Indeplineste-ti-visurile-asa-cum-a-luat-michael-phelps-aurul-la-olimpiada-8-medalii

Nu am urat nimic mai mult in viata asta decat sa lucrez dupa un program., sa fiu ordonat si discipinat.

Eu vroiam sa fiu LIBER, sa nu mi se spuna ce sa fac, sa ma exprim si sa ma misc liber.

Intotdeauna am avut mari probleme cu oamenii pentru ca nimeni, niciodata, nu se putea baza pe mine.

Am luptat mult sa imi castig libertatea, sa nu dau socoteala nimanui pentru ceea ce fac, sa am ziua doar pentru mine si sa ma pot bucura de viata in ritmul meu.

Am reusit in momentul in care mergeam la facultatea de psihologie, in primul an. Nu aveam bani in buzunar, nu mai aveam prieteni sau viata sociala, nu aveam iubita dar aveam ceea ce era cel mai important pentru mine in viata:

LIBERTATE

Si eram fericit.

Apoi, au trecut lunile si anii si am inceput sa lucrez cu pasiune si entuziasm la visurile mele.

Am inceput sa le si realizez.

Am scris carti, am absolvit facultatea de psihologie, mi-am pornit afacerea si multe alte visuri despre care am sa povestesc mai pe larg.

Acum insa vreau sa vorbim despre cum poti tu sa iti indeplinesti rapid si eficient visurile si sa iti atingi scopurile folosindu-te de cateva lectii simple invatate pe pielea mea in ani de zile de dat cu capul de perete.

Prima oara cand mi-am dat seama ca vreau sa fiu productiv si efcient a fost dup ace mi-am scos prima carte. Eram un om liber care facea ce vroia el, insa a durat prea mult sa scriu prima carte. Lucram doar pentru mine si pentru pasiunea mea insa doream din adancul sufletului meu sa fac lucrurile mai bine, mai repede, sa fiu mai profesionist.

Eram fericit ca pot sa impartasesc din lectiile mele de viata cu oamenii care ma citeau insa o faceam mult sub capacitatea mea de lucru.

Atunci s-a nascut pentru prima oara dorinta de a ma organiza un pic. Era ciudat, insa imi doream sa fiu disciplinat si efficient, de data asta nu pentru ca imi spunea cineva ca trebuie sa o fac ci pentru ca imi dadeam seama ca am o sansa unica in aceasta viata, sunt inca tanar , am potential si nu vreau sa irosesc sansa ce mi-a fost data. Sansa de a face lumea mai buna si sansa de a trai o viata implinita.

Insasi tipul meu de personalitate nu imi permitea sa fiu disciplinat si ordonat, asa ca a urmat o batalie mare.

De ce e nevoie de productivitate si eficienta?

In primul rand, a trebuit sa imi gasesc motivatia personala pentru a deveni mai productiv.

Mi-am dat seama ca tot ce faceam era pentru mine, era munca mea si erau rezultatele mele. Mi-am dat seama ca viata este scurta. O insiruire de scantei si de aceea trebuie sa faci din fiecare scanteie o flacara care sa arda la intensitatea ei maxima.

Am vazut cat de vulerabili suntem in fata bolilor, a suferintelor, a obiceiurilor noastre proaste, in fata mortii.

Nimeni nu e scutit.

Sunt un optimist incurabil insa un optimist realist. Si eu si tu vom muri.

Pentru mine, tot ce conteaza este sa las ceva in urma mea in timp ce traiesc o viata implinita. O viata implinita inseamna sa traiesti o viata plina de lucruri care au sens pentru tine. Pentru mine libertatea si contributia ce o aduc lumii sunt valorile principale dupa care traiesc.

Asadar, cum fac ca atat timp cat am sanatatea si puterea, sa construiesc ceva durabil?

Doar muncind in fiecare zi, cu pasiune, la visurile si scopurile mele.

Am sa ma odihnesc destul cand am sa mor. Acum, traiesc si muncesc. De ce sa dureze 2-3 ani sa scriu o carte cand o pot face in 6 luni? De ce sa aman lucrurile pe care vreau sa le fac cand nu stiu ce ma asteapta in ziua de maine? De ce sa nu traiesc fiecare zi la potentialul ei maxim cand am o sansa unica?

Asadar, am decis sa devin eficient si productiv. Si pentru asta am facut singurul lucru pe care stiu eu sa il fac bine.

M-am educat.

Ce inseamna randament?

Sa nu uitam ca am fost totusi student la Politehnica timp de 5 ani

Legile fizicii spun ca randamentul inseamna capacitatea de productie a unui muncitor, a unei masini intr-o unitate de timp data tinand cont si de consumul necesar.

Sper sa nu apesi x-ul din dreapta sus a paginii .  Imediat terminam cu fizica.

Randamentul tau, eficienta, reprezinta rezultatele tale tinand cont de timpul si energia pe care le-ai depus ca sa obtii acele rezultate.

Ca sa traduc acum in limbajul nostru de zi cu zi, daca la 70 de ani ai o pensie din care traiesti,  ai 2 prieteni care te viziteaza si te rogi sa treaca o zi fara sa te doara ceva, te-ai descurcat onorabil. Altii au murit, altii sunt la casa de batrani sau bolnavi in faza terminala.

