articol
Nu iti suni parintii. Deloc.
Sambata seara. Oxana Novacovici tot butoneaza la telefon.
 
Suntem la Bizzcamp in Tusnad, dupa o zi plina de activitati si lenevim fiecare in felul lui.
 
Ma gandesc ca ce scrie e legat de expozitia pe beauty ( Beauty full days) pe care o face in Timisoara peste o luna.
 
Ma intorc si eu un pic la jocul meu si peste 10 minute Oxana ma intreaba:
 
“Ai timp sa te uiti putin peste ce am scris?”
 
“Pff. Ma uit, dar sunt mega obosit si nu promit ca pot sa-ti dau si feedback de calitate pana maine dimineata”, zic eu.
 
“Nu-i nimic”, insista ea. “Doar asa rapid, nu e nevoie de feedback”.
 
“Hai sa vedem”, rasuflu eu usurat.
 
Pe telefonul ei, o pagina de notes care incepe asa:
 
“Nu iti suni parintii. Deloc.”
 
Hai sa nu fiu chiar asa categorica.
 
Din Paste in Craciun, de sarbatori, de zile de nastere si cand ai nevoie de o reteta din aia ca la mama acasa, sa iti impresionezi prietenele sau iubitul cu abilitatile tale de gospodina ce (nu) esti.
 
Si parca ai mii de scuze sa explici de ce nu se formeaza singure numerele cu eticheta “Mami meu” sau “ Tati meu”.
 
Azi a fost o zi prea grea si nu am energie.
 
Nu mai vreau sa ii incarc si pe ei.
 
Lasa ca sunt bine.
 
Vad si ei ce postezi pe facebook sau din mesajele ce le dau.
 
Ce sa mai vorbesc zilnic atat cu ei, ca doar nu o sa le povestesc de 3 ori ce am mancat la pranz si cina.
 
Sunt asa de ocupata cu jobul, cu familia, cu sala, cu obligatiile ce se intorc zilnic cu atat de multa tenacitate.
 
Lasa ca au fost si ei copii.
 
Au fost sau poate inca mai sunt?
 
Sau poate e supararea din tine stransa cu usa si nu mai lasa loc sa intre sau sa iasa un nou suflu in relatia voastra?
 
Poate usa dintre voi este demult inchisa? Cheia uitata sau pierduta?
 
Eu nu stiu in cazul tau cum e.
 
Zi-mi tu ce mocneste acolo sub covor.
 
Ma gandesc insa la mine si stiu ca nu a fost totul in trecut presarat cu zaharel.
 
Ti-au dat-o. Ti-au dat-o uneori tare.
 
In suflet, poate si in visuri, in corp... or fi lasat urme metodele lor pedagogice pe care macar odata in viata le-ai urat mai mult ca orice pe lumea asta .
 
Dar stii ce?
 
Cred ca stiu de ce nu ii suni - si inteleg acum perfect.
 
E logic!!!!
 
Cum sa suni sa intrebi de sanatate pe cineva care e mereu langa tine, in tine cu tine si peste tine?
 
Cum sa ii suni pe parintii tai cand tu ii cari zilnic in carca, intr-o particica a fiintei tale?
 
Cum sa ai rabdare sa ii intrebi de toate cele cand e zi de zi cu tine mama si tata pe care ii ai in al tau " EU".
 
De fapt in al tau "NOI".
 
Imi spui ca parintii nu ii alegi.
 
E o minciuna ! Nu incerca sa imi vinzi gogosi acum.
 
Ai ales cu grija si cu tenacitate pe care mama si pe care tata sa ii ai cu tine zi de zi in mintea ta si in sufletul tau.
 
Si cum ne place drama si suferinta mai mult ca viata linistita - cum ar fi ea de plictisitoare fara un pic de suferinta si martiriu - alegem sa caram in spate imaginea cea mai defectuoasa si dureroasa pe care o putem avea despre parinti.
 
O mama ce nu iti ofera afectiunea pe care ti-ai dorit-o ca si copil, un tata care nu te baga in seama atunci cand vii la el cu primul tau camionas lipit din lut pentru ca e prea obosit de la atata lucru ca sa te mai observe si pe tine cu acele maruntisuri.
 
Si acum plateste scump.
 
Scump .
 
Dublu sau chiar triplu. Defapt ce vorbesc? Ai pus un pret pe care sigur sa nu si-l poata permite.
 
Astazi ei nu mai sunt parintii care NU te-au insotit la primul tau concert la pian, NU mai sunt cei care te-au certat in fata prietenilor si te-au facut de cacao.
 
Dar tu pe aia i-ai ales si ii arati lumii atunci cand te iei in gura cu partenerul, sau cand te certi cu angajatii, cu colegii, su seful, cu lumea si le spui tu ce sa faca pentru ca asa trebuie.
 
Nu mai trebuie.
 
Ti se tot spune de copilul interior. Ca trebuie sa il vindeci si sa-l eliberezi.
 
Da de restul neamurilor cand ai in planuri sa te ocupi?
 
Cand le faci bagajele si ii lasi sa plece odata spre viata lor reala, ca sa iti fie si tie din nou dor de ei?
 
Deschide ochii si vezi, vezi in sfarsit! Nu te uita doar!
 
DESCHIDE OCHII SI VEZI!
 
Sunt alti oamenii acum, care te iubesc in felul lor, stangaci sau poate coplesitor, cu fire carunte in par, cu alte griji.
 
Griji de oameni ce imbatrinesc si invata cu fiecare zi cat de scump platesti pentru o conexiune autentica cu copilul tau in prezent daca nu ai stiut sa o creezi la timpul ei.
 
E un cost enorm pentru ca el a ramas inca acolo, in copilarie cu ei, cei de atunci.
 
“Doamne, iarta-i ca nu AU STIUT ce fac!”
 
Acum poate inteleg dar poate fi prea tarziu.
 
Nu pot sa il sune in trecut, sa-l aduca in prezent, sa-l iubeasca si rasfete mai mult decat copilul devenit azi adult ( cel putin fizic) ii lasa.
 
Si daca vrei cu adevarat sa traiesti acum te indemn sa incepi cu a nu mai fi "NOI " .
 
Fii "TU" si fa ca parintii tai sa apara din nou in jurul tau, alaturi de tine, in viata reala si nu doar in cea imaginara si distorsionata.
 
E o separare pe care trebuie sa o faci atunci cand in realitatea ta nu se simte acea acceptare a trecutului, o maturizare a sufletului si iubire.
 
Numai asa vei putea sa ajungi sa ii cunosti acum, cu adevarat, si sa simti ce inseamna puterea iubirii parintesti.”
 
Mesajul Oxanei se incheia exact asa.
 
Brusc.
 
Dar mai e nevoie de ceva?
 
Sa mai adauge ea ceva? Sa mai adaug eu?
Distribuie acest articol pe reteaua ta preferata de socializare
Profită de resursele de dezvoltare personală
pe care le-am pregătit timp de 10 ani!
imagine-news
0 COMENTARII
Intră în discuție. Lasă mesajul tău mai rapid cu contul de social media.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Fii la curent cu noutățile direct pe Facebook: