Introdu e-mail-ul și te voi învăța, printr-un mini curs de 8 lecții, cum să îți descoperi vocația!
*Prin abonarea la newsletter îți exprimi acordul de a folosi datele tale pentru a putea comunica cu tine și accepți termenii și condițiile noastre. Informațiile tale nu vor fi niciodată distribuite unor terți.
articol
Priveste consecintele din viata ta si vei sti ce ai gresit - ep.2

Asa cum povesteam in episodul trecut, aicirana sufletesca de la 9 ani si-a lasat amprenta asupra intregii mele vieti de tanar si adult, marcand orice efort, interactiune si rezultat, zi de zi pentru aproape 30 de ani.

Faptul ca merit mai putin ca altii, ca sunt nevrednic, ca daca e sa am ceva trebuie sa muncesc de 10 ori mai mult ca altii doar ca sa merit, a facut din mine un Sisif, nevoit sa urc bolovanul pana in varf de munte doar ca el sa se pravaleasca inapoi si apoi sa fiu nevoit sa o iau de la capat.

Oamenii au ras de s-au spart cand au citit povestea din articolul trecut cu fata care a venit cu sticla de vin sa ma invite sa petrecem majoratul ei impreuna, doar noi doi, iar eu am refuzat-o.

E o poveste amuzanta acum, asa cum sunt majoritatea intamplarilor dupa ce trec anii peste ele.

Insa atunci, nu a fost nimic distractiv.

Banii, sanatatea, iubirea - toate sufereau din cauza ca eu imi puneam singur bete in roate, din cauza lipsei de iubire de sine, respect de sine, acceptare de sine.

Frica de moarte, ridiculizare, esec si lipsa de iubire

Cat de mult poate sa indure un om? Ei bine, a trebuit sa ajung la 30 de ani, timp in care totul era greu, mult mai greu decat e natural si normal.

Si cu tot greul asta, eram un om care isi descoperise vocatia, care scrisese deja 2 carti, care avea o relatie de cuplu de aproape 3 ani de zile si locuia cu iubita in propriul apartament.

Si evident, pentru ca viermele indoielii era tot acolo, am reusit sa pierd totul.

Relatie - mi-am luat viteza.

Sanatate - obez la 90 de kile.

Vocatie - nu mai aveam inspiratie sa scriu.

Pentru ca eu nu credeam ca merit lucruri bune, odata ce am avut cate ceva bun din marile aspecte ale vietii, a inceput sa imi fie frica sa nu le pierd, ca simteam ca nu le merit.

Si ce se intampla cu lucrurile de care ti-e frica?

De ce ti-e frica….nu scapi.

Ei bine, acesta a fost marele punct de cotitura in viata mea.

Pierdusem totul.

Doar ca atunci cand pierzi totul, devii cu adevarat liber.

Odata cu durerea pierderii, s-a nascut pentru prima oara ceva in mine: un curaj cum nu am simtit pana atunci.

Ce mi se mai putea intampla? Sa mor. In mine insumi, eu murisem deja. 

Uneori in viata trebuie sa te opresti din dorinta de a avea recompense imediate si sa iti predai intreaga viata, sufletul, pe tine insuti, unei cauze. Sa dai un sens existentei tale, unul care sa te multumeasca pe tine. Sa devii un activist pentru ceva de care iti pasa cu adevarat.

Si sa mergi pe acel drum mult, poate pentru totdeauna.

Am realizat ca in viata, nu ma pot baza pe nimic exterior, oricat de mult as vrea sa cred in lucruri exterioare.

Partenerul de cuplu, e o fiinta cu un drum ce ii apartine, oricat de comune ar fi drumurile voastre la un moment dat. Nu ii poti cere sa devina umbra ta, sa nu se miste decat la comanda ta si sa nu aiba dorinte proprii, care ar putea sa fie in conflict cu nevoile tale.

Sanatatea, oricat de multa grija ai avea de ea, o poti pierde din motive ce raman etern necunoscute.

Banii, cariera, reputatia, se pot duce pe apa sambetei si practic, poti pierde totul.

Si astfel, stiind ca tot ce cred ca imi apartine de fapt nu e al meu, am ramas eu si cu sufletul meu, pe care am decis sa nu il mai tradez niciodata pentru ca doar el mi-a fost alaturi, partener de drum, doar el va ramane cu mine si vom merge impreuna oriunde ne va duce viata.

Asa ca am jurat credinta eterna sufletului meu si i-am promis ca orice voi castiga sau voi pierde, nu va fi niciodata mai important ca relatia dintre mine si el.

Si astfel, la 30 de ani, a inceput o poveste de iubire intre mine si sufletul meu, si pentru prima oara, toate fricile, devalorizarile, sentimentele de rusine, ridiculizare, esecurile, nu au mai contat atat de mult.

Din acel moment nu am mai permis nimanui, nici chiar mie, sa imi mai devalorizeze sufletul.

Tata a plecat? Sa fie sanatos. E dreptul lui sa isi faca alegerile si sa traiasca cu ele, ba chiar mai mult, acum il inteleg mai bine ca niciodata ca nu era fericit si implinit, ca avea propriile lui lupte sufletesti. 

Iubita a plecat? Sa fie sanatoasa, ii multumesc pentru drumul impreuna si pentru tot ce a fost frumos precum si pentru lectille nepretuite, un pic dureroase, dar hei!, nu exista fitness fara febra musculara ( valabil si pentru suflet)

Nu castig destui bani? Inseamna ca inca nu mi-am dezvoltat suficient abilitatile, ca nu stiu ce am de oferit valoros, ca nu stiu sa imi vand produsele si serviciile, nu am invatat destul despre economie si piata. Dar toate astea sunt in puterea mea sa le stapanesc daca imi doresc.

Tot ceea ce este in exterior, poate fi rezolvat dar niciodata inainte de a fi rezolvat ceea ce este in interior.

Si ce este in interior? Cu cine trebuie sa ma asez la masa discutiilor prima si prima oara, inainte de a porni in orice aventura exterioara?

Ai ghicit.

Cu sufletul.

Cum si-a schimbat busola interioara directia? Cum am dobandit puterea interioara?

”Ce facem acum?”, mi-am intrebat sufletul. ”Nu avem nimic, nicio resursa exterioara”, i-am spus.

”Iubita ne-a parasit, suntem mai grasi cu 25 de kile de grasime, nu prea mai scriem pe blog, nu prea mai vindem carti deci bani nu avem, si cam trebuie sa o luam de la zero, la 30 de ani”.

Iar sufletul a raspuns:

”Ce vom face acum e simplu. Ne vom folosi resursele interioare pentru a genera mai apoi resurse exterioare. Prima oara avem nevoie de energie fizica, de sanatate, asa ca primul lucru urgent si important este dieta, mersul la sala si odihna.

Pentru asta vom folosi vointa si entuziasmul ca sa ne mobilizam iar apoi disciplina si rabdarea pentru a ramane pe drumul dezvoltarii si evolutiei pentru cat mai mult timp, poate pentru totdeauna.

Apoi, odata cu redobandirea energiei fizice, vom putea sa fim productivi in munca noastra zilnica si ne vom aduce aminte ca avem o misiune pe pamant, de la care am deviat des pana azi, insa nu vom mai devia niciodata.

Nu uita, ce anume te-a salvat din nisipurile miscatoare cand erai aproape sa te scufunzi de tot? Ce anume a facut sa castigi bani din pasiunea ta, psihologia, ce anume ti-a reconstruit stima de sine, ce te-a facut sa fii atragator ca barbat cand nu aveai nimic?”

Am raspuns fara ezitare:

”Vocatia. Vocatia, vocea care m-a chemat sa imi indeplinesc misiunea ne-a ghidat si ne-a salvat. Datorita ei ne-am trezit in ultimii ani plini de motivatie interna si entuziasm, cu chef de munca, am scris, am citit, ne-am educat, am creat carti, am invatat cum sa ne promovam, sa facem marketing si cum sa vindem pentru ca mesajul nostru de incurajare sa ajunga la cat mai multa lume.

Vocatia ne-a ajutat sa ramanem pe drum si sa nu deviem, sa stim tot timpul in ce directie ne indreptam.

Lucrurile au inceput sa mearga prost cand am tradat vocatia pentru a ne refugia in iluziile vietii exterioare, iar pretul platit a fost piederea a tot ce am dobandit pentru a intelege care ne sunt prioritatile in viata si ca neglijarea lumii interioare e un pret scump de platit.

De azi, vocatia va fi motivul pentru care ne trezim si spre ea va merge energia noastra stiind ca sadind si ingrijind semintele, vom culege roadele.

Facandu-ne munca cu iubire, zi de zi, fara a mai astepta alte beneficii decat placerea pe care o obtinem traindu-ne misiunea, mergand pe acest drum al imbunatatirii continue, sunt sanse mari, asa cum deja am experimentat, ca beneficiile exterioare sa apara: bani, prieteni, relatii, calatorii, stil de viata.

Insa nu vom mai face greseala sa le vedem ca pe scopuri finale ci doar ca roade ale felului in care ne traim viata. Ca si o consecinta. Ca un bonus.

Sensul si scopul nostru este sa muncim cu iubire pentru a darui ceea ce ne vine usor sa daruim: pe noi insine, pentru a alina suferinta oamenilor asa cum putem noi sa o facem cel mai bine, prin talentele innascute, comunicare, relationare, incurajare, educatie.

Iar misiunea suprema este sa le spunem oamenilor sa creada ca fiecare are o misiune, o vocatie, pe care doar el in felul sau unic o poate duce la indeplinire. ”

Asadar, dupa ce am pierdut totul, am realizat ca de fapt ceea ce credeam ca imi apartine, aspecte ale lumii exterioare, erau doar iluzii, doar o reflectare a ceea ce sunt si ceea ce stiu si pot, adica a lumii mele interioare.

Resursele exterioare sunt doar o consecinta a resurselor interioare.

Si astfel, am inceput la 30 de ani noua mea viata.

Saraca in afara, insa extrem de bogata inauntru.

M-am facut pe mine bogat, facandu-mi nevoile putine si punand la loc de cinste relatia mea cu mine:

Iubirea de sine

Respectul de sine

Acceptarea de sine

Increderea in mine

Sinceritatea fata de mine

Prima oara fata de mine, fara sa le mai astept vreodata de la cineva din exterior.

Iar asta avea sa imi aduca in curand si bogatia exterioara pe toate planurile.

Vei vedea cum si mai exact, cum poti face si tu acest lucru, in episodul 3.

 

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

 

Distribuie acest articol pe reteaua ta preferata de socializare
articole similare
Ești condamnat la sărăcie prin meseria ta?

Arată-mi și numește-mi un psiholog milionar în dolari (român)…

Citeste articolul
De ce m-ai făcut dacă n-ai bani?

  Pe la 15 ani asta o întrebam pe…

Citeste articolul
COMENTARII
Intră în discuție. Lasă mesajul tău mai rapid cu contul de social media.

Termeni și condiții