DAR CA SA OBTII ACESTE REZULTATE TI-A LUAT 70 DE ANI SI TOATA ENERGIA VIETII TALE.

Asadar, ai un randament extrem de slab. Esti veriga slaba.

Cum iti cresti randamentul? Cum faci sa ai rezultatele exceptionale cu timp si energie minima?

Asta e o intrebare la care daca raspunzi corect, ai toate sansele sa traiesti o viata implinita si sa intampini moartea cu zambetul pe buze.

Eu am o varianta, care suna asa:

Motivul pentru care majoritatea oamenilor din ziua de azi dau un randament foarte slab in viata lor de zi cu zi, in toate aspectele vietiilor, este pentru ca cea mai pretioasa resursa a lor le este furata chiar sub ochii lor.

ATENTIA SI CONCENTAREA sunt cele mai pretioase resurse pe care noi ca fiinte umane le avem.

Cu ajutorul lor fiinta umana isi poate focalize puterea mintii asupra unui singur lucru si poate avea rezultate excelente. Astfel, omul a cucerit planeta noastra.

Astazi, atentia si concentrarea ne sunt bombardate de televizor, email, telefon mobil, zgomote, imagini, UN POTOP DE INFORMATII, iar mintea umana NU ESTE PREGATITA si DESTUL DE EVOLUATA pentru volumul acesta urias de informatii.

Astfel, in timpul unei zile facem cate putin din fiecare.

Putina munca, putin divertisment,  putina socializare, putina relaxare, cate putin din fiecare iar dupa ani de zile in care faci cate putin din fiecare si in mod superficial cu ce te alegi?

CU NIMIC. Ai muncit un pic, ai avut cativa prieteni si cateva relatii, te-ai distrat un pic, ai construit un pic, ai adunat un pic si vezi ca NU AI DEFAPT NIMIC.

Dovada, pensionarii de azi. Imi pare rau sa o repet cum am facut-o si in alte articole. Stiu sigur ca sunt cativa pensionari care ma citesc si am conversat cu o parte din ei, insa asta este adevarul. De ce nu avem o majoritate de batrani fericiti si impliniti cu vietile lor?

Pentru ca in viata nu au dat randament in munca pentru pasiunile si visurile lor.

Astazi, prin toate mijloacele, atentia si concentrarea ne sunt furate prin toate metodele posibile. Si daca tu nu te autoeduci ca macar cateva ore pe zi sa le petreci atent si concentrat in munca pentru scopurile si visurile tale, cu ce te vei alege peste ani?

Cu un rahat pe bat!

Daca resursa mentala cea mai pretioasa pe care o detinem este concentrarea, care ne este furata, primul pas pentru a devenii din nou puternici si stapani pe voata si realizarile noastre, este sa intram in cea mai pretioasa stare in care se poate afla o fiinta umana, si anume CONSTIENTA.

Sa devenim constienti ca ne furam singuri din calitatea vietii noastre atunci cand petrecem ziua facand din toate cate putin si nimic bine.

Cand raspundem la telefon de fiecare data cand suna si cand permitem sa fim intrerupti oricand ne cauta cineva la telefon, pe email sau la usa, DEVENIM SCLAVII celor care ne intrerup pentru ca le aratam ca suntem disponibili pentru ei la orice ora si in orice conditii.

Sa devenim constienti ca pentru noi toti ziua are 24 de ore si avem doar o cantitate limitata de energie si daca nu investim cea mai mare parte din timp si energie in lucrurile care sunt CELE MAI IMPORTANTE pentru noi , sa nu plangem cand timpul va trece si noi suntem in situatii nefericite. Ne-am facut-o cu mana noastra pentru ca nu am investit timp si energie acolo unde conteaza cu adevarat si nu am construit o viata asa cum ne dorim.

Mergem la lucru sa muncim pentru altii in loc sa dam tot ce avem mai bun pentru a muncii pentru noi, ne uitam la filme, mergem la discoteca, tragem betii si frecam menta, stam in fata calculatorului si devenim niste purcei si apoi incercam sa gasim o scuza pentru situatia in care ne aflam.

“Nu e vina mea! Asa vrea Dumnezeu. Parintii sunt devina. Soarte e devina si nu am  noroc in viata”

Hai sa fim seriosi. Se cheama simplu,  LENE, se cheama COMODITATE si este o stare in care mult prea multi oameni se balacesc asteptand minuni. Sa devenim constienti de acest lucru este primul pas catre o viata extraordinara.

Din fericire, exista pe langa cea mai pretioasa resursa mentala ( concentrarea) si cea mai pretioasa stare in care se poate afla un om ( constienta) si cea mai pretioasa forma de energie pe care fiecare om o are insa intr-o doza foarte mica: VOINTA

Vointa este arma cu care lupti pentru a avea o viata mai buna si este singura ce te poate scoate din mediocritate.

Am studiat carti, am studiat dvd-uri si seminare, am incercat si experimentat tot ce am putut. M-am trezit sa alerg diminetile la ora 5, am incercat sa stau nedormit 48 de ore, am baut cate 2 litrii de ceai verde in fiecare seara ca sa am ochii ca 2 felinare pana dimineata, am incercat sa ma dresez singur. Am incercat DE TOATE. Am stat de vorba cu oameni foarte organizati si disciplinati si am incercat sa aplic toate invatamintele lor.

