Secretele mintii de milionar

 Atunci cand am pornit la drum cu Personalitate alfa, aveam in minte urmatoarea imagine:

 Personalitatea este cel mai de pret bun pe care o fiinta umana il poate avea. Dezvoltandu-ti personalitatea iti dezvolti potentialul cu care te-ai nascut. Astfel, niciun om de pe acest pamant nu trebuie sa se schimbe.

 Defapt oricine spune ”trebuie sa te schimbi” face o greseala. Pentru ca oamenii nu se pot schimba. Si asta am simtit toti pe pielea noastra. Cand incercam sa fim ceva ce nu putem fii, esuam in mod jalnic.

 Dupa ani de zile in care am lucrat la dezvoltarea mea personala si am ajutat multi alti oameni in drumul evolutiei lor, stiu sigur ca nu schimbarea trebuie sa o dorim, ci dezvoltarea potentialului. In fiecare persoana exista un potential adormit. Acel potential este URIAS si eu numesc o personalitate alfa acea persoana care si-a dezvoltat intr-un mod cat mai complet personalitatea, astfel incat cu ajutorul acestei personalitati unice si irepetabile obtine lucrurile pe care le vrea in viata.

 Cine nu isi dezvolta personalitatea, poate avea sansa si poate obtine pentru scurt timp anumite lucruri care aduc fericirea, dar niciodata aceasta fericire si implinire nu vor fi de durata.

 Lucrez mult cu tineri care isi doresc bani, sex, relatii frumoase, statut social.

 In anii trecuti am reusit sa acoperim latura sexuala si iubirea prin 2 situri. Unul pentru femei si unul pentru barbati.

 www.artaseductiei.ro – situl dedicat barbatilor

 www.stilultau.com – situl dedicat femeilor

Se apropie timpul sa acoperim inca o parte foarte importanta din viata oamenilor.

 Si anume partea financiara.

 Viziunea mea in privinta personalitatii este o forma de dezvoltare a potentialului incepand de la 0 pana la punctul in care un individ din cea mai joasa patura sociala, fara multa educatie si fara mari posibilitati poate sa se dezvolte cu ajutorul acestor materiale pana la punctul in care este multumit de viata lui sexuala, de iubirea de care are parte, de relatiile sale, de starea lui financiara, de statutul social.

 Atunci, munca mea se va termina si individul care si-a dezvoltat personalitatea pana la acest nivel poate alege ce anume vrea sa faca in viata, in mod liber.

 Poate alege diferite cai spirituale, poate alege sa ajute si sa ofere inapoi din ce a invatat, poate alege sa faca averi uriase sau sa se mute in varf de munte.

 Insa pana cand o persoana nu are personalitatea dezvoltata, nu poate spune ca este o persoana libera. Este conditionata de foarte multe aspecte care ii leaga lanturi la maini, picioare, ii astupa gura, urechile si ii acopera ochii.

Eu estimez ca va mai dura aproximativ 12 luni pana cand noi vom putea oferi o educatie financiara completa si vom face asta prin puterea exemplului nostru. Planuim sa facem un sistem educational prin care orice persoana care are o pasiune poate sa isi inceapa o afacere online si poate ajunge rapid la nivelul la care poate trai decent doar din aceasta afacere online, eliberandu-si astfel mult din timpul de fiecare zi pe care il poate folosi mult mai bine decat vanzandu-l pentru n salar.

 Pana atunci insa, vreau sa vorbesc despre o carte extraordinara pe care am recomandat-o tuturor apropiatilor mei si pe care am citit-o si eu cu foarte mare placere.

 Cartea se numeste Secretele mintii de milionar si este scrisa de T. Harv Eker.

 Este impartita in 2 parti. Prima parte este despre psihologia financiara care porneste din copilaria fiecaruia dintre noi. In aceasta prima parte fiecare cititor este ajutat sa isi descopere”tiparul financiar”. De exemplu, daca in copilaria noastra am avut un parinte care spargea toti banii in 3 zile si apoi astepta pana la urmatorul salar sa isi permita ceva, acest tipar de comportament financiar devine inradacinat si in psihicul copiilor care deveniti adulti vor avea acelasi comportament financiar. Un trai bun timp de cateva zile in care sunt cheltuiti toti banii apoi suferinta pana la urmatoarea data cand sunt bani.

