articol
 Am sa zic ceva de mama ta - cu orice risc ep.1

 

 Inainte sa iti spun ce am de zis despre mama ta, vreau sa intelegi cum am ajuns in punctul in care sa ma risc chiar asa.

 ”Vreau sa iti spun ceva. In primul rand, eu te voi accepta exact asa cum esti pentru tot restul vietii noastre. Nu te judec. Am observat insa ceva si simt nevoia sa iti spun, iar tu faci ce vrei cu informatia asta.”

 Asa a inceput discutia cu prietenul meu care ma stia de o viata. Eram la un pahar de wisky si la o poveste. Cu cateva saptamani inainte iesisem din nou in oras, seara, tot la un wisky.

”Cand am iesit ultima oara la un pahar, am observat ca ai baut 4 wisky-uri duble si erai doar un pic ametit. Eu am baut doar unul simplu. Nu am vrut sa iti spun nimic atunci insa trebuie sa iti zic acum.

Toleranta si rezistenta ta la alcool e foarte mare, si asta este un semn care anunta ca esti pe un drum pe care nu stiu daca vrei sa continui. Nu stiu daca tu ti-ai dat seama de asta, dar eu simt ca este datoria mea sa iti atrag atentia. ”

Prima mea reactie a fost defensiva:  

”Ba, sa stii ca intamplarea face ca in ultimele 3 luni am baut vreo 2-3 sticle de wisky, si am mai iesit de cateva ori in oras sau in club, dar nu beau zilnic. ”

Realitatea era ca beam constant. Si ca devenisem foarte rezistent la cantitati tot mai mari de tarie.

In seara aceea, dupa ce a plecat prietenul meu de la mine, am ramas singur si am plans.

Stiam ca sunt vulnerabil la vicii si dependente.

Stiam ca am avut probleme cu jocurile pe calculator, cu mancarea, cu jocurile de noroc, cu pornografia, cu workoholismul si cate alte comportamente de alinare a stresului si a durerii interioare.

Stiam ca am suferit traume in copilarie, si ca asta te face vulnerabil la anumite slabiciuni umane, insa acum, cand tata era in pamant dupa 30 de ani de alcoolism, si imi jurasem ca orice ar fi, chiar daca voi avea toate dependentele din lume, cea de alcool nu o voi avea sigur pentru ca in primul rand nu imi place gustul de alcool, oricare ar fi el, stiam ca nu mai pot continua asa.

Toata psihologia pe care o stiam nu era suficienta.

Era ceva mai mult, era ceva mai profund si mai subtil care ma chema sa caut.

Sa caut, sa descopar si sa inteleg daca mai exista speranta pentru mine si pentru altii ca mine sau nu.

Si poate te intrebi: ce dracu are povestea asta de a face cu maica-ta?

Totul.

Este ceva ce mama ta a facut cand tu erai inca din burta ei si apoi continuand cu primii ani de viata.

Acel ceva face creierul tau sa fie modificat in asa fel incat nu va avea nicio sansa in fata dependentelor, fie ele de substanta sau de comportament.

Practic, viitorul tau este decis in primii ani de viata fara ca tu sa stii.

Dar acum, vei afla adevarul, vei descoperi cauza cea mai profunda a suferintelor tale ce au dus la dependente si vei afla si calea spre eliberarea de demonii dependentelor.

Ca si cand asta nu ar fi suficient, societatea in care ajungi ca si tanar si apoi adult, este construita sa profite de pe urma oamenilor vulnerabili la dependente, fluturandu-le substante si oferindu-le posibilitatea sa manifeste comportamente pentru care trebuie sa plateasca sa isi ia doza.

Lucrurile astea se stiu in anumite cercuri.  Crezi ca e intamplator ca ai junk food, jocuri si farmacii peste tot? Mall-uri peste tot, circ si paine la TV?

Ei stiu pe ce o sa isi dea oamenii banii si singurul lor scop e sa-ti ia, nicidecum sa te ajute sa te vindeci.

Pe nimeni nu intereseaza sa te faci bine!

Asta a fost vestea proasta.

Vestea buna: ne putem vindeca.

Banuiesc ca vrei sa fii un om liber. Si eu imi doresc.

Si am crezut ca a fi liber inseamna sa imi afirm independenta in fata mamei, sa plec de acasa si sa ma intretin singur.

Apoi am crezut ca independenta inseamna sa nu mai am sefi care sa imi spuna ce sa fac si cum sa fiu si sa imi fiu propriul sef.

Apoi am crezut ca a fi liber cu adevarat inseamna sa am venituri pasive si sa calatoresc prin lume.

M-am inselat si am inteles asta dupa ce le-am facut pe toate cele de mai sus.

Nu am fost niciodata liber, pentru ca lanturile dependentelor mele m-a tinut atat de strans incat nu am miscat un deget.

Corpul, mintea si sufletul meu erau sclavii unor forte care ma depaseau, pana le-am inteles.

Cand le-am inteles, in secunda respectiva, m-am eliberat pentru ca am stiut ca desi va urma un proces de eliberare si vindecare, pasii sunt simpli, nu e nevoie sa ma grabesc si ii pot face si eu si oricine altcineva.

Si tatal meu i-ar fi putut face si abia acum inteleg cu adevarat cum poti ajuta orice om dependent de o substanta sau un comportament.

Cu tatal meu nu am reusit decat un pic, spre sfarsitul vietii lui, insa pentru el a fost prea tarziu.

Cu mine, cu tine si cu cei ca noi, voi reusi MULT mai bine.

Nu vei afla informatia asta in prea multe locuri.

Daca vrei sa stii despre sursa majoritatii suferintelor tale, despre stiinta care demonstreaza asta si sa te eliberezi poate pentru prima oara in viata de lanturile dependentelor, citeste in continuare. 

Ai observat ca suma viciilor ramane constanta?

Cand nu faci sex, parca vrei sa manci. Cand nu faci sex si nu manci, vrei sa bei.

Cand nu faci sex, nu manci si nu bei, vrei sa mergi la shopping.

Sau stai pe net.

Sau te joci.

Cand te lasi de fumat, te ingrasi pentru ca simti nevoia sa bagi ceva in gura constant.

Daca munca este activitatea de care esti dependent, activitatea continua, daca stai 5 minute jos fara sa faci nimic o iei razna pentru ca un om dependent uraste sa ramana cu sine, treaz si lucid, fara doza de medicament care ii aduce eliberarea temporara de chinul de a fi ”el insusi”, de a trai in propriul sau corp.

Fie ca ai un viciu preferat cu care iti dai capatul, fie ca le rulezi intre ele astfel incat nu ajungi in prapastie cu niciunul dar cu toate astea viciile te consuma pana la epuizare, cumva nelinistea ta interioara, agitatia, fricile, depresia sau golul interior ce nu se umple niciodata, raman la acelasi nivel.

M-am luptat toata viata mea cu dependentele.

Si tatal meu s-a luptat cu ele.

Aveam ceva in comun si nu reuseam sa identific ce anume.

La el, 30 de ani de alcoolism.

La mine,  15 ani de combinatii de substante sau comportamente diferite, dar tot pe acolo eram.

Cand eram sarac, nu ieseam din casa si nu aveam nicio substanta la indemana, citeam ca disperatul.

Citeam pentru ca puteam sa fug de realitatea asta si de trairile mele in lumea personajelor din cartile pe care le devoram.

Apoi, am avut primul calculator, internet si primele buticuri cu junk food.

Consecintele: 4 ani de World of Warcraft, masturbare zilnic si 25 de kile in plus pe mine.

Cine ar fi stiut despre ce e vorba, ar fi vazut un Pera extrem de vulnerabil, un dependent extrem de orice substanta sau comportament care ii iese in cale pentru a potoli o durere ascunsa, adanca si misterioasa ce nu putea fi identificata. ( in cateva clipe iti voi explica de ce nu avem nicio sansa la inceput in fata dependentelor).

Cand am mai crescut si am avut acces la nivelul urmator, am imbratisat diversitatea noilor mele dependente cu inima deschisa: femei, alcool si munca.

Chiar si alcool, pe care am jurat ca nu voi pune gura niciodata pentru ca eram dezgustat de ce vedeam la tata.

Astfel, m-am trezit intr-un punct al vietii mele in care aveam de ales sa raman la fel, prins la pamant de lanturile dependentelor, niciodata cu adevarat liber de demonii mei interiori, sau sa ma eliberez.

Am decis sa fac orice e nevoie pentru a ma elibera si pentru a intelege daca exista vreo sansa reala de vindecare pentru cei ca mine, si fara sa o mai lungesc prea mult, l-am descoperit pe Gabor Mate.

Prima oara i-am urmarit cateva materiale video pe youtube si apoi i-am luat cartea.

In the realm of Hungry ghosts - close encounters with addiction.

Ce spune stiinta?

Stresul mamei, declanseaza modificari in creierul fatului si a copilului nou nascut care pregatesc terenul pentru vulnerabilitatea la dependente.

Exista 3 factori pentru a creste un copil sanatos la cap:

  • Prezenta fizica a parintilor

  • Iubirea parintilor

  • Armonizarea emotionala

Primele doua nici nu vreau sa le contest. Exista si mame care isi arunca copiii nou-nascuti la tomberon insa ele sunt o exceptie rara.

Ceea ce lipseste aproape cu desavarsire in societatea vestica este a treia componenta: armonizarea emotionala.

Armonizarea emotionala

Pentru ca mintea copilului sa se dezvolte armonios si sanatos, e nevoie de o atmosfera placuta acasa: bucurie, fericire, liniste, calm, iubire, comunicare, feedback, atingeri si afectiune.

Pentru ca traim intr-o societate in care stresul este ceva firesc, s-ar putea ca mama si tata sa aiba problemele lor:

  • Probleme de cuplu

  • Probleme sexuale

  • Dependentele ambilor sau a unuia dintre ei

  • Stresul

  • Probleme cu banii

  • Probleme la munca

  • Probleme cu socrii

  • Grija zilei de maine

  • Boli

Te las pe tine sa te gandesti si la altele.

Ei bine, aceste probleme ”normale” in multe familii duc la lipsa armonizarii emotionale incepand chiar din clipa cand copilul este inca in burta mamei.

David Code, care a scris cartea Copiii prind totul: cum stresul parental e toxic pentru copii , spune cum stresul mamei afecteaza direct copilul in viata de dinainte de nastere si produce modificari in creier despre care vom vorbi imediat.

Deasemenea, studii despre care putem sa citim in cartea lui Gabor Mate ne spun ca s-au descoperit niveluri ale cortizolului ( hormonul stresului)  de 5 ori mai mari la copiii cu varste intre 1 si 3 ani daca mama a avut depresie postnatala.

Mai o chestie de psihologie pura

Am stabilit ca si FARA INTENTIE, mama si familia pentru ca traiesc intr-un mediu stresant, sau sunt ei stresati, pot modifica biologia creierului la copil.

