Introdu e-mail-ul și te voi învăța, printr-un mini curs de 8 lecții, cum să îți descoperi vocația!
*Prin abonarea la newsletter îți exprimi acordul de a folosi datele tale pentru a putea comunica cu tine și accepți termenii și condițiile noastre. Informațiile tale nu vor fi niciodată distribuite unor terți.
articol
Ziua in care m-am revoltat impotriva lui Dumnezeu

Aveam 14 ani.

Eram pe scari la etajul 4 al blocului cu pisica mea in brate care inca era un pui. Tremuram si plangeam in timp ce mangaiam pisica aia care se uita mirata la mine.

La etajul 1 se auzeau ragetele tatalui meu mort de beat care spargea tot in casa si tipetele disperate ale mamei mele.

Avea masini de tricotat cu care facea venituri suplimentare. Facea bluze si le vindea la colegele ei invatatoare, ceea ce ii ducea un venit suplimentar ceea ce pe vremea lui Ceasusescu era cam ilegal insa taica miu bea toti bani iar maica mea avea un camin de intretinut.

In ziua aceea, pe langa alte lucruri sparte prin casa, taica-miu a aruncat pe balcon si masinile de tricotat ale mamei mele fara sa isi aduca aminte ca din banii aia a baut si el ani de zile.

Am intrat in casa si am vazut-o pe maica mea epuizata, plangand, daramata.

Cel mai tare a durut-o ca a pierdut acele masini de tricotat, mai mult decat orice suferinta fizica sau psihica.

In acea zi, m-am revoltat impotriva lui Dumnezeu.

M-am infuriat pe Dumnezeu.

Interesant a fost ca nu am negat existenta lui.

M-am rugat toata copliaria mea.

Era rugaciunea cu " Inger, ingerasul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu".

M-am rugat in fiecare noapte, inainte de culcare, asa cum ma invatase maica-mea.

Nu am scapat de saracie, nu am scapat de suferinta in familie. Taica-miu miu era tot mai beat, maica mea purta toata povara unui camin pe umerii ei, eu eram sarac si imi era rusine sa merg la scoala cu papuci in care intra paa cand ploua afara.

Pe atunci nu stiam ca daca te chinuie, Dumnezeu are un scop pentru tine. Nu stiam ca poate ti-e dat sa suferi ca sa platesti pentru pacatele din trecut. Nu stiam povestea lui Avram caruia Dumnezeu i-a cerut sa isi duca fiul pe munte si sa il ucida pentru ca apoi in ultima clipa sa ii spuna :" E ok. Nu trebuie sa il omori. Te cred ca faci orice pentru mine"

In ziua in care m-am revoltat impotriva lui Dumnezeu mi-am propus cateva lucruri:

- Nu am sa ii mai cer niciodata nimic

- Am sa fac totul singur, cu mainile mele

- Imi asum toata responsabilitatea pentru tot ce voi avea in viata, bine si rau

- Daca eu voi reusi sa fac progrese in viata ii voi ajuta pe cati mai multi din oamenii care sufera sa treaca peste greutati si sa invete sa fie pe picioarele lor, mandrii ca au reusit sa isi depaseasca conditia.

Aveam 14 ani.

Acum am 30.

Nu mai sunt revoltat impotriva lui Dumnezeu pentru ca inteleg mai multe acum decat intelegeam la 14 ani.

Hai sa facem un exercitiu.

Sa ne imaginam ca facem parte din ceva mult mai mare, ca Dumnezeu exista insa e ca un spartan.

Te lasa sa te descurci singur. Sigur stii proverbul cu " Dumnezeu iti dau dar nu-ti baga in traista"

Foarte multa lume inca nu isi asuma responsabilitatea pentru viata , pentru rezultate si pentru orice altceva.

Nu merge relatia? Cum o vrea Dumnezeu

Nu am bani? Asa vrea Dumnezeu

Sufar ca un caine? Oricum nu am ce sa fac, asa mi-a fost dat de la Dumnezeu.

Hai sa iti spun ce mi s-a intamplat mie in momentul in care mi-am zis "Fie ca exista, fie ca nu, eu sunt aruncat singur in aceasta lume in care trebuie sa razbat tot singur si doar eu cu mainile , mintea si sufletul meu pot sa imi creez viata pe care mi-o doresc iar la sfarsit sunt dispus sad au socoteala cu fruntea sus pentru tot ce am facut"

Am cunoscut iubirea, mi-am descoperit vocatia, mi-am inceput afacerea care creste, iubesc oamenii , natura si planeta noastra, sunt un om liber si implinit, nu am fost in viata mea pe un pat de spital ca bolnav si am ajuns sa cred in Dumnezeu mai mult ca oricand.

Dumnezeul din varianta mea spirituala, dedusa din experiente personale, istoria religiilor si cam tot ce inseamna spiritualitate. Nu in varianta vreunei religii.

Cred ca toate religiile duc la aceeasi finalitate si niciuna nu e mai buna decat alta. Ma uit la musulmani, hindusi, baptisti, crestini, bushisti si stii ce vad?

Aceeasi oameni, buni si rai, cu aceleasi familii, cu aceleasi visuri si suferinte, cu aceeasi viata ca noi toti restul. Nu suntem cu nimic diferiti din punctul asta de vedere si faptul ca orientarea religioasa face ca in 2011 inca sa ucidem sau sa ne sinucidem in numele unui Dumnezeu mi se pare cea mai mare ipocrizie umana.

Sa iti aperi religia ta si sa ameninti cu iadul omul de langa tine pentru ca nu crede ce crezi tu iarasi mi se pare o mare tampenie. La fel cum cred ca oamenii care nu isi asuma responsabilitatea in aceasta viata pentru rezultatele lor financiare, pentru sanatatea lor, pentru relatiile de prietenie si iubire si arunca responsabilitatea pe umerii unui Dumnezeu sunt niste putori lenese si ordinare.

Provocarea mea azi pentru tine e:

Poti renunta sa mai crezi in forte externe care sa iti parasuteze ajutoare si sa privesti in forta imensa ce se afla in sufletul tau? Poti sa accepti ca daca azi nu faci nimic, maine nu faci nimic si poimaine la fel, te vei afla intr-o situatia mai rea ca azi?

Poti sa accepti ca TOATA responsabilitatea e acum in bratele tale?

Ca indiferent ce obstacole sunt in calea ta te poti ridica din mijlocul celei mai mari mizerii si sa urci muntele?

Un om fara credinta e un om pierdut. Dar sa nu uitam sa credem si in noi fara sa devenim aroganti si sa nu uitam cuvintele lui Cosbuc:

"Eu nu mai am nimic de spus!
Voi bratele jurând le-ati pus
Pe scut! Puterea este'n voi
Si-n zei! Dar va gânditi, eroi,
Ca zeii sunt departe, sus,
Dusmanii lângã noi!"

Stiu ca religia este un subiect foarte sensibil si majoritatea se feresc sa spuna deschis ce simt si ce cred de teama de a nu fi judecati.

Eu am spart acest cerc vicios si ti-am povestit trairile mele sufletesti cu riscul sa fiu judecat pentru ele.

As vrea sa iti spui si tu parerea intr-un comentariu la fel, fara teama ca vei fi judecat si nu vreau sa transformam discutiile in pro sau contra si mai ales nu vreau sa vad atacuri la adresa celorlalti oameni din comunitate sau jigniri.

Vreau pareri despre ce simte fiecare despre acest subiect.

Cu respect,

Pera Novacovici

Distribuie acest articol pe reteaua ta preferata de socializare
articole similare
De ce m-ai făcut dacă n-ai bani?

  Pe la 15 ani asta o întrebam pe…

Citeste articolul
Fata virgina si sotul impotent

  Increderea in sine este una dintre cele mai…

Citeste articolul
COMENTARII
Intră în discuție. Lasă mesajul tău mai rapid cu contul de social media.

Termeni și condiții