 Acesta este un singur exemplu iar in carte sunt multe alte exemple reale in care sunt povestite momentele de iluminare ale multor oameni care la 30, 40 , 50 de ani si-au descoperit tiparul financiar si apoi si-au eliberat calea spre prosperitate si rezultate finaciare fara precedent in viata lor.

 Partea a doua a cartii contine cele 17 dosare ale prosperitatii.

 In aceste dosare, sunt explicate diferentele psihologice, comportamentale, atitudinale ale oamenilor bogati si a celor saraci.

 De exemplu, primul dosar al prosperitatii spune ca ”Oamenii bogati sunt de parere ca ei isi creeaza viata. Oamenii saraci cred ca viata li se intampla.”

 Al treilea dosar al prosperitatii spune ca ”Oamenii bogati sunt hotarati sa fie bogati. Oamenii saraci ar vrea sa fie bogati.”

 Al optulea dosar al prosperitatii spune ca ”Oamenii bogati isi promoveaza munca si propria persoana. Oamenii saraci au o gandire negativa fata de promovare si vanzare.”

 Al saptesprezecelea dosar al prosperitatii:” Oamenii bogati se dezvolta si invata permanent. Oamenii saraci cred ca stiu deja totul”.

 Pe langa aceste lucruri, mai sunt 2 care fac aceasta carte extrem de valoroasa.

 Primul este faptul ca intercalat intre paginile cartii sunt marturiile oamenilor care au citit aceasta carte si care au participat la seminariile autorului si care spun cum si-au schimbat viata in urma a ceea ce au invatat. Femeia casnica ce a ajuns sa aiba 19 surse de venit pasiv sau pensionarul de 60 de ani care a aflat de abia atunci unde gresise toata viata si a devenit bogat dupa varsta de 60 de ani sunt doar2 din multele marturii prezentate.

 Al doilea lucru foarte fain in aceasta carte este modalitatea prin care autorul te face sa treci la actiune.

 Insa nu vreau sa stric toata supriza si am sa las pe fiecare sa descopere Secretele mintii de millionar.

 Ne auzim in cateva zile cu noutati.

 Pera

 

  

 

Cat sunt de vinovati parintii tai?

Lucrurile pe care le ai in viata, succesul sau lipsa lui, fericirea sau lipsa ei, banii sau lipsa lor, iubirea, afectiunea, sexul toate acestea sunt in foarte mare parte rezultate ale ”programarii” la care am fost supusi ca si copii.

Aceasta programare poarta numele de ” programare sociala” si e o combinatie de ganduri, emotii si actiuni pe care le avem datorita faptului ca am fost invatati ca ” asa se face” sau ” asa e bine”.

Cine ne influenteaza in principal?

Parintii, anturajul, figurile autoritare, profesori, lideri religiosi, media si cultura ca sa enumeram sursele principale.

Insa cea mai importanta influenta asupra noastra o au parintii pentru ca ei sunt primul nostru contact cu lumea si fac parte din anturajul nostru inca de la inceput. Amprenta lor se simte cel mai puternic si chiar la oamenii care la un moment dat se revolta impotriva parintilor se simte foarte puternic influenta lor pentru ca daca faci un lucru ca sa nu faci cum au spus parintii, tot esti influentat foarte puternic de ei.

Si daca in loc sa te duci la munca asa cum iti spun parintii te revolti intr-un mod incorect importiva lor si te apuci de baut, inseamna ca influenta lor asupra ta a fost una negativa.

Stiu multe cazuri de parinti care isi iubesc copii insa ii influenteaza negativ foarte mult, iar aceasta influenta negativa vine din urmatoare surse:

- Supraprotejare

- Lipsa de atentie si afectiune

- Educatie gresita transmisa mai departe

Sa luam cele 3 mari categorii pe rand si sa spunem cateva cuvinte despre fiecare:

1. Supraprotejarea

In aceasta categorie intra parintii, in special mamele, care sub pretextul iubirii enorme isi tin copii sub o foarte stricta supraveghere pana cand copii devin tineri si apoi adulti care nu stiu sa se descurce in viata pentru ca ”mama are grija de tot”. Exista barbati virgini la 20 de ani pentru ca mamele i-au tinut in casa pana la varste inaintate si acesti tineri nu stiu sa socializeze sau cum e sa faci parte dintr-un grup social.

Bunica-mea nu ma lasa sa ies afara din casa pentru ca afara sunt ”microbi”. Norocul meu a fost ca de la 7 ani am mers sa locuiesc inapoi la parinti intr-un cartier marginas si acolo am avut parte de mai mult decat microbi. Batai cu alti copii, cicatrici de la cazaturi si mers la furat de fructe din gradinile vecinilor.

Si eu si unul dintre cei mai buni prieteni ai mei am fost victime ale supraprotejarii excesive din partea feminina a familiei noastre. Eu am avut noroc ca am scapat la 7 ani, prietenul meu la 20 de ani gasea bilet pe masa de la maica-sa cu lista in care avea unde se afla farfurile cu diverse alimente, lista cu ce avea de facut in ziua aceea, etc.

Acest comportament din partea mamelor supraprotectoare distruge personalitatea tinerilor care sunt victime ale acestei ”iubiri” si le creeaza mari probleme de adaptare cand sunt nevoiti sa isi construiasca o existenta independenta.

2. Lipsa de atentie si iubire.

Daca am scapat de bunica mea supraprotectoare si pentru o clipa m-as putea considera un norocos, cand ma gandesc un pic mai bine am o alta problema.

Maica-mea e un soi de femeie spartana. Vezi filmul 300 daca vrei sa iti faci o idee despre ce inseamna asta.

De la extrema supraprotejarii am trecut la extrema indiferentei si a ” esti baiat mare, descurca-te”.

De la 7 ani incolo, am crescut mai mult pe strazi. Eram liber, singur, taica-miu era plecat da acasa si maica-mea era prea ocupata ca sa aiba timp de mine. Nu am suferit lipsuri in privinta mancarii sau a confortului, dar am suferit enorm din cauza lipsei de atentie si afectiune din partea mamei.

Am ajuns sa confund atentia cu iubirea si cand am ajuns la 20 de ani aveam mari probleme in a relationa cu femeile. De asemenea aveam probleme cu jocurile de noroc, cu banii, si cu aproape toate aspectele vietii sociale. Ajunsesem un salbatic si un antisocial. De aici pana la a ajunge un infractor mai era doar un pas, dar din fericire nu am facut acest pas ci am luat-o pe alt drum. Din nefericire pentru alti tineri in aceasta situatie, drumul lor i-a dus pe cai gresite. A trebuit sa termin facultatea de psihologie ca sa inteleg toate ramificatiile acestor probleme din copilarie si sa imi rezolv majoritatea complexelor.

3. Educatia gresita transmisa mai departe

Acest al treilea punct este cel mai des raspandit in societatea noastra.

Sa nu uitam ca 50 de ani am trait in comunism. Asta insemna haituirea tuturor intelectualilor, ridicarea muncitorului semianalfabet la rang de erou national si inabusarea a tot ce inseamna ”exprimarea personalitatii”.

Psihologia a fost o stiinta interzisa vreo 15 ani inainte de revolutie pentru ca si conducatorii de atunci si-au dat seama ca orice om care isi foloseste mintea si potentialul este un pericol pentru regimul care vroia sa transforme natiunea intr-o turma de oi si reducerea nivelului ei intelectual.

Nu vreau sa intru prea adanc in discutii filozofico-politice dar ideea de baza e ca majoritatea parintilor nostrii au apucat sa traiasca cativa ani in acel regim si cu siguranta bunicii nostrii au trait toata viata lor sub comunism.

Ce inseamna asta?

Ca tu astazi nu ai parte de o educatie financiara sanatoasa, ca ai probleme in a-ti exprima personalitatea, ca ai o mentalitate deficitara si care te trage in jos. Poate ai auzit expresia ”mentalitate Romaneasca”

In alta ordine de idei, parintii nostrii ne pot invata doar ce au invatat si au stiut sa faca si ei la randul lor.

Uite-te la parintii tai.

Esti multumit de rezultatele lor financiare?

Iti place ce fel de relatii au intre ei si cu cei din jur?

Au vise si stiu sa si le indeplineasca sau nu?

Daca raspunzi cu NU la oricare din aceste intrebari inseamna ca in acel domeniu trebuie sa cauti educatie in alta parte, de la cineva care stie si mai ales are rezultate.

Stiu multi parinti care le spun copiilor ”Fa scoala, cauta-ti o slujba buna si fa-ti o familie.”

Asta pentru ca e tot ce stiu ei sa faca si se gandesc sa ai o siguranta si stabilitate relativa.

Dar parintii nostri nu stiu ca siguranta si stabilitatea nu mai vin astazi intr-o slujba din care poti sa pleci oricand pentru ca piata este extraordinar de dinamica. Parintii nu stiu ca astazi rezultatele se platesc si ca singurul fel in care poti sa fii prosper financiar este sa iti dezvolti abilitatile si sa ajungi sa faci un lucru foarte bine, nicidecum statul la lucru timp de cateva ore pe zi.

Sunt multe lucruri pe care parintii nostri nu ne pot invata si am dat exemplul financiar pentru ca stiu ca foarte multi tineri se lovesc azi de lipsa de viziune si intelegere a parintilor care dau sfaturi fara a avea ei insisi rezultate.

Asa ca daca te regasesti intr-una din situatiile de mai sus, fa-ti curaj si spune-le parintilor tai asa cum este scris si in cartea Secretele mintii de milionar de Harv Eker: “Mama si tata, luati un loc. Vreau sa discut ceva cu voi. Nu sunt de acord cu felul in care gestionati lucrurile si cu convingerile pe care le aveti despre viata, bani, iubire, sex etc. De astazi am de gand sa tratez toate aceste lucruri diferit fata de cum le tratati voi. Sper sa ma intelegeti, noapte buna si vise placute.”

Nu uita ca programarea ta de cand erai copil duce la ganduri care duc la emotii care duc la actiuni care duc la rezultate.

Daca nu esti multumit de rezultatele tale, trebuie sa mergi la sursa. Sa renunti la ce ai invata pana acum si sa te educi.

La ora aceasta exista educatie in ce domeniu vrei tu, educatie care iti aduce garantat rezultate daca esti dedicat sa inveti si sa progresezi.

Nu uita ca o personalitate alfa isi asuma tot timpul responsabilitatea chiar daca atunci cand am fost copii nu am putut fi responsabili pentru parintii nostri.

Succes si ne auzim in curand cu lucruri noi. Am pregatit cateva surprize pentru tine.

Pera Novacovici

Calea catre maiestrie in domeniul care te pasioneaza!

„Cand batalia incepe in noi insine, ne indreptam spre perfectiune.” Robert Browning

Ce este maiestria?

Pricepere, iscusinţă deosebită; talent, dibăcie, artă. _ Măiestrie artistică = totalitatea elementelor pe care le pune în valoare artistul în procesul desăvârşirii unei opere literare sau de artă. 2. (Înv.; concr.) Lucrare, operă, creaţie. ♦ Lucru care denotă iscusinţă sau meşteşug în execuţie; unealtă, instrument, aparat ingenios. 3. Meserie, meşteşug (care cere pricepere).

In pdf-ul „ Descopera-ti vocatia” ti-ai facut o idee despre in ce zona se afla abilitatile tale posibile. Acolo unde e un hobby se poate dezvolta maiestria.

Daca vrei succes in viata, daca vrei putere interioara si exterioara nu vei avea decat daca devi foarte bun intr-un domeniu.

Daca ramai mediocru vei avea tot timpul un sentiment al neimplinirii si nicio realizare.

Trebuie sa intelegi ca maiestria nu e pentru cei supertalentati sau pentru cei norocosi care au inceput devreme.

Maiestria e pentru oricine se decide sa aleaga acest drum si sa ramana pe el indiferent de varsta, sex, sau experienta anterioara.

Problema e ca avem foarte putin indicii si modele despre cum se ajunge la maiestrie.

Lumea in care traim azi poate fi vazuta ca o conspiratie impotriva maiestriei.

Exista un bombardament continuu cu promisiuni de recompensa imediata, succes instant sau eliberare de nevoie sa de durere imediata.

O sa vorbim un pic si despre cum societatea lucreaza azi impotriva oamenilor care vor sa isi dezvolte abilitati reale si cum ameninta educatia, sanatatea, relatiile si suucesul individual. Chiar si personalitatea.

2. Superficialul

Superficialii abordeaza orice nou sport, slujba, activitate, relatie cu foarte mult entuziasm. El sau ea sunt innebuniti dupa ritualurile de inceput, pregatirea echipamentului, a lucrurilor necesare, stralucirea NOULUI.

Cand are primul sprint de progres, superficialul e in extaz. Se lauda prietenilor, familiei, si oamenilor pe care ii intalneste pe strada. De abia astepta etapa urmatoare. Si apoi, depresia. In loc sa urmeze un nou moment de progres rapid, urmeaza platoul si asta e de neacceptat. Perseverenta este o necunoscuta pentru superficiali, iar renuntarea un obicei automat si firesc.

Mintea se umple de scuze. Asta nu e pentru el. E prea competitiv, necompetitiv, agresiv, pasiv, plictisitor, periculos, bla bla.

Acest lucru nu ii satisface nevoile lui UNICE.

Apoi scenariul se repeta cu alta activitate insa doar pentru a se termina la fel.

Vede oportunitatile, saliveaza la gandul rezultatelor insa ele nu apar.

Superficialii sunt specalistii “ lunilor de miere”. Experti in aparente si rosi de rugina superficialitatii pe dinauntru.

Sa ramana pe drumul maiestriei ar insemna sa se schimbe. Si pentru un superficial asta e infinit mai greu decat sa sara la urmatoarea oportunitate, la urmatoarea “ luna de miere”. Se vede ca un aventurier, dar probabil ramane prins vesnic in capcana dintre imaturitate si maturitate.

Cand trage linie, dupa ani de zile sau zeci de ani, vede ca a facut mii de lucruri si in acelasi timp, NICIUNUL.

2. Obsesivul

Obsesivul e un om radical, care nu accepta jumatati de masura. Stie ca doar rezultatul conteaza si este dispus sa faca ORICE e nevoie ca sa obtina rezultate. Vrea sa obtina cat mai mult inca de la prima lectie.

Vrea sa progreseze cat mai rapid si sa alfe materialul avansat ACUM.

Spre deosebire de superficial, el nu isi muta privirea spre alte activitati sau persoane ci ramane foarte concentrat pe una. Si asta nu e rau, dar din pacate, obsesivul nu intelege importanta PLATOULUI. A momentelor in care trebuie sa traiesti fara sa ai un moment orgasmic, ci sa iti faci treaba cu devotament si perseverenta.

Obsesivul are progres semnificativ la inceput. Insa cand ajunge pe platou nu accepta ca e o etapa vitala in drumul spre maiestrie. Se impinge la limite fara mila. Isi dubleaza eforturile. Devine workaholic sau incepe sa hartuiasca persoanele pentru care simte ceva.

Devine tentat sa triseze sau sa caute scurtaturi de dragul progresului. Tot ce conteaza e sa tine curba de invatare orientata in sus indiferent daca trebuie sa sacrifice dezvoltarea fireasca sau educatia, planurile, sau investiile.

In relatii, obsesivul sufoca. Tot ce conteaza e sa mentina emotiile puternice, adrenalina, chiar daca asta inseamna sa creeze tensiuni care nu sunt necesare, certuri etc. Nu intelege necesitatea platoului, a perioadelor in care relatia trebuie sa creasca, sa se dezvolte.

Obsesivul este caracterizat de o evolutie in zig-zag urmat de o cadere cu siguranta dureroasa si pentru el si pentru cei din jur.

3. Mediocrul

Mediocrul are alta atitudine. Se prinde cum merg lucrurile insa ramane pe platou pe timp nelimitat. Dupa ce invata un pic si are progres, din diverse motive continua sa faca activitatile intr-un mod rutinier si fara emotii si pasiune. Aceeasi slujba timp de zeci de ani doar pentru un salar lunar, acceasi relatie nesatisfacatoare doar din teama ca nu e destul de bun pentru altcineva.

Insa cand cel de langa tine devine mai bun pe plan profesional sau uman, ramai in urma si frustrarea creste. Ai regrete si intri in depresie, Esti parasit, alungat, abandonat si consideri ca soarta e nedrepta.

Cele 3 tipuri de mai sus poate te pot ajuta sa iti dai seama de ce nu esti tu in momentul asta pe drumul maiestriei.

Maiestria iti va aduce dureri de cap neasteptate si de asemenea recompense neasteptate si nu vei atinge niciodata o destinatie finala.

Vei invata despre tine la fel de mult ca si despre abilitatile pe care ti le antrenezi si dezvolti. Si desi de multe ori vei fi surprins de ce si cum poti invata, progresul tau catre maiestrie va avea tot timpul un ritm care arata asa:

Curba de invatare, curba maiestriei

Nu exista cale de a scurta acest drum. ORICE abilitate noua vrei sa inveti, exista sprinturi scurte de progres si apoi un mic declin si apoi un platou ceva mai inalt decat nivelul la care erai inainte. Orice antrenor din lumea asta iti va putea confirma lucrul asta. Fie ca e vorba de karate, de pian, de invatat cum sa faci bani, sa inveti sa ai succes cu sexul opus, in relatii, in orice domeniu. Pentru a porni pe aceasta cale, SINGURA care iti va aduce satisfactie adevarata si permanenta trebuie sa exersezi cu rabdare, perseveranta, incapatanare chiar. Dar pentru a ajunge sa te bucuri de rezultate, trebuie sa fii dispus sa petreci bucati bune de timp pe acel platou in care exersezi ZILNIC chiar daca se pare ca nu progresezi pentru ca din cand in cand sa ai cate o explozie de proges si sa mai urci o treapta, un nivel. De ce e nevoie sa stai pe platou si nu poti invata in ritm alert, pas dupa pas, nivel dupa nivel fara sa stai pe acel platou?

Pentru ca atunci cand inveti o noua abilitate, cand ti-o antrenezi, trebuie sa iti inradacinezi noile obiceiuri in sistemul nervos. Mersul pe jos este inradacinat in sistemul nervos, il faci fara sa te gandesti la el, este un obicei automat.

Condusul unei masini de catre un sofer cu experienta este inradacinat, o face automat. Orice abilitate antrenata suficient devine un automatism. Asta se numeste sa fii bun in ceva, sa fii profesionist.

Cand faci ceea ce faci foarte bine si in mod automat.

Cand insa incepi sa inveti o noua abilitate, indiferent ca e agatatul de femei pe strada sau crearea unui imperiu sau facut bani sau cantat la un instument sau o disciplina sportiva, trebuie sa te gandesti la acea abilitate, la exercitiile de incepator pe care le faci. Trebuie sa inlocuiesti tipare vechi de gandire, emotie, senzatie, miscare cu unele noi.

Asta aduce in joc un sistem cognitiv, asociat cu un sistem habitual (obiceiurile) si un sistem de efort, asociat cu hipocampusul, situat la baza creierului. Sistemul cognitiv si cel de efort devin ajutatoare pentru sistemul habitual pana cand obiceiurile noi sunt invatate. Cu alte cuvinte, suntem reprogamati. Cand treaba este facuta, sistemul cognitiv si de efort se retrag. Apoi nu mai trebuie sa te gandesti si nu mai simti un efort cand faci acel lucru nou.

Mersul pe jos, mentalitatea, socializarea, etc sunt invatate astfel. Le faci apoi fara sa gandesti.

Acum problema noastra mare este ca atunci cand un tanar de 25 de ani vine si spune ca nu este satisfacut de viata lui sexuala, de relatii, ca nu intelege femeile, misiunea este si mai grea. Pentru ca nu e destul sa isi antreneze noi abilitati si obiceiuri, dar trebuie sa le DEZINVETE pe cele vechi.

Daca o persoana s-a obisnuit sa gandesca negativ despre orice lucru in viata, o face automat fara efort si fara sa se gandeasca.

Cum este cel mai bine asadar sa devi foarte bun in ceea ce vrei sa faci? Exercitiu continuu, practica, dar o faci in primul rand DIN PLACEREA DE A FACE ACEL LUCRU.

De aceea se spune ca orice faci trebuie sa o faci cu pasiune. Pentru ca ca daca nu faci ce faci din placere in primul rand, nu vei ajunge foarte bun la acel lucru niciodata.

Acest articol face parte din pdf-ul Puterea ta interioara pe care il poti download-ui gratuit aici:

Puterea ta interioara

 

Pe curand,

Pera Novacovici

Next Page »