articol
Am innebunit sau am stat de vorba cu vocatia? - actul 3

Actul 1 poti sa il citesti aici: Actul 1

Actul 2 poti sa il citesti aici: Actul 2

In primele doua acte am vazut cum visurile si sperantele ce durau  de doi ani de zile s-au facut praf si pulbere cand s-au lovit de testul realitatii. Fanteziile mele de a fi psiholog, scriitor, om de afaceri, de a-mi rezolva problemele cotidiene traind din munca mea, vanzandu-mi prima carte, s-au dovedit a fi rodul unei minti foarte optimiste si total nerealiste.

In viata reala, de zi cu zi, lucrurile erau mult mai dure. Esuasem lamentabil si nu mai aveam argumente in fata nimanui, nici macar in fata mea.

Dupa 2 ani in care am crezut si am simtit ca fac ce trebuie urmandu-mi vocatia, realitatea imi luase orice argument.

Eram din nou pus in situatia de a-mi pune la indoiala propria capacitate de a gandi, de a lua decizii si de a-mi construi un viitor.

Actionasem fantezist  sau era un adevar in spatele energiei care m-a facut sa merg inainte timp de 2 ani fara sa ma uit inapoi?

Vocatia isi are originile in latina si se traduce liber in ”chemare”.

Deci, vocatia este o voce care te cheama sa faci o munca.

O misiune, o cariera, cert e ca e o chemare care poate fi auzita.

Acum, am sa las la libera ta interpretare.  Cine anume te cheama?

Poate ca e sufletul sau spiritul tau. Poate e un inger, poate este propria ta constiinta si ratiune. Poate e acea parte din tine care te face un om superior, poate e intuitia, poate e divinitatea, poate e energia din care suntem toti facuti.

Sau poate pur si simplu sunt gandurile tale, dialogul tau interior.

Te las sa te gandesti si sa descoperi pentru tine, dar cert e ca exista o voce si cert este ca toti avem acel dialog interior.

Atunci cand te intrebi daca o actiune e buna sau rea, atunci cand te gandesti la consecintele actiunilor tale, cand iti pui intrebari despre tine, despre viitorul tau si viata ta, despre alti oameni, ai de fapt un dialog interior. Toate gandurile tale intoarse pe toate partile, sunt dialogul tau interior.

Si toti il avem, nu e nimic SF sau ciudat.

Mai mult, se stia din cele mai vechi timpuri ca exista o voce interioara cu care stai de vorba si exista convingerea ca aceasta voce este separata de fiinta noastra.

Grecii ii spuneau Daimon ( care e diferit de demon).

Un inger care vegheaza asupra ta, un ghid, o sursa de inspiratie.

Eu i-am spus tot timpul, simplu, VOCATIE.

Vocea care te cheama sa iti indeplinesti misiunea pe care o alegi sau ti-a fost revelata.

Era trecut de ora 20, in ziua de duminica, si eu suferisem un esec urias. Intreaga lume se daramase dupa 2 ani de sperante ca voi scrie prima mea carte si cand o voi anunta in sfarsit, toate problemele mele se vor rezolva.

Va deveni un bestseller, voi putea sa ma intretin si sa imi platesc studiile si educatia, voi putea sa ma mut singur, voi avea calea deschisa si un viitor stralucitor.

Totul atingand un singur vis, scriind o carte.

Am scris-o dupa doi ani, am lansat-o si am vandut 14 bucati.

In ziua ce urma, luni, trebuia sa pun 14 cd-uri la posta cu cartea in format electronic si sa le expediez cu ramburs celor care au comandat-o.

Eu ma gandeam ca nu mai am niciun motiv sa ma trezesc luni dimineata.

Pentru ce sa ma trezesc?

Am ramas fara nimic. Pe langa faptul ca viata mea de luni avea sa fie identica cu cea de duminica si la fel ca toate zilele mele de pana atunci, adica multe visuri si putine realizari, nu mai aveam nici macar visul.

Nu mai aveam entuziasmul si motivatia.

Eram in depresie profunda, in conditiile in care la pranz eram un zeu cu lumea asteptand sa i se puna la picioare.

Eram de fapt acelasi nimeni care am fost si pana atunci.

Nici macar nu stiu ce am gresit.

Privind realist, si daca emailurile cu anuntul cartii nu ar fi intrat in spam, cati clienti as fi putut sa am din cei 1000 de cititori?

100? Asta ar inseamna o rata de conversie de 10% in conditiile in care in lume, cei mai buni au o rata de conversie de 3-4%.

Daca as fi avut cea mai buna rata de conversie din lume, as fi vandut 100 de carti.

Cum am putut sa fiu atat de nerealist? Cum de mi-am pierdut mintile si timp de 2 ani sa ignor orice urma de bun simt si sa imi imaginez ca 100 de carti vandute imi vor rezolva magic toate problemele?

Ca ma vor face un om mai bun?

Ca imi vor aduce linistea financiara?

Sunt oare bolnav psihic sa am asa o viziune fantezista asupra lumii?

Ce sa fac mai departe?

Sa le dau dreptate celor care spun in continuu ca nu se poate? Sa nu mai visez? Sa nu ma intind mai mult decat mi-e plapuma? Sa ma multumesc cu putin si sa imi accept locul mediocru in lume?

Sa continui sa visez si sa merg direct spre propria mea distrugere?

Vocatia era de vina.

Auzisem cu doi ani in urma vocea care mi-a vorbit atat de clar. Mi-a spus ca am o misiune, aceea de a spune oamenilor ca au o putere uriasa, ca dezvoltandu-si personalitatea si abilitatile pot obtine orice isi doresc.

Atat de puternic si clar a fost mesajul ca am plecat de la Politehnica dupa 5 ani, fara sa imi dau ultimele examene si sa iau licenta si nu am mai pasit niciodata in cladire.

M-am dus la psihologie, anul 1, am luat totul de la zero, mi-am dat demisia de la job-ul la care am mers timp de 3 ani si am renuntat la orice viata sociala, la vechiile anturaje si mi-am pus in cap familia.

Timp de 2 ani am muncit manat de aceasta voce. Uneori am muncit mai bine, alteori mai putin bine, insa m-am dedicat unui singur scop, unei singure misiuni.

Aveam de transmis un mesaj si nu stiam cum sa o fac mai bine decat scriind o carte.

Si vocea m-a asigurat ca totul va fi bine daca perseverez, daca muncesc, daca nu ma abat si daca nu fac nici un compromis.

”Si daca vezi lumea ca se darama in jurul tau, si daca se deschide iadul cu toti dracii din el sub tine, tu sa fii neabatut din calea ta si fara frica”. Asa imi zicea vocea. ”Ai o misiune, nu te abate, sunt cu tine”. Asta am auzit 2 ani.

Stand in camera mea amarata, inghesuita si plina de haine murdare, sticle de suc si carti, cu un birou mic, plin de hartii, carti si lucruri inutile, pe care de abia mai gaseam mouse-ul, ma simteam abandonat. Nu stiu daca doar am gandit sau am si verbalizat, ca oricum nu era nimeni sa ma auda insa m-am adresat vocatiei mele, vocii care acum ma abandonase:

”Unde esti acum, cand am pierdut totul? Cum mai pot sa continui?

Maine e o noua zi. Nu am bani, nu am solutii si nu stiu incotro sa ma indrept. Ce fac? Mai muncesc 2 ani ca sa mai vand alte 14 carti? Simt ca totul a fost o mare pacaleala. De unde imi voi plati scoala anul asta? Mama nu mai are de unde sa imi dea, nici daca ar vrea. Am 26 de ani si nu am realizat nimic. Nu mai am timp, nu stiu ce sa fac si nu am pe cine sa intreb ce as putea sa fac pentru ca nu mai face nimeni ce fac eu.

Sunt pierdut”.

”Serios? Chiar nu mai face nimeni ce faci tu?” s-a auzit vocea.

”Cel putin nu in Romania”, am raspuns eu, intrand in dialog pe nesimtite, fara sa imi dau seama ca nu mai era doar un dialog interior cu mine insumi, ci era chiar vocatia.
”Adu-ti aminte cum ai ajuns sa ai blog si sa scrii emailuri cititorilor tai”, a spus Vocatia.

”Pai dupa ce am primit ani de zile emailuri de la cei la care eram abonat, psihologi si autori de dezvoltare personala, emailuri care mi-au schimbat viata fiind pline de informatii utile, mi-am dat seama ca asta e o cale pe care as putea sa o urmez si eu pentru a-i inspira pe oameni si a le transmite mesajul”, am continuat eu dialogul.

”Si cand primeai acele emailuri, in anii astia, au ajuns in inbox sau nu?”, a continuat Vocatia cu intrebarile.

”De fiecare data au ajuns in inbox”, am zis.

”Te-ai intrebat vreodata cum se trimit aceste emailuri de ajung in inbox de fiecare data, de ani de zile?” a zis V.

”Nu, dar pot sa ma uit acum, poate descopar.” am spus si am sarit din pat direct la calculator.

Am deschis unul din sutele de emailuri primite si m-am uitat la sfarsit. Era scris in engleza ”Acest email este trimis cu aweber. Daca doresti sa te dezabonezi, apasa pe link-ul de dezabonare”.

Am cautat pe net si am gasit ce este Aweber.

Un serviciu profesional prin care poti strange o comunitate si care iti garanteaza ca mesajele tale, mii sau zeci de mii, ajung in inbox-ul oamenilor.

Un serviciu care costa.

”Cine cauta, gaseste”, am auzit iar vocea.

”Cine pune intrebarile potrivite, primeste si raspunsurile potrivite. Calitatea vietii noastre este data de calitatea intrebarilor pe care ni le punem. Te plangi ca o capra ca nu ai primit raspunsuri si nu ai primit ajutor, dar ai pus intrebarile potrivite? Cine sa le puna in locul tau? Ai intrebat unde ai gresit.

Vrei sa iti spun unde e greseala? Am sa iti spun”.

In acest moment, nu mai era un dialog cu mine insumi. Era vocatia, in toata maretia ei, care venise in camera mea. Si imi vorbea, spunandu-mi lucruri pe care eu nu aveam cum sa le stiu sau sa le constientizez atat de clar. Era o informatie din afara mea.

” Suferinta pe care o simti in momentul asta nu are legatura cu misiunea si cu vocatia.

Suferinta ta este egoista.

Suferi ca nu ai vandut cartea, ca nu ai bani, ca nu stii cum iti vei plati scoala. Suferi ca doi ani de munca nu s-au transformat in succesul pe care il asteptai.

Cand am venit la tine, acum doi ani de zile, am venit pentru ca ai trecut primul test. Ai spus ca ai un mesaj, ca oamenii au nevoie de tine si ca iti vei pune viata in slujba celorlalti. Ti-am venit in ajutor si ti-am dat putere, entuziasm si motivatie in fiecare zi, timp de 2 ani de zile.

Timp de 2 ani te-ai simtit invincibil, te-ai putut lupta cu toate vocile descurajarii si fiecare zi a fost o bucurie, in care nu ai simtit suferintele desi ele au existat.

Eu ti-am dat puterea asta insa ti-ai batut joc de ea.

Ce ai facut in astia 2 ani?

Ai scris 300 de pagini amarate?

Am scris cateva zeci de articole?

In doi ani de zile?

Ai crezut ca mesajul acesta, minunat de altfel, despre dezvoltarea personalitatii si incurajarea oamenilor se va transmite de la sine?

Ai cerut si ai primit aceasta misiune. Ce ai facut concret? Te joci zile intregi la calculator, dormi cam mult, nu te ocupi de dezvoltarea ta personala asa cum ar trebui si cel mai grav, te minti pe tine.

Te minti ca esti pasionat de psihologie, ca vrei sa ajuti lumea, ca vrei sa fii productiv, ca te dezvolti personal.

Insa faptele tale arata altceva.

Te joci, te uiti la filme, ceri bani mamei tale care te suporta ca o eroina si apoi stai in pat cu ochii in tavan si iti imaginezi povesti cu psihologi, autori de bestellere si oameni care au impact asupra lumii.

Stii ce lipseste din toata ecuatia asta?

MUNCA.

Mama ta se trezeste la ora 5 dimineata, de ani de zile, si face naveta la Centrul de reeducare al minorilor si vine acasa la ora 17.

12 ore de munca.

Apoi mai face treaba acasa pentru ca tu nu pui mana pe nimic si nu contribui cu nimic decat cu povesti si promisiuni neonorate.

Si apoi o ia de la capat.

V-a suportat pe taica-tu si pe tine, doi paraziti si totusi, femeia asta pare neobosita si pare ca nimic nu are putere sa o doboare.

Ea este un exemplu, nu tu.

Ea munceste, nu tu.

Munca ta unde este?

Ai un pat unde sa dormi, ai ceva de mancat de bine de rau, ai calculator si internet.

Nu as spune ca o duci rau comparat cu foarte multi alti oameni.

Si totusi, te vad plangandu-te ca o adolescenta dezamagita si abandonata dupa prima ei iubire.

Ce ti s-a intamplat atat de rau incat sa te dai de ceasul mortii?

Iti spun eu care e problema. Nu lipsa de bani, nu cunostintele tehnice si nici lipsa de rezultate nu sunt problema.

Problema e ca te-ai indepartat de cale si de misiune.

Ce s-a intamplat azi, cu lansarea de carte esuata, nu a fost decat un semnal de alarma pentru ca nu le-ai luat in serios pe celelalte.

Am venit de multe ori in astia doi ani si te-am avertizat insa te-ai facut ca nu ma auzi.

Ti-am spus ca ai putea sa lucrezi un pic mai mult. Ca ai putea sa fii un pic mai disciplinat. Ca ai putea sa iti faci un plan concret. Ca ai putea sa te educi mai mult. Ti-am spus astea si multe altele si tu ce ai facut?

Ai mai pornit un episod dintr-un serial, ai mai desfacut o sticla de Cola si ai mai mancat un kebab. Apropo, peste cativa ani vei regreta regimul asta alimentar dar probabil acum nu vei asculta. Vorbim cand o sa ai 30 de ani. Probabil va fi nevoie sa iti trimit iar un semnal de alarma puternic pentru trezire.

Asadar, dragul meu Pera, daca vrei sa afli toate motivele pentru ceea ce numesti tu esecul vietii tale, priveste nu mai departe de propria ta persoana.

Problema nu e ca visezi. Problema e ca munca depusa nu e pe masura visurilor.

Visurile si obiectivele mai mici, au nevoie de o munca mai rezonabila. Unii oameni au vocatii mai mici, obiective si visuri mai mici si ei sunt perfect fericiti cu asta.

Tu insa, ai venit cu pieptul inainte, ca un cocos. Ai spus ca vrei sa ii ajuti pe TOTI. Ca vrei sa schimbi lumea. Ca vrei sa fii un foarte bun psiholog si scriitor.

Acestea sunt visuri mari, rezervate pentru cei dispusi sa faca orice e nevoie pentru ele.

Azi este momentul tau de rascruce.

Poti sa iti propui visuri sau obiective mai mici.

Poti sa iti gasesti un job care sa se potriveasca cu personalitatea ta de acum. Sa mai tragi chiulul, sa mai bagi un joc, un serial.

Poti sa iti intemeiezi o familie si in plus, ai suficienta vrajeala in tine sa iti gasesti o gagica cu bani careia sa ii placa un visator nerealist ca tine. Te va aprecia pentru potentialul tau, chiar daca va ramane doar potential.

Esti un baiat descurcaret, o sa gasesti tu o cale sa fii bine.

Mediocritatea nu a omorat pe nimeni si chiar poti avea o viata buna si linistita, avand visuri si obiective mai mici. ”

Asta mi-a spus vocatia iar starea mea acum de la depresie trecuse la una de furie.

”Nu vreau visuri mai mici. Nu vreau munca putina si nu vreau sa fiu menajat. Singurul lucru care face ca viata sa aiba sens pentru mine, este ceea ce am spus din prima zi cand ne-am intalnit.

Vreau sa aduc valoarea in vietile oamenilor. Cat mai multa valoare, in vietile cat mai mult oameni, facand ceea ce m-am nascut sa fac. Psihologie. Stiinta despre minte si suflet, in slujba oamenilor, asta e tot ce vreau sa fac.

Da, am fost lenes. Da, am tratat foarte superficial sansa ce mi s-a dat. Si da, poate ca sunt prea sensibil si am luat esecul prea personal. Acum, la rece, imi dau seama ca e o lectie si poate un alt fel de test, mai dur.

Acum ca stam de vorba, imi reinnoiesc angajamentul.

Nu am nicio indoiala cu ce vreau sa fac.

Viata mea apartine vocatiei si nu mai imi apartine mie.

Spune-mi ce sa fac si am sa fac fara sa mai comentez sau sa ma plang vreodata.

”Esti sigur?” a intrebat Vocatia. ”Daca iti spun ca suferinta ce ai simtit-o azi, o vei simti de 10 ori mai puternic, pe o perioada de 100 de ori mai lunga?”

”Nu-mi pasa.”

”Vorbesc serios, munca ce urmeaza este mult mai grea decat cea de pana acum. A trecut deja mult timp pretios pe care l-ai irosit. Ai deja 26 de ani si nu ai absolut nicio realizare.

Mai repede de alti 2 ani nu vei vedea mare lucru in rezultate exterioare, chiar daca lucrezi super disciplinat si daca e sa ai vreun impact asupra oamenilor din jur, va fi nevoie de cel putin 10 ani.

Asta inseamna ca vei ajunge la 35 de ani pana cand vor incepe sa se vada rezultatele la care acum visezi si atunci, munca ta tot la inceput va fi.

Nu exagerez cu nimic cand iti spun ca nu stiu cati oameni vei ajuta sau influenta, dar stiu sigur ca vei muri fara sa iti desavarsesti munca pentru ca munca asta nu are capat.

Daca te angajezi in misiunea asta din nou, asa cum spui ca vrei, va trebui sa gasesti placere in fiecare zi facand aceasta munca fara sa poti vreodata sa spui ca munca s-a incheiat.

Mai mult, daca mi te dedici mie, nu mai poti avea ego. Nevoile si dorintele tale sunt mai putin importante.

Toata viata ta va fi atinsa de mana mea.

Daca vei avea prieteni, acestia vor fi sprijinul pentru misiunea ta si tu sprijin pentru ei pentru ca munca voastra impreuna si puterea sa fie amplificata pentru scopul vocatiei. Nu vei putea avea prieteni doar de dragul de a avea prieteni, cu care sa stai la suc si sa vorbesti despre ultimele noutati in fotbal, politica sau economie.

Daca vei avea sotie, ea te va sprijini in vocatia ta si tu in a ei, pentru ca cineva fara vocatie oricum nu te va intelege si nu va putea sa te suporte.

Daca vei castiga bani, acestia vor fi folositi pentru a-ti asigura o buna functionare si lipsa grijilor pentru ziua de maine, insa toate astea pentru a-ti oferi liniste pentru a fi creativ si productiv….pentru a servi vocatia.

Vei face sport si vei manca sanatos, nu pentru ca sa arati bine la plaja ci ca sa ai energie sa muncesti in misiunea ta.

Absolut tot ce faci, va fi sub influenta mea si de fiecare data cand te vei abate de la drum si de la misiune, vei simti ca ti se ia totul si ramai doar tu, cu ego-ul si dorintele tale, cu suferintele si nevoile tale.

Cand va fi despre TINE, iti voi lua totul. Cand va fi despre CEILALTI, iti voi da totul.

Vrei sa ai reputatie, sa fii cel mai bun psiholog si sa vinzi cele mai multe carti? Asta inseamna egoism, aroganta si mandrie si voi avea grija sa simti gustul taranei pentru ca te voi smeri. Esecul ce l-ai avut azi e nimic comparat cu esecurile ce urmeaza atunci cand te vei gandi doar la tine.

Vrei sa ajuti lumea, sa te dezvolti pentru a oferi solutii si a alina suferintele celor din jur? Vei avea tot ce ai nevoie pentru a face asta si poate, intr-o zi, lumea va spune lucruri bune despre tine dar ai grija, sa nu pleci urechea la prea multe vorbe mieroase pentru ca te vor molesi si te vei abate din nou de la cale si va fi nevoie sa te corectez din nou.

Si cred ca deja stii ca eu nu spun povesti aburitoare si nici nu distorsionez adevarul.

Deci, alege acum. Ce va fi?”

Asa a vorbit vocatia, clar si raspicat.

Dupa depresie si furie, acum eram linistit si o piatra uriasa mi se luase de pe inima.

Adevarul e ca nu lipsa de bani, vorbele celor din jur sau faptul ca am vandut doar 14 carti m-au facut sa sufar atat de puternic.

Suferinta venea din teama uriasa ca vocatia nu exista, ca ma tradase si ma abandonase. Insa adevarul era acum limpede. Eu ma tradasem, ma abandonasem si ma minteam pe mine. Am dat de un pic de suferinta si am inceput sa ma plang de problemele mele. Ca mie mi-e greu, ca eu vreau succesul si uitasem promisiunea primordiala care facuse vocatia sa apara si sa ma sprijine:

”Si daca mor in sant, un ratat, am sa imi urmez pana la capat misiunea de a spune oamenilor ca dezvoltarea personalitatii este lucrul care le va aduce tot ce si-au dorit vreodata”.

Acum, nu mai aveam aceasta teama. Si am raspuns:

”Aleg vocatia si stii foarte bine ca cine traieste vocatia si sentimentul misiunii personale macar pentru o clipa, nu mai poate sa traiasca altfel.

Viata mea iti apartine.

Spune-mi ce sa fac mai departe. ”

Iar vocatia a continuat:

”In primul rand, indura. Astia doi ani de frecat menta te-au dus intr-o situatie destul de neplacuta. Da, inca nu ai bani, inca nu ai dovedit nimic, maine mama ta tot parazit te va considera si viitorul tau e incert.

Maine ai de dus 14 cd-uri la posta. Ai 14 clienti, 14 oameni care cred in tine si care sunt dispusi sa scoata din buzunar banii munciti din greu ca sa-ti dea tie.

Onoreaza si respecta treaba asta.

Daca te achiti bine de sarcini, daca oamenii astia si cei care vor urma sunt multumiti, ti se va deschide calea pentru rezultate mai bune.

Daca nu ai rezultate mai bune, inseamna ca ceea ce oferi nu este destul de bun, si ce ai de facut?

”Am de muncit mai mult.”

”Exact.”

”Si dupa ce trimit cele 14 cd-uri, ce fac?”

”Te asiguri ca niciodata, un email de-al tau nu mai ajunge in SPAM. Cum ai putea sa iti transmiti mesajul oamenilor daca ei nu il primesc? Faci orice e nevoie sa te asiguri ca cei care te gasesc, primesc mesajul tau. ”

”Si apoi?”

”Si apoi, fiecare zi trebuie sa o tratezi ca pe cea mai importanta zi din viata ta. Trecutul a trecut, viitorul e incert, singurul moment in care ai putere este acum.

Banii pe care ii vei castiga, ii investesti in tine si in abilitatile tale. Devino cat mai bun in ceea ce depinde de tine si nu iti fa griji de ceea ce nu depinde de tine.

Pe masura ce devii tu o persoana mai capabila sa ofere valoare, si impactul tau va creste. Tot timpul investeste in tine, mai mult ca in orice altceva. Si orice investitie in tine trebuie sa serveasca vocatiei.

Dezvolta-ti permanent abilitatile si pe masura ce indeplinesti cate un obiectiv, pe masura ce faci cate un pas, ti se vor revela pasii urmatori.

Acum nu te ajuta cu nimic sa vezi intreg tabloul ci doar sarcina ce o ai de indeplinit in prezent.

Viziunea va deveni mai larga pe masura ce evoluezi insa singura viziune de care ai nevoie acum e ca viata ta este in slujba celor din jurul tau dispusi sa te asculte.

Indura si munceste.

Si incearca sa zambesti in timp ce faci toate astea pentru ca in fata vietii, vei avea tot timpul puterea de a decide ce atitudine vrei sa ai. Asa cum ti-am spus, in viata ta nu exista destinatie finala ci doar borne. Nu vei avea satisfactia unui scop suprem inplinit ci doar bucuria vietii de zi cu zi, placerea si starea de flux pe care le ai in prezent. Fa din viata ta o sarbatoare zilnica in timp ce munca devine o placere la fel ca cel mai captivant joc al tau de pe calculator, ca cel mai interesant serial la care te-ai uitat vreodata. Astfel,  vei redefini cuvantul munca si va deveni joc. Iar jocul il joci de placerea jocului, nu pentru ca ii astepti capatul. Nu vei mai avea nevoie de concedii si vacante pentru ca vocatia ta devina vacanta ta, locul din care nu mai vrei sa pleci sau de la care ai nevoie de pauza.

Vei cauta sa iti continui jocul si munca la fel ca si copilul care inca nu termina mancarea din farfurie se grabeste sa se intoarca din nou la joaca. Nu vei simti nici foame si nici sete si nevoile tale vor fi usor de satisfacut pentru ca va exista o singura nevoie.

Nevoia de a-ti servi vocatia.

Ai inclusiv puterea de a renunta la vocatia ta oricand vei dori.

Libertatea de alegere este puterea pe care fiecare om o are in fiecare secunda a vietii lui.

Dezvolta-ti abilitatile

Pentru ca mesajul tau sa aiba cu adevarat putere, e nevoie sa iti rezolvi toate problemele pe care majoritatea oamenilor le au, pornind dinauntru in afara.

Bani, iubire, sanatate, vocatie si toate domeniile in care oamenii au suferinte si provocari. Rezolva-le tu prima oara dezvoltandu-ti personalitatea si devino un exemplu.

Acum, te cred putini oameni cand le spui mesajul tau si nici nu ai ce sa arati ca sa demonstrezi validitatea spuselor tale.

Pe masura ce trec anii, pe masura ce rezultatele tale devin mai bune, si evolutia incepe sa se vada, se va crea efectul bulgarelui de zapada. Tu ai rezultate, asta ii ajuta pe oameni sa prinda curaj si sa aiba si ei rezultate, sa incerce metodele propuse de tine si avand ei rezultate, si tu ai rezultate mai bune, la fel au si ei din nou si intr-o zi, poate, mesajul tau nu va mai fi doar un vis indepartat ci o realitate palpabila care ajuta, schimba vieti si poate demonstra lucrul asta. ”

Asa a vorbit vocatia.

”Indura. Munceste. Nu te plange si nu te mai gandi la tine ci la ceilalti. Puterile tale se inzecesc atunci cand lupti si muncesti pentru alti oameni in care crezi si care crezi ca merita munca ta, efortul tau, suferinta ta si iubirea ta.”

Nu am gasit pe nimeni cunoscut care sa ma aprecieze si care sa merite sacrificiul meu, in acele zile, nici macar mama. Nu ii vedeam eforturile atunci asa cum le vad acum, inca eram prea necopt pentru a-mi aprecia parintii.

Asa ca m-am dus la necunoscuti. Cititorii mei ma apreciau si imi multumeau pentru munca mea. Nu familia mea, nu vecinii mei, nu colegii mei de la facultate sau profesorii.

DIMPOTRIVA. Cei din jurul meu nu aveau acelasi valori ca si mine, se uitau la mine ca la un ciudat si mai degraba orice urma de succes a mea era o jignire la adresa lor.

Am inteles insa si nu am mai luat niciodata personal descurajarile sau incercarile de umilire a celor din jur.

Stiam ca transmitandu-mi mesajul, ii voi gasi pe cei ca mine si VAI!, ce oameni extraordinari am intalnit.

Asa cum se cerne sita, au ramas langa mine exact acei oameni care rezoneaza cu mine. Prieteni, parteneri de afaceri, echipa, sotia si cititorii de pe personalitate alfa.

Toti ca unul.

Flamanzi de evolutie si dezvoltare, harnici si dedicati, perseverenti si luptatori, in ei am gasit oamenii pentru care merita sa indur orice, sa muncesc oricat, sa fac orice imi sta in puteri ca sa fiu un exemplu care ii inspira si le arata ca se poate. Se poate orice. Si personalitatea noastra este cheia.…..

……

……

Acea duminica a fost prima si ultima zi cand m-am indoit de existenta vocatiei.

Au trecut multi ani de atunci si nu m-am oprit niciodata din munca.

De fiecare data cand am alunecat pe ulei si am crezut ca sunt important si m-am gandit la mine, am suferit esecuri usturatoare.

De fiecare data cand scriu si lucrez cu gandul la binele ce il va face munca mea altora, obtin rezultate excelente.

Si cel mai important, orice am obtinut, a fost pentru ca mai intai am dezvoltat ceva in interior si apoi cu acea abilitate am obtinut si rezultatul exterior. De fiecare data cand sufar un esec, pierd o batalie din lumea exterioara insa castig o uriasa batalie in lumea interioara care vine odata cu lectia invatata din esecul exterior.

Prima sarcina a Vocatiei a fost sa ma puna sa ma inarmez pentru bataliile ce aveau sa urmeze.

Vrei ca emailurile pe care le trimiti sa nu mai ajunga in spam? Uita-te la ce fac altii. Folosesc un serviciu profesional de trimis emailuri, care trebuie platit.

Vrei ca oamenii sa iti cumpere cartile? Invata sa vorbesti oamenilor despre cartile tale, despre beneficiile pe care le pot avea si cum isi pot imbunatatii viata.

Vrei sa fii citit, invata sa scrii.

Vrei ca mesajul tau sa ajunga la cati mai multi oameni? Pune mecanisme  si sisteme care sa lucreze pentru tine si atunci cand dormi.

Fa-ti echipa.

Pentru toate astea ai nevoie de noi si noi abilitati.

Abilitatea de a scrie, de a comunica, de a te promova, abilitati de antreprenor, de manager de proiect, de PR si atatea altele.

Ai nevoie de abilitatea de a discerne de ce abilitati ai cea mai mare nevoie, pe care sa le prioritizezi si care abilitati sa le lasi altora pentru ca nu le poti face singur pe toate.

 

Peste 2 ani, in 2009, am scos editia a doua a cartii Personalitate alfa, mult imbunatatita si cu adaugiri.

Am vandut in 2 luni, 1500 de carti tiparite.

Si acum stiu de ce.

Pentru ca acum, traiam ceea ce propovaduiam. Acum, puteam sa le arat oamenilor si cum se traieste vocatia, si cum ne putem ridica dupa cel mai mare esec care credeam ca ne-a distrus. Cum sa crezi in tine nu doar cand altii nu cred dar cand nici tu insuti nu mai crezi.

Acum, desi eram in continuare optimist si entuziast, eram si moderat, rabdator si sceptic. Eram harnic, pasionat si serios.

Toate acestea, abilitati pe care le aveam adormite in mine si care au aparut ca niste aliati de nedajde odata ce am trecut primul si cel mai important test.

Testul perseverentei in fata obstacolelor care par insurmontabile.

Epilog

Orice dorinta sau obiectiv din exterior are un corespondent in interior, o nevoie, mult mai importanta.

Pentru ca suntem analfabeti in privinta sufetului nostru si a lumii interioare, la inceput ne folosim simtul vizual in care credem absolut ( desi este un simt foarte superficial) pentru a da glas acestor nevoi sufletesti.

Vedem bani si o viata luxoasa si ele devin o dorinta pentru noi. Nevoia mult mai profunda poate fi cea de a simti siguranta, linistea sufletesca si lipsa de stres.

Vedem o viata cu aventuri, excursii si sporturi extreme si se transforma intr-o dorinta. Nevoia mai profunda poate fi de a scapa de sentimentul de plictiseala, lipsa de sens si scop in viata noastra.

Vedem oameni care ating succesul si popularitatea si ele devin o dorinta pentru noi. Nevoia mult mai profunda poate fi cea de a fi iubiti si de a ne simti valorosi.

Intelegand adevarata nevoie, mergem direct la tinta.

Pentru asta insa, e nevoie sa lasi mastile deoparte si sa te descoperi pe tine. Sa te cunosti atat de bine incat sa stii care sunt nevoile tale interioare adevarate.

Iar pentru asta, e nevoie sa te schimbi. Iar omul vrea sa ramana in zona de confort.

Asa ca incepe o lupta interioara.

Castigatorul: incert

Imi aduc aminte cum odata, toate visurile si dorintele mele erau lucruri exterioare.

Bani, rezultate, succes, un stil de viata.

Pe masura ce au trecut anii, am inceput sa vad dincolo de aparente.

Ce doream de fapt era respectul si admiratia mamei. Iubirea celor din jur si sentimentul ca sunt util si valoros.

Nu exista razboaie, victorii si infrangeri in lumea exterioara.

Acelea sunt doar oglinzi ce oglindesc razboaiele, victoriile si infrangerile din lumea interioara si nu fa greseala sa crezi ca exista scapare de aceste lupte interioare.

Unii ar spune ca sa crezi in razboi este o convingere limitativa.

Insa in aceasta lume in care ne-am nascut toti, vei fi lovit si agresat, chiar ucis daca stai pasiv.

Budism-ul promoveaza nonviolenta si Dalai Lama, liderul tibetan a spus ca are un singur regret, daca iti poti imagina unul dintre cei mai intelepti si evoluati spirituali oameni de pe pamant avand un regret.

Regretul sau este ca le-a spus tibetanilor sa fie pasivi si sa nu raspunda cu violenta atunci cand China si-a trimis armata sa ii masacreze.

La fel e si in viata. Poti sa consideri ca viata nu e o lupta si ca e doar floricele si emotii pozitive.

Insa cand simti pumni in gura, picioare in stomac si o flegma de dispret fata de convingerile, iubirea si valorile tale, ai o alegere de facut.

Daca lasi raul sa te ucida, binele ramane cu un luptator mai putin.

Uneori ascult muzica ce ma baga rapid in stare de flux. Una din melodiile preferate este cea de mai jos pentru ca imi aduce aminte sa merg spre scop, spre destinatie, in ciuda fortelor ce ma pot destabiliza oricand:

https://www.youtube.com/watch?v=SGjQe2RbkaU

Alexandru cel Mare si armata lui au cucerit 90% din lumea cunoscuta. Au ajuns in India dupa ce au ingenuncheat marele imperiu Persan si acolo au intalnit intelepti indieni.

Unul din acesti indieni, yogin, i-a spus lui Alexandru cu un tupeu si curaj maxim ca, in toate maretia lui, Alexandru nu ii intrece pe inteleptii indieni care mediteaza zilnic si traiesc cu foarte putin.

”Eu am cucerit intreaga lume”, a spus Alexandru. ”Voi ce ati facut?”

”Noi am cucerit nevoia de a cuceri lumea”, a spus indianul.

Astfel, pe masura ce trece timpul inteleg din ce in ce mai bine de ce toti marii intelepti ai lumii, de mii de ani, spun ca sa te cuceresti pe tine insuti este o victorie de 1000 de ori mai importanta decat orice victorie exterioara.

Suntem plini de slabiciuni si defecte si cu ele ne confruntam in razboiul nostru zilnic.

Tot ce vezi ca au alti oameni in exterior, in lumea materiala, este usor de obtinut pentru cel care gaseste si dezvolta abilitatile corespondente din interior si sunt imposibil de obtinut si pastrat pentru cel care nu priveste in interior.

Cum spune Jung: ”Cine se uita in afara, viseaza. Cine se uita inauntru, se trezeste”.

Munca mea din ultimii 10 ani o gasesti pe acest blog si in dreapta poti vedea cartile si cursurile pe care le-am creat. Multe dintre ele vorbesc despre lucruri exterioare, bani, relatii, slabit si corp fizic.

Pentru ca oamenii isi doresc asta si eu demonstrez cum poti prin dezvoltarea personalitatii sa obtii toate aceste lucruri.

Deasemenea vorbesc si despre subiectele mele preferate, vocatia si personalitate alfa desi audienta pentru acestea este mai mica pentru ca sunt lucruri aparent abstracte.

Banii, un abdomen plat sau o relatie pot fi vazute si de ceilalti si oamenii si le doresc. Vor ceva pe care pot sa puna mana, ceva ce se vede.

Motivul pentru care oamenii nu obtin ceea ce se simte si se vede e pentru ca nu au inteles ca pentru a avea ce se simte si se vede e nevoie sa stapanesti ceea ce nu se simte si nu se vede.

Lumea ta interioara.

Eu imi continui munca cu speranta ca intr-o zi balanta se va inclina si numarul celor care pun accent pe lumea interioara mai intai si apoi pe cea exterioara va fi mai mare decat al celor care cred doar ceea ce se vede.

Atunci, cu adevarat, lumea va fi schimbata.

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

Distribuie acest articol pe reteaua ta preferata de socializare
Profită de resursele de dezvoltare personală
pe care le-am pregătit timp de 10 ani!
imagine-news
76 DE COMENTARII
Intră în discuție. Lasă mesajul tău mai rapid cu contul de social media.

Comments

  1. multumesc, Pera. am trecut prin toate etapele descrise de tine aici. si da, fiecare treapta urcata are pretul ei. orice om, instinctual cred, incearca sa ajunga la nivelul lui maxim de incompetenta. eu mai am putin :)))
    glumesc. nimeni nu stie unde se termina totul , doar ca nu-mi pare rau ca am ales sa incerc. mi-ar fi parut rau sa nu incerc, dar, cine stie, poate m-as fi multumit cu ce am si … as fi uitat. m-as fi blazat.
    Eu cred ca e si un destin, viata-ti da un shut in.. posterior fix cat sa mergi inainte, unde ti-e locul, indiferent cat te codesti tu sau nu. sau poate mi-am cautat-o cu lumanarea :)))). oricum, e bine si mi-e bine. de fapt stii cum este. :). have a nice day!

  2. Intradevar viata e o lupta. Multumesc pentru ceea ce faci, m-ai ajutat mult in ultimii ani, viata mea s-a schimbat mult in bine.

  3. Util pentru ca provine din experienta proprie , pasional pentru ca sunt lucruri spuse din suflet , mesaj transmis astfel incat sa fie inteles nu doar cu mintea ci si cu sufletul , dar totusi , grija pentru continut imbina o usoara ipocrizie (pe care apropos, toti cred ca o avem la un moment dat) , usoare omisiuni logice de dragul artei si putin comercial…Si nu spun toate acestea pentru a critica , nici gand, pentru ca nu sunt in masura , dar consider ca ceea ce am simtit si gandit atunci cand citeam merita spus in sens constructiv si pentru ca toti evoluam permanent. Si da , exista mesaj pentru noi toti.

    1. Epilogul – ok! Restul – dupa parerea mea si este posibil sa gresesc – putin cam melodramatic din ratiuni pur comerciale. Exista o categorie de cititori – multi – care “percuteaza” la astfel de mesaje generand o reactie de raspuns(comanda). Daca o mai slefuiesti putin poti sa o faci insesizabila (subliminala). Maestru aici e Daniel Zarnescu. 🙂

  4. Pera, … grozav articolul, … foarte bun şi… mă pune pe gânduri… Tare faină …. LUPTA ta,… şi bucuria că ai reuşit pas cu pas să depăşeşti fiecare obstacol. … Ai două cărţi groase… Personalitate Alfa şi Arta Seducţiei 2…. Pera, le-am cumpărat de un an sau doi şi… nu le-am citit încă…. Am dat două sute pe ele şi … zac în bibliotecă… Tu ce zici,… sunt nebun? … Nu ştiu, … spune-mi ceva;… de ce nu le citesc? …

      1. Eu am 42 de ani Si de un an il citesc pe Pera si mi-am gasit drumul in viata profesionala. Lucrez zilnc la planul meu.
        Insa mi-e cam frica ca va dura ceva timp pana voi produce bani.
        Pera spune bine, cu timpul tensiunea creste
        Si ce va spune familia mea?
        Am o fata de 14 ani, iar cerintele vor deveni tot mai mari.
        Desi am mancat cartea si am 2 facultati … nu am facut cam nimic cu ele.
        In nebunia asta au avut cel mai mare rol parintii si diriginta mea .
        Insa recunosc ca in tot Raul e existat si un bine.Invatatura depuis mi-a assurait mintea. Cartile sunt pentru mine cele mai buna prietene iar studiul imi place la nebunie.
        Sunt si eu mamica, iar din proprie experienta, cat si din experientele povestite de Pera,imi d’au seama ca cel mai bun lucru care il pot face pentru copilul meu este sa-l las in “banii lui “.Asta nu inseamna sa nu am un dialog cu ea, ci sa am RABDARE cu ea sa-si descoperevocatia; nu am sa-i fac eu planuri de viitor.

    1. 1. Alegi o carte. (as recomanda Pers Alfa, pt inceput)
      2. pui cartea pe noptiera
      3. cauti pe google “Calendar 2015”
      4. mergi la un print shop si printezi calendarul, A3 (neaparat A3) (costa cam 1-2 RON)
      5. mergi la o librarie si iti cumperi: scoci (costa cam 1 RON), si un marker Rosu (neaparat rosu). (costa cam 2 RON)
      6. lipesti calendarul pe usa de la dormitor.
      7. in fiecare zi (dimineata sau seara) citesti 1-3 pagini. DAR NEAPARAT FARA SCUZE MINIMUM 1 PAGINA (dureaza maxim 3 minute pe zi.)
      8. dupa ce ai citit minimum 1 pagina, bifezi cu un X mare si rosu pe ziua respectiva in calendar.
      Sistem simplu de responsabilizare, care functioneaza excelent. Spor 😉

      1. … 🙂 … Cum se mănâncă un elefant? … Bucăţică cu bucăţică. … Aşa şi cu cartea, mai ales că e cam groasă. … Luci, acum mă simt cumva dator… pentru planul tău de acţiune. … Tre să pun mâna pe carte…. mulţumesc… 🙂 …

  5. Pera tocmai te-ai ales cu un nou client :)))); lasand gluma la o parte; m-ai convins;si nu a fost greu deloc; ai adus argumente logice si principi solide. Nu stiu daca toti ne nastem cu un vis sau destin dar cert este ca toti avem nevoie de un scop in viata ; ceva care ne va da puterea; motivatia de a merge tot inainte atunci cand drumul e plin de obstacole !!! Avem nevoie de iubire; de sanatate si avem nevoie de educatie; cred ca fara o educatie adecvata nu putem nici macar sa realizam sa constientizam faptul ca trebuie sa privim mereu in interior si sa ne duelam cu demoni interiori pe care toti ai avem( lenea; aroganta; complexe; temeri; naivitatea;concepte; idei impuse de alti ) Cred ca putem spune deasemenea si ca multi dintre noi suntem produsul societati in care traim; TV-ul Internetul Calculatoarele;Telef inteligente etc toate gadgeturile toata tehnologia sunt ca o sabie cu doua taisuri; ne putem folosim noi de ele pt a ne dezvolta; a invata; a evolua a fi conectati cu lumea. Sau pot fi doar un instrument de control; si Indobitocire. Cert este ca fara educatie lupta cu toate frustrarile noastre legate de viata de zi cu zi devine din una foarte grea in o lupta aproape imposibila; Sau la polul opus o persoana care nu trebuie sa asi faca griji pt ziua de maine;fara educatie si principi solide; va deveni aroganta;ignoranta;si fara simt de raspundere;responsabilitate. Greutatile si provocarile vieti creaza caracterul;si poate si dau viata unui SCOP unei vocati sau talent insa dupa cum ai zis Pera fara o atitudine si mentalitate puternica sanatoasa care incerca sa invete din fiecare esec; fara disciplina; munca asidua si constanta nu vom putea niciodata sa ne atingem potentialul maxim sau macar sa ne apropiem de el !!! Si PASIUNE avem nevoie de ea; trebuie sa ne placa si sa vrem cu adevarat sa facem ceva;can sa putem persevera si evolua pests si prin tot ceea CE sta in calea fericiri si succesului nostru. Ami vine in minte o fraza din un video care spune cam asa O sa ai succes atunci cand o sa vrei sa ai succes atat de mult cat vrei sa respiri !!! Cel care spune ca poate si cel care spune ca nu poate !!! Ambi au dreptate !!! Pera multumesc mult pt articol !!! Great job keep it up !!!

  6. Buna Petra! Am o curiozitate. Cum te-ai intretinut (financiar) in urmatorii ani? Te-ai angajat undeva desi jurasei ca nu vei mai fi niciodata angajatul cuiva?

      1. Deci pana la urma ai obtinut ceea ce-ti dorisei, ai reusit sa te intretii din vocatia ta (chiar daca nu erau foarte multi bani la inceput)

  7. Salut Pera!
    Nu pot decat sa spun RESPECT!
    Eu sunt abia la inceput de drum, si sper sa fiu la fel de tare ca tine.
    Insa eu simt vocatia ca pe o binecuvantare, muncesc din inima, cu iubire….si nu simt ca muncesc …parca vine de la sine.
    E placere care dimpotriva, ma umple de energie, bucurie si iubire.
    ‘Să te faci găură în flaut prin care trece suflarea lui Dumnezeu’—- cam asa simt si eu, ca las divinitatea sa creeze prin mine.
    Multumesc din suflet pentru toata munca ta!
    Esti exemplul meu, multumesc.
    Succes in continuare!!

    1. Plin de emotii articolul tau..traiam emotiile tale si ma gindeam la diferitele ocazii cind simteam ca tine..acum si eu la virsta asta tirzie am inteles sa privesc in interiorul meu si sa nu mai traiesc emotional..am trait toata viata din emotii si credeam ca asa e normal..lupta mea interioara nu o intelegeam si stateam rau .eram impulsiva..am un loc de munca actualmente foarte dificil ..cu doua nebune cu realitati diferite de mine dar m.a intarit f mult locul asta de munca.dificultatea psihica la care eram si sint supusa. la inceput eram o victima..ma plingeam de e motiile negative pe care le simteam in interiorul meu din cauza ca ma confruntam cu un vampir energetic..dar am inceput sa citesc sa ma informez si acum am inceput sa am controlul asupra emotiilor mele .sa imi controlez gindurile si am devenit mai tare ca niciodata..pt a putea sa imi urmez si eu vocatia aveam nevoie sa devin tare pt ca eram slaba emotional si locul asta de munca m.a intarit..m.a ajutat sa imi schimb atitudinea fata de ceea ce nu pot schimba si controla..si aveam nevoie de calm.rabdare.perseverenta pt a.mi urma visul..sa le invat.pt ca imi vor fi necesare pt vocatia mea.

  8. Pera, as vrea sa-mi raspunzi la o intrebare:
    Avand in vedere ca esti un om evoluat, in viata privata mai intra oameni de vibratie joasa (cu masti, manipulatori si tradatori)?
    Si daca da, cum ii inlaturi? Sau ce tip de comportament(atitudine) trebuie sa avem cu astfel de persoane rau intentionate?
    Multumesc!

  9. Pera, am o intrebare:
    Avand in vedere ca esti un om evoluat, se mai intampla sa intre persoane de vibratie joasa in viata ta?
    Sau, cum sa procedam, ce atitudine sa adoptam atunci cand demascam persoane rau intentionate intrate in viata noastra?
    Multumesc

    1. SAlut Gina. Da, se intampla, desi mult mai rar. Se intampla pentru ca stiu sa joace bine rolul de om luminos si evoluat si te pacalesc insa necesita efort sa pastrezi o astfel de masca. la inceput se vad fisuri care te pun pe ganduri apoi cade masca cu totul. Se autoelimina acesti oameni , nici nu e nevoie sa depui efort. Totusi, am observat ca daca eu sunt intr o perioada mai proasta, cu ganduri si emotii mai joase, sunt inconjurat de intamplari si oameni asemenea starilor mele 🙂

  10. Ti-am spus Pera ca atunci cand mi-e greu mă întreb “Oare cum a trecut Pera peste momentele dificile?” Acum stiu. Multumesc pentru articol. Sunt convinsa ca tot mai multi oameni vor privi spre interior, lumea copiilor nostri va fi schimbata IN BINE.

  11. Pera…… n-am cuvinte ! actul asta , va schimba multor persoane modul de a privi viata , a se privi pe ei insisi si pe cei din jur 🙂 mie unul astazi mi-ai deschis ochii ! sper ca le vei deschide si multor altora , bafta in ceea ce faci si tot ce iti propui , iti multumesc pentru email-ul cu actul 3. si daca da Domnul vreodatata , sa apucam sa ne strangem mana !

  12. Daa, asa e , vocea interioara ne ghideaza intotdeauna. Trebuie doar, sa facem liniste in noi , ca sa o putem auzi.

  13. Felicitari, Pera! Ai trecut la alt nivel, cel putin de aici, de unde te citesc eu. Ce simplu: munca trebuie sa fie pe masura visurilor. Minunat! In alta ordine de idei, pe cand urmatorul episod din DDVV? Curand, nu-i asa?

  14. da, actul 3 mult mai profund si mai sensibil totodată sti nu dezvolt prea mult deoarece nu prea am ce esti un profesionist una la mana iar a doua sunt intrun punct cand sunt furios pe mine, sa trecem peste ce sa-ti spun mult succes in continuare multa sanatate la familie si multumirii Vocatiei !

  15. Extraordinar acest articol,mi-a placut foarte mult,sunt atat de norocoasa :)si imi spun asta de fiecare data cand citesc ceva scris de tine:) si fara exceptie ajungi de fiecare data la suflet cu tot ce scrii,pt ca esti atat de sincer,sunt sigura ca pui suflet in tot ce faci ,si cred ca noi cititori tai nu avem idee cata munca se ascunde in spatele acestor carti si articole minunate,Universul sa te rasplateasca pt tot.Am si o intrebare: de ce nu auzim vocea tot timpul?
    Cu deosebita recunostinta,
    Crina.

    1. cred ca nu ne punem in starea de a auzi vocea. Cel mai bine se aude cand suntem in stare de flux, Pentru asta e nevoie sa nu ne lasam atentia distrasa, sa avem un mediu creativ, sa nu fim stresati si altifactori, voi scrie un articol 🙂

  16. Fiecare lectie a ta imi da mai multa incredere in mine..sper sa am puterea sa trec peste toate si sa ajung ceea ce imi doresc asa cum ai facut si tu

  17. Si apoi, fiecare zi trebuie sa o tratezi ca pe cea mai importanta zi din viata ta. Trecutul a trecut, viitorul e incert, singurul moment in care ai putere este acum.

  18. Pera să știi că m-ai pus pe gânduri și m-ai inspirat în același timp, prin atitudinea ta, dar și prin puterea ta de a realiza obiectivele propuse indiferent de obstacole. Chiar îți mulțumesc din suflet pentru că ai împărtășit și cu mine, adică cu noi cei din Comunitate Alfa, metoda de a găsi soluții acolo unde doar aparent nu mai există soluții.

    Mă inspiră maxim atitudinea ta de învingător indiferent de situație.

    Din partea mea jos pălăria! Și sincer vorbind devii din ce în ce mai bun în arta de a scrie.

    Aștept cu nerăbdare și maxim interes orice creație rezultată din vocația ta. 😉

  19. Mulțumesc pentru sinceritate și pentru exemplul oferit!
    Intradevăr, din interiorul noastră pornește totul, ce este acolo, aceea iese și în afară și mările bătălii le ducem cu noi înșine.
    De ce oare vrem să muncim puțin dar să culegem mult? Cine ne amăgește cu astfel de speranțe deșarte și astfel ne trezim că ne furăm singuri căciulă?

  20. Din punctul meu de vedere, motivul pentru care oamenii nu sunt atat de interesati de ceea ce se intampla in interior este pentru ca este dificil. Este dificil si pentru un om care si-a dat seama ca asa functioneaza defapt lucrurile si VREA cu toata fiinta lui sa se descopere si sa evolueze. Eu acum 2 ani si ceva eram persoana care considera ca ceea ce simtim inseamna totul, emotiile fiind acelea care ne fac sa fim unici ca oameni. Fiind inclinata catre arta, design si catre a creea, nu mi-a placut niciodata matematica sau stiintele exacte ori elementele tehnice, m-am bazat foarte mult pe emotii si ma bazam pe ele si din punct de vedere social, si nu-mi mergea bine DELOC, sufeream foarte mult si nu stiam de ce. Consideram ca cineva este nedrept cu mine. Am descoperit mai tarziu pe propria piele ca lucrurile nu stau chiar asa si ca indiferent cat de mult credeam in propia lume, eu trebuie sa functionez impreuna cu restul oamenilor. Am citit mult pe subiectul dezvoltare personala si NLP, am ascultat o multime de audiobooks, am citit si citesc in continuare blogul tau si savurez fiecare articolas si da, cel mai mult imi place sa urmaresc si sa invat cat mai multe pe acest subiect. Citind si informandu-ma mi-am dat seama cat de mult conteaza partea “tehnica”, asa o numesc eu, si ca defapt ceea ce ne face pe noi unici ca oameni este acel echilibru, acea armonie intre emotii si ratiune. Articoulul asta il vad ca pe o raza de lumina in gandire, il vad ca pe un mare hint in ceea ce priveste dialogul interior cu tine ca persoana pentru ca este foarte derutant cateodata si risti sa te minti singur, risti sa te menajezi si sa iti spui cuvinte blande, iar in felul asta nu te ajuti deloc. E nevoie de mult curaj sa iti pui cartile pe fata si sa-ti spui “vezi ca nu muncesti atat cat ar trebui! ai cam frecat menta in ultima vreme.” si auzind acestea incepi sa gasesti scuze. Spun asta pentru ca am trecut prin asta si nu spun ca am momente in care si acum imi scapa lucruri chiar si constienta fiind ca nu este deloc bine. Dupa ce am inceput sa pun in practica ce am invatat si internalizat informatia, am inceput sa schimb jocul with newfound knowledge 🙂 si da, am avut parte de total alte rezultate! Deci ce crezi? (intrebare retorica) lucrurile astea chiar se vad si se simt si sunt ca o mina de aur pentru tine ca persoana daca ajungi sa le descoperi. Sunt de parere ca daca incepi sa te descoperi pe tine ca persoana si cauti sa evoluezi tot timpul, poti sa ai absolut tot ce iti doresti. Din tine pleaca totul.
    Imi place ceea ce faci, toate materialele pe care le-am citit sunt de calitate si ajuta enorm! Iar cititorii blogului tau, inclusiv eu, sunt niste persoane norocoase ca au acces la asemenea informatie.

  21. in primul rand FELICITARI pentru munca depusa si rezultatele care intradevar se vad si iti multumesc mult!!

  22. Multumesc Pera,cred cu tarie ca acea voce interioara este chiar Dumnezeu,dar noi nu intelegem ca am venit pe lume cu o misiune sau scop cum vrem noi sa ii spunem si ma bucur ca tu ai gasit acest lucru si il impartasesti cu noi.Avem multe de invatat de la tine si nu uita niciodata ca asta este misiunea ta ,aceea de a ne trezi pe noi cei care nu stim care este scopul nostru in viata.Astept mereu de la tine cate ceva nou.

  23. Am citit toate cele 3 parti si chiar mi-au adus un mesaj. In discutiile cu mine, evitam sa admit ca trebuie sa muncesc mai mult. Eram in faza “muietii-s posmagii”… multumesc

  24. Pera, … să ne mai spui şi de NUTRIŢIE şi SPORT… ca să nu uităm. Eu sincer, am scos alimentele de origine animală din hrana mea, şi mă simt … MULT MAI BINE. La început mi-a fost cel mai greu, … nu ştiam ce să mănânc, trebuia să fac piaţa şi să mă adaptez la … alimente de sezon. Am citit o carte “STUDIUL CHINA” … carte pe care o recomand tuturor, … şi asta m-a determinat foarte rapid să iau decizia de a mânca în special ALIMENTE VEGETALE CRUDE, … şi mai puţin gătite, dar mai ales … să scot produsele de origine animală din hrana mea… deci… fără lapte, carne, brânză sau ouă… ci cu… FRUCTE şi LEGUME proaspete… de preferat din piaţă şi nu din Supermarket. Concluzia care se desprinde din “STUDIUL CHINA” este următoarea: … ALIMENTAŢIA individului duce la SĂNĂTATE sau la BOALĂ. … // … Acum, cu hrană preponderent vegetală am slăbit de la 85 la 78 de kg (1,78 m)… şi m-am apucat şi de sport (atletism, alergat prin parc, jogging)… în fiecare zi 30 -60 de minute, uneori cu pauza de 1 zi. … Nutriţia şi Sportul mă fac să am o stare extraordinară de … BINE. La fel şi lectura articolelor scrise de tine Pera, de Marius Simion şi … alţii. Succes tuturor şi… o viaţă mai bună…

  25. Cred ca mama ta e mandra de tine..ai obtinut increderea ei…corect nu?
    Iti multumim ca existi si ne ajuti sa ne dezvoltam personalitatea si sa evoluam chiar impreuna cu tine

  26. Cred ca schema cea mai simpla catre calea adevarata, a vocatiei(calatoria interioara) ar fi aceasta : INSTINCTE—->MINTE—>INIMA.
    Adica sa iei instinctele, sa le urci in minte unde le rationalizezi, intelegi,analizezi, dezvolti, iar apoi sa-ti cobori mintea in inima.
    In inima este sediul, esenta(Dumnezeu, Fiinta), adevarul si vocea vocatiei.

  27. Felicitări Pera pentru un articol inspirațional, in care ai descris (împachetat) foarte bine in cuvinte, modul in care se manifesta căderea emoțională, de la emoții considerate “pozitive”, de la încântare la entuziasm, apoi curaj, buna dispoziție si apoi plictiseala, spre emoții considerate “negative”: intai antagonism, apoi durere, furie, supărare, spre frica, lașitate, jena, rusine, suferința si in cele din urma apatie.
    Felicitări ca nu ai ajuns in apatie si te-ai oprit in suferința, de unde ai reușit sa te ridici din nou, motivându-te intrinsec.
    Nu multe persoane reușesc sa iasă din aceste momente, fără a apela la un “aliat” real sau imaginar, in special pentru ca au la baza incidente inconștiente.
    Continua ceea ce faci!

    1. Bravo Pera. Felicitari. Te urmaresc de la inceputul “carierei tale” inca din 2008. Imi aduc aminte bootcampul la care am participat in 2009 si ma uitam la tine si ma intrebam: Oare ce am eu de invatat de la acest om? Nu vad nimic constructiv la el, atitudine, vocabolar etc. Adevarul era va acel bootcamp il facusem pentru ca aveam nevoie sa evadez, nu sa evoluez, cel putin atunci. In acesti ani am continuat sa investesc in mine si exact cum povestea ta spune, cam fiecare dintre noi, care avem obiective si teluri inalte, trebuie sa depasim obstacole si provocari dificile. Apreciez ce faci acum si se vede o evolutie spectaculoasa. Intr-adevar perseverenta si credinta sunt cei mai buni aliati ai nostri. Nu conteaza cat de badarani sau involuati suntem cand pornim. Victoria se vede pentru cei care continua, si nu se opresc pana nu ajung la urmatoarea borna. Imi doresc sa ne intalnim curand si chiar sa putem dezvolta impreuna un parteneriat cu proiectele pe care le dezvolt oarecum in aceiasi directie. BRAVO, BRAVO BRAVO…

  28. Pus pe ganduri? Waaay beyond that!!! Mi-ai bulversat lumea interioara de vreo 2-3 luni incoace!! Am trecut de la a invinui pe toti in jurul meu, imprejurarile, nenorocul, lipsa de acte, oamenii rai si nepasatori din jur… universul, la a incepe sa inteleg ca numai eu sunt de vina si ca numai in puterea mea sta sa schimb ceva. Luam totul ca pe un afront personal, de cate ori nu imi placea ceva, ma scufundam in crosetat (my hobby) si uitat la seriale, munca cat mai multa ca sa castig cat mai multi bani si orice altceva ma putea ajuta sa achieve some mind numbness.
    So my war begins… Invingatorul incert asa cum bine zici. Dar pot spune ca am facut primul pas si ma pregatesc de urmatorul prim pas.
    Si pentru toate astea iti multumesc!!!!

  29. Pera, nu-mi pot da seama care e vocea interioara? Care e doar mintea mea? Care e doar partea din mine, care vrea sa colecteze obiceiuri proaste? Cand vorbeste sufletul meu? Cand e e egoul meu? Nu stiu ce din mine sa ascult si cum sa ma simt. Cum sa fac diferentele dintre ele. In mine, se da o lupta intre minte si inima, cumva sunt rupta in doua, patru ..ma risipesc cumva. Si nu stiu ce parte din mine sa mai ascult.

    M-a luat cu fiori articolul tau. Am recunoscut in suflet, dar si pe corp (furnicaturi, o senzatie de caldura, flux ceva care curgea prin mine- nu stiu sa descriu exact), partea in care a vorbit vocatia. Fiori grozavi in tot corpul. Bucuria sa fie cu tine!

  30. Pe cât de frumos pe atât de interesant, pe cât de mult citesc și te admir parcă ceva e în comun, aceea vocație sau oare doar vorba “parcă am înnebunit ” deși intuiția îmi spune este Vocația deoarece cuvântul “NEBUN ” îl primesc gratuit de la toți din jur. …
    Sincer stau și mă întreb, cât de frumoasa ar fii lumea dacă ar citi, ar înțelege, ar crede in instinctul și magica voce din interiorului sufletului sau .
    Cu tot respectul și admirația mea .
    Success.
    Valeria B.

  31. In emailul primit si care m-a trimis la aceasta pagina pomenesti de faptul ca nu exista pilula magica. EXISTA !!!!! Da Pera exista. Vrei sa ma contrazici? AI CURAJ SA MA CONTRAZICI ?????? Dai drumul. Baga mare.

  32. Buna seara Pera. E prima oara cand intru pe blogul tau si ma bucur, desi ti-am auzit deja numele intamplator pe alte site-uri de dezvoltare personala. Am inceput sa citesc actul 1 si asa mai departe 2 si 3 ; foarte patrunzator, realistic, inspirational. As vrea sa te intreb referitor la cartea “Personalitate Alfa” vizeaza o clientela de sex masculin sau si feminin? adica personalitatea alfa are caracteristici are se potrivesc mai mult barbatului sau si femeii? Te intreb pentru ca e un concept nou acesta pentru mine. Si inca un lucru, cartea se vinde si in format electronic? Multumesc.

  33. Felicitarile mele pt omul care esti,valoarea pe care o imparti cu noi, munca depusa de tine ma ajuta sa evoluez si ma trezeste ori de cate ori ma indoiesc de reusita.Multumesc Pera, sanatate si rabdare iti doresc!

  34. Impresionant articol draga Pera.. ma regasesc in multe lucruri le spui

    Nici eu nu am parte de sprijhinul familiei chiar al prietenilor apropiati cand vine vb de vise. ti se da peste cap, “Tuuu sa visezi” lasa bagati mintile in cap…

    Am trecut si prin niste lucruri urate, am suportat multe comportamente aberante din partea multora si asta m a marcat in asa fel, incat imi este frica sa raman singura cu sufletul meu. pt ca e mult intuneric si durere acolo..

    Dar va trebui sa imi fac Curaj. sa schimb calea generatiilor de “suferinta normala”. Nu suferinta nu e normala. Se poate si mai bine STIU si am stiut mereu ca se poate si mai bine

    Doar ca am momente in care ma indoiesc de mine, la fel ca in articolul tau de chemarea mea. sunt f putini oameni care au rama s sa ma sustina, si fortata de viata imprejurari am facut un pas curajos, m am mutat Singura.

    Parca toata viata e altfel, parca sunt un copil care abia se descopera. fix cum ai zis Analfabeti in nevoile sufletesti interioare… imi este frica dar stiu ca trebuia sa vina si timpul in care sa stau fata in fata cu sufletul meu… e usor sa fii Intr o anume stare cand esti in compania altora. Mai greu cand ramai singur cu tine. la cate lucruri mi s au intamplat si cati oameni urati am cunosacut…este firesc sa imi fie frica.

    Dar Oamenii ca tine imi dau speranta si Curaj, pt ca si tu ai fost odata poate asa. Si inca ceva, Pera nu este vina Ta ca oamenii din jurul tau nu te apreciau cand aveai nevoie de ei. Este vina LOR pt ca au minti limitate… de curiozitate in ziua de azi mama ta te “apreciaza” altfel dupa rezultatele prezente? Nu te mai invinui… un Copil nu trebuie sa cerseasca Aprobarea si Valorizarea din partea parintilor!… Parintii ar trebui sa fie suficienti de sanatosi si stabili mental..ca sa te incurajeze, sustina DAR sa te lase sa alegi si sa mergi pe Calea ta.. nu sa iti reproseze, sa te umileasca sa ia Independenta ta ca pe un afront personal.

    Ar trebui sa fie mandri de tine. la fel cu suferinta in iubire. degeaba spui “ca o adolescenta” si Adolescentii baieti fete la varsta respectiva… si cu bagaj emotional Sarac incurajari putine Toxicitate multa… este f greu sa te gasesti, sa ai o identitate separata… si sa te mai si Indragostesti XD.. normal ca o iei razna si ai nevoie de ajutor din partea Altor oameni! Asat e un lucru fabulos , ca ai o Viata a TA ca iti apartine… si ca ai gasit oameni frumosi luptatori..care sa rezoneze cu tine

    Felicitari pt ceea ce esti, ceea ce faci si sa nu te opresti niciodata! si pt ca ne Inspiri cand avem nevoie! 🙂

    Pera, legat de parinti familie NU ii alegem. Bravo tie ai fost suficient de curajos si cu “c**” >p scuze limbajul… ca sa nu mai fii Inca un Inginer nemultumit sau frustrat de viata lui. Felicitari pt ca te ai gasit…. acelasi lucru incerc sa il fac si eu :).. desi nu e tot timpul usor, sunt momente cand simt exact ca sunt Singura pe drum cu visele mele…. multe rani din trecut…dar o Ambitie si agresivitate mare pt ca stiu am un Scop in aceasta viata si intr o zi o sa l infaptuiesc.

    Mersi pt Inspiratie! <3

  35. Bună,
    Îmi place tare mult cum gândeşti.
    Te felicit pentru asta.
    Cât despre teama pe care o ai, înţeleg prea bine prin ce treci, dar, înfruntă cât poţi de mult şi mergi înainte ori ce ar fi!

  36. Dragā Pera, tin sā te (re)felicit si sā-ti multumesc din suflet pentru tot ce scrii si emiti, arātînd cā în viatā, nouā oamenilor ne trebuie CARACTER!
    Caracterul nu este o loterie in care pica marele premiu fara nici un merit. Caracterul nu este un nume distins care se mostenste prin nastere, fara efort. Caracterul este rezultatul muncii dure, al autoformarii, al infranarii, al bataliei spirituale!
    Iar tu, tu te-ai nāscut cu aripi si nu te-ai lāsat”tîrît” prin viatā! Iar viata si tie, si fiecāruia dintre noi, ne aratā cā începe acolo unde frica se terminā! Asa, adevărata libertate implică atenție, conștiență și disciplină! VOCATIE
    FELICITĀRI, PERA, CONTINUĀ ACEASTĀ MUNCĀ DE (AUTO)DEZVOLTARE, AJUTÎND ATÎTEA SUFLETE❤️
    CU TOT RESPECTUL SI ADMIRATIA, MULTUMESC❤️

  37. Daca lasi raul sa te ucida, binele ramane cu un luptator mai putin…. foarte frumos acest citat. Dar oare de ce parte ne aflam? Cred ca dupa ce alegem de ce parte suntem, vom sti si ce atitudine vom adopta pentru a merge mai departe. Si exact asa cum spui tu, Pera, atunci indiferent de problemele care ne vor aparea in fata, vom merge mai departe. Problemele… (cel putin la mate) daca esti putin atent si nu ai sarit peste lectia din urma…. problemele au rezolvare. Noi cam chiulim de la lectiile pe care ni le da viata, sau chiar le ignoram cu desavarsire. iar atunci ne gasim in fata unui dezastru personal, pentru ca nu stim cum sa razolvam problema care nu vrea sa plece din viata noastra. Si atunci apari tu… si ne aduci aminte ecuatia, iar pentru acest lucru tin sa iti multumesc. Citatul de mai sus a produs un declik in creierul meu si voi medita putin mai mult la el. Oricum comentariul meu este pe langa mesaj, dar asta a fost ce mi-a venit prima data in minte. Nu ma pot abtine si il mai scriu citatul inca odata… 🙂 Daca lasi raul sa te ucida, binele ramane cu un luptator mai putin. multam fain pt. el.

    1. felicitari m a facut sa plang aceste randuri Am o intrebare aceasta munca interioara se poate intampla si la varsta mai inaintata

  38. Articolul de azi e in armonie perfecta cu catea mea preferata A new earth de Eckhart Tolle pentru care as plati oamenii sa o citeasca! Asteptam momentul asta, cand incepi sa vorbesti clar despre a fi in slujba celorlalti, despre cum atunci cand te gandesti la propria persoana nu ajungi nicaieri, ca atunci cand traiesti pentru altii egoul dispare si esti una cu viata. Asta nici nu e asa greu de realizat, insa cand vrei sa si scoti bani din asta realizezi ca ai nevoie de multe cunostinte practice si dezvoltare personala. Tare greu am deschis ochii, inca sunt de fapt la stadiul de contemplare…probabil e timpul sa misc ceva..foarte bun articolul pentru cei care au urechi sa auda!

  39. Pentru unii, a sta de vorba cu vocatia ta e o nebunie si risti sa fii catalogat drept psihopat. Dar eu m-am regasit cand am citit dialogul pe care l-ai avut cu vocatia ta. Nu e o nebunie, Pe mine vocatia m-a scos din orasul unde eram, m-a fortat (in mod indirect) sa pun capat activitatilor de pana atunci, care oricum nu mi se potriveau. Deci vocatia m-a scos din acel oras si m-a dus intr-un loc nou, dar nu in locul unde as fi vrut sa ma mut.

    Aici, in acest sat din sudul Ungariei, vocatia mi-a aratat ce trebuie sa fac in continuare. Si culmea, ca e exact ce incepusem si facusem din placere cu mult timp in urma, insa am abandonat…

    Vocatia nu mi-a vorbit asa de mult ca si tie, Pera. Mie mi-a pus instrumentele si ceea ce aveam nevoie, in fata mea si apoi am stiut ce sa fac mai departe. Mi-a spus atunci, ca si acum: “fa acum inca un pas. Noi posibilitati vor veni spre tine, tu doar continua sa faci azi tot ce-ti sta in putinta spre directia stabilita.”

    Din articolul tauam mai invatat: “Cand va fi despre TINE, iti voi lua totul. Cand va fi despre CEILALTI, iti voi da totul.” Parca simt cum se intampla acest lucru si in viata mea.

  40. Multumesc Pera !!! Apreciez foarte mult tot ce faci. Exemplul tau de viata imi da putere sa merg mai departe cu tot ce imi spune Vocatia mea. Am trecut si inca se mai desfasoara o parte din etapele de care tu spui aici, dar am increderea ca, intr-o zi, viata multor oameni va fi schimbata in bine prin munca si dorinta mea de ai ajuta sa-si descopere vocatia si sa fie mai fericiti. Multumesc, multumesc, multumesc !!! Sa nu te opresti niciodata din ce faci 🙂

  41. Felicitari. Sper sa intalnesc in curand cat mai multi oameni ca tine, e nevoie de ei, exact cum ai spus in final. Si ma bucur ca ai inteles.

  42. Multumesc Pera, cartile tale sunt cel mai bun si valoros prieten in acest moment. Cartile, articolele si video-urile tale sunt o forma de meditatie pentru mine, ma ajuta sa comunic cu sufletul meu si sa il descopar.Am simtit mereu ca exista o ” voce interioara”, ceva din mine care m-a indrumat mereu. O numeam ” intuitie” si uneori o ascultam si alteori imi parea putin irationala si incercam sa aplic ratiunea, dar vocea continua si nu ma lasa sa fiu linistita. Acum stiu ca e chemarea sufletului meu. Ce minunat e sa simt asta! Ma umple de emotie si bucurie. M-ai facut sa am incredere ca ceea ce simt nu e o naluca, o fantasma si ca viata e mai mult decat a trai dupa un tipar. Am fost la workshop la Bucuresti sa te cunosc si am plecat de acolo stiind ca sunt pe drumul cel bun. O sa imi onorez sufletul si o sa il ascult. Am sa daruiesc celor din jur tot ce e mai frumos in mine. Pera esti exceptional si te numeri printre oamenii care mi-au schimbat viata! Si iti sunt recunoscatoare pentru ca ai indurat atatea ca sa poti sa ne ajuti si sa ne inspiri si pe noi…

  43. Invat de fiecare data ceva nou de la tine. Povestea ta, o traim fiecare in mod asemanator dar cu diferente, la un moment dat. Abia astept sa ne cunoastem personal la Forumul Alfa din Iasi pe 10 Octombrie! Mult succes si spor in toate!

  44. O întrebare
    Este exact situatia din,Arta seductiei,Timp de 13 ani nu am vazut decat muncă Acum mă trezesc singur si că vreau o familie.Dar inregistrez esec dupa esec..Cum procedez sa nu renunț? Am tendinta de a mă retrage in muncă să uit esecurile(Acolo sunt eu si stiu exact ce am de facut)

  45. Very good written article. It will be helpful to anyone who employess it, as well as myself. Keep up the good work – for sure i will check out more posts.

  46. 982408 919933Excellent blog here! Also your web site loads up fast! What host are you employing? Can I get your affiliate link to your host? I wish my internet site loaded up as quickly as yours lol 248795

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Fii la curent cu noutățile direct pe Facebook: