articol
Lipsa de suferință și provocări naște monștri

În urmă cu ceva timp eram într-o vacanță la mare unde,  încercând să mănânc, să dorm, să stau la plajă şi în general să nu fac nimic din ce fac în zilele mele obişnuite, adică să citesc, să scriu şi să muncesc la proiectul meu de viaţă, Personalitate alfa, s-au întâmplat câteva lucruri care m-au împins efectiv să scriu acest articol.

Primul  lucru care s-a întâmplat a fost că am descoperit o carte pe care nu m-am putut opri să o citesc până când nu am terminat-o, în două zile.

Iniţial această carte a făcut parte din studiul meu, al cărţilor foarte bune pe care nu le poți lăsa din mână pentru că aşa vreau să fie şi următoarea mea carte (la care lucrez intens), însă apoi am devenit foarte interesat de subiectul în sine al cărţii.

liongateCartea este The Lion s Gate - în primele linii ale războiului de 6 zile şi reprezintă o descriere extrem de detaliată a bătăliei de 6 zile între 5 -10 iunie 1967 în care Israelul s-a luptat cu naţiunile arabe de care este înconjurată, mai exact Egipt, Siria şi Iordan.

Naţiunile arabe ostile Israelului (adică toate), erau sprijinite de Rusia cu armament de ultimă generaţie şi pregăteau o ofensivă iar Israelul a decis să se apere lovind cu un atac surpriză iar în 6 zile Israelul a învins categoric Egiptul, Siria şi Iordanul, luptând pe 3 fronturi diferite. Când s-a semnat pacea, Israelul şi-a mărit de 3 ori teritoriul şi şi-a incapacitat adversarii astfel încât să nu mai reprezinte o ameninţare pentru cel puţin 10 ani.

A durat doar 7 ani până când Egiptul avea să atace din nou Israelul în noul război, Yom Kippur, însă asta e o poveste de istorie care nu e relevantă pentru ce vreau să îţi spun azi.

Cu ce ne ajută pe noi să ştim  toate astea?
muslimworld1yk

Punctuleţul ăla mic de pe harta, din dreptunghiul roșu, este Israel.

Populaţie în 1967 - 3 milioane de locuitori

Ţările cu verde de pe hartă, sunt ţări islamice care doresc să şteargă Israelul de pe hartă.

Populaţie în 1967 - 150 de milioane de locuitori.

Pe toate posturile arabe de radio erau zilnic apariţii ale liderilor care avea discursuri ce conţineau variaţiuni ale temei ”să radem de pe faţa pământului şi din istorie Israelul şi toţi evreii”.

Imaginează-ţi cum e să mergi la şcoală, la muncă, să mănânci prânzul de duminică în familie şi să faci orice alte activităţi, ştiind că din orice parte a graniţelor tale în doar 2 ore poate să ajungă armata inamicului care vrea să te omoare dar nu înainte să îţi violeze mama/sora/soţia/fetiţa, să dea foc la tot ce ai şi să te împuşte sumar în cap.

În Israel, bărbaţii au 3 ani obligatorii de armata iar femeile 2. După aceşti ani, sunt trecuţi în rezervă şi când se dă mobilizarea generală, întreaga populaţie a Israelului cu vârste între 18 şi 60 de ani este înarmată şi gata de luptă.

Care este lecţia psihologică de aici?

Citind despre atitudinea israelienilor din acele vremuri, despre cât de hotărâţi erau să lupte până la ultimul pentru supravieţuirea lor şi a identităţii lor naţionale, despre cum toată naţiunea trăia şi respira în acelaşi ritm ca un singur organism gata să se mişte cu toată forţa într-o singură direcţie pentru un scop comun, nu mi-am putut ascunde admiraţia.

Şi am înţeles de ce oamenii dar şi naţiunile din lume sunt slabe. Pentru că indivizii şi naţiunile care nu trăiesc cu sabia deasupra capului, intră în zona de confort care îi face graşi, leneşi şi adormiţi.

Apoi, urmează dezastrul.

Ce ne poate învăţa Israelul despre personalitate alfa

La fel ca şi în povestea cu generalul care şi-a dus armata cu corăbiile pe ţărmul inamic şi în timpul nopţii a ordonat să fie incendiate toate corăbiile pentru a nu mai exista posibilitatea retragerii, lucru ce a dus la o victorie categorică, la fel oamenii dar şi naţiunile, când sunt puşi în situaţii în care sunt nevoiţi să dea totul, abia atunci îşi valorifică întregul potenţial şi îşi depăşesc condiţia.

Pus şi simplu asta este firea lucrurilor şi a vieţii. Observ cât pot de bine viaţa, oamenii şi întâmplările şi negreşit observ acelaşi tipar.

Dacă nu evoluezi, involuezi.

Stagnarea, sau iluzia stagnării nu este decât o pantă alunecoasă în jos. Când stagnezi, nu îţi imagina că lucrurile rămân nemişcate şi la acelaşi nivel.

Îmbătrânim, ne pierdem forţele, murim. Când stagnăm în viaţă, lucrurile merg împotriva noastră pentru că se adună balastul.

Singura direcţie este în sus, prin antrenament şi prin atitudinea de progres permanent, perfecţionare permanentă. Aşadar, lucrurile sunt tot timpul în schimbare şi mişcare iar direcţia este în sus sau în jos pe treptele evoluţiei.

Dacă chiar în acest moment nu poţi să spui ce faci exact pentru a progresa şi pe ce planuri ale vieţii, te asiguri că involuezi şi pregăteşti un teren fertil pe care se vor naşte viitoarele tale suferinţe.

După vârsta de 20 de ani, în mod natural lucrurile încep să meargă împotriva ta. Dacă nu te preocupi de sănătatea ta, ea nu va deveni mai bună de la sine şi cel mai probabil se va deteriora.

Dacă nu te preocupi de banii pe care îi faci şi acumulezi, ei nu se vor aduna de la sine ci probabil vei începe să te afunzi în datorii şi suferinţe cauzate de lipsa banilor.

Dacă nu te preocupi de relaţiile cu cei din jurul tău şi îi ignori pe oameni, crezi că relaţiile se vor îmbunătăţi? Cel mai probabil vei rămâne singur.

Nimic din ce nu este îmbunătăţit prin intenţie clară şi muncă asiduă, nu va deveni mai bun.

Tu din ce categorie de oameni faci parte?

Cu spatele la zid

Ei bine, observând ceea ce ţi-am scris mai sus, mi-am pus problema cum aş putea deveni eu şi oamenii cu care lucrez o fiinţă care face această evoluţie inevitabilă?