Pana la urma am ajuns la un echilibru intre toate acestea astfel incat sa am si o viata echilibrata si sa imi ating scopurile.

Pasii de actiune pe care daca ii aplici ITI GARANTEZ ca vei indeplini in acest an mai multe scopuri si visuri ca in oricare al an sunt urmatorii:

1. Visuri si scopuri

Pentru asta ai nevoie de un caiet al visurilor. Dupa ce vei citii aceste randuri vei vedea cum arata un caietl al visurilor si am sa ti-l dau ca exemplu pe al meu. Este foarte important sa ai un astfel de caiet pentru ca e important ca mintea ta sa inceapa sa lucreze in favoarea ta si a visurilor tale.

Cand nu ai scop si vis in viata, ce faci cu timpul si energia ta? Le consumi aiurea.

Cand ai un scop si un vis poti canalize timpul si energia catre indeplinirea scopului si ghici ce? VEI REUSI. Asta e o promisiune.

Eu mi-am cumparat un caiet al visurilor cu 80 de RON pentru ca avea coperta faina, citate misto in interior si un dvd cu filme in care ti se explica importanta de a avea un vis si un caiet al visurilor. Evident, iti poti lua un caiet simplu. Prima oara scrii pe o foaie 100 de scopuri si visuri pe care tu le ai.

Ai citit bine 100 ( o suta). Nu te opresti pana nu umpli cateva foi cu 100 de scopuri si visuri.

In caietul visurilor, fiecare foaie e impartita in jumate. In jumatea de sus se pune o poza mare si colorata ( decupata din revista sau scoasa de pe google la imprimanta) cu visul sau scopul , iar in jumatea de jos se scrie cat mai detaliat care este visul si scopul si cum A FOST EL INDEPLINIT.

Din nou, ai citit bine. Oricat de departe esti de visul sa scopul tau, vei scrie despre acel vis CA SI CAND L-AI INDEPLINIT DEJA. Pentru ca mintea se va comporta cu totul altfel iar materializarea visului tau va deveni mult mai simpla. Si mai rapida.

2. Jurnal

Apoi, se ia un alt caiet care se cheama jurnalul visurilor. Acesta este un emlement foarte important daca vrei ca visurile sa nu ramane doar visuri ci sa devina si realitate.

Jurnalul visurilor este oglinda perfecta a omului care esti TU.

Pentru ca in jurnal, ai primele 5 pana la 10 visuri pe care vrei sa le indeplinesti cel mai repede.

In fiecare zi, inainte sa te culci deschizi jurnalul si scrii repede ce ai facut IN ZIUA AIA pentru visul tau.

Daca dupa 30 de zile, raspunsul tau la intrebarea “ Ce am facut azi pentru visul meu” este NIMIC, ori nu este un vis pe care il doresti cu adevarat, ori esti un mare mincinos si TE MINTI SINGUR ca vrei un lucru cabd defapt nu il vrei ORI iti lipeste energia ca sa iti duci la indeplinire visul.

Nu te pot ajuta daca nu iti doresti cu adevarat un lucru sau daca te minti singur.

Dar daca iti lipeste energia, am studiat materiale ale expertilor in productivitate, studii facute pe sportivi de performanta si am sa iti ofer GRATUIT educatia pentru a fi super productiv in munca pentru visurile tale.

Este un pdf pe care il stii si se cheama Puterea ta interioarta. Ai in el TOT ce e nevoie ca sa te mobilizezi sis a lucrezi ZILNIC cu rezultate pentru visul tau. Daca inca nu ai citit acest pdf gratuit, ai un link spre el putin mai jos.

Vreau inca o data sa subliniez importanta unui jurnal al visurilor. Inainte sa folosesc caietul si jurnalul visurilor, foloseam doar vizualizarea. Adica ma gandeam ca fain o sa fie cand imi voi atinge scopul. Mintea te ajuta si lucreaza la ceea ce te gandesti cel mai mult. Iti indeplinesti gandurile pe care le gandesti cel mai mult.

Am scris o carte, mi-am urmat vocatia si am terminat facultatea de psihologie, am o relatia excelenta cu o femeie minunata, mi-am inceput afacerea si organizez excursii.

5 visuri indeplinite de care sunt foarte mandru.

Doar ca RANDAMENTUL a fost slab. Mi-a luat 6 ani sa indeplinesc aceste visuri.  6 ani de educatie, munca, efort si perseverenta.

In 2009 a fost primul an in care am testat caietul visurilor si jurnalul visurilor.

Multam Dodo si Raul, doi baieti extraordinari care la doar 19 ani a lor ne-au invatat pe toti cei din echipa noastra o lectie despre vis cum nu ne-a invatat nimeni si nici noi nu am fost in stare sa descoperim singuri.

Astazi, la nici un an de cand am auzit de caietul si jurnalul visurilor mi-am indeplinit 12 ( doisprezece ) visuri noi.

Asadar, 5 visuri in 6 ani, 12 visuri in 9 luni. Randamentul?