Dar asta e partea nevinovata, daca exista asa ceva, a povestii.

Exista partea foarte reala si des intalnita, in care copilul la varste mici sufera TRAUME PSIHOLOGICE.

Exista o lista specifica de 15 traume posibile, printre care:

  • Abandonul

  • Neglijarea

  • Abuzul ( emotional, fizic, sexual)

  • Divortul parintilor

  • Violenta in familie

  • Saracia

  • Cresterea intr-un cartier periculos

  • Dependente ( DUH!)

  • Suicid in familie

Ghici ce?

Taica-miu a fost dat la o matusa sa il creasca. Asta a nascut o rana de abandon care este specifica dependentilor.

Eu la fel, la 2 ani eram crescut de o baba ce imi dadea sa manc pita cu slanina si apoi ma seda cu somnifere.

Parintii mei au divortat, am fost neglijat, am asistat la violenta in familie, am crescut in teroare.

Daca s-ar lua un creier pe care sa se studieze trauma psihologica, stresul si efectele lor asupra dependentelor in viata de adult, pe al meu s-ar bate oamenii de stiinta.

Dupa ce se intampla trauma psihologica, apare ceea ce se cheama Stresul Post - Traumatic.

Cu alte cuvinte, dupa trauma, poti sa traiesti in puf, cu ingeri ce iti canta la harfa, cu masaj cu ulei de nuca de cocos si ce mai vrei tu, pentru ca raul a fost facut.

In acest articol am explicat cum stresul posta traumatic duce la dependente si boala garantat: http://www.personalitatealfa.com/blog/ce-nu-te-omoara-te-lasa-bolnav-slabit-si-vulnerabil/

Cum se modifica creierul?

Bun, am stabilit acum ca stresul mamei si al mediului inconjurator modifica biologia si psihologia creierului la copil si il face vulnerabil la dependente. Daca nu te-am convins, stiinta este super solida, descoperiri in ultimii 30 de ani si gasesti toata documentatia in cartea lui Gabor Mate despre care am pomenit mai sus.

Ce anume se modifica in creier astfel incat devenim foarte vulnerabili la dependente?

  • sistemul  opioid

  • Circuitul si receptorii de dopamina

  • Capacitatea de autocontrol din cortexul pre-frontal

Ce face sistemul opioid? Produce endorfine, care printre altele sunt verisori ai morfinei si sunt responsabili cu alinarea durerii.

Partea din creier responsabila de durere fizica este aceeasi ca si cea responsabila de durere emotionala si sufleteasca.

Asadar, pentru ca acest circuit natural de alinare al durerii este afectat, ca si adult, va trebui sa alini durerea cu substante.

Ce face circuitul de dopamina? Este responsabil de placere si motivatie. Pentru ca nu s-a dezvoltat in creierul copilului si ca si adult va avea mai putini receptori de dopamina, dependentul va avea nevoie de doze de substanta sau comportamente tot mai mari pentru a simti placerea si motivatia in viata.

Ce face autocontrolul?  E responsabil cu...controlul si alegerile. Credem ca un dependent ”nu vrea” sau ”nu are vointa si disciplina”.

O tampenie.

Pentru ca aceasta regiune a fost afectata din cauza stresului si a traumelor la copil, ca si adult, dependentul nu mai are de ales.

Dependentul este un om bolnav pentru ca are un creier ce nu functioneaza sanatos.

E simplu.

Cum ajungem la dependente?

- un pahar de alcool, la momentul potrivit;

- o doză de droguri, atunci când simţim că e momentul pentru ceva nou;

- un hamburger plin de maioneză sau o tabletă întreagă de ciocolată când simţim o poftă uriaşă de ceva bun;

- obsesia de a munci cât mai mult din cele 24 de ore pentru că acea clipă când mintea noastră nu este ocupată simţim că ne ucide;

- plăcerea ascunsă pe care o simţim atunci când primim afecţiune, sau ni se arată milă şi compasiune pentru că suntem victime ale vieţii.

Poate pentru o clipă, aceste ”medicamente” ne pot alina şi ne fac să pierdem senzaţia de gol interior.

În acel moment credem că suntem pe calea cea bună şi am găsit o soluţie.

Dar senzaţia de umplere a golului interior este de foarte scurtă durată şi ”setea” apare din nou.

"Banii, puterea, sexul, oamenii, drogurile, alcoolul sau obiectele au devenit zeii noştri, influența supremă din viaţa noastră. Iar zilele noastre se învârt în jurul căutării tot mai nebuneşti a sursei supreme de împlinire. În obsesia noastră, ne neglijăm sau ne abandonăm membrii familiei, munca, responsabilităţile, sănătatea şi pe noi înşine, alergând după substanţă, relaţia sau activitatea pe care le-am împuternicit ca fiind Puterea noastră Superioară." - Christina Grof

Problema cu viciul e că cere din ce în ce mai mult, doze din ce în ce mai mari.

Până să ne dăm seama, prinşi de agitaţia vieţii de zi cu zi, paharul de alcool devine sticlă.

Hamburgerul devine un meniu mare cu de toate, ciocolata vine în pachete de câte cinci.

Munca devine unicul motiv de existenţă, afecţiunea devine doza zilnică de drog.

Golul interior este acolo, mai mare ca niciodată, iar acum îl avem la pachet cu o dependenţă sau chiar mai multe, care ne distrug până în măduva fiinţei noastre.

Iar adevărata noastră problemă nici nu a început măcar să fie rezolvată.

