La răscruce de drumuri, nu mai poţi face pe victima

Vine un moment în viaţa fiecărui om în care are o alegere de făcut.

La o răscruce de drumuri, ai două căi.

Calea din stânga este calea adormirii de sine.

Pe acea cale, în timp ce mergi, începi să te moleşeşti, să uiţi şi la sfârşit să intri într-un somn adânc al conştiinţei.

Pe calea adormirii, uiţi toate promisiunile pe care ţi le-ai făcut ţie.

Când erai copil şi părinţii se certau şi tu ţi-ai promis ţie că în familia ta nu vor exista certuri ci doar iubire.

Când ai rămas fără bani în momente foarte importante şi ai ajuns chiar să plângi şi ţi-ai jurat ţie că vei învăţa, vei munci şi vei face orice este nevoie pentru ca niciodată să nu mai plângi din cauza banilor.

Când ai văzut răul din jurul tău şi nu aveai nicio putere să schimbi ceva şi ţi-ai promis că într-o zi vei fi de partea binelui şi vei lupta pentru ca răul să nu îşi întindă tentaculele asupra lucrurilor care sunt importante pentru tine.

Când ai fost bolnav şi ai promis

”Doamne, ajută-mă să fiu bine şi promit că voi avea grijă de sănătatea mea în mod exemplar.”

Toate astea şi multe, multe altele sunt uitate.

Pentru că ai uitat ce ţi-ai promis, acum trăieşti toate acele lucruri care ţi-ai promis că nu le vei mai permite în viaţa ta.

Acum, trăind mai rău ca niciodată, mai ai doar o speranţă privind în viitor.

Ştii că timpul se scurge şi te grăbeşti.

Nu mai ai răbdare, nu mai ai timp, nu mai ai nervi să aştepţi. Vrei să se întâmple ceva repede. Şi o iei la fugă, încercând să prinzi orice lucru care ţi se va arăta însă ai uitat că eşti pe drumul uitării şi că cu cât eşti mai departe pe acest drum, cu atât uiţi mai mult, mai repede şi cazi într-un somn adânc.

Acum, nu mai ai niciun control.

Faci parte dintr-o masă uriaşă de zombie care nu mai au control asupra vieţii lor. Eşti dus de val, din inerţie, împins de marea masă a celorlalţi oameni adormiţi pe drumul adormirii.

Probabil la asta se referea Benjamin Franklin când spunea că

”Mulţi oameni mor la 25 de ani însă sunt îngropaţi la 75”.

Pe drumul adormirii de sine nu mai există dorinţe, obiective, entuziasm, putere personală, decizii, fericire, muncă, efort, victorie, eşec, lecţii învăţate, alte victorii.

Pe acest drum nu mai există viaţă.

Ca şi un adormit ce are un coşmar, mai tresari din când în când, scoţând sunete ciudate, în timp ce în coşmarul tău ţi se întâmplă lucruri groaznice însă nu ai nici o putere asupra lor.

Banca îţi ia casa.

Partenera sau partenerul te părăsesc, te trădează în cel mai oribil mod.

Eşti bolnav, obez sau ai boli în faze terminale.

Ca şi în infernul lui Dante, te-ai rătăcit într-o pădure:

”La jumătatea drumului vieţii, m-am trezit într-o pădure întunecată căci am pierdut calea. Atât de obosit şi somnoros am fost încât am abandonat calea cea dreaptă. Sufletul meu s-a uitat în urmă pe unde am trecut şi nu mai era nici o fiinţă vie. Pădurea asta este atât de plină de rău, încă nu îşi satisface niciodată poftele lacome şi de fiecare dată când se hrăneşte, este şi mai flămândă.”

Nimeni nu te mai iubeşte, pentru tine nu mai există speranţă şi eşti în faţa unei uşi.

Este uşa de la intrarea lui infernul lui Dante şi pe uşă scrie:

”Lasciate ogne speranza, voi ch'entrate” ( Lăsaţi orice speranţă, voi ce intraţi aici).

Există o vorbă veche de când timpul care spune că oricât de mult te-ai dus pe un drum greşit, ÎNTOARCE-TE.

Fă orice e nevoie, târăşte-te dacă e nevoie şi ajungi înapoi la intersecţia de unde ai plecat pe drumul adormirii de sine.

Şi acum, alege cealaltă cale.

Calea trezirii de sine

Trezirea este rareori un proces plăcut şi uşor.

Însă pe măsură ce păşeşti pe acest nou drum, lucrurile încep să devină mai limpezi, mai clare.

Primul lucru care se întâmplă după ce ai păşit suficient de mult pe drumul trezirii este că începi să îţi reaminteşti.

Îţi reaminteşti toate promisiunile făcute ţie.

Începi să îţi aduci aminte toate suferinţele pe care le-ai îndurat şi toate momentele în care ţi-ai jurat că nu vei mai trăi aceleaşi scenarii.

Ţi-ai promis că NU VEI UITA NICIODATĂ momentul ăla când de ziua ta nu ţi-ai permis să îţi scoţi prietenii la o petrecere, momentul ăla în care erai tratat ca un sclav la job de un şef cu absolut nimic mai valoros sau inteligent decât tine, momentul când te-ai uitat în oglindă şi ţi-ai promis că nu îţi vei mai neglija corpul niciodată, momentul când ţi-ai promis că nu te vei opri din căutat până când nu vei găsi iubirea vieţii tale.

Şi pe măsură ce îţi aduci aminte toate aceste lucruri, începe să curgă prin venele tale o energie pe care nu ai mai simţit-o de foarte multă vreme, cam de când ai luat-o pe drumul adormirii.

Este entuziasmul şi plăcerea de a trăi din nou viaţa. Cu dureri şi bucurii, cu înfrângeri şi victorii, cu lecţii învăţate şi multă muncă dar mai important ca orice, acum eşti TREAZ şi VIU.

Trecutul este viu în memoria ta cu lecţiile şi promisiunile din el, viitorul este viu în imaginaţia ta cu toate minunăţiile ce te aşteaptă dar prezentul este cel mai puternic dintre toate.

Pentru că în prezent, azi, este singurul moment când poţi să construieşti ceva, să clădeşti şi să inventezi pentru că într-o zi, când viitorul va deveni şi el prezent, în acel prezent să poţi să trăieşti viaţa în care toate promisiunile pe care tu ţi le-ai făcut ţie, vor fi în sfârşit, îndeplinite.

Indiferent că e vorba de un corp, o casă, o relaţie sau o avere, toate se obţin CONSTRUIND. Pas după pas, zi după zi, prin acţiune voluntară, prin intenţia minţii tale şi energia emoţiilor tale.

Şi un mare aliat al acţiunii, construirii şi fericirii este un hormon, numit SEROTONINĂ.

În lecțiile precedente, de aici  și aici  am vorbit despre diferenţele între plăcerile simţurilor, confundate cu fericirea, care ne duc pe o cale a pierzaniei şi fericirea reală, sentimentul de împlinire care vine din obţinerea realizărilor durabile, construite cu răbdare şi perseverenţă, zi de zi.

Dacă dopamina este hormonul plăcerilor, plăceri declanşate de orice stimulare a simţurilor noastre, de la mâncare, alcool, droguri până la jocuri, aventuri şi orice este nou şi dacă prin abuzarea acestor plăceri putem să devenim dependenţi, păşind pe calea adormirii de sine, serotonina este hormonul fericirii şi al realizărilor durabile care ne ţine treji şi cu ochii pe obiectivele noastre.

Cum fac să declanşez serotonina în corpul meu?

Dacă dopamina o declanşez printr-o plăcere a simţurilor, ce anume mă face fericit astfel încât să se declanşeze serotonina?

Serotonina se declanşează atunci când am mulţumirea unei realizări.

Un pas făcut spre un obiectiv pe care mi l-am propus, declanşează serotonina.

O cărămidă pusă la construcţie, declanşează serotonina.

Atingerea unui obiectiv, declanşează serotonina.

De aceea, dacă serotonina este hormonul fericirii şi se declanşează când facem paşi spre obiective, când punem cărămizi la construcţii şi obţinem victorii în viaţă, cel mai probabil mesajul este că fericirea şi împlinirea durabilă este dată de evoluţia şi creşterea permanentă.

Cum să fii fericit şi împlinit pentru tot restul vieţii

1. Fă un plan şi execută-l.

Propune-ţi un obiectiv, vis, scop. Fă un plan legat de cum vei atinge acest vis/obiectiv şi împarte-l în paşi suficient de mulţi încât să poată fi făcuţi zilnic fără să te suprasoliciți.

E mai important ca paşii ăştia să fie făcuţi zilnic decât orice altceva.

Dacă nu poţi face zilnic, înseamnă că pasul e prea mare şi te solicită pea mult.

Fă-l mai mic.

Dacă trebuie să pui 100 de lei pe zi deoparte şi nu poţi, pune 10 lei şi dacă nu poţi face nici asta pune 1 leu, dar pune zilnic.

Dacă trebuie să mănânci cu 1000 de calorii mai puţin şi nu reuşeşti, propune-ţi 500 şi dacă nu merge nici asta, măcar 100, dar mănâncă mai puţin decât trebuie, zilnic.

Dacă vrei să citeşti 100 de pagini pe zi, dar nu reuşeşti, propune-ţi 50 şi dacă nici asta nu merge, citeşte 10. Dar fă-o zilnic.

2. Măsurarea şi notarea

Măsurând şi notând ceea ce faci, paginile, caloriile, repetările la sport, cărămizile pe care le pui la casă, dobândeşti un sentiment al progresului pe care nu îl vei avea NICIODATĂ fără să măsori.

De unde ştii dacă ai făcut zilnic ce ţi-ai propus, sau câte zile ai ratat dacă nu e notat niciunde?

Te bazezi pe memorie?

Zi-mi ce ai mâncat acum exact 11 zile. Şi în ce cantitate.

UPS!

Nu notezi, nu ai referinţă, nu ai progres real şi nu ai dopamină. Deci nu ai fericire, împlinire şi progres real în viaţă.

3. Foloseşte aplicaţii pe telefon ( Sport şi alimentaţie, to do list şi financiar)

Eu notez 3 chestii zilnic

  • situaţia financiară ( aplicaţia HomeBudget)
  • to do list-ul (aplicaţia Things)
  • sport şi alimentaţie ( în agenda fizică)

Asta îmi arată la ce stau bine şi la ce nu, ce pot susţine pe termen lung şi ce nu, şi îmi dă sentimentul de progres mic şi zilnic spre obiectivele mari şi importante ale vieţii mele.

4. Premiază-te când atingi borne

Stabileşte momente pe drumul progresului când sărbătoreşti.

Să atingi o bornă este un bun moment de reflectare şi apreciere. Când ai strâns o sumă de bani, când ai dat un număr de kilograme jos, când ai construit fundaţia la casă, premiază-te cu lucruri care declanşează DOPAMINĂ.

Dă-ţi voie să sărbătoreşti. Acum are sens şi meriţi cu adevărat.

5. Obiceiurile

Comportamentele făcute zilnic, vor duce într-un timp scurt la obiceiuri automatizate care nu mai cer efort.

Dacă obiceiurile sunt bune, ele declanşează serotonină, fericire şi împlinire.

Dacă sunt proaste declanşează dopamină, dependenţă şi suferinţă.

Întăreşte comportamentele şi obiceiurile bune, şi minimalizează-le pe cele rele. Pentru mine funcţionează să îmi ocup atât de mult ziua cu obiceiuri pozitive încât sunt prea obosit să le mai fac pe cele proaste.

Starea de flux

Intră în stare de flux cât de des poţi.

Starea de flux este atinsă când activitatea pe care o faci este ca o joacă. Îţi place atât de mult încât este propria ei recompensă.

Dacă uneşti obiectivele tale şi visurile, cu munca ce îţi place atât de mult şi care e o joacă, cu serotonina şi obiceiurile şi cu starea de flux, atunci poţi spune că ai vocaţie.

Există nişte legi nescrise, vechi de când lumea, care ne arată continuu că viaţa are un sens, o cale corectă pentru fiecare fiinţă. Pe această cale a evoluţiei există trepte, borne şi paşi concreţi şi pentru a te asigura că faci ce trebuie, când trebuie şi în ritmul care trebuie pentru a evolua, deci pentru a fi fericit şi împlinit, e important să îţi dai seama pe ce treaptă eşti şi care sunt treptele care urmează.

Dacă vrei să îţi continui educaţia şi să descoperi pe ce treaptă a evoluţiei te afli şi unde poţi merge din punctul în care eşti acum, am creat Citius, Altius, Fortius, un manual cu cele 14 trepte ale evoluţiei pentru o personalitate alfa în care am îmbinat înţelepciunea Tibetană veche de 2500 de ani cu psihologia modernă şi care îţi vor arăta că există un tipar universal valabil pentru noi toţi şi că nu poţi să evoluezi sărind trepte. E nevoie să parcurgi treaptă după treaptă şi să evoluezi. De aici vine fericirea.

Poţi vedea despre ce este vorba în cartea Citius, altius, fortius, aici: Cele 14 etape ale evolutiei

Aștept orice întrebari și feedback,

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

P.S. Dacă cineva te întreabă vreodată de ce avem motto-ul ”printre greutăţi spre stele”, spune-i că nu ai cunoscut pe cineva până acum care să fi ajuns la succes având un trecut lejer.

Distribuie daca ti-a placut:

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on pinterest
Pinterest
Share on email
Email
Share on whatsapp
WhatsApp

Profită de resursele de dezvoltare personală pe care le-am pregătit timp de 10 ani!

ARTICOLE SIMILARE

30 de răspunsuri

  1. Sunt nelamurita: daca imi doresc sa calatoresc si sa traiesc din asta, scriind, facand reportaje, inseamna ca sunt aventurier sau constructor? Daca imi doresc, pe langa o casa, o rulota ( drept resedinta permanenta pentru o anumita perioada de timp) unde ma incadrez? Sunt confuza si te rog sa imi spui parerea ta, pentru ca ma voi ajuta de ea.

    1. Viata e ca un joc video. Tu iti alegi caracterul, armurile si resursele pe care vrei sa le folosesti. Imaginatia este cel mai bun aliat al tau. Alege ce vrei (constructor sau aventurier) si actioneaza in fiecare zi catre dorinta ta.
      Universul raspunde DA oricarei cerinte a oricarui om. Vrei sa fii constructor? DA, Vrei sa fii aventurier? DA. Alege!

    2. Depinde de motivatia interna. De harta pe care o urmezi pt ca sa iti gasesti fericirea.
      Motivatia poate sa fie:
      1. Ca lipseste ceva, si cauti acel ceva in exterior ca sa iti umple un gol/o lipsa (ceea ce nu cred ca e cazul.)
      (nivelurile: frica, dorinta, frustrare, mandrie/ego.)
      ..
      2. Ca vrei sa fii liber sa faci ce vrei, sa te faci pe tine fericit. Sa iti iei viata in propriile maini.
      (Nivelurile: Curaj, Neutralitate.)
      ..
      3. Ca ai bateriile prea-pline si simti o dorinta foarte puternica/arzatoare sa oferi celorlalti din preaplinul tau.
      (Nivelurile: Bunavointa, Acceptare, Scop/Ratiune, Iubire)
      ..
      Toate nivelurile sunt descrise foarte frumos in cartile „Putere versus Forta” si „Transcederea Nivelurilor de Constiinta” scrise de Dr. David R. Hawkins.

    3. Mihaela, noitoti avem toate trasaturile in noi doar ca unele usnt mai pronuntate decat altele. Ele chiar se pot schimba. Tu fa orice vrei si masoara-ti nivelul de fericire/implinire/bucurie/entuziasm/sanatate etc . Daca iti poti da note mari la aceste trasaturi, orice faci e minunat. Daca nu, e nevoie de schimbari care sa te duca la note mari

  2. Obiceiurile bune se formeaza aplicand azi aceeasi pasi pe care i-ai aplicat in momentul in care ai decis sa faci in viata o schimbare. Chiar daca uneori e necesar sa te fortezi. Cine nu reuseste, nu are un vis prea puternic pentru care sa se dedice, pentru ca i se pare prea greu de obtinut.
    E atat de simplu sa iei o decizie, incat oamenii o fac pe gratis. Pretul final este fericirea. Ori mergi catre ea, ori te indepartezi. Alege!

  3. Draga Pera, mi-a placut mult acest articol al tau! De cateva saptamani de cand te urmaresc mi-am dat seama cat de important e sa ai curaj in viata. Traiam cu impresia ca doar eroii din desenele animate sau din filme au nevoie de curaj, dar nu e asa. Fiecare din noi are nevoie de curaj in fiecare zi: curaj de a lua propiile decizii, curaj de a urma propia cale, curaj de a face ce e mai important si bine pentru tine, curaj de a nu te lasa influentat de „ce zice lumea”!
    Eu am implementat deja sfatul tau in privinta planului si al executiei: de cateva zile imi fac un to do list pentru ziua respectiva, iar la sfarsitul zilei bifez ce am rezolvat. Chiar daca nu pot sa bifez totul, macar bifez ceva si tot pun cate o caramida. Si deja simt imbunatatiri! Nu credeam ca vor fi efecte vizibile atat de repede! Este incredibil ce mult poate schimba un obicei atat de simplu! Iti multumesc din inima! 🙂

  4. Pera Novacovici, esti o comoara pentru omenire!
    Articolul de azi…. inefabil!
    Felicitari!
    Iti multumesc pentru tot!

  5. Ai scris cel mai impresionant comentariu, din cate am citit pana acum, parerea mea, ideea de baza este ca daca crezi cu adevarat in ceva, in visul tau, nu renunta.

  6. Foarte tare fratioare … Scuze dar asta mia venit sa zic Pera te salut cu respect ptr timpul care l acorzi cu bune intentii a ne trezi pe noi cei adormiti…ma regasesc … God bless you.

  7. Conteaza unde te nasti si sub ce nume te nasti; Poti avea succes mai greu sau mai putin greu. Exemplu: M-am apucat de dj’ing & music production acum 3 ani, nu sunt prea departe acum, nu traiesc din asta (am o situatie mai complicata si au fost si probleme) dar altcineva care a inceput odata cu mine (in 2012) este acum rezident Amnezia (de 2 ani, din 2013) … numele ei este Paris Hilton !!!!

    1. Ai luat o exceptie si vrei sa mi-o vinzi ca generalitate 🙂 Eu am prieteni fara nume si care in conditii cel putin la fel de grele ca ale tale traiesc din Dj-ing.
      Nu te descuraja si las-o pe PAris Hilton. Cauta povestile de succes ale Dj ilor romani. Cauta-l pe facebook pe Dobrikan Alin

    2. CK, si eu sunt in aceeasi situatie ca si tine, ca sdj/producator. Si mai sunt si altii ca noi. Ai rabdare! nu sari peste etape

  8. Pera, îmi place ce scrii!
    M-am bucurat nespus când am citit ultimele rânduri ale articolului „Aștept orice întrebări și feedback”. Crești!
    Îți recomand să citești „Mindset” de Carol S. Dweck. Îți va plăcea nespus! 😉

  9. Nimic durabil nu se obtine cuibarindu-te in confortul personal, pentru a „ajunge la stele” este nevoie de cunoastere, disciplina mintii si disponibilitate pentru efort . Nu spun lucruri noi dar ceea ce spun vreau sa ma duca la un raspuns-solutie pentru insanatosirea fiintei care este societatea romaneasca, as vrea sa putem folosi cunoasterea pentru a putea gasi cea mai buna formula de schimbare.

  10. Nimic nu-i usor pe lumea asta si ca sa intelegi ca ti-e bine trebuie sa cunosti si cum e sa fie rau. Multumesc pentru sfaturi si pentru „scanarea ” precisa si mai ales pentru inspiratie si incredere.

  11. este cel mai intelept articol modern citit in ultimi 3-4 ani….ffelicitari mie ca am deschis aceasta pagina. Cat despre autor….Ma inclin pana la pamant in fata oamenilor care ajuta la ridicarea celorlalti.

  12. Bună Pera, îţi mulţumesc pentru minunatele tale ganduri, pentru dorinţa ta neobosită de a ne ajuta pe noi toţi, cei care dorim o viaţa mai buna, mai frumoasă şi mai ales împlinită. Îţi mulţumesc că te-am găsit şi imi luminezi zilele cu mesajele tale atât de tonice. Cu trudă continuă, tu ne înveţi de fapt să construim noi toţi o lume mai bună, plecând de la propria noastră viaţă. Acum sunt chiar la o răscruce şi mesajul tău a venit exact când aveam nevoie, ca un dar divin. îţi doresc numai bine . Viorica

  13. Daca urmezi calea corecta intotdeauna in viata si ajungi la o viata de flux…sa zic asa…
    E corect, dar e o munca infernala in spate si care o mai si duci zilnic si tot poti ajunge la concluzia la un moment dat ca te intrebi oare de ce? Oare efortul asta pentru ce? Te intrebi pt ca recompensa e, din punctul meu de vedere, prea mica in balanta cu efortul.
    Am invatat timp de 18 ani de zile fara pauza si pe urma inca cursuri samd, nu beau, nu arunc cu banii, nu sunt gras, am facut sport din copilarie si fac si acum si nu am fost misel am dus o viata corecta si ce?
    Te opresti si vezi in jur ca dupa atata amar de efort, recompensa vietii e cam…..
    Cred ca din contra , e chiar necesar sa mai „dai in bara” in viata asta, ca poate dupa ce iti revii ti se pare ca e bine…pe calea „buna” sa zic asa.
    Totul corect din start….pana la jumatatea vietii cel putin, pot spune ca te duce doar la un mediu si relativ anost…. la un moment dat si la intrebarea:”Atata efort permanent si sustinut …oare la ce mi-a folosit? Pentru ca l-am resimtit ca fiind foarte greu sa nu te abati never…si sa te lupti cu tine..tocmai sa nu te opresti din cale….si?
    Mda…intrebarea pt mine e ca: Oare chiar s-a meritat atata efort? Ca eu nu simt asa…

  14. Mda salut pana mai ieri nu notam mai deloc ca doar pixu si foile erau sub pâr ce mai te pui cu mine …citind la un momentdat mau luat fiori pe bune uitânduma im uma câ eu ceva stiu da de fapt nustiu am uitat a da de3 zile lucrez in meseria mea platit peste dublu decat inainte cu sportu tot inaite astept ceva lei sa mi permit alea alea te salut

  15. Iţi vine foarte uşor să faci totul, numai dacă ai corespondentele necesare in corpul tău. Efortul e foarte mare sa te schimbi după anumite reguli sau sfaturi citite sau primite.Motivaţiile dacă sunt puternice, atunci ajungi la ţelul propus.
    Asemenea randuri scrise de un om deştept si altruist, le citesc cu foarte mare placere.
    Sănatate si energie multa va urez!

Lasă un răspuns

PERA NOVACOVICI

Sunt psiholog și scriitor, dar expertiza mea cea mai importantă este că am învățat și experimentat tot ce mi s-a părut mai dificil.

Niciun obstacol nu a fost prea mare ca să-l încerc, și nu ar trebui să fie nici pentru tine.

SUNTEM DUSI PE UN DRUM GRESIT O VIATA INTREAGA

Dezvolta-ti personalitatea pentru a reusi in felul tau.

CATEGORII

Mulțumesc că te-ai abonat!

Verifică inboxul, te așteaptă primele materiale acolo.