3. Ritualurile

Nu este destul sa ai un caieti si un jurnal al visurilor. Asa cum am zis, va trebui sa muncesti zilnic pentru indeplinirea scopurilor tale. Pentru asta ai nevoie de energie si sanatate. IAr pentru asta am creat un material excellent in care ai tabele, explicatii, studii de caz facute pe sportive de performanta si lectiile lor pe care le poti aplica de azi,  totul mura in gura ca sa iti cresti enorm energia si productivitatea.  Link spre pdf-ul Puterea ta interioara

Dovada si puterea exemplului meu

Cred ca esti satul de atatea teorii motivationale si legi ale atractiei pe care le vezi in fiecare zi peste tot.

Ei bine, eu pot sa imi sustin modelul si cu dovezi si ti-l recomand si tie pentru simplul motiv ca pentru mine functioneaza de minune.

Cand m-am apucat sa scriu lista cu 100 de visuri pe la 50 m-am oprit. Pe la 60 deja nu mai imi venea nimic in mine. A durat 2 luni sa strang lista de 100 dar m-am incapatanat si nu mi-am inceput caietul pana cand nu am avut lista.

Apoi, mi-am cautat poze potrivite si am inceput sa lipesc si sa scriu.

Asa cum am zis mai sus, in momentul in care am inceput sa folosesc pe langa vizualizare si caietul si jurnalul visurilor, randamentul a crescut enorm de mult. De la 5 visuri in 6 ani, la 12 in 9 luni.

Am sad au cateva exemple

Vis 1

Cand am fost mic, am cantat la pian cativa ani. Mi-a placut foarte mult si eram extraordinar de talentat. Apoi, dupa 5 ani de pian, la scoala generala mi s-a spus ca informatica si calculatoarele sunt de viitor si  nu mai are rost sa pierd vremea la pian. Au trecut 20 de ani de atunci pana cand m-am hotarat sa imi reiau pasiunea. Insa nu aveam pian. Mi-am trecut in caietul visurilor o poza cu o pianina si mi-am dorit enorm sa am una si sa pot exersa acasa in fiecare zi, pentru ca doar astfel poti sa fii bun, exersand zilnic.

Ca sa dau si mai multa putere visului meu, am inceput sa merg la o profesoara de la scoala de arte din Timisoara, Steluta Dinulescu, o femeie extraordinara si i-am spus ca vreau sa invat sa cant Chopin. Totusi  pentru ca nu exersam zilnic, progresul era greoi. Mi-am propus ca pana la sfarsitul anului 2009 sa am pian unde locuiesc si sa exersez zlinic. Au trecut 8 luni si in data de 30.10.2009 in camera mea de lucru am chestia asta:

Acum invat sa cant un vals de chopin, care atunci cand il voi stapanii bine va suna asa si promit ca am sa ma filmez si am sa pun pe youtube intepretarea mea: http://www.youtube.com/watch?v=cxG-kOTMgaA&feature=PlayList&p=7045359DDFEB95F2&playnext=1&playnext_from=PL&index=18

Vis 2

Tot cand eram mic maica-mea m-a dus cu forta la un bazin de inot si antrenorul de acolo m-a aruncat in apa si m-a terorizat astfel incat nu am mai vrut sa aud de inot timp de 15 de ani.

Apoi, cam pe la 22 de ani, am descoperit singur beneficiile si placarea inotului. Mi-am dat seama cat de mult bine imi face fizic, psihic si spiritual sa inot timp de 50 de minute. Totusi, in 2008 m-am trezit ca in Timisoara nu mai exista nici macar un singur bazin.

Stiam ca este sportul care ma implineste cel mai mult si totusi nu puteam sa il practic.

In 2009 mi-am trecut in caitul visurilor ca voi face inot de cateva ori pe saptamana toata viata mea chiar daca trebuie sa construiesc singur un bazin.

In 2009 au aparut primele bazine , un Spa si inca un bazin insa era foarte departe si imi lua mult timp, timp pe care nu il aveam, asa ca visul meu a intarziat sa se indeplineasca.

La sfarsitul lui 2009, am descoperit un club care se cheama inot-masters si m-am inscris in el. De unde locuiesc acum, merg 5 minute pe jos pana la bazin.

Intodeauna mi-am dorit sa particip la un concurs de inot insa nu am avut ocazia pentru ca nu sunt inotator profesionist. Ocazia insa a aparut si data de 21.11.2009, am participat la cupa DKMT unde au fost participant amatori din Ungaria si Romania, toti facand parte din cluburi de inot.

Cel de pe culoarul 2, in slipi albastrii sunt eu:

Si acum, sa vezi o faza care pe mine m-a lasat cu gura cascata. Am intrat pe site la club sa caut niste poze sa le pun in acest articol. Nu stiu cine era responsabil cu pozele si habar nu am avut ca in galeria de poze se afla o poza cu mine. Am descoperit-o azi si inima a inceput sa imi bata mai repede cand am vazut poza pe care mi-am pus-o in caietul visurilor este izbitor de asemanatoare cu poza in care am fost suprins. Este 12 ianuarie 2010 cand scriu acest articol si azi vad pentru prima oara poza pusa la acest link http://www.timisoara.inot-masters.ro/poze/ .

Ce mai e de spus?

Visurile devin realitate, ti-o spune un om care o traieste pe pielea lui si nu e nimic intamplator. E doar autoeducatie.

Vis 3

Niciodata nu am avut bani sa imi scot cartile la o editura. Ca sa scoti 300 de carti iti trebuie minim 1000 de euro. Cand am terminat prima mea carte aveam doar datorii, ce sa mai vorbim de 1000 de euro ca sa imi scot cartea cu banii jos. Am facut cheta la prieteni si m-a ajutat Andreea sa imi scot cartile la o tipografie. Apoi, pentru ca nu am avut bani sa platim cartile la prima tipografie, cand am scos a doua carte a trebuit sa mergem la alta tipografie si tot asa. Eram datori la 3 tipografii, acum 2 ani.

Cand am inceput sa am vanzari, am inceput sa platesc si din datorii. A fost greu si umilitor. Asa ca mi-am propus sa am propia mea editura ca sa nu mai trec prin umilinta aceea niciodata. Vali a facut o sigla, si am gasit impreuna cu partenerul meu Daniel Zarnescu, numele editurii noastre, care urma sa se cheme Stepout Publishing House.

Am trecut in caietul visurilor sigla si am asteptat sa se intample minunea.

In 10.12.2009, m-a sunat Daniel si a spus ca a bagat actele si primim 10 ISBN-uri, adica putem scoate 10 titluri pe propria noastra editura.

In 20 decembrie 2009 am scos 1000 de bucati din cartea Arta seductiei iar vanzarile merg excelent, in februarie probabil ne vom acoperi investitia.

Asa arata coperta spate a primei mele carti scoase la propria editura:

Daca vrei sa vezi ce contine cartea, o poti face aici: http://www.artaseductiei.ro/produse-as

Pe langa aceste 3 visuri mi-am mai indeplinit 9 dar nu am sa ocup acum timpul si spatial detaliindu-le pe toate.

Printre aceste 9 se numara:

-          Sa am un venit lunar de 2000 de euro

-          Sa organizez o serie de bootcamp-uri pe tema Personalitate alfa

-          Sa am o solutie automatizata pentru trimisul comezilor

Pe langa ele mai am 83 de visuri printre care se numara:

-          Sa fac rafting pe Zambezi

-          Sa merg in Tibet

-          Sa ma inscriu la Toastmasters international

-          Sa fiu doctor in psihologie

-          Sa scot Personalitate alfa in engleza

-          Sa am grija de parintii mei

-          Sa fac patratele

Le voi indeplini si apoi am sa imi propun 1000. Am sa fac atat cat pot si am sa imi duc potentialul cat de departe ma vor tine puterile. Sunt aici sa facem asta impreuna.

Le voi indeplini si apoi am sa imi propun 1000. Am sa fac atat cat pot si am sa imi duc potentialul cat de departe ma vor tine puterile. Sunt aici sa facem asta impreuna.

Am o rugaminte astazi, poate mai mare decat oricand. Foloseste –ti vointa si scrie-mi cateva randuri la sectiunea de comments de mai jos.

Am nevoie sa stiu de la tine 3 lucruri ca sa ne putem sincroniza mai bine:

1. Ai mp3 player? Te ar ajuta articolele sa fie si in format audio si sa le asculti? Am sa fac si articole audio pe langa cele scrise daca vad interes din partea ta
2. Cum ti-ar place sa arate un caiet al visurilor pe care s ail folosesti tu?
3. Scrie-mi parerea ta despre ce am scris mai sus, scrie-mi cele mai importante visuri ale tale, scrie-mi daca ai de gand sa iti faci un caiet al visurilor si un jurnal.

In incheiere te las cu un filmulet pe youtube cu rezumatul ultimului bootcamp. Cum arata peisajul, ce activitati am facut si cum au fost oamenii poti vedea in acest scurt filmulet:

Cu respect,

Pera Novacovici

Succesul este comemorat, esecul este uitat!

Am parcurs un drum lung impreuna si imi place sa cred ca a fost prima parte din drum. Unii dintre cititori sunt pe acest blog de ani de zile, altii de saptamani sau luni.

Mi-ar place sa stiu ca daca ai citit ceea ce eu am scris, indiferent ca au fost articole, pdf-uri, carti sau orice alt material, ai devenit o persoana un pic mai buna.

Daca este asa, atunci priveste cu speranta inainte pentru ca in 2010 am sa te trag dupa mine intr-un fel in care nu a mai facut-o poate nimeni. Munca la acest site, forum si comunitate care poarta numele de Personalitate alfa este o reflectie a ceea ce sunt si eu ca persoana.

Pentru mine, imi doresc ca 2010 sa fie un an in care munca pe care o fac pentru oamenii interesati de dezvoltarea personalitatii si potentialului lor sa fie cel mai productiva an al vietii mele.

Ma simt parca un demon ma biciuieste si imi urla in urechi:

“ Ridica-te, ridica-te, ori ti-ai uitat chemarea? Sus, sus, incepe-ti opera”

Acesta e mesajul meu pentru tine la trecerea dintre ani.

Incepe-ti opera!

Eu am 29 de ani acum si ma gandesc cu bucurie la cat de multe lururi am facut de cand mi-am descoperit vocatia. A fost greu insa am avut zambetul pe buze in toti cei 6 ani ce au trecut din ziua cand am stiut ce am sa fac pentru toata viata.

Totusi, sunt atat de multe lucruri pe care as fi vrut sa le fac si nu le-am facut.

Si cand ma uit la motivele pentru care nu le-am facut, sunt doar scuze.

Si stii ce? Scuzele nu au nicio greutate in cantarul vietii.

Care sunt faptele tale? Ele spun totul despre tine.

Azi, si tu si eu avem ceea ce meritam. Fiecare decide daca ceea ce are azi e mult sau putin insa te asigur ca e exact ceea ce meritam.

Pentru ca acesta e nivelul nostru actual si acestea sunt abilitatile pe care le avem. Este adevarul simplu fara sa fie pictat in culorile calde ale scuzelor si a mintirii de sine.

Pentru noi toti, este loc de mult mai bine.

Si va fi mult mai bine.

Inainte sa te las sa treci in noul an, vreau sa facem ceva impreuna.

Macar pentru o clipa sa simtim ca in acest scop comun al vietii noastre, dezvoltarea personalitatii si a potentialului adormit din noi, nu suntem singuri.

Acesta e motivul pentru care am scris acest mesaj, ca sa simti ca sunt aici, ma gandesc la tine si te vad ca pe fratele sau sora mea in lupta vietii.

Imi doresc sa crestem si sa evoluam impreuna.

Daca citesti acest mesaj, scrie-mi inapoi orice iti vine la comenturi, mai jos.

Daca ai simtit ceva in suflet cand ai citit aceste randuri imagineaza-ti ca eu simt al fel cand cititorii imi scriu inapoi.

Mai mult, arata ca nici eu si nici tu nu suntem singuri. Arata ca pe acest drum al dezvoltarii si al evolutiei suntem multi si nimic nu poate sa ne opreasca sa ne atingem scopurile, visurile si sa ne indeplinim dorintele oricat de nebunesti ar parea.

Asta e combustibilul meu si asta ma face sa tin steagul sus in fiecare zi.

La multi ani, tinteste sus, cat de sus poti tu in 2010. Visatorii schimba lumea si isi schimba viata.

Doar succesele sunt comemorate, esecurile sunt uitate.

Cand toate greutatile vietii se abat asupra ta, LUPTA! si  afla ca nu duci aceasta lupta de unul sau de una singura.

Cand simt ca se apropie o lupta in viata mea, am multe feluri de a ma motiva.

Unul din ele este sa citesc poezii pe care le-am gasit de-a lungul anilor.

Ai mai primit de la mine poezii si iti mai dau inca una azi.

Se cheama Decebal catre popor si sper sa te intorci la aceasta poezie de fiecare data cand simti ca incepe o lupta asa cum fac si eu.

Cu respect,

Pera Novacovici

Decebal către popor

Viaţa asta-i bun pierdut
Când n-o trăieşti cum ai fi vrut!
Şi-acum ar vrea un neam călău
S-arunce jug în gâtul tău:
E rău destul că ne-am născut,
Mai vrem şi-al doilea rău?

Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moş îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănţuit.

Cei ce se luptă murmurând,
De s-ar lupta şi-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orişicare laş fugar!
Murmurul, azi şi orişicând,
E plânset în zadar!

Iar a tăcea şi laşii ştiu!
Toţi morţii tac! Dar cine-i viu
Să râdă! Bunii râd şi cad!
Să râdem, dar, viteaz răsad,
Să fie-un hohotit şi-un chiu
Din ceruri până-n iad!

De-ar curge sângele pârău,
Nebiruit e braţul tău
Când morţii-n faţă nu tresari!
Şi însuţi ţie-un zeu îţi pari
Când râzi de ce se tem mai rău
Duşmanii tăi cei tari.

Ei sunt romani! Şi ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un întreg popor
De zei, i-am întreba: ce vor?
Şi nu le-am da nici lor pământ
Căci ei au cerul lor!

Şi-acum, bărbaţi, un fier şi-un scut!
E rău destul că ne-am născut:
Dar cui i-e frică de război
E liber de-a pleca napoi,
Iar cine-i vânzător vândut
Să iasă dintre noi!

Eu nu mai am nimic de spus!
Voi braţele jurând le-aţi pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Şi-n zei! Dar vă gândiţi, eroi,
Că zeii sunt departe, sus,
Duşmanii lângă noi!

Increderea si respectul de sine in dragoste ( cu exemple)

Increderea in sine in Dragoste si exemple ( Extrase din cartea Cei sase stalpi ai increderii in sine de Nathaniel Brandon)

Acest articol este un omagiu adus celei mai bune carti despre increderea in sine pe care am citit-o.

Nu este greu să observi importanţa respectului de sine în ceea ce priveşte succesul relaţiilor intime. Nu există o barieră mai mare în calea fericirii romantice decât teama că nu merităm dragostea şi că vom avea de suferit. Asemenea gânduri fac ca profeţiile să se materializeze.

Dacă am un sentiment ridicat de valoare a propriei persoane şi cred că pot fi iubit, atunci am şi fundamentul pentru a-i aprecia şi a-i iubi pe ceilalţi. Relaţia de dragoste este ceva firesc; bună-voinţa şi grija sunt ceva firesc. Am ceva de oferit; nu am sentimentul că-mi lipseşte ceva; am tipul acela de surplus emoţional pe care îl canalizez spre dragoste.

Dar dacă nu am respect şi nu mă bucur pentru ceea sunt, am foarte puţin de oferit – cu excepţia nevoilor mele neîmplinite.

Din pacate, foarte multe relatii apartin unor oameni care isi satisfac reciproc nevoi, nu a unor oameni care se iubesc pe baza unor sentimente de atractie, respect si valorizare reciproca.

Din cauza lipsurilor emoţionale, avem tendinţa să-i consideram pe ceilalţi în principal surse de aprobare sau dezaprobare.

Nu îi apreciem pentru ceea ce sunt în realitate.

Ii vedem doar din punct de vedere a ceea ce pot face sau nu pot face pentru mine. Nu cautam persoane pe care le putem admira şi cu care putem împărţi bucuriile vieţii.

Cautam oameni care nu ne condamnă – şi care probabil vor fi impresionaţi de persoana noastra şi de fata pe care o arătam celorlalţi.

Capacitatea noastra de a iubi rămâne sub­dezvoltată. Este unul dintre motivele pentru care încercările noastre de a avea o relaţie eşuează adesea – pentru că respectul de sine este absent.

Am auzit cu toţii la un moment dat remarca: „Dacă nu te iubeşti pe tine, nu vei putea să-i iubeşti nici pe ceilalţi.” Mai puţin înţeleasă este cealaltă jumătate a poveştii. Dacă simt că nu pot fi iubit, este greu să cred că altcineva mă poate iubi. Dacă nu mă accept pe mine, cum să accept dragostea ta faţă de mine? Căldura şi devotamentul tău sunt confuze: sunt bulversat, pentru că „ştiu” că nu pot fi iubit. Sentimentele tale pentru mine nu pot fi reale, de încredere sau de durată. Dacă nu simt că pot fi iubit, dragostea ta pentru mine devine un efort de a umple jn gol, iar acest efort te va obosi în cele din urmă.

Chiar dacă refuz să recunosc în mod conştient sentimentul că nu pot fi iubit, chiar dacă insist că sunt minunat, părerea proastă despre mine / rămâne una profundă şi va submina încercările mele de a avea o relaţie. Devin pe nesimţite un sabotor al dragostei.

Aştept dragostea, dar fundamentul securităţii interioare nu există. In schimb, există o teamă secretă, aceea că sunt menit să trăiesc doar durere. Aşa că aleg pe cineva care în mod inevitabil mă va respinge sau mă va abandona. (La început voi pretinde că nu ştiu acest lucru, aşa , că drama va fi dusă la bun sfârşit.) Sau, dacă aleg pe cineva cu care există posibilitatea să fiu fericit, slăbesc relaţia cerând asigurări şi garanţii nesfârşite, fiind extrem de posesiv, provocând tot timpul  catastrofe sau mici fricţiuni, încercând să controlez totul prin dominare, găsind căi de a-mi respinge partenerul înainte ca partenerul să mă respingă pe mine.

Câteva exemple ne vor arăta cât de des intervine respectul scăzut faţă de sine în sfera relaţiilor intime:

„De ce mă îndrăgostesc întotdeauna de persoana nepotrivită?”, m-a întrebat o pacientă. Tatăl ei abandonase familia când ea avea şapte ani, iar mama îi spusese ţipând, în mai multe rânduri: „Dacă nu mi-ai fi făcut atâtea necazuri, poate că tatăl tău ar mai fi fost încă aici.” Ca adult, ea „ştia” că soarta ei este să fie abandonată. „Ştia” că nu merită dragostea nimănui. Acum încerca să aibă o relaţie cu un bărbat. Conflictul era rezolvat alegând un bărbat – de obicei însurat – căruia în mod clar nu îi păsa de ea astfel încât să o susţină pe termen lung. I se dovedea că sentimentul de tragism al vieţii era justificat.

Când „ştim” că suntem damnaţi, ne comportăm în moduri în care realitatea să se potrivească cu ceea ce „ştim”. De vreme ce „convingerile” noastre nu pot fi puse sub semnul îndoielii, ne sabotăm pe noi înşine.

Un bărbat se îndrăgosteşte, o femeie răspunde sentimentelor lui şi se căsătoresc. Dar nimic din ceea ce face ea nu îl poate determina să se simtă iubit pentru mai mult timp; este nesăţios. Cu toate acestea, ea perseverează. Când în sfârşit ea îl convinge că îl iubeşte şi nu mai există nici o urma de îndoială, începe să se întrebe dacă nu cumva şi-a stabilit un standard prea jos. Se întreabă dacă ea este într-adevăr-bună pentru el. în cele din urmă o părăseşte, se îndrăgosteşte de o altă femeie şi o ia de la capăt.

Toată lumea ştie faimoasa glumă a lui Groucho Marx, care spunea că nu ar deveni niciodată membru al unui club care ar încerca să-1 facă să devină membru. Este exact ideea pe care cei care au un respect scăzut faţă de sine o aplică în viaţa sentimentală. Dacă mă iubeşti, cu siguranţă ca nu eşti destul de bun pentru mine. Doar cineva care mă va respinge este un destinatar acceptabil al devotamentului meu.

O femeie se simte satisfăcută să-i spună soţului ei, care o adoră, toate punctele de vedere din care alte femei îi sunt superioare. Dacă el nu este de acord, îl ridiculizează. Cu cât el se poartă mai pasional, cu atât ea se poartă mai crud. într-un final, îl oboseşte şi el divorţează. Ea este îndurerată şi uimită. Cum 1-a putut judeca atât de greşit?, se întreabă ea. Dar în curând îşi spune: „Am ştiut mereu că nimeni nu mă poate iubi cu adevărat.” A ştiut mereu că nu poate fi iubită, iar acum are dovada.

Tragedia vieţii multor oameni este că, având de ales între corec­titudine şi oportunitatea de a fi fericiţi, aleg întotdeauna „corectitu­dinea”. Este satisfacţia finală pe care şi-o permit.

Un bărbat „ştie” că destinul lui nu este să fie fericit. Simte că nu merită. (Şi, în plus, fericirea sa i-ar uimi pe părinţii lui, care nu au fost niciodată fericiţi.) Dar când întâlneşte o femeie pe care o admiră şi de caré se simte atras, iar ea îi răspunde la fel, este fericit. Pentru un moment, uită că realizarea pe plan sentimental „nu este pentru el”. Dând curs bucuriei, el uită pentru moment că şi-a schimbat părerea faţă de sine şi nu se mai simte aliniat la „realitate”. Intr-un final, bucuria declanşează anxietatea pentru că simte că nu s-a aliniat la modul în care trebuiau să se întâmple lucrurile. Pentru a-şi reduce anxietatea, trebuie să-şi reducă bucuria. Astfel că, mânat în mod inconştient de o logică profund înrădăcinată a părerii faţă de sine, începe să-şi distrugă relaţia.

Incă o dată observăm modelul de bază al autodistrugerii: dacă „ştiu” că soarta mea este să fiu nefericit, nu trebuie să permit să devin confuz, în cazul în care realitatea îmi arată că pot fi fericit. Nu eu trebuie să ajustez realitatea, ci realitatea trebuie să se ajusteze la mine şi la ceea ce ştiu eu despre modul în care funcţionează şi trebuie să funcţioneze  lucrurile în cazul meu. ,..De observat că relaţia nu trebuie distrusă întotdeauna în întregime, ca în exemplele de mai sus. Se poate ca relaţia să continue, ca să-mi dovedesc că nu pot fi fericit. Mă pot înhăma la un proiect denumit cum să mă  străduiesc să fiu fericit sau cum să lucrez la relaţia mea. Pot citi cărţi despre ‘fn acest subiect, să particip la seminarii, la sesiuni de lecturi sau la şedinţe K de psihoterapie cu scopul declarat de a fi fericit în viitor. Dar nu acum, nu astăzi. Posibilitatea de a fi fericit în prezent este prea înspăimântătoare.

Ceea ce trebuie să facem cei mai mulţi dintre noi, indiferent cât de paradoxal ar putea suna, este să avem curajul să tolerăm fericirea fără să ne sabotăm pe noi înşine.

Anxietatea provocată de fericire este ceva curent. Fericirea poate declanşa voci interioare care să ne spună că nu merităm acest lucru sau că acest lucru nu va dura mult, că vom da greş, că părinţii mei vor suferi să audă că sunt mai fericit decât au fost ei vreodată, că viaţa nu este aşa, că toţi ceilalţi vor fi invidioşi sau că mă vor urî, că fericirea este doar o iluzie, că, dacă nimeni nu este fericit, eu de ce aş fi?

Ceea ce trebuie să facem cei mai mulţi dintre noi, indiferent cât de paradoxal ar putea suna, este să avem curajul să tolerăm fericirea fără să ne sabotăm pe noi înşine, până când nu ne va mai fi frică şi ne vom da seama că nu ne va distruge (şi nici că nu trebuie să dispară). Mai demult, le-am spus pacienţilor: „vedeţi dacă puteţi avea o zi fără să faceţi nimic care să vă submineze sentimentele bune – iar dacă nu reuşiţi, nu disperaţi; vă reveniţi şi încercaţi să fiţi fericiţi. O asemenea perseverenţă este fundamentul respectului de sine. Mai mult, trebuie să ne luptăm cu aceste voci distructive, nu să fugim de ele; să ne angajăm într-un dialog interior; să le provocăm pentru a  afla motivele; să răspundem cu atenţie şi să evităm non-sensul – ca şi  cum am avea de-a face cu persoane reale; şi să le diferenţiem de vocea eu-lui nostru de adult.

Pentru niste pasi de actiune pentru iubire si relatia de cuplu, Florina scrie o serie de articole dedicate acestui subiect: http://www.creativitatea.com/blog/serie-de-articole-creativitatea-in-relatia-de-cuplu/

Pana la articolul urmator va las cu inca o serie de poze din bootcamp, de la Speedy: http://picasaweb.google.com/novapera2005/BootcampPersonalitateAlfaPozeSpeedy#