Cum pot face din evoluţia zilnică un obicei?

Am mai observat că în firea umană există slăbiciunea dar şi puterea şi dacă lăsăm lucrurile la voia întâmplării, deja ştii că slăbiciunea devine stăpână.

Însă 99% din oameni nu au capacitatea de a se pune pur şi simplu în mod voluntar pe un drum al progresului permanent pentru că nu găsesc motive întemeiate.

De ce să mă trezesc dimineaţa să merg la sală când pot să mai dorm?

De ce să îmi gătesc eu când pot să mănânc ceva gata făcut de la colţul străzii?

De ce să lucrez la persoana mea şi imaginea mea când am în pat lângă mine pe cineva cu care pot să fac sex și îl pot trimite să mai aducă ceva din frigider?

De ce să fie greu când poate să fie uşor? În mod natural şi firesc, din această atitudine provin toate problemele şi suferinţele noastre.

Şi eu sunt un om slab care ar alege oricând confortul în locul muncii însă e ceva în mine care nu mă lasă să rămân slab şi mă face să îmi doresc să fiu un om mai bun.

Şi am descoperit ceva ce merge garantat:

Să te arunci singur în groapa cu lei, să îţi arzi orice cale de retragere.

Cum faci să trezeşti puterea ta interioară, tăria şi frumuseţea care stau adormite în fiecare fiinţă umană? Cu siguranţă nu rămânând în zona de confort.

”Nu ştii cât eşti de puternic decât atunci când a fi puternic este singura opţiune pe care o ai”.

Eu am avut norocul să fiu copleşit de toate problemele umane încă din copilărie.

Mi-am făcut un test care măsoară de la 1 la 10 cât de traumatizat ai fost în copilărie, unde 10 este daună totală. Mi-a ieşit 8 din 10, pentru că nu am avut niciun membru al familiei în puşcărie şi nu am fost abuzat sexual însă în rest, am păţit tot ce era pe listă.

Dacă nu le-aş fi trăit pe astea şi nu aş fi fost călcat pe cap de viaţă din nou şi din nou, aş fi fost un prăpădit care se bucură de orice firimitură ce cade de pe masă.

Însă viaţa m-a pus în situaţia de a muri sau a lupta atât de des, încât nu ştiu să fac altceva decât să mă lupt.

Problema a apărut după ce am doborât unul după unul toate obstacolele ce îmi stăteau în cale. Bani, relaţii, sănătate, la 30 de ani le aveam pe toate şi am spus problemelor ”haideţi mă, care mai sunteţi?”

Şi pentru o scurtă perioadă a fost linişte. După care au început să se cuibărească leneveala, zona de confort şi slăbiciunea în mintea şi sufletul meu.

Din acel moment am ştiut că pentru mine şi pentru oamenii ca mine, nu există decât calea provocării.

Poate într-o zi va fi linişte însă acum se aude sunetul ascuţirii săbiilor. Ne pregătim pentru o nouă luptă pe care o vom provoca noi şi nu vom aştepta să vină ea la noi să ne prindă nepregătiţi.

Conceptul de personalitate alfa îmbrăţişează principii precum perseverenţa, atitudinea curajoasă şi hotărâtă și ridicarea după eşec, tocmai pentru că în aceste abilităţi şi atitudini stă adevărata noastră putere, dacă nu singura.

O poveste adevărată şi realistă a cetăţii SYBARIS

Pe lângă această carte şi gândurile de mai sus, chiar ieri am citit o poveste de la prietenul meu Daniel Mois, ce are blogul Învinge stresul care spune în felul următor:

”Pe internet veţi găsi mai mult oferte turistice pentru locaţia Sybaris din sudul Italiei şi mult mai puţin (sau deloc) despre povestea ei adevărată.... aşa că vă reamintesc aici legenda ei şi apoi povestea ei reală.

Legenda spune că cetatea, locuită de oameni paşnici, era atacată lunar de un monstru care băga spaima în locuitori, le ucidea gărzile şi le răpea o persoană cu care se hrănea. Până când locuitorii cetăţii au decis, de comun acord, să recurgă la o soluţie tragică. Lunar, trăgeau la sorţi o persoană, o legau şi o depuneau în faţa vizuinii monstrului.

Astfel că acesta nu mai ataca niciodată. Nici măcar nu mai ieşea la lumina zilei! Se mulţumea cu victima legată, pe care o devora confortabil, în vizuina lui.

Astfel trecură anii, şi la tragerea la sorţi participa toată lumea, până şi conducătorul cetăţii personal!

Peste câțiva ani veni rândul la sacrificiu al frumoasei sale fiice, o tânără de o frumuseţe uimitoare! Toată lumea plângea, însă extragerea trebuia respectată! Altfel, furia monstrului s-ar fi dezlănţuit iar! Însă un viteaz, călătorind pe acolo, o întâlni pe fata legată, se îndrăgosti de ea, şi o eliberă! Apoi, cu sabia scoasă, intră în vizuina monstrului să-l înfrunte, hotărât să moară pentru dragostea lui.

Dar monstrul nu îl atacă.

Trecuseră ani întregi de când nu mai văzuse lumina zilei, nu mai luptase, era deja foarte gras, bine hrănit, şi ghearele lui erau capabile doar să sfâşie o pradă legată. Nicidecum să mai iasă la atac. Pentru voinic, lupta a fost uşoară. L-a învins pe monstru în câteva secunde. Acesta nu a apucat să se ridice de jos, nicidecum să mai şi riposteze.

Apoi, sărbătoriră victoria. Viteazul se căsători cu fata, primi conducerea cetăţii şi domni 7 ani în pace şi voie bună.

Dădură cetăţii numele monstrului, Sybaris, şi chefuiră zi şi noapte. An de an, sărbătorile urmau una după alta. Era mâncare din belşug pentru toată lumea, şi vinul curgea în valuri. Nu mai era nevoie nici de armată, nici de gărzi, şi demontară până şi porţile cetăţii.

Străinii care vizitau cetatea erau bineveniţi, şi ospătaţi din belşug, fără să plătească nici un ban.

Pacea, bunăstarea şi fericirea domneau peste tot. Preluând numele monstrului, locuitorii ei au preluat, din nefericire pentru ei, şi atitudinea lui. Au renunţat la efort, şi au dus o viaţă îmbelşugată, plină de huzur. Până la prima luptă…

Într-o dimineaţă, după o sărbătoare îmbelșugată care a ţinut toată noaptea, un grup de tâlhari nomazi a atacat cetatea.

Cu săbii, cuţite, furci şi topoare. Lupta a fost scurtă. Nimeni nu a ripostat. Nu erau gărzi, oamenii erau deja obezi, leneşi şi bine hrăniţi. Băuseră mult vin peste zi, erau obosiţi după chefuri, şi dormeau duşi. Au fost toţi omorâţi în somn. Bărbaţi, femei şi copii, şi-au pierdut viaţa unul câte unul. Cetatea a fost jefuită, incendiată, şi ruinele ei din sudul Italiei sunt şi azi obiectiv turistic.

Nu mai scriu nimic pe blog. Mă simt de parcă aş scrie pentru ei. Care ei? Pentru ei, cei din cetatea Sybaris. Păstrez un moment de reculegere în memoria lor, şi a tuturor sybaritilor din lumea întreagă, şi închid blogul.

Articolele publicate până acum le transform într-o carte. Punct."

(Daniel Mois – trainer, psiholog, life coach)

Lipsa ta de dezvoltare personală mă distruge pe mine, aşa că mă voi apăra

O naţiune devine puternică atunci când indivizii din ea sunt puternici. Iar în munca asta de a deveni puternic, eşti înconjurat de tot felul de oameni. Unii sunt ca tine, alţii nu.

De aici rezultă o mare problemă: unii oameni au alte lecţii de viaţă decât tine, alt ritm de evoluţie şi e nevoie să treacă prin experienţe diferite.

Poate oamenii din jurul tău sunt partenerul de viaţă, poate copiii tăi, poate părinţii tăi, poate fraţii şi surorile tale, poate angajaţii sau şeful tău, poate chiar prietenii tăi din copilărie.

Să spunem că un om devine prosper după 20 de ani de muncă şi are un copil. Copilul însă, nu a trecut prin greutăţile părintelui şi crede că i se cuvine totul. Aşa că devine risipitor şi lipsit de respect şi recunoştinţă. Într-o zi chiar începe să fure şi să vândă din munca părintelui care s-a străduit atât de mult.

Să spunem că alt om a muncit 10 ani cu propria persoană, şi-a întărit puterea interioară, mintea şi emoţiile, însă spiritul locuieşte în casă cu cineva care timp de 10 ani a făcut foarte puţin pentru dezvoltare sau chiar a involuat.

În fiecare zi, persoana mai puţin evoluată se plânge, face scandal, face pe victima, nu îşi poate controla emoţiile şi aduce doar probleme şi negativism în acea casă. Oricât de răbdătoare şi tolerantă ar fi persoana mai evoluată, trăieşte într-un mediu toxic care o afectează.

Să presupunem că după 20 ani de căsnicie, unul din parteneri îşi face un amant sau o amantă. Îi spune toate secretele familiei şi amantul sau amanta profită de ele pentru a distruge această familie.

Să spunem că un om alege să bea şi poate este cineva foarte drag mie. Pentru că bea şi începe să piardă controlul, începe să facă probleme şi să aibă probleme. Datorii, boli, multă energie negativă, distructivă şi autodistructivă. La final, eu sunt nevoit să scot castanele din foc deşi nu eu am făcut alegerile, nu eu am comportamentele şi nu eu sunt responsabil pentru faptele alcoolicului.

Cum sunt eu reponsabil pentru greşelile tale, pentru lenea ta, pentru lipsa ta de dorinţă de a accepta provocările vieții, de a evolua, de a învăţa, de a lupta și de a munci?

Ei bine, nu sunt! Sunt responsabil doar pentru mine și alegerile mele.

Şi într-o zi, poate chiar tu, persoană dragă mie, devii cel mai mare pericol şi duşman pentru mine pentru că atunci când eu am pus mâna pe carte să citesc, tu te-ai dus să te distrezi şi ai râs de mine, la fel cum a râs greierele de furnică atunci când furnica muncea în mijlocul verii să strângă grăunțe pentru iarnă.

Ei bine, greierele a murit de foame când a venit iarna iar furnica a trăit pentru a se bucura şi de anul ce vine.

Un mesaj pentru tine, cel care nu pui mâna pe carte, cel care nu se pregăteşte de război pentru că e pace, cel care nu munceşte destul, pentru cel care savurează zona de confort şi refuză efortul.

Nu voi sta cu mâinile în sân în timp ce tu atragi dezastrele în viaţa noastră. Da, ştiu că tu ai lecţiile tale şi trebuie să treci prin întâmplări, să treci prin experienţe, să întâlneşti oameni, să vizitezi locuri însă deasemenea ştiu că lecţiile tale şi ale mele s-ar putea să fie diferite.

Poate eşti copilul meu, mama mea sau tatăl meu, sora sau fratele meu, prietenul meu, soţul sau soţia mea și a venit timpul să îţi ofer iubirea, compasiunea şi înţelegerea mea însă atunci când vreau eu, cum vreau eu şi cât vreau eu. Faptul că am mers o vreme pe un drum împreună, nu te îndreptăţeşte la nimic.

Ai pierdut toate drepturile tale câte puţin în fiecare zi, atunci când ai ales plăcerea în locul muncii, privitul la televizor în locul cărţii, jocurile în locul educaţiei. Sunt alegerile tale, aşa că am să te las să suferi pentru că suferinţa este acum cea mai bună prietenă a ta, cel mai bun profesor şi doar ea te poate salva acum.

Din suferinţă pot renaşte cele mai puternice spirite la fel cum multă suferinţă poate îngenunchea o fiinţă.

Ce se va alege de tine ne va spune timpul însă eu cred în tine din simplul motiv că şi eu am fost odată ca şi tine acum.

Şi eu am fost gras, leneş şi ignorant şi am ajuns să sufăr enorm, părăsit de toţi şi lipsit de speranţă. Şi totuşi, nu doar că nu am murit ci am prosperat. Pentru că suferinţa şi provocările au scos tot ce aveam mai bun din mine la fel cum ar fi putut să scoată tot ce am mai rău.

Du-te acum şi trăieşte-ţi lecţiile, eu voi rămâne alături de ai mei, de cei care au muncit, au luptat şi s-au îmbunătăţit permanent, făcându-şi iarna car şi vara sanie, pregătindu-se de război şi când era pace.

În rândurile noastre nu pot să fie nehotărâţi, negativiști, sabotori, distructivi şi autodistructivi pentru că un lanţ este pe atât de puternic pe cât este cea mai slabă verigă a sa.

”Dar cui i-e frică de război

E liber de-a pleca napoi,

Iar cine-i vânzător vândut

Să iasă dintre noi!” - Decebal pentru popor, George Coşbuc

Ce alegi să faci în continuare? Care sunt abilităţile pe care ţi le dezvolţi şi care sunt domeniile în care crezi că ai lăsat lucrurile la voia întâmplării?

O educaţie completă despre ritmul firesc al evoluţiei, despre domeniile cărora trebuie să le acorzi atenţie de-a lungul întregii vieţi, găseşti în cărţile mele, aici: http://personalitatealfa.com/carti/.

Aştept mesajul tău.

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

 

Distribuie acest articol pe reteaua ta preferata de socializare
Profită de resursele de dezvoltare personală
pe care le-am pregătit timp de 10 ani!
imagine-news
40 DE COMENTARII
Intră în discuție. Lasă mesajul tău mai rapid cu contul de social media.

Comments

  1. D-nu Pera Novacovici ,mintea omului este diabolica cand vrea sa induca o idee ,cu orice pret!Banuiati ca stiati!?pai cine era d-nul Pera puterea din spatele Israelului,cati aveau la acea vreme bomba atomica,S-AR FI PUTUT INCHEIA ACEL RAZBOI ALTFEL?SA FIM SERIOSI!
    In ceea ce priveste sabia deasupra capului care ar scoate ceea ce este mai bun din om;este specifica in totalitate societatilor comuniste,sclavagiste,si oricum pentru o perioada determinata de timp;uitati-va oleaca la poporul roman:a fost mintit,talharit,a stat cu sabia deasupra capului si cum a constata ca isi pierde timpul,cum si-a luat talpasita,migrand spre lumi in care OMUL A AJUNS SA MUNCEASCA DIN CONSTIINTA-PT CA PRIMESTE DE LA SOCIETATE ECHIVALENTUL MUNCII SALE;a gandi,si actiona chiar si acum pe principiul ca oamenii trebuie condusi precum turmele,va descalifica foarte mult ca om care ati inceput sa scrieti la foc automat;apropo,tot frica este cea care va motiveaza?dupa cum incepeti a gandi,inclin sa cred ca DA;
    Ati fi putut veni cu alte argumente pt care o natiune atat de mica a ajuns sa domine sa dicteze totul pe aceasta planeta,dar probabil,evidentiind acest lucru,ati fi fost tras de maneca,-va inteleg!

    https://www.youtube.com/watch?v=FqujZFRjPTk-

      1. Tau Teodor..cit de mult te inseli ca in strainatate te plateste la echivalentul muncii tale…eu sint in strainatate si mi.am vindut libertatea pt ca sa cistig bani sa fac cursuri .sa cresc personal.sa ma dezvolt..tu stii cum sint tratati romanii in alte tari?umilti batjocoriti si lucreaza 12/14ore pe zi..unde este viata lor daca muncesc in ritmul asta?in strainatate nu tragi chiulul ca in Romania..nu poti vorbi macar la telefon in timpul programului..costurile de viata sint mult mai mari..crezi ca aici umbla ciinii cu colaci in coada?Eu am 54de ani si tot ce zice Pera este adevarat..datorita lui Pera am ajuns unde sint acum..el m.a inspirat el mi.a dat energie cind nu mai puteam printre straini..din scrisul lui ma incarcam cu energie si puteam merge mai departe avind idealul meu..daca toti ar fi macar un sfert cit Pera..lumea ar deveni mai buna..

      2. Inca odata mi se confirma ca atitudinea unora este “daca nu pot sa fac ceva mai bun, macar sa arunc cu pietre in ceea ce construiesc altii”.
        Pera, iti multumesc pentru articol si iti spun ca ar fi minunat ca o mare parte din el sa fie prinsa in noua ta carte. Eu as denumi acest capitol : Evolutie / Stagnare / Involutie
        Succes !

    1. Ai facut singurul lucru pe care nu trebuia sa il faci aici 🙂 Sa aduci politica in discutie 🙂 Eu am luat o poveste ca sa extragem ceva util pentru noi toti, nu sa judecam ca si cand am detine adevarul suprem. Tu esti roman, ocupa-te de Romania. Ne uitam la altii ca sa luam ceva bun, nu sa ne dam cu parerea despre alegerile lor.

  2. Multumesc pentru articol. Prin exemplul cu cetatea Sybaris ai punctat un domeniu care pe mine ma pune pe ganduri. Viata traita in ori si ce mod, fie in leneveala, fie dinamic dezvoltandune se schimba, Tot cea ce schimba nu-ti poate da implinirea totala, si aici ne aflam in fata cu intrebarirle eterne pe care cautatorii adevarului si au formulat. Cine sunt eu? incotro merg? Exista un scop ultim, final? Si stim ca raspunsurili la aceste intrebari ce sau nascut din gandire, din experiente si trairi au facut posibil descoperire faptului ca exista ceva mult superior nou. Acest ceva a fost denumit in diverse moduri Constiinta, Dumnezeu, Creator etc, siansamblul modalitatilor de a ajunge la acest ceva a dat nastere la cea ce numim astazi spiritualitate, religie etc. La un amunit moment al dezvoltarii personale ne gasim fata in fata cu intrebarea – vorba lui Pera ” haideţi mă, care mai sunteţi?” si nu vine nimeni ci in adincul nostru simtit ca acel Ceva mai lipseste din arsenalul realizarilor, cine ne invata cum sa decidem; sa mai punem niste dorinte, ca de asta mintea noastra no sa duca niciodata lipsa, ori sa ne punem sa aflam adevarul despre acel ceva.
    Si la acest punct vad ca se clatina eficacitatea tuturor realizarilor personale, fiindca intra in conditiile evolutiei cerintele paradigmele religioase referitoare la bani si bunastare, si asa ne formam un cerc vicios.
    Eu simt ca traim vrenuri in care acest cerc vicios se poate rupe si putem avea si prosperitate, bogatie materiala si cunoasterea adevarului ultim.
    Cum se poate realiza acesta? Daca exista finte care deja au facut acest lucru?