Exercitiu - prima mica victorie

Daca descoperi si accepti cauza, ai facut un pas ireversibil spre vindecare. De aceea, vreau sa incepi chiar de azi. 

Acesta a fost primul episod dintr-o serie de 3 in care imi doresc sa contribui la eliberarea oamenilor care isi doresc de sub jugul demonilor dependentei.

Eu nu sunt inamicul tau.

Nu vreau sa iti iau substanta sau comportamentul si sa te simti dintr-o data singur, fara sursa alinarii tale.

Ce imi doresc este sa exploram impreuna, sa ne trezim si sa decizi apoi ce fel de viata vrei sa duci.

Desi fundatia tuturor dependentelor este comuna, si vindecarea cauzei interioare va duce la eliberarea de orice dependenta, mi-am dorit foarte mult sa abordez subiectul dependentei de mancare si al mancatului emotional.

In materialul urmator vom vorbi despre asta insa pana atunci, indiferent daca ti-ai indentificat sau nu dependentele, e un lucru esential, un prim pas care echivaleaza cu rezolvarea pe jumatate a problemei.

Ca sa vindecam dependentele, trebuie sa stim cauza.

Vreau sa mergi la mama ta, sau sa o suni azi, si sa o intrebi despre viata ei din momentul cand a ramas insarcinata, mai ales situatiile stresante si propriile ei traume:

  • Cum era viata ei cand a ramas insarcinata si care erau sursele de stres?

  • Cum se intelegea cu tata?

  • Erau dependenti in familie?

  • Cand te-ai nascut si erai copil, ai avut vreuna sau mai multe din traumele pe care le-am enumerat mai sus ( abandon, neglijenta, violenta, abuz, divort al parintilor, etc?)

Daca descoperi sursa de stres si trauma de la inceputul vietii tale, as aprecia enorm daca te-ai deschide si ne-ai impartasi intr-un mesaj mai jos aceste lucruri astfel incat ceilalti care au dificultati sa vada ca nu sunt singuri.

Curs despre pofte si dependente alimentare

De cateva saptamani lucrez la un curs online in care imbin povestile, stiinta si solutiile pentru a scapa de kilogramele in plus, de disfunctiile alimentare mergand la radacina problemei despre care ai putut sa citesti azi.

Orice diete, pastile, sporturi, operatii si inele la stomac vei incerca, fara a vindeca de la radacina cauza suferintelor, lucrurile nu se vor imbunatati.

Si crede-ma, exista vindecare datorita neuroplasticitatii creierului.

La orice varsta, poate creste numarul de receptori de dopamina, pot fi generate in mod natural endorfine si poate fi crescut autocontrolul.

Exista speranta si exista sanse mari.

Dar exista o singura conditie: sa vrei.

Webinar

Duminica vreau sa fac un webinar gratuit pe acest subiect. Te-ar interesa sa participi?

Ce am vrut sa iti spun azi e ca mama ta s-ar putea sa fie  responsabila pentru modificarile din creierul tau care te-au facut ca si adult vulnerabil la dependente si toate consecintele lor.

Iti dai seama ca parintii nostri nu au avut acces la toata stiinta si tehnlogia de azi si totusi, au facut o treaba cat de buna au putut ei. Merita toata iubirea, respectul si daca e cazul, iertarea si acceptarea noastra.

De acum, depinde doar de noi. 

Sun-o te rog pe mama ta. Vorbeste cu ea si vino sa impartasesti cu noi experienta.

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

Distribuie acest articol pe reteaua ta preferata de socializare
Profită de resursele de dezvoltare personală
pe care le-am pregătit timp de 10 ani!
imagine-news
47 DE COMENTARII
Intră în discuție. Lasă mesajul tău mai rapid cu contul de social media.

Lasa un raspuns

47 Comentarii la " Am sa zic ceva de mama ta – cu orice risc ep.1"

Notifica-ma
avatar
Sorteaza dupa:   Cele mai noi | Cele mai vechi | Cele mai votate
Rusu Camy
Membru

Buna!! Sunt absolut convinsă că ai dreptate in ceea ce privește dependențele cât și despre modificările ce survin în timpul sarcinii și în primii ani de viață … Sunt intr-un amplu proces de dezvoltare a inteligenței emoționale și fix asta studiez..Din păcate nu o mai pot întreba pe mama Nimic doar telepatic și prin intermediul spiritului mai pot face Ea a plecat de f curând din lumea asta!!Și Da îmi doresc sa particip la orice Webminar Te urmăresc și te Admir de mult Timp!!!

Lavinia
Membru
Buna Pera! Foarte corect ai identificat cauza adevarata a dependentelor noastre! Pentru mine este tarziu si nu mai pot discuta cu mama mea emotiile transmise de ea in timpul sarcinii si prima perioada a vietii … dar ea stie ca am iertat tot ceea ce am stiut sau nu si am incercat sa inteleg cu posibilitatile mele modul de viata al parintilor mei … care au petrecut peste 40 de ani impreuna … au ramas impreuna pana ce moartea mamei i-a despartit … Ceea ce nu stiu insa acum este modul in care trebuie sa abordez cat mai timpuriu …… Citeste mai multe »
Virgil
Membru

Frumos articol,l-am savurat din cap in coada.Apreciez demult activitatea ta si ori de cate ori am ocazia iti citesc articolele.Esti intr-o forma excelenta ! Imi doresc sa particip la webinar (daca imi vor permite anturajul,obligatiile,etc…..).Felicitari!

Tolnay P.-Stefan
Membru

Buna! De 2 episoade imi amintesc ca mi-a povestit mama, si care cred ca au avut influenta asupra dezvoltarii psihicului si comportamentului meu: 1. cand a fost gravida cu mine de 6 luni (aprox. oct. 1961) fratele meu, mai mare cu 3 ani decat mine, s-a pierdut in Budapesta (eram acolo intr-un sejur) si 2. pe motiv ca nu am fost fata la nastere, parintii “m-au tinut” 3 zile fara nume, fiind oarecum dezamagiti ca s-a intamplat asta.

Ioana
Membru
Buna Pera, este super dur articolul tau, pentru ca nu am citit niciodata asa direct cu explicatii clare ca acum. Am avut o discutie pe tema asta cu mama acum ceva ani, doar din curiozitate, nestiind exact explicatiile pe care le-ai dat tu mai sus. Cand era insarcinata cu mine, mama a avut parte de toate trairile de victima, batai, scandal si tot tacamul, iar dupa 4 ani de la nasterea mea tata a si divortat de mama; deci a intervenit sentimentul de abandon. Problema mea estea ca eu trebuie sa fiu ocupata tot timpul, caci…acum imi explic…nu prea vreau… Citeste mai multe »
Mihai
Membru

Bun articol Pera, imi era teama ca trebuie sa astept pana martea viitoare 🙂

carmen
Membru

Asa e .

Eugen
Membru

Ok Pera, ai descoperit cauzele dar care sunt soluțiile?

ANCA
Membru
Buna,omule ! Si mama mea a plecat de ceva ani printre stele,dar de foarte multe ori am simtit si m-am identificat,familista fiind acum,cu nefericirea ei,cu neputinta de a se rupe,de a face ceva pentru ea.In acele timpuri mama – in general vorbind – era nevoita clar sa sa sacrifice pentru binele familiei ei;stiu ca in felul ei l-a iubit pe tatal meu,a avut si momente de fericire,dar prea putine…era o fire mult prea plina de viata pentru a se ”ingropa” in ”TREBUIE SA FIU CU FAMILIA MEA SI FAMILIA MEA TREBUIE SA FIE FERICITA ”.Am avut la un moment dat… Citeste mai multe »
Naomi
Membru
Buna Pera,f fain acest articol.Interesant.La mine nu cred ca problemele sunt legate de mama,mama era f fericita si implinita cand era insarcinata cu mine.Ai mei au o casnicie extraordinara. Desii am negat si al incercat sa uit sa blochez acea amintire nefasta in mintea mea,adevarul e ca am unele dependente si probleme in cuplu de la un viol de cand aveam 13 ani.A fost groaznic,am fost singura si pierduta in tot.Insa singura m-am vindecat.Incet incet. Am fost ani de zile dependenta de sex,inca mai am un libodou fff mare,dar ma rezum la parenerul meu si nu la a face sex… Citeste mai multe »
Flavian
Membru

Buna Pera . Voi face ce ne-ai cerut mai sus . Voi reveni cu explicatii .

Paul Laur
Membru

Salut Pera!
Um..faza cu dependentele o am si eu..Inca de mic am participat la majoritatea certurilor ca spectator a parintilor mei,mereu am trait in certuri.Tatal meu e dependent de alcool și țigări..iar mama mea e foarte stresata mai mereu.Eu am dependentele mele..cum ar fi jocurile..adica in special internetul și telefonul.Ar mai fi cateva dependențe dar sunt cam rușinos uneori.
Eu incerc sa evoluez…chiar daca o fac incet.Multumesc ca mi-ai deschis puțin ochii și mult succes in continuare.
PS: Scuze pentru grselile de scriere si gramatice, asta daca sunt.

Flavian
Membru
Salutare . Am facut acest exercitiu si pot spune urmatoarele lucruri : Mama avea astm iar cand m-am nascut i-a trecut . Relatia cu tatal era una ok, insa ea avea niste traume legate de faptul ca a facut mai multe avorturi inainte . Faptul ca traiau in era ceausista , erau manipulati, indobitociti si traiau cu frica la fiecare pas . Erau complet alte timpuri pe atunci iar relatiile erau diferite fata de cele de acum . Lumea nu era atat de spirituala ca acum . Eu cred ca problema este la tata . Pe el l-am simtit indepartat,… Citeste mai multe »
Alina
Membru
Buna! Din fericire mama mea a avut o sarcina usoara, s-a inteles bine cu tata (si se inteleg bine in continuare) Totusi, in copilaria mea, zic eu ca am avut o situatie ce a contat foarte mult in ceea ce priveste formarea mea ca persoana. Eu nu mai am frati/surori, sunt singura la parinti. Cand eu m-am nascut, parintii mei locuiau impreuna intr-o garsoniera. Pe masura ce cresteam, devenea cam dificil sa stam toti 3 intr-o camera. Imi era greu, copil fiind, sa imi fac temele in camera unde tata se uita la televizor sau mai stiu eu ce altceva.… Citeste mai multe »
Pera
Membru
Nou Venit

Multumesc ca ti-ai deschis sufletul.

Carmen
Membru

Super articolul. Din pacate nici eu nu mai pot discuta cu mama care “a trecut dincolo” de multi ani…Particip si eu la webinar, scrie-ne ora. Chestia asta cu mancatul a tot felul de tampenii, mai ales dulciuri, e a naibii rau de tot…

Constanta
Membru

Salut Pera ,constanta ma numesc si as vrea sa împărtășesc cu voi ceea ce m-a mea mi-a spus despre situația când era însărcinată cu mine , cel putin o parte!
Mi -a spus ca ea nu -si mai dorea un al treilea copil ,ca a încercat de una singura sa-sinprovoace avort, a băut oțet , s-a lovit la burta si a plâns ca nu a făcut totusi un băiat , cum își dorea tata!

Asta stiu pana acum !

Aștept cu nerăbdare următoarele materiale ! Îmbrățișări

Valentin
Membru
Imi pare rau … mi se pare puerila si lipsita de maturitate abordarea dependentelor create de o mama in perioada graviditatii si in primii ani de viata. Nu contest rezultatele cercetarilor stiintifice, dar, ma intreb, unde este locul si rostul dezvoltarii personale de la un moment dat in viata care sa iti dea increderea si stima de sine suficiente pentru a vindeca orice dependente si traume interioare pe fondul unei vointe ferme si reale. Probabil, aplicarea unor metode psihologice (sa nu zic psihiatrice) de indepartare mentala a dependentelor si traumelor ajuta, dar mie mi se pare neautentic, nu cred ca… Citeste mai multe »
Fulea Dumitru Gabriel
Membru

mda…ce ti-e si cu copilaria asta…s-a cam dus demult copilaria. ne apasam niste butoane ?speri sa mearga aceste procedee de NLP . surpriza si NLP ul poate face ravagii la fel de bune ca si traumele.

Daniel
Membru

Procedeele NLP merg cu siguranta. Le-am incercat si inca le folosesc pentru a-mi mari puterea de concentrare cand am nevoie, de ex. Le folosesc si cu alte scopuri, dar numai pentru mine.
NLP-ul poate fi filosit si pe partea negativa, cu siguranta. Dar de ce sa nu-l folosim in mod ecologic pentru a ne rezolva dependintele, pentru a ne scapa de convingeri limitative si depasite introduse de altii cu care nu mai rezonam?

Cineva
Membru
Salut. Da, se poate sa ai dreptate, dar parerea mea este ca conteaza ceva mai mult decat doar primii ani din viata (acum, nu stiu exact la ce te referi, primii 5, 10 sau cat anume). Problema e ca primii sa zicem 5 ani sunt cei mai importanti, pentru ca daca sunt traume de pe atunci, ele o sa se rasfranga si in restul anilor din ce in ce mai mult, ca un bulgare de zapada (snowballing-effect). Daca parintii sunt constienti de ce se intampla, atunci se poate de atunci sa ii taie avantul, dar de obicei acest lucru nu… Citeste mai multe »
Florentina
Membru

Buna Pera.iti mulțumesc ca m ai ajutat sa clarific una din părțile esențiale ale trecutului,știam ca este ceva din copilărie dar nu m am dus atât de departe cu gândul chiar dc știu povestea mamei care din prea multă iubire ptr tata a acceptat sa fie chinuita de soacra ca mai târziu sa completeze tatăl meu..

Liliana
Membru
Buna tuturor! Am citit cu interes articolul si acum imi dau seama de ce nu pot depasi anumite bariere emotionale. Mariajul mamei a fost unul dezastruos si l-am resimtit si noi ca si copii. Perioada sarcinii mamei mele a fost una destul de grea( pierduse inainte trei sarcini din cauza batailor primite) ,o perioada plina de lipsuri, intelegere , mult stres si toata suferinta ce o provoaca dependenta de alcool al unui sot. Au divortat la o varsta destul de inaintata(60 ani) ,insa pentru mine si fratele meu a fost un pic cam tarziu.Imi iubesc foarte mult mama, iar pe… Citeste mai multe »
Mircea Ioan
Membru
Nu contest studiile științifice dar aș vrea să văd măcar un exemplu de om crescut corect, fără stres din burta mamei sau din copilărie și care nu are cea mai mică dependență, un nume și o poveste de viață. Și dacă un copil e stresat fiindcă e crescut câțiva ani de bunici sau de mătuși, cum sunt sutele de mii de copii ce nu și-au cunoscut tații care au murit în războaie(să ne referim doar la al Doilea Război Mondial)? Câte familii din România nu au fost stresate în perioada comunistă fiindcă nu aveau ce să mânânce sau poate erau… Citeste mai multe »
Alina
Membru
Nu pare ca tu sa fi acordat suficientă atenție articolului. Nu a negat nimeni ca orfanii soldaților căzuți in războaie, oamenii de rând si copiii lor din perioada comunista sau pana la 1900 nu au fost supuși stresului. Chiar ai uitat sa menționezi ce stresant era pt copiii de acum sute de ani sa știe ca pot fi răpiți de turci, fetele pot fi violate, sau ambele categorii uciși de tătari sau ar fi putut muri de foame. Sa nu uitam de geto-daci, ca poate si la ei băieții erau stresați ca vor fi aruncați in teapa. Acum ca am… Citeste mai multe »
Mircea Ioan
Membru

Eu cred că tu nu ai citit cu atenție comentariul meu. Prin exemplele pe care le-am dat (și n -am cum să acopăr toată istoria), am vrut să spun că nu există oameni care să nu aibe sau să nu fi avut stres. În al doilea rând, vroiam să văd cum arată un om care nu are nici cea mai mică dependență, ce face zi de zi, ca să am un exemplu concret.

Anonim
Membru

Articolul tau a venit pt mine la momentul potrivit. Sunt mamica adoptivă a unei fetițe de 4 ani care a fost abandonată la naștere. Încerc din răsputeri să o ajut și să-i ofer multă iubire și răbdare dar ea este dependenta emitional de mine. La cel mai mic refuz reacționează exagerat. Mă interesează webinarul și sunt convinsă că voi afla multe lucruri interesante și utile de la tine. Mulțumesc pentru articolele tale.

Maria
Membru
Din cauza ca am fost data afara de la locul de munca cand eram gravida in a doua luna am resimtit stres, frica, umilinta.Nici cu sotul nu era foarte bine si locuiam cu tatal meu, care era dependent de jocuri de noroc.Imi faceam griji pt el si vazandu-l in asa situatie, m-a influentat mult in sens negativ(ma simteam singura, neprotejata).Am plans mult pe parcursul sarcinii.Oare ce i-am transmis copilului meu si ce pot face eu pt a remedia?Fetita mea la varsta de 4 luni luase foarte mult in greutate si avea musculatura hipotona,torticolis si altele.A facut kinetoterapie si este bine… Citeste mai multe »
Angela
Membru

Multumesc. Cred ca m -a ajutat ce ai scris

Sorin
Membru
Le-am avut pe toate, ani la rand. Nu doar in copilarie, ci si mai tarziu. La 13 ani din cauza lipsei de iubire am facut hepatita virala A. Mama era confidenta noastra si ne spunea si mie si surorii mele cat de rau traia cu bunicii mei. Cand au murit am petrecut. Am fost sa cumpar bere si am baut de fericire si au inceput treptat sa se schimbe lucrurile. La inmormantarea bunicii mele am fost in camasa alba. Nu am varsat o lacrima. Am venit sa rezolv aici niste probleme, asa ca nu imi invinovatesc bunicii si nici parintii.… Citeste mai multe »
ileana
Membru
Buna! Chiar m-a dat pe stape acest articol. Nu am dependente dar am lupus, o boala a sistemului imunitar care s espune ca poate aparea atunci cand parintii se cearta continuu. Asa s-a intamplat si la mine. De cand ma stiu parintii mei stau tot intr-o cearta, la prima vedere acest lucru nu parea sa ma afecteza dar se pare ca nu a fost chiar asa. Ambii parinti au suferit in copilaria lor, mama fiind adoptata iar taica-miu a fost dat mai la o parte de catre parintii lui. Acest lucru s-a rasfrant foarte evident in comportamentul lor. Ma bucur… Citeste mai multe »
Pera Novacovici
Membru

Citeste cartea The Body keeps the score. Te poti vindeca.

Stefan
Membru
Tocmai am stat de vorba cu mama despre lucrurile pe care le-ai mentionat, Pera. Am inceput prin a o intreba “cum era viata ei si care erau sursele de stres”, iar raspunsul ei a fost ca nu erau mari surse de stres pe atunci, exista doar dorinta foarte mare de a avea un copil. Asta in contextul in care cu 4 ani inainte sa ma nasc, impreuna cu fratele meu, pierduse un alt copil. Marcela i-a murit in brate la cateva luni de viata. Cu tata se intelegea bine, cu toate ca erau suisuri si coborasuri, deoarece aparent, tata, avea… Citeste mai multe »
Andreea
Membru

Am fost dependenta de tigari, cafea si afectiunea unui iubit. Acum nu mai sunt dependenta de tigari, cafea si afectiune (cred), dar mananc compulsiv. Seara, cand ajung acasa dupa serviciu, simt nevoia sa ma relaxez total si sa ma deconectez. Asa ca vizionez tot felul de porcarii si mananc diverse prostii. Nu o fac cu durere in suflet, ci e un mod de a petrece timpul. Imi dau seama ca trebuie sa imi petrec altfel vremea si sa ma simt bine facand altfel de activitati. Am nevoie de ceva pe termen lung.

Emil Pop
Membru

super, multumesc frumos. Un studiu extins asupra unei generatii, sa zicem copii nasuti , respectiv mame intre anii 1950 -1990 ar explica multe despre comportamentul nostru. Cu drag!

Maria Luciana
Membru

Buna Pera. De mult timp cautam ceva similar,EU simt de cativa ani o dependenta de mama.Problemele enumerate Mai sus cand m a conceput Si au lasat amprenta PE mine .Am 32 de ani in curand ,nu sunt bine PE nici un plan,lipsa increderii ma domina.Imi doresc din suflet solutii pentru dependente(Mai ales dependenta de cei dragi).Cu respect Maria.

trackback

[…] Rezumat episodul 1 pe care il poti vedea aici. […]

Ana
Membru
Bineînțeles ca ai dreptate. Faza cu dependenta culinara am înțeles-o dar inca nu am gasit solutia. Mama cand m-a vazut pentru prima data a spus: vai ce urata e! Dupa care m-a crescut cu critici, de fapt si acuma tot ce are sa imi spună e cat de necorespunzătoare sunt in ochii ei. Poti sa deduci ca la oboseala, stres, suparare eu trec la dulciuri. Si hai sa fim serioși, prăjitura a fost întotdeauna dulce, nu m-a dezamăgit niciodată, ba chiar m-a alinat. Cand vezi un profiterol still clar la ce sa te astepti, cand o vezi pe mama insa… Citeste mai multe »
Ruxandra
Membru
Cred ca dependentele au ca radacina lipsa iubirii de sine, a respectului de sine, felul in care te vezi. Faptul ca ai lasat ca undeva, pe parcurs, atitudini/lucruri spuse de altii la adresa ta, mai cu seama de cei dragi, cei care au avut grija de tine, “societatea” care te vrea in moduri in care sa le serveasca lor si nu tie, sa ajunga la tine, in sistemul tau de credinte, sa le crezi si sa te afecteze, subconstientul tau va cauta sa-ti valideze credintele:”Your wish is my command! ” Cand simt emotie negativa nu conteaza de ce anume generata,… Citeste mai multe »
mihaela
Membru
Iti urmaresc de mult toate articolele, dar acesta ma intereseaza cel mai mult, pentru ca eu sunt MAMA de care zici tu…adica iti citesc articolelel gandindu-ma cat de mult ar avea nevoie fiul meu sa te citeasca, sa se inteleaga pe el insusi , sa constieientizeze cauzele(dependentei de jocuri de noroc) si sa reuseasca sa depaserasca etapa asta din viata lui( care tine de aproape 10 ani). Din pacate desi i-am trimis niste articole si i-am semnalat momentul crearii grupului Alfa in Timisoara ca sa vina in contact cu voi toti si asa sa-i fie mai usor, mai firesc, sa… Citeste mai multe »
Flori
Membru

Bună seara! Pera ai mare dreptate și singurul lucrul pe care îl regret este ca și eu ca mama am făcut aceleași greșeli groaznice și încă mai fac atunci când în furia mea orbitoare nu realizez cate de mult rau fac ființelor pe care le iubesc cel mai mult pe lumea acesta. Merci ptr semnalul de alarma, voi încerca să țin cont de sfaturile tale , sa fiu mai calma și mai vesela ptr copiii mei. O seara frumoasa!

Alexandru
Membru
Salut, Pera! Îți împărtăsesc câte ceva despre viața mea în burtica mamei şi a mamei cu mine: – când a rămas însărcinată cu mine, viața ei a fost foarte grea: a suferit de frig, avea dureri foarte mari, vomita mai mereu şi a fost nevoită în ultimele luni să rămână singură. Tot în acea perioadă a aflat că tata este lung în picioare şi că într-o zi spunându-i, arătându-i burtica în care eram: ,,Îl vezi? E al tău şi am nevoie să mă ajuți să-l cresc!” el s-a enervat şi şi-a lungit piciorul întracolo. Mama însă s-a ferit şi aşa… Citeste mai multe »
Ramona
Membru
Buna, Pera! Am citit articolul tãu, e interesant, dar mai ales comentariile. Pana sa ajung la final, mi-am dat seama ca toti avem o trauma, e imposibil sa nu fie cineva marcat de ceva din copilărie, vorba celui care a scris mai sus: ‘Unde e omul perfect, fără nici un pic de stres in viata sa?’ De asemenea, am constatat ca multora le e mai ușor sa facă pe victima, sau mai bine zis, sa caute vina de din afara. Pt ca noi venim aici cu o misiune in viata si cu un ‘bagaj’ încadrat in lanțul familiar. Vii preluând… Citeste mai multe »
Simo
Membru
Oftez când mă apuc de scris. De ce? E lesne de înțeles. Mă identific în atâtea cauze… Pt început eu am venit pe lume neplanificata ca sa nu spun nedorita. S a luat decizia sa fiu păstrată f greu. Apoi,la naștere , când s a văzut ca sunt fetiță, alta dezamăgire. Aveau deja 2 baieti.si nu ar fi vrut fata. Deci,deja am venit pe lume cu o încărcătură grea de tot. De a lungul copilariei am fost martora la multe abuzuri.multe,tata fiind alcoolic.asta spune tot.Frica,teroare, nesiguranță,lipsuri. În viața mea am atras aceleași probleme. Soțul meu a avut aproximativ aceeași copilărie.… Citeste mai multe »
Irina
Membru
Am fost crescuta auzind expresii de genu : ce te plangi atat, hai nu te mai prostii, esti prea sensibila , nu exista asa ceva ( afirmatie primita de fiecare data cand imi exprimam sentimentele,de fapt cand ziceam cam orice . Stii parintii aia care si-ar dori sa aiba de fapt bibelouri de frica ca nu stiu sa gestioneze diferite situatii si atunci isi obliga copii sa isi reprime orice entuziasm sau actiune ) . Drept urmare am incetat sa mai vorbesc, am bagat sub pres totul si m-am prefacut ca viata mea este normala, desi nu puteam sa stau… Citeste mai multe »
Mădălina
Membru
Mama mea este în camera alăturată , dar îmi e teamă să o întreb ceva despre experiențe traumatice , așa că voi spune ce îmi amintesc eu . Nu știu câte situații grele a avut mama când era gravidă cu mine , dar știu că s-ar putea să fie destule . Deși sunt mică , am doar 18 ani , noi am locuit la țară cu bunicii și mereu mi s-a părut că felul în care se comportau părinții și bunicii mei era ciudat , aveau concepțiile vechi , fiind două generații care au trăit în comunism , iar eu… Citeste mai multe »
FA SI TU BANI DIN INTERNET
Membru
SALUT ! , VREI SA FACI BANI DIN INTERNET ? Nici eu nu am crezut ca este real , dar am ajuns sa fac 50 de euro pe zi ! Intamplator am gasit un joc browser pe net, destul de diversificat, ce iti poate aduce numeroase beneficii financiare, surprinzator totul este cu bani reali. Totusi i-am dat o sansa si am observat, ca este destul de jucat si lumea chiar scoate bani. Oamenii fac retrageri de 50-100 de euro pe zi, au dezvoltat afaceri cu capital de peste 4000 mii de euro. INITIAL VA TREBUI SA CUMPERI ZIARE APOI SA… Citeste mai multe »
wpDiscuz


Fii la curent cu noutățile direct pe Facebook: