;
  • au încredere în propria judecată şi iau decizii fără să se simtă vinovaţi dacă unora nu le plac aceste decizii;
  • nu îşi fac griji despre trecut ci doar învaţă lecţiile şi nici nu stau cu mintea prea mult în viitor ci se bucură de ceea ce se află în prezent în viaţa lor;
  • ştiu că orice le aruncă viaţa în cale, vor găsi o soluţie şi nu se tem să ceară ajutor de la cei din jur;
  • se consideră de valoare egală cu orice alte fiinţe umane indiferent de statut social, talente, abilităţi;
  • ştiu că sunt persoane interesante care pot aduce valoare celor din jur;
  • sunt greu de manipulat pentru că ştiu ce vor şi ce le place;
  • nu simt nevoia să reuşească în viaţă călcând pe cadavre;
  • ştiu să păstreze echilibrul între vocea critică din interiorul lor şi părerea bună pe care o au despre ei;

Cum să îţi creşti încrederea în tine

Abraham Maslow a împărţit stima de sine în două. Cea provenită din exterior şi cea din interior.

Cea din exterior se bazează pe reputaţie, statut social, acceptarea şi validarea celor din jur. Este uşor de pierdut şi putem cădea pradă manipulărilor dacă ne bazăm pe această sursă externă de încredere în noi.

Stima de sine provenită din interior se bazează pe iubire de sine, respect de sine, abilităţi şi talente personale.

Aceasta este o sursă sigură de stimă de sine, ce poate fi protejată şi nu poate fi luată de factori externi.

Părintele stimei de sine, Nathaniel Branden (cartea "Cei 6 stâlpi ai încrederii în sine") ne spune pe ce se bazează stima de sine sănătoasă, internă.

1. Trăieşte conştient

Adică pune-ţi întrebări despre tine şi viaţa ta. De ce trăieşti viaţa pe care o ai acum? Eşti o persoană mulţumită? Ce ai face altfel? Sunt alegerile tale sau le-au făcut alţii pentru tine? Devino o persoană conştientă de ce anume trăieşte şi pune permanent întrebări. Provoacă status quo-ul.

2. Acceptă-te pe tine

Când aveam 25 de kilograme în plus, ceea ce m-a salvat şi m-a pus pe drumul cel bun a fost că m-am acceptat. Am zis ”Pera, duci o lupta grea şi felicitări că nu te laşi bătut. Ai nişte slăbiciuni şi faptul că ştii care sunt, sunt un mare pas spre rezolvarea lor. Acceptă că a fost foarte greu până acum, acum vei începe să faci schimbările necesare pentru că vrei să fii permanent un om mai bun”. Adică mi-am oferit singur compasiune şi am vorbit frumos cu mine, dar nu am rămas cu 25 de kilograme în plus şi am început să fac sport şi să mănânc diferit. Să te accepţi pe tine nu înseamnă să rămâi aşa cum eşti, ci înseamnă să nu te pedepseşti pentru ce anume te-a dus în situaţii urâte de viaţă şi să îţi iei angajamentul că vei munci pentru schimbare.

Mă accept în acest moment şi îmi iau angajamentul să fiu mai bun.

3. Asumarea responsabilităţii

Orice am în viaţă acum, este doar responsabilitatea mea. Eu am adus cu gândurile mele, cu emoţiile mele ce au alimentat comportamentele mele. Cu atitudinea mea şi felul în care văd viaţa. Dacă nu îmi place ce am, tot în puterea mea stă schimbarea. Ştiind asta, pot să am încredere maximă în mine şi în viitor.

4. Onorează-te pe tine

Sunt o fiinţă umană extraordinară şi deşi suntem separaţi unii de alţii de mulţi factori, cum ar fi vârsta, realizările, personalitatea, ca şi valoare şi potenţial, suntem la fel. Fiecare e pe drumul său şi dacă îmi învăţ lecţiile şi sunt perseverent, voi realiza tot ce îmi doresc iar asta mă face să pot să ţin capul sus în orice situaţie.

5. Trăieşte cu scop

Scopul îţi dă putere şi motivaţie internă. Scopul te face să munceşti la dezvoltarea abilităţilor şi la autodepăşire permanentă. Scopul şi misiunea personală sunt o sursă nesecată de energie şi stimă de sine sănătoasă.

6. Principii, valori, integritate

Respectă-ţi principiile şi trăieşte conform valorilor tale. Dacă valoarea ta este libertatea, nu te băga în situaţii care îţi răpesc libertatea. Trăieşte congruent şi autentic.

Exerciţii pentru creşterea stimei de sine

1. Nu te mai compara. Fiecare merge pe drumul lui, în ritmul său. Nu contează ce au, ce fac sau cum sunt restul. Tu onorează calea şi ritmul tău.

2. Nu face promisiuni pe care să nu le respecţi. Când spui ”de mâine citesc 30 de minute pe zi” şi nu faci acest lucru, îţi scade respectul pentru tine pentru că ştii că eşti o gură spartă care nu face ceea ce spune. Cu timpul, acest fapt îţi face praf stima de sine.

3. Dacă te învinovăţeşti de ceva şi vorbeşti urât cu tine, iartă-te, altfel repeţi abuzul asupra ta care a mai fost făcut şi de alţii când ţi-a fost scăzută stima de sine;

4. Învaţă să primeşti complimente şi cadouri spunând "mulţumesc", fără să te fâstâceşti ca o fată mare la măritat.

5. Afirmaţiile. Repetarea este modalitatea de implementare a unei convingeri. O altă modalitate este un şoc emoţional.

De exemplu, dacă atunci când erai mic ţi se spunea permanent că nu eşti bun de nimic. Prin repetare, ai ajuns să fii convins de asta şi să aştepţi să primeşti de la viaţă puţin sau nimic, pentru că nu meriţi. De aceea, afirmaţiile pot să acopere şi să înlocuiască orice convingere negativă sau limitativă dacă repetăm suficient de mult;

6. Asociază-te cu oameni pozitivi şi care te susţin în dauna celor care râd de visurile tale şi te descurajează.

7. Recreează starea de bine în urma micilor sau marilor victorii. Adu-ţi aminte cum era şi cum te simţeai când ai avut parte de un succes, de un lucru care te-a făcut să te simţi bine, puternic, cu încredere în viitor. Apoi încearcă să reţii acest sentiment și să îl retrăieşti de fiecare dată când ai nevoie de un impuls.

8. Încarcă-ţi bateriile şi oferă-ţi lucruri care îţi fac plăcere. Stima de sine începe cu iubirea de sine iar iubirea de sine începe prin a te face pe tine fericit. Oferă-ţi lucurri care îţi fac plăcere.

Înainte să îţi spun povestea, vreau să vorbim despre cum a început povestea.

Să nu ai încredere în tine este un lucru care atrage după sine o căruţă de alte probleme.

Un om lipsit de stimă de sine, crede că nu merită lucruri bune de la viaţă şi în acelaşi timp crede că le merită pe cele rele.

Asta se simte în tot ce îl înconjoară – bani, iubire, sănătate, relaţii şi în starea lui emoţională şi psihică.

Fundaţia unei stime de sine sănătoase se pune din copilărie, însă, din păcate, aşa cum stau lucrurile acum, 9 din 10 copii pornesc la drum cu toate şansele să aibă praf stima de sine când încep viaţa pe propriile picioare.

Şi eu sunt una din persoanele care a avut stima de sine scăzută şi probabil şi tu eşti. Oamenii ca noi trebuie să facă munca de la zero pentru a începe să clădească ceva ce trebuia deja să fie de mult acolo: o fundaţie sănătoasă pe care să ne clădim o viaţă frumoasă şi împlinită.

Povestea

A fost odată un copil în care nu credea nimeni. Părinţii şi bunicii lui au avut şi ei părinţi care la rândul lor nu au ştiut cum să le crească stima de sine.

Părinţii şi bunicii îl iubeau pe copil şi îi doreau binele însă majoritatea mesajelor pe care i le transmiteau erau despre frică.

"Să cauţi o slujbă bună ca să ai un viitor sigur."

"Să nu ieşi în evidenţă."

"Oamenii sunt răi, să nu ai încredere în nimeni."

Pe lângă asta, crescând în sărăcie şi lipsuri, copilul a început să simtă că ceva nu este în regulă cu el.

Nimic bun nu i se întâmplă şi parcă era pedepsit de soartă.

Începuse să aibă note mici la şcoală, primele lui experienţe de iubire în adolescenţă au fost dezastruoase, lipsurile materiale erau mai mari ca oricând iar salvarea şi speranţa nu aveau de unde să mai vină.

Era singur, doborât şi îşi acceptase soarta de ratat al acestei vieţi.

Mai era un singur lucru mărunt care stătea în calea înfrângerii totale a spiritului acestui tânăr adolescent.

Un om pe care societatea l-ar cataloga "de succes", care avea o firmă de succes, o viaţă personală de succes şi care mergea înainte spre şi mai mult succes, de fiecare dată când îl vedea pe tânărul nostru îi spunea "când voi fi bătrân, sunt sigur că tu vei avea grijă de mine. Ţi-ai început afacerea? Ţi-ai început drumul spre o viaţă extraordinară? Ce plănuieşti să faci în următorii ani?"

Juniorul nostru era cuprins de furie pentru că i se părea că este batjocorit însă şi-a dat seama că omul nostru de succes vorbea serios şi chiar credea ce spune. Omul de succes credea în junior şi în potenţialul lui.

Juniorul se gândea "Nu vezi că toate lucrurile din viaţa mea îmi dovedesc că sunt un ratat? De ce nu mă laşi să mor în linişte? De ce vii şi îmi spui că voi avea succes?"

Ani de zile a fost bântuit de seninătatea cu care omul de succes îi zâmbea şi îl încuraja, vorbindu-i despre succesul ce îl aşteaptă pe junior în anii ce vin.

Au mai trecut mulţi ani iar în juniorul nostru, fără voia lui, încolţise ceva. Ultima fărâmă de lumină şi speranţă nu a fost lăsată să moară pentru că omul de succes a avut grijă să o alimenteze cu combustibil exact atât cât să continue să trăiască în străfundurile fiinţei acestui junior.

După aproape 20 ani de la aceste întâmplări, juniorul ajunsese un tânăr ce îşi transformase viaţa.

În ciuda tuturor circumstanţelor care erau împotriva lui: mediu, educaţie şi poate şi genetic, tânărul a reuşit să ia fiecare domeniu al vieţii în parte şi să îl transforme din mizerie într-o lume nouă şi strălucitoare.

Toate îi mergeau bine, starea sufletească era minunată şi ştia că doar de el depinde să obţină tot ce îşi doreşte în această viaţă.

Lucrurile acum erau foarte diferite de atunci, dar un lucru era sigur.

A fost o vreme când nimeni nu credea în acest junior. Nici chiar el. Şi juniorul nostru ar fi fost aruncat la coşul de gunoi al societăţii cu eticheta de ratat dacă un om nu ar fi crezut cu tărie în el şi nu ar fi alimentat scânteia speranţei prin încurajări.

Şi atunci, când am pus întreg puzzle-ul cap la cap şi am văzut imaginea întreagă, mi-am dat seama că tot ce ai nevoie ca să reuşeşti în viaţă, este ca cineva să creadă în tine cu suficient de multă încăpăţânare, chiar şi atunci când tu nu mai crezi.

Cât timp există cel puţin un om pe lumea asta care crede în tine, flacăra din tine nu va muri ci va deveni un foc uriaş.

Atunci mi-am dat seama că vocaţia mea este psihologia. Mi-am propus că pentru tot restul vieţii să fac şi eu pentru oameni ceea ce omul de succes a făcut pentru mine. Să cred în ei chiar şi atunci când nici ei nu mai cred. Pentru că ştiu că orice om poate realiza lucruri extraordinare cât timp mai are o scânteie în el iar acea scânteie nu trebuie lăsată să moară niciodată.

O educaţie completă despre ritmul firesc al evoluţiei, despre domeniile cărora trebuie să le acorzi atenţie de-a lungul întregii vieţi, găseşti în cărţile mele, aici: http://personalitatealfa.com/carti/

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

Distribuie daca ti-a placut:

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on pinterest
Pinterest
Share on email
Email
Share on whatsapp
WhatsApp

Profită de resursele de dezvoltare personală pe care le-am pregătit timp de 10 ani!

ARTICOLE SIMILARE

65 de răspunsuri

  1. multumim! ma intreb daca oamenii carora le-ar fi de folos indemnurile tale, chiar ajung sa citeasca, nu mai zic sa aplice, macar sa citeasca si sa se recunoasca in starea aceea…poate mai tarziu,vine si …trezirea…

  2. Salut Pera, o duminica frumoasa se poate incepe si citind un astfel de articol. Imi cer scuze daca te deranjeaza dar aici , citez „De ce procedam la fel cand vine vorba si de alte lucruri in viata noastra?” nu ai vrut de fapt sa spui „De ce NU procedam la fel cand vine vorba si de alte lucruri in viata noastra?”

  3. Multumesc Pera, realmente esti cel mai motivational si inspirational tip pe care-l cunosc, ma foarte bucur ca te-am cunoscut si te cunosc personal si mai ales te felicit pentru ca te-ai ridicat si te-ai transformat in leaderul de care are nevoie o generatie minunata, chiar daca deocamdata relativ confuza, din aceasta minunata tara. Sunt absolut convins ca impreuna vom schimba lumea pentru ca eu niciodata nu voi inceta sa cred ca la un moment dat vom atinge masa critica a grupului care are sa schimbe in primul rand tara asta si in final lumea, pentru ca niciodata n-am sa abdic de la ideea ca o mana de oameni pot schimba lumea, de fapt chiar au mai facut-o pana acum in cateva randuri, asa ca nu vad de ce sa nu o faca si de acum incolo….
    Ganduri bune
    ARC

  4. Un articol excelent!Imi aduc aminte de documentarul despre viata lui Mike Tyson,ca atunci cand era copil antrenorul lui ii spune”Esti minunat!O sa ajungi campion mondial!” iar Mike isi spunea in gand „Batranul asta e sarit rau de tot.Nici nu stie ce vorbeste.Auzi,eu campion?”.Povestea ta pe care ai postat-o (si pe care am citit-o si in Ghidul personalitatii alfa) si povestea lui Tyson imi da o motivatie extraordinara ori de cate ori le citesc.Bravo tie Pera si in ziua cand voi ajunge si eu sus,o sa iti multumesc si o inchin un pahar in cinstea ta.Multa bafta in continuare!

  5. Cu adevarat superb … imi place felul  in care exemplifici lucrurile, modul in care aranjezi cuvinele in pagina, si mai mult de atat ma cuceresc emotiile pe care le transmiti …

  6. Citind articolul, mi-am adus aminte cate idei si obiceiuri sanatoase am acum zi de zi, din cauza cartii lui Nathaniel Branden pe care am citit-o acum cativa ani.. Imi face bine sa imi aduc aminte de progresele pe care le-am facut. Mersi de reminder.
     
    Si in cazul meu a fost un om care a crezut in mine si asta m-a determinat sa trec la treaba. Interesant e ca acum suntem foarte buni prieteni si, pentru ca suntem de varste apropiate si avem valori asemanatoare, acum lucram impreuna si ne ajutam reciproc in dezvoltarea personala.

  7. incredibil de frumos… bravo pera… banuiam ca e vb despre tine de la inceput, deoarece cunosteai problema prea bine, din interior

  8. Buna si multumesc pentru articol. Bun, interesant , ma motiveaza sa iau si mai in serios viata mea, ceea ce sunt si cine sunt. Sincer cu toate ca citesc mai zilnic tot felul de astfel de articole, am mult de lucru cu mine. Nu pot spune ca am avut o copilarie prea fericita dar nici in lipsuri nu am trait, poate pentru ca sunt
    un „singuratic”, nu stiu daca e corect spus fiindca sunt casatorit am 3 fetite, dar am iubit singuratatea din cauza criticilor si autocriticilor negative din viata mea, din partea altora si a mea. Lucrez de ceva vreme la remodelarea mea ca persoana si personalitate, am incredere ca pot sa fiu ceea ce vreau, sa fac ce vreau si sa am ce vreau, „legea atractiei” pe care ma sprijin cel mai mult si de aici am inceput cu schimbarile mele si daca pina acum dadeam vina pe altii, acum dau vina doar pe mine fiindca ceea ce am si sunt la ora actuala este tocmai ceea ce am atras in viata mea prin gandirea mea.
    Ca o parere personala, chind vorbim de personalitate si incredere trebuie sa luam in calcul si acest factor: ce gandesc si cum fiindca tocmai aceste lucruri imi guverneaza viata mea si a fiecaruia in parte.
    Daca gresesc – corectati-ma, si astept o parere referitor la acest subiect.
    O DUMINICA PLACUTA.

    1. @Basu Ioan  Daca folosesti legea atractiei de ce te plangi ”
       Nu pot spune ca am avut o copilarie prea fericita dar nici in lipsuri nu am trait, poate pentru ca sunt
      un „singuratic”, nu stiu daca e corect spus fiindca sunt casatorit am 3 fetite, dar am iubit singuratatea din cauza criticilor si autocriticilor negative din viata mea, din partea altora si a mea. ” in fond legea atractiei spune ca atragi cea ce gandesti. daca tu te gandesti, si spui ca esti un singuratic pai nu asta atragi. Nu vreau sa te judec, doar zic si eu ca. Daca ai inlocui singuratic cu popular sau inconjurat de prieteni, asta inseamna conform legi atractie ca esti popular smd. Toate cele bune si lasa-mi un reply cu parerea ta. 
       
      ps Pera cum pana mea scri asa de frumos? Legi foarte misto cuvintele felicitari!

      1. @Pinzaru Florin  @Basu Ioan Buna Florin si multumesc pentru remarca „de ce te plangi.” Da poate la prima vedere se poate intelege si acest lucru din cauza limbajului folosit, a felului cum m-am exprimat. Nu ma plang sau mai bine spus „nu-mi mai plang de mila” de cand am inteles cum stau lucrurile referitor la ceea ce am primit in copilarie, felul cum am fost tratat, limbajul negativist de care am avut parte din parte parintilor si a celor din scoala , atit profesori cat si colegi. Toate m-au impins spre a iubi mai mult singuratatea decat a fi un om sociabil si comunicativ.. Si astazi la peste 30 de ani de cand am terminat scoala am momente si nu putine cand ma retrag singur in camera mea si stau ore intregi in fata calculatorului, fara sa vorbesc cu nimeni. De fapt in afara de servici si Biserica nu ies pe drum ca toti oamenii de la tara sa stau pe o banca de vorba sau sa merg la un birt. Familie, servici, casa si calculator. Asta ar fi viata mea in cateva cuvinte.

        1. Parerea mea e sa faci doar ce te face fericit cu adevarat, la modul sincer. Si sa lasi deoparte tot ce s-a intamplat rau in viata ta. Pana la urma din felu in care scri, sunt sigur ca esti o persoana extraordinara. Multa BAFTA. Respect :-bd

        2. @Pinzaru Florin Multumesc la fel. De altfel asta si fac la ora actoala, doar ceea ce ma face „fericit”. In afara de responsabilitatile fata de servici si familie. MULTA BAFTA SI TIE SI TOT RESPECTUL DIN PARTEA MEA.

  9. Iti multumesc ca faci ceea ce faci pentru cei din jur si ai tot respectul din partea mea! Sper sa te intalnesc odata face 2 face, poate prin cunostiinte comune, cine stie… si sa stam de vorba. Ca avem foarte multe lucruri in comun 🙂

  10. Foarte frumos articolul Pera,chear este unul extraordinar,mi’a placut maxim!.A trezit din nou in mine acel sentiment frumos de om puternic.Acest lucru im da dreptul sa iti multumesc din suflet Pera pentru ce faci!Iti doresc mult succes in continuare si cat mai multa inspiratie in ceea ce faci;).Te salut cu respect!Ceaoo

  11. 🙂 articolul tau ma face sa zambesc de câteva minute bune. E un zambet de simpatie si recunostinta.
    Multumesc frumos pentru darurile generoase. 
    Zilele trecute mi-a trecut prin minte un gand si acum l-am regasit la tine cu alte cuvinte: 
    Cea mai mare putere pe care o avem este aceea de a crede. Să avem grija in ce alegem sa ne investiti credinta!
    Multe articole pline de intelepciune pe viitor!

  12. Felicitari pt articol,este minunat ,ii multumim si acelui care te-a sprijinit si a crezut in tine,esti un bun psiholog,”te citesc” usor si cu mare interes!Sanatate si intelepciune Pera,multumesc pt ca existi!

  13. Esti fantastic!!
    Copilul din povestea ta a avut sansa unui final fericit,final  care se datoreaza in primul rand vointei sale de autodepasire si nu in ultimul rand, persoanei care a crezut in el.M-ar bucura imens sa aflu ca inca mai exista astfel de persoane printre noi, dornice sa sadeasca un gand bun in mintea unui tanar la inceput de drum.
    De pilda, raman uimita de felul in care unii parinti isi descurajeaza copiii.Si daca sunt intrebati de ce procedeaza asa, raspund sec ” din prea multa dragoste, prea multa atentie, grija pentru soarta lor” Sa fie oare acesta adevarul??!!
    Mi-ar placea sa fiu unul dintre parintii care nu ” v-a frange aripile” copilului, indiferent de alegerile acestuia;pentru ca eu asta am invatat din greselile parintilor mei, ca a iubi inseamna a crede , a sustine, a incuraja, a fi alaturi de copilul tau in calatoria lui prin viata.A transmite sentimentul de nesiguranta propriu asupra copilului tau mi-e egal cu crima.
    Eu am o vorba pe care o spun deseori tinerilor descumpaniti:
    ” Crede in visele tale si e posibil sa devina reale
    Crede in tine si visele SIGUR o sa devina reale!!!”

  14. Foarte interesant. Pe mine m-a incurajat familia de foarte multe ori, mai ales in timpul depresiei. Dar toata lumea e in transformari, trecerea de la vechiul mod de a gandi la altul nou e foarte grea pt majoritatea. De-aia cred ca si familia mea are momente cand e nervoasa. Inteleg ca ceea ce e in interiorul meu se reflecta asupra celor din jur. Increderea in mine tot eu mi-am scazut-o, dar pot sa mi-o dezvolt. Sunt de acord ca educatia din scoli e foarte proasta, caci nu vine din inima. Iti multumesc ca ma incurajezi si pt poveste.

  15. Romeo.
       aceasta  relatare pe care ai  redato si celor din jurul tau, este una din putinele , pe care lumea le poate  oferi mai departe.
    As tine  sa mai completez legat, de vointa sau de persoanalitatea de sine :mesajele pe  care  le ofera cei din jurul nostru in general e sa nu iesi din rutina ,ci sa  faci ce  spun  parinti sau profesori, sau cei care  te inconjuara, dar totusi in aceasta  pleava ( sa le zicem asa), mai exista persoane care au acea aura , plina  de pozitivism. Dupa parerea mea orce copil de la 14 -15 ani poate  sa aleaga sa iasa din carapacea de siguranta  oferita de catre  parinti,  bunici sau  familie, ideea  e sa observe mesajele  cel  bune , iar daca cineva nu te incurajeaza este deprimant pentru majoritatea de pe acest pamanat,.
          Experienta mea legat  de viata  este una  putin asemanatoare cu ce ai spus , doar  ca la mine nu a fost  familia care sa ma  descurajeze, ci un regim de stat,  train intr-un sistem regimentat, dar in ciuda a toate  acestor descurajari sa le spunem am vazut acea luminita de „N-ori”, si am ales sa fac diferentat  crezand  foarte mult in mine si in oamenii indiferent ,daca  aveam parte de o mie sau de mai  multe ori  de rea vointa sau esecuri din parte celor  din jur , am ales sa cred ca viata este ceva  foarte frumos si sa nu vad partea  rea sau cum se mai  spune prin popor jumatatea goala de pahar, Incurajez persoanele sa faca ce vor  in  viata asta si merita sa accepti sa nu faci parte din  gramada  care isi traeste  rutina de dragul putinului oferit pe  masa, 
     
               „VIATA ESTE FRUMOASA DACA O TRAESTI SI O  SIMTI , FARA  SA TE GANDESTI CE  V-A  FI  MAINE ”
      P.S. 
        Frumos mod de a spune , sau de a incuraja  oameni  sa isi deschida acea parte in care se  afla acea luminita, iar pentru asta  eu spun  doar  felicitarile mele pt.   faptul ca ne-ai  impartit si noua din experinta (povestea) ta

  16. Da, Pera, foarte explicit si acest articol si cu o analiza bazata pe crunta realitate…Orice scanteie de incurajare din exterior poate aprinde focul sperantei din interiorul fiecaruia dintre noi, insa intradevar trebuie sa existe cel putin o scanteie, iar focul interior al sperantei sa existe ( sa arda chiar si mocnit)…
      Perfect adevarat, fara nici o urma de indoiala,….

  17. Oricat de mult as trage de mine, oricate articole, carti, reviste as citi, oricat as incerca sa ma motivez si sa ma mentin, in ziua in care cred mai mult in mine sunt cei din jur care parca isi dau seama de lucrul asta si imi dau cu ceva in cap doar ca sa ma doboare la loc.Faza e ca nu crede absolut nimeni in mine, toata lumea ma vede ca pe un copil desi am 26 de ani, casatorita.Astazi tocmai am avut o zi dezastruoasa, in care am cazut pur si simplu prada celor din jur, in viata mea nu exista acea persoana, acea singura persoana care sa aiba incredere in mine.Din contra, eu trebuie sa fiu cea care sa incurajeze pe cei din jur iar cei din jur, in special dragul si stimatul meu sot, nu fac altceva decat sa-mi aminteasca ce „frumoasa”este viata.Interesant nu?Sincer cateodata chiar mi se uraste sa ma tot motivez singura si sa am aceeasi viata desi imi doresc enorm de mult o schimbare;dar mai este o alta problema:nu am rabdare.Tu ai acelasi tip de personalitate ca si mine, esti tot INFP, ai avut si tu aceasta problema si cum ai scapat de ea sau cum ai rezolvat-o?

    1. @CristinaHappyHandmade Daca citesti cele mai bune carti de dezvoltare personala..ca de exemplu Napoleon Hill – Think and grow Rich, vei vedea ca autorii acestor carti iti sunt prieteni de la distanta si chiar dincolo de viata..incurajandu0te , inspirandu-te si fiind alaturi de tine la fiecare pas. Eu mpam imprietenit cu ei 🙂 cei mai grozavi oameni care au trait pe pamant si au scris carti pentru noi, care avem nevoie de ei.

    2. Eu cred ca este greu in viata daca nu ai un partener care sa te sustina, sa ai macar o singura persoana pe lume care atunci cand nu mai ai resurse sa te motivezi singur, sa te motiveze si sa te sustina neconditionat. Cred ca si faptul ca ai un partener/partenera care sa te sustina face parte din „must have”-urile unui om de succes. Da, intradevar trebuie sa fii puternic, motivat, organizat… dar si sa stii sa alegi oamenii care te inconjoara mi se pare la fel de important la fel ca fiecare alt pas in construirea unei vieti fericite.

  18. Multumesc, Pera! Ma inclin cu respect in fata ta. Pentru mine esti eroul care lupta neincetat pentru implinirea visului sau si care ma inspira intotdeauna prin forta exemplului personal. Cred in tine si ma alatur tie in misiunea de a schimba mentalitatea oamenilor si, in final, de a face lumea mai buna! Ce poate fi mai frumos?

  19. superb.Pera,e adevarat,puterea increderii e magica,povestea si sfaturile tale superbe!este necesar sa lucram zi de zi cu convingerile noastre,multi cd repeta afirmatii nu vad posibilitate cum sa le materializeze si astfel acestea nu au putere,dar prin afirmatii e bine sa crezi in ele si lasi destinul sa le creeze pt k vor aparea!Multumesc pt acest material,motivational de-a dreptul!

  20. Buna Pera, la mine situatia a fost un pic altfel: eu am avut o incredere nemarginita in mine pana la primul esec adevarat din viata mea care mi-a distrus-o pentru foarte multi ani. Acum incerc cu disperare sa imi recladesc increderea in mine, de aceia iti multumesc pentru toate articolele care au rolul acesta.
    Multumes Pera.

  21. Salut Pera!Foarte fain articolul!Am recitit povestea ta si totusi nu imi vine sa cred,nici acum dupa recitire a povestei vietii tale ca a fost asa!In orice caz sper ca nu ma vei parasi niciodata si ne vei oferi speranta si de acum incolo! Am aflat ca site-ul Arta seductiei il va prelua Taher dar,sper ca uneori veti mai posta ceva materiale si tu si Abel!!!! Mult succes in continuare!!!! Robert

  22. Pera, de ce in majoritatea articolelor tale ii gasesti vinovati pe cei care au probleme? Adica, ei poate sunt vinovati, dar de ce trebuie pusi la zid pentru asta? De ce crezi ca au gresit? Crezi ca au vrut sa greseasca? I-a obligat cineva sa greseasca? N-au avut informatii sau n-au  stiut ce fel de informatii sa folosesca pentru a nu gresii? Multumesc.

    1. Pentru ca gandurile si faptele lor i-au dus in postura de a avea probleme. Daca te uiti atent, vei vedea ca desi gandurile si faptele lor le-au adus probleme, multi oameni dau vina pe cauze externe. Eu le readuc aminte ca e vina lor ca sa isi asume responsabilitatea pentru ca doar atunci pot sa faca schimbari. Daca nu e vina mea, de ce sa fac ceva, nu?

  23. Extraordinar, chiar cred ca voi castiga mai multa incredere in mine cu fiecare zi care va trece. Eforturile mele vor da rezultate. Iti multumesc ca ai incredere in mine. Faci ceva extraordinar cu aceste articole !

  24. Ma confrunt cu toate consecintele lipsei de incredere enumerate de tine mai sus, excluzand invidia, iar tipul de personalitate al meu este INFP, de care vreau sa scap, dar nu reusesc sa gasesc motivatia care sa ma conduca spre vocatie, fiind lipsita total de incurajari din partea celor din jur. Felicitari pentru articol si multumesc anticipat pentru raspunsul care sigur nu va intarzia la intrebarea: cum sa ma motivez ca sa am incredere in mine , sa am incredere ca pot.
    Multumesc.

  25. Ceea ce traieste omul din ziua de astazi nu sunt niste vremuri usoare si cu atat mai mult acum trebuie sa-si inteleaga sufletul pentru a nu ajunge asa usor la disperare. Nu este proasta ideea acestui forum, pentru ca si eu am zis din totdeauna ca phsihologia nu inseamna inca un cui in cosciug ( un medicament in plus ca sa-ti redea iluzii ). Tinerii nu strica sa se implice in dezbaterea acestor subiecte.

  26. Ce mesaj puternic exact la suflet a mers.Ma impresionat mult povestea, pana la lacrimi, sunt atatia copii, oameni care au nevoie ca cineva sa creada in ei! Multumesc Pera pentru credinta si sprijunul acordat!

  27. Foarte bun articolul, ma regasesc in multe aspecte ale sale… e mult mai usor a constientiza ceva despre tine cand cineva a trait ceea ce traiesti si le puncteaza atat de bine. Stiu ca nu exista o reteta universala spre bunastare insa ,intotdeauna, un punct de vedere sanatos ajuta.

  28. Ma-m regasit complet in prima parte a acestui articol. Pacat ca la-m citit asa tarziu si nu mai pot repara nimic, dar o sa ma ajute foarte mult in viitoarea relatie. Multumesc Pera!
    Dar totusi nu trebuie sa existe si putina tensiune intr-o relatie? Astept raspuns sau poate un articol! Te salut cu respect!!!

  29. multumesc frumos,domnule Pera! DESI ESTE 2 NOAPTEA NU M-AM PUTUT ABTINE PANA NU AM TERMINAT DE CITIT TOATA PAGINA!SPER CA INTR-O ZI SA POT APLICA SFATURILE DUMNEAVOASTRA! FELICITARI PT ARTICOL…CE BINE ERA SA IL FI APLICAT MAI DEMULT!TOATA STIMA SI MULT SUCCES!

  30. Pera iti multumesc pentru articolele tale, intodeauna ma regasesc in ele, insa totodata datorita lor zi de zi incerc sa ma schimb pas cu pas si sa lucrez la visul meu. Inca o data multumesc.

  31. In sfarsit un loc de unde ma incarc cu energie pozitiva si nu numai! Foarte important sa crezi in tine cand nimeni nu o face! Un lucru bun este ca, articolele pe care le scrieti te fac sa intelegi ca, trebuie sa actionezi daca iti doresti o schimbare! TREBUIE ramai perseverent pentru ca nu este de ajuns sa te accepti si sa continui sa visezi! Multumesc! Am nevoie de motivatie si o caut cu sete pentru ca nu am de gand sa ma opresc din drum!

Lasă un răspuns

PERA NOVACOVICI

Sunt psiholog și scriitor, dar expertiza mea cea mai importantă este că am învățat și experimentat tot ce mi s-a părut mai dificil.

Niciun obstacol nu a fost prea mare ca să-l încerc, și nu ar trebui să fie nici pentru tine.

SUNTEM DUSI PE UN DRUM GRESIT O VIATA INTREAGA

Dezvolta-ti personalitatea pentru a reusi in felul tau.

CATEGORII

Mulțumesc că te-ai abonat!

Verifică inboxul, te așteaptă primele materiale acolo.