  3. Buna Pera!
    Se pare ca tu alegi intotdeauna pentru evolutie doar calea suferintei, a luptei si calea prin care ti-e foarte greu. Stii, este o vorba care spune ca tot ceea ce crezi si alegi, aia ai! Daca intr-adevar tu vezi posibila doar acea cale si o si vrei, atunci asa sa fie pentru tine! Este dreptul tau, este alegerea ta. Eu nu cred ca doar aceea este singura cale posibila. Dimpotriva! Este singura pe care n-as alege-o NICIODATA!!!! Eu cred ca exista o cale a iubirii, o cale usoara si frumoasa, o cale in care conlucrezi cu viata, te indrepti cu iubire spre tine si scoti aducand la suprafata, cu iubire, tot ceea ce este mai bun din tine. In felul acesta respecti ceea ce esti, conlucrezi cu fiecare aspect al fiintei tale si tot ceea ce aparent era impotriva ta, tot ceea ce pana atunci catalogai ca defect, se va transforma, in tine, in ceea ce este cu adevarat. Din punctul meu de vedere asa-zisele defecte sunt de fapt calitati manifestate intr-o forma distructiva tocmai pentru ca noi ne-am respins pe noi. Iubirea vindeca tot, transforma tot! La fel si iubirea de sine.
    Asta cred eu ca este calea cea mai sigura sa descatusezi forta ta interiora, si sa manifesti potentialul tau real. Si sigur aceasta nu poate fi o cale a razboiului, nici cu tine, nici cu ”defectele” tale, nici cu ceilalti. Dimpotriva, este o cale a pacii, a acceptarii, a iubirii. Asta este ceea ce cred eu! Intr-adevar, gandesc aproape diametral opus tie, dar stii cum este, fiecare cu adevarul lui. Fiecare in functie de ceea ce crede aia are. Iti respect insa alegerea ta si a tuturor celor care imbratiseaza calea ta. Eu merg pe cea care rezoneaza cu mine. Daca asta inseamna ca nu sunt ceea ce intelegi tu printr-o personalitate alfa, este foarte bine pentru mine, pentru ca eu nu vreau sa fiu decat EU! Multumesc!

    1. Si eu aleg calea iubirii constant, doar ca eu nu am vazut un om puternic, sanatos si plin de iubire fara un trecut plin de lupte.

      De fiecare data cand am calea iubirii ca si o alegere, te asigur ca o aleg. Si a iertarii si a compasiunii.

      Insa cand razboiul vine la mine, vreau sa ma pot lupta si nu sa fiu la mila raului.

      Cred ca orice cale ai alege si ai studia, vei gasi ca exista o latura intunecata. Te lasi subjugata de ea sub pretextul noncombatului ?

      Gandeste -te ca suntem pe acest pamant toti pentru ca suntem cam la acelasi nivel toti. Si cat timp avem semeni ce ne dau in cap fara scrupule, cred ca avem datoria sa ne putem apara. Lupta nu exclude iubirea.

      Si nu uita vorbele lui Einstein:” Pentru ca raul sa invinga, e suficient ca oamenii buni sa nu faca nimic”

      1. Ceea ce am incercat eu sa spun este ca de fiecare data cand citesc articolele tale simt intuitiv ca tu, la nivel subconstient, ti-ai ales ca mod de a evolua acela de a fi dur cu tine, de a dori si de a-ti atrage situatii dure de viata care sa te forteze sa evoluezi. Asta simt intuitiv de fiecare data cand citesc articolele tale. Este ca si cand ai fi setat undeva in interior sa crezi ca doar asa poti tu evolua, ca altfel ai stagna. Asta am incercat sa spun. Iar prin a alege calea iubirii si calea usoara si frumoasa eu inteleg ca este ca si cand fac o programare a subconstientului care sa faca posibil un astfel de drum al evolutiei pentru mine.

    2. @Dana
      Am o intrebare pentru tine: Sa zicem ca te mariti cu unul si faci si un copil. Si te bate pe tine si bate si copilul. Si mai rau de atat vrea sa iti ia si copilul. Ia spune-mi ai lupta? Sau l-ai iubi in continuare si l-ai lasa sa iti ia copilul? Pentru ca cu oamenii agesivi iubirea s-ar putea sa nu functioneze…Deci ai lupta? si gandeste-te ca daca ar lua copilul l-ar bate si l-ar bate…
      Si daca o sa imi raspunzi ca tu nu ai alege niciodata asa ceva… eu zic ca posibil da nu ai de unde sa stii si oamenii se schimba si daca tu nu esti dispusa sa recunosti altceva decat iubire nu vei recunoaste ura daca ea va fi prezenta in cineva…
      Pera, este minunat articolul. Lupta este una din modalitati si trebuie sa fii mereu dispus sa lupti daca e cazul.
      Ce inteleg eu din articolul tau acum si ma ajuta mult e ca nu trebuie sa lancezesc in zona de comfort… trebuie sa ma apuc de treaba.
      Multumesc

      1. Inteleg foarte bine ceea ce vrei sa punctezi. Se pare insa ca tu n-ai inteles ceea ce am vrut eu sa spun sau eu nu am explicat suficient de bine ca sa fie inteles.
        Eu ma refeream la calea pe care o alegi ca mod de evolutie si ca mod de viata. Chiar daca nu suntem constienti de acest lucru, in momentul in care consideram ca putem evolua doar prin intermediul suferintelor, al problemelor si al situatiilor conflictuale, in mod automat ne programam pentru un astfel de curs al vietii noastre. Eu la asta ma refeream cand am spus ca eu aleg calea iubirii si calea usoara si frumoasa, adica aleg ca mod de evolutie si de a-mi trai viata unul placut si usor pentru mine si plin de iubire. Dar daca ai citit ceea ce am scris anterior, probabil ai remarcat ca am facut referire mai ales la a fi plin de iubire, acceptare si compasiune fata de propria fiinta. Ceea ce inseamna ca pun fericirea si binele meu pe primul loc, iar daca trebuie sa spun NU la o situatie de viata in care ma regasesc, atunci voi spune NU! Evident ca n-as putea sa ma iubesc si sa ma las abuzata, DAR, intrebarile cele mai importante ar fi pentru mine: ”Ce anume din mine a creat si a atras acea situatie din viata mea? Ce convingere am intretinut, ce frica am avut, ce trauma mai veche nevindecata este posibil sa se fi reactivat si sa fi creat situatia respectiva? Ce imagine si convingere gresita pe care eu am avut-o despre mine si despre viata mea au atras in viata mea acea situatie? Nu cumva credeam eu despre mine (in mod eronat) ca merit o astfel de situatie, sau poate mi-a fost frica de o astfel de situatie sau mi-a fost frica de o pedeapsa printr-o astfel de situatie? M-am iubit eu suficient pe mine? Am crezut eu cu adevarat ca meritam sa fiu iubita si respectata? Am respectat eu la randul meu? Chiar nu are si celalalt nimic sa-mi reproseze? Chiar n-am nicio parte de vina? ”. Mi-as pune toate intrebarile si as fi sincera la maxim cu mine. As vedea unde am gresit fata de mine, unde am gandit gresit la adresa mea, unde eu nu m-am respectat pe mine, unde m-am tradat, de ce anume mi-a fost frica si ce convingeri am intretinut. Si as face TOT ceea ce este necesar sa indrept raul pe care eu mi l-am facut mine, DAR as incepe cu a-mi asuma responsabilitatea pentru situatia respectiva, asta insemnand a constientiza ca o anumita convingere sau o frica sau o atitudine gresita fata de mine si fata de propria viata au creat si au atras in viata mea respectiva situatie. Si, evident as rezolva situatia asa cum as considera ca este cel mai bine pentru mine. Oricum, convingerea mea este ca odata ce constentizezi, iti asumi responsabilitatea si esti cu adevarat sincer cu tine (deci iesi din rolul de victima) ceva se schimba si in cei care mai sunt implicati in situatia respectiva, iar daca te programezi pentru o rezolvare fara lupta si fara suferinta, atunci sigur se va crea o astfel de cale pentru tine. Asta este convingerea mea!

        1. Dana,nu incerca sa convingi pe altii de ceva ce ei nu au aflat singuri. Tu stii de ce ai ales calea aceasta. e vorba de gradul de evolutie. Fiecare trebuie sa-si traiasca propria experienta si sa invete din ea. Altfel nu se poate. Degeaba spunem cuiva ca trebuie sa faca intr-un fel sau altul,nu functioneaza. In momentul cand ajungem la acea limita peste care nu mai putem trece abia atunci schimbam ceva. Si,da,poate fi evolutie sau involutie. E alegerea noastra daca e usor sau greu!

          1. Ai perfecta dreptate Nico! Si imi cer iertare tuturor celor care s-au simtit ofensati in vreun fel de comentariile mele. Este dreptul fiecaruia sa creada in ceea ce vrea si sa evolueze asa cum considera ca este bine. Multumesc!

  4. Articolul tau si meditatiile mele din zilele de marti, sunt raspunsul la o intrebare care ma macina de mult: e lipsa de respect daca ripostez impotriva alor mei, pentru ca nu sunt de acord ( si sunt determinati sa ma opreasca) in legatura cu avantul si elanul meu de.a.mi urma nebunia?

  5. Foarte constructive si educative sunt textele d.voastra!! Numai cand le citesti iti vine o pofta de lupta cu cei din jur! Si sunt de parere ca depinde numai de noi ceea ce dorim sa devenim…la fel ca turma…sau sa alegem diversitatea, sa refuzam compromisurile si sa nu ne abatem de la pricipiile sanatosese! Multumesc ca existati ptr.a ne insufla astfel de valori!

  6. Buna ziua, eu vroiam sa va spun doar ca am 27 de ani, am terminat anul trecut facultatea de Inginerie Electrica din Brasov, si sunt in anul 3 la facultatea de Psihologie din Brasov. Am o fetita de 1 an si 8 luni, si sunt in proces de divort. Nu pot spune ca e cea mai vesela perioada din viata mea, dar muncesc si merg la facultate in continuare. Am prieteni care imi plang mult de mila, spunanadu-mi deseori ca vai saraca de mine asa de multe trebuie sa duc asa de tanara. Eu nu consider ca e asa de grav, pentru ca sunt constienta ca fiecare intamplare negativa se intampla spre binele meu. Adesea ma gandesc ca daca nu faceam psihologie si dezvoltare personala as fi ramas langa un sot abuziv. Dar stiu ca toate astea ma vor ajuta sa devin un psiholog bun si voi putea intelege mult mai bine ce se intampla cu clientii mei.
    In momentul de fata imi dezvolt mult personalitatea, incerc sa iau din orice lucru negativ si partea pozitiva. Si da aleg sa ma dezvolt in profida faptului ca nu petrec destul timp cu fiica mea, dar stiu ca timpul petrecut zilnic cu ea e de calitate, si nu isi vede mama posomorata si trista sau deprimata.
    Va multumesc pentru articolele pline de invatatura!
    O zi frumoasa,
    Beatrix

    1. Cu drag,alegerile unui om sunt datorate unor experiente ori intamplari din viata personala sau a celor din jur care au intr-un fel legatura directa cu tine.Efecul alegerilor tine de aceste contexte in care nu ai decat cateva solutii spre care te indrepti voluntar ,involuntar,Stai,fugi sau lupti.Egal cu ce arme .Dar trebuie sa alegi o varianta.Daca nu stai,ramam doua alternative,lupta sau fugi.Ideea de razboi. Cand pielea ta e in joc o sa alegi ce cosideri mai bun in acel moment si vei cauta un sprijin,in oameni,carti,Aceste carti sunt soluti pentru oameni care aleg.Aplicarea tine de ei.Asa ca sa respectam alegerile indiferent care sunt.

  7. Buna Pera.
    Titlul tau este cam ambigu. Pt ca atat excesul cat si insuficienta creaza monstrii.
    Dar as vrea sa cred ca viata este ceva frumos si scopul nostru este sa o traim, si sa o creem asa cum vrem.

    Creend suferinta….doar ca sa te validezi, mi se pare o prostie? Creend suferinta doar ca sa evoluezi????
    Nu vreau sa dezvolt paragraful unde ai spus asa ceva.

    Evident fiecare citeste ce vrea si ramane cu ce vrea. Se poate citi printre randuri si cunoscandu-ti munca, stiu ca intentia si scopul tau au fost nobile: de a motiva, de a induce actiunea in suferinta, de a decide.

    Dar totusi, articolul de azi a avut unele intorsaturi de moneda.

    Sfat-ul final sau concluzia: munceste din placere la tine si traieste viata care decizi sa o ai.

    Viata e o decizie! Decizia ta!

  8. “Toti suntem genii. Insa daca judecam un peste dupa abilitatea sa de a se urca in copaci, el va trai toata viata cu impresia ca nu este destept.” Albert Einstein
    Descoperirea si urmarea vocatiei este esentiala reusitei in viata.
    Mai apoi, educatia si practica, inteligenta, ambitia si multa, multa munca. Cine isi doreste cu adevarat ceva, reuseste cu certitudine cu conditia sa nu abandoneze drumul.
    Noi suntem responsabili 100% pentru ceea ce suntem, facem si avem.
    Calitatea vietii noastre depinde numai de alegerea noastra.
    Puterea este in noi!

  9. Pera Razboinicul 🙂 Intotdeauna am admirat aceasta atitudine, poate pentru ca si eu am ales sa o am in fata provocarilor vietii… Intr-adevar, suferinta ne impinge sa facem lucruri de care nu credem ca am fi capabili, pana cand nu suntem pusi in situatia de a lupta sau a pieri. Atunci cand iesi fortat din zona de confort, nu ai alta obtiune decat sa reusesti… Am trait si eu niste experiente de acest fel, in care am fost fortata sa ies din zona de confort, sa lupt impotriva mea insami, si am avut parte de cele mai neasteptate realizari…

  10. Dragul meu Pera ! Esti minunat pentru ca eu lupt, ca si tine, in fiecare zi. De o luna jumatate mi-a murit si mama, deci pot spune ca sunt singura pe lume. Il mai am pe fiul meu, dar el e casatorit, are familia lui.. Imi duc zilele citind, servici, acasa. Mi-am inceput razboiul cu mine insami, marele raboi cu, te rog nu rade, chiar dezvoltarea personalitatii. Citesc tot ce prind pe tema asta si imi dau seama ce putin stiu despre viata, desi am 58 de ani. Dar, partea frumoasa, pentru mine este ca am niste revelatii de ma lasa ” cu gura cascata”: eu multe le stiam, le faceam aproape inconstient dar abia acum mi le explic. Astept cu cea mai mare nerabdare urmatoarea ta carte ! Evoluam si-mi place grozav !

  11. Pera esti masochist ? 🙂 A fost o gluma. 🙂
    Oricum, sunt de acord cu tine despre ce ai scris, dovada sunt copii de bani gata care nu stiu sa aprecieze ceea ce au mostenit, in timp ce altii pornind de
    foarte jos devin miliardari.

    Cred ca suferinta intr-o anumita limita este buna pentru psihic, dar daca depaseste “bunul simt” cum se intampla prin Africa sau lumea islamica atunci e nasol.
    Pana la urma cei mai civilizati oameni de pe Pamant si apropiati de conceptul de Personalitate Alfa sunt cei care traiesc in zonele imbelsugate si lipsite de
    suferinta.

    Acum daca eu as avea putere absoluta si as putea salva lumea, ma intreb, ce ar trebui sa fac? sa opresc suferinta in lume sau sa ii las asa, ca suferinta ii va salva singura? Eu as tinde
    catre scaderea suferintei in lume, dar in sensul, sa zicem, al pacii, al opririi razboaielor, nu in sensul de a ii lua pe cei napastuiti de soarta acasa la mine si sa ii tin pe mancare toata viata. Asta ar fi ridicol. 🙂

    Doua lucruri mai am sa spun: unde ai gasit testul acela cu suferinta din copilarie, sa mi-l spui ca sunt curios si spor la noua ta carte, abia astept sa o cumpar
    ( asta cand o sa am bani :)) ).

  12. Bună Pera și mulțumesc pentru articol. Are moralã puternica si ” strigatoare la cer” pt unii, este ușor sã te plângi și să ceri , să vezi ce face si ce nu face celălalt, e greu însă să acționezi. Avem nevoie fiecare sa ne facem o introspecție , să analizăm, apoi de un plan și cel mai greu e să acționăm. Toată viața învățam,apar oportunități și este nevoie doar să fim deschiși și totul va fi bine. Atitudinea este totul!

  13. Draga Pera,
    Am gandit si eu acelasi lucru de cateva ori. Nu mi-as schimba parintii si nu as schimba absolut nimic din ceea ce am trait pentru ca m-au consolidat ca OM si nu ca leguma, pentru ca altfel nu as sti sa apreciez si sa valorific ceea ce (pot sa) am in viata.
    Multumesc ca mi-ai improspatat aceasta valoroasa lectie !

  14. Apreciez sinceritatea si curajul cat si adevarul din spatele acestui articol. Si vazand cu cata atentie raspunzi comentariilor pe pe blog si pe de facebook si cu cata daruire scrii frecvent diverse articole, chiar ma gandeam cum reuseste Pera toate astea? Banuiam, dar acum stiu sigur ca reuseste cu multa truda si uneori cu mult zbucium interior. De ce ne miram oare ca si Pera este in acest club al oamenilor si ca are si el emotii negative sau pareri subiective?

    Si chiar ma gandeam ca tot acest timp de a raspunde la diverse comentarii ale celor care poate nici nu citesc tot ce scrii tu Pera si nici nu incearca sa gaseasca si singuri raspunsurile cautate, ar putea fi mai bine folosit pentru scris si iata ca din cate vad si tu simti asta. Dar te-as ruga sa nu uiti ca tocmai de aceea poate ai creat un blog si o pagina de facebook, pentru ca nu toti citesc tot ce scrii tu si nu incearca sa caute raspunsuri, tocmai pentru ca sa ii ajuti si pe acei care nu citesc atat cat ar trebui, sau poate doar nu inteleg, cei care nu sunt inca dispusi sa munceasca atat cat ar trebui sau poate dor nu reusesc inca.

    Cred ca ar fi util daca vrei sa spui ce te-a facut sa scrii acest articol. Au fost comentarii sau mesaje negative care te-au suparat sau doar constati cu tristete o stare la niste oameni cu care nu esti de acord si pe care vrei sa ii indemni sa se schimbe?

    Nu sunt intru totul de acord cu ce ai spus pentru ca ideea ca poate unii au de facut niste greseli si de invatat niste lectii nu corespund decat asazisei legi a karmei, a destinului infailibil, insa vocatia si personalitatea alfa cred eu ca este una legata de legea iubirii care este superioara. Prin faptele noastre putem usura karma celorlalti, ii putem feri de suferinte si de greseli. Dar asta presupune asa cum ai spus si tu un preaplin, care intr-adevar nu se obtine stand cu mainile in san in confort.

    Pe de alta parte insa, evolutia nu inseamna neaparat suferinta si aici sunt de acord cu Dana, ca ne putem reprograma subconstientul, in asa fel incat sa aducem binele si confortul in viata noastra in acelas timp cu evolutia. Este desigur mult mai greu si o cale mai periculoasa pentru ca poti cadea usor in adormirea de care vorbeai intr-un articol trecut. Si mai este problema ca unii dintre noi suntem inclinati prin mostenirea genetica si prin experientele vietii sa credem ca doar calea suferintei aduce evolutie- aceasta este o programare subconstienta. Dar cu credinta si iubire putem sa lasam binele si fericirea in viata noastra si totusi sa ne pastram spiritul treaz. Daca te pregatesti de razboi atunci il vei atrage, pentru ca de fapt nu crezi suficient ca poate fi doar pace. Trebuie sa te pregatesti de pace cu toata credinta. Dar aceasta pregatire presupune ca fiecare sa inteleaga pe ceilalti si sa nu ii sminteasca prin faptele sale, sa le inteleaga zbuciumul dar si faptul ca poate au alte inclinatii si alte abilitati si implicit alte nevoi legate de evolutie.

    Nu prea imi sunt nici mie prea clare toate astea, dar cred ca suferinta nu este o nevoie ci o alegere- nu suferim pentru ca doar asa am putea evolua ci pentru ca alegem sa facem asta in anumite momente pentru ca avem convingerea ca asa putem rezolva mai usor sau mai repede ceea ce dorim. Si cred ca desi pare mai sigura este o alegere inselatoare, pentru ca ne poate abate de la drumul vocatiei care in esenta este cel al iubirii si nu al karmei.

    Si eu insa ca si tine Pera si ca probabil multi din cei care citesc ceea ce scrii suntem tentati sa alegem calea suferintei , pentru ca asa suntem subconstient programati. Dar nu este neaparat calea cea mai buna, pentru ca raul de fapt nu exista ci este doar o lipsa a binelui cum spunea Einstein. Noi doar avem impresia ca unele lucruri sunt rele, dar daca tot credem ca este atat rau in lume de ce sa alegem sa il tot cautam in loc de a-l ocoli? Desigur mai ramane sa si stim si sa reusim sa facem asta… Asadar traisca psihologia si slujitorii ei si sa ne bazam pe dovezile stiintific documentate nu doar pe observatii empirice date de simturile si de convingerile noastre subiective.

  15. Există un film cu Arnold Schwarzenegger cu un titlu sugestiv care ar putea să fie și titlul articolului de mai sus STAY HUNGRY (1976)

  16. Foarte bun materialul ca toate celelalte in care eu ma regasesc. da asa este trebuie sa ne pregatim din timp si tot timpul pentru ‘monstrii’ care isi fac aparitia cand nici nu te astepti. spun asta pentru ca eu personal am o lupta de acest gen:’ cand aproape totul era roz in viata mea m-am trezit cu ceva monstruleti aparuti din locul la care ma asteptam cel mai putin(adica nu ma asteptam deloc) ,cu, care inca mai lupt, pentru ca atat de mare a fost neasteptarea incat si lupta este pe masura. Multumesc Pera pentru materiale!

  17. Vad ca acest articol a dat nastere unor polemici. Umila mea parere este ca fiecare interpreteaza ceea ce citeste, intr-un mod subiectiv.

    Pentru mine, povestea pe care a citit-o azi, are mare impact, spunadu-mi:

    1. Mobilizeaza-te si treci la lupta!
    Hai sa materializam energia pe care o aduce acest text, sa o tranformam in actiune, sa ne suflecam manecile si ne construim propria viata, pas cu pas! Sa pastam si sa folosim ce este bun si sa dam la o parte ceea ce ne impiedica!

    2. Cine ma sustine in evolutia mea si cine nu?

    3. Sa ies din zona mea de confort, implica o lupta interioara a motivelor, pentru inceput. Ce este important pentru mie? Ce am facut/ ce fac sa-mi indeplinesc visele? De ce am renuntat sa mai visez? Care sunt consecintele inactivitatii mele?……

    4. Ok. Sa zicem ca am un obiectiv/scop/dorinta. Ce fac zilnic sa ajung sa-l bifez pe lista realizarilor? Ce am facut in ultima saptamana? Vine Pera cu acest articol si ma avertizeaza: “Vezi ca de ceva vreme nu ai mai lucrat la indeplinirea dorintei/scopului/obiectivului!”

    Si as mai putea continua.

    Multumesc Pera pentru energia transmisa si pentru ca ma faci sa-mi pun intrebari!

    Cu recunostinta,
    Alina

  18. Inca odata mi se confirma ca atitudinea unora este “daca nu pot sa fac ceva mai bun, macar sa arunc cu pietre in ceea ce construiesc altii”.
    Pera, iti multumesc pentru articol si iti spun ca ar fi minunat ca o mare parte din el sa fie prinsa in noua ta carte. Eu as denumi acest capitol : Evolutie / Stagnare / Involutie
    Succes !

  19. Israelul??? Un stat MILITARIST,format prin cuceriri teritoriale,lagare,deportari si crime impotriva umanitatii,tolerat de SUA si Europa!!! Atata timp cat nu va cadea la pace cu palestinienii si cu tarile vecine, ACOLO NU VA FI PACE!

    1. Cine doreste sa invete oamenii la o munca in exces,sa faca bine sa inceapa acest lucru cu faptul de a-i invata acest lucru pe comunistii din fostul URSS. Pentru casunt pregatiti si au experienta.

  20. Răspund cu întârziere. Acest articol, ca multe altele este plin de pilde.ca orice fabula, orice legenda, orice istorie. Fiecare înțelege ce vrea și cât vrea sau poate.Cat il duce mintea. Sunt mulți care nu ar înțelege o iotă din toate astea și ar vrea sa-i conduci de mânuță prin viață sa aibă pe cine da vina. …Am trecut prin multe și după o alegere făcută, istoria se repeta. Nimeni, cred eu, nu alege suferinţa, dar ne lovim de oameni, situații care ne fac să suferim. Sa luptam. Nu luam sabia sau tunul pt asta, ci voința. Incercam cu dragostea si iubirea, compasiune și altruism. Dar trebuie sa avem satisfacții. Să primim ce dăm sau măcar o parte.Foamea da de-a dreptul, indiferent de ce natura e.Eu iubesc prea mult pe ceilalți și mai puțin pe mine…Aici am de lucrat.Cind voi reuși sa mă așez in fața lor voi evolua și mai mult. Mulțumesc Pera.

  21. “eu nu am vazut un om puternic, sanatos si plin de iubire fara un trecut plin de lupte. ” – NB: Pera e.. leu, asa ca fapt divers. Nu toti acorda aceeasi relevanta procentului din fiecare din cele trei: puternic, sanatos si plin de iubire.
    Iaodi, te rog corecteaza adresa lui Daniel Mois, “invingeMstresul.com”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Fii la curent cu noutățile direct pe Facebook: