3 factori ignorați de majoritatea loserilor

Era o zi când nivelul meu ca şi dezvoltare personală, rezultate concrete în societate şi atitudine, caracter şi personalitate, erau nu cu mult mai mari decât cele ale unui boschetar.

Şi da, bunicii mei m-au crescut frumos, m-au învăţat limba sârbă, am învăţat să cânt la pian. Eram un copil cât de cât educat şi poate este jignitor la adresa eforturilor lor să mă autointitulez un boschetar.

Adevărul este că eram un looser. Şi am rămas aşa mulţi, mulţi ani.

Însă chiar dacă nu am fost un looser de la început, pentru că am fost crescut cu cea mai înaltă formă de iubire posibilă, cea a bunicilor mei al căror singur nepot eram, pe parcurs, am devenit un looser.

După vârsta de 11 ani a început declinul meu, pentru că lumea în care am fost aruncat era formată din animale sălbatice.

Alţi looseri. Buna creştere a bunicilor nu prea mai conta pe stradă.

Foamea este la fel pentru toți.

Măgăriile pe care le-am făcut în perioada adolescenţei au fost multe şi majoritatea pentru bani deoarece îmi imaginam că tot ceea ce îmi doresc, toată fericirea ce există pe pământ, porneşte de la bani.

Îmi doream lucruri pe care acum le putem numi mărunte dar atunci erau centrul universului.

Imaginează-ţi că nu aveam televizor şi maşină de spălat acasă, ani de zile. Atât eram de săraci. Eu şi săraca mea mama, învăţătoarea ce făcea naveta.

Copilul inocent crescut de bunici s-a sălbăticit în cartierul mărginaş pentru că nu putea supravieţui altfel.

Am ajuns să cred că dacă lumea e rea şi crudă, singura mea şansă este să fiu mai rău şi mai crud. Am ajuns să nu caut justificări pentru nimic şi că este dreptul meu să supravieţuiesc chiar dacă asta înseamnă să îi smulg (fur) altuia dreptul lui de a trăi.

Acesta este cel mai de jos punct al vieţii lui Pera Novacovici. Un animal sălbatic într-un cartier mărginaş, cu mici scântei de cei şapte ani de acasă care erau foarte nepractici pe stradă.

Politeţea sau bunul simț nu îţi vor aduce acei 10 lei necesari ca să mănânci azi ceva atunci când o arzi pe străzi căutând o combinaţie.

În schimb minciuna, hoţia şi şmecheria îţi vor aduce 10 lei azi şi îţi vei umple burta.

Nu ştiu dacă ţi-am zis că bunica mea mi-a dat bani de înmormântare să îi pun deoparte şi să am grijă de ei pentru atunci când va fi nevoie şi i-am cheltuit imediat ce am pus mâna pe ei, minţind că banii sunt în siguranţă la mine.

Când a murit bunica a trebuit să iau alţi bani împrumut şi de aceea, din cauza convingerilor despre lume şi viaţă, am fost sărac până pe la 27 de ani şi am scăpat de datorii pe la 30.

Lipsa unui mentor, a educaţiei financiare şi lipsa dezvoltării personale m-au făcut să trăiesc în suferinţă copilăria şi tinereţea.

Poate că aş fi fost mai fericit dacă cineva m-ar fi învăţat că banii vor veni un pic mai târziu și că acum trebuie să sădesc seminţele care vor rodi, dar nu mi-a spus nimeni asta.

Nu ştiam să trăiesc decât de la o zi la alta iar când eram sătul, plecam direct acasă să mă culc, ca şi când misiunea mea în ziua respectivă se terminase.

Supravieţuisem.

Şi din mizeria asta umană, dintr-o voce interioară care întreba permanent ”Asta este tot ce există în viaţă? Supravieţuire? Răutate? Trebuie să existe şi altceva chiar dacă eu nu am cunoscut acea realitate încă” eu, Pera Novacovici, mi-am depăşit în realitate cu mult puterea imaginaţiei de atunci.

Dacă i-ai fi spus lui Pera de acum 10 ani că va avea tot ce visează, lucruri materiale, casa lui, iubire, pasiune şi vocaţie, posibilitatea de a călători oriunde în lume şi multe alte chestii, ar fi vrut să te creadă dar nu ar fi ştiut cum anume să atingă aceste lucruri.

Şi iată-mă aici.

Eram un rahat de om, un caz pierdut ce urma să îşi irosească viaţa.

Tocmai de aceea îmi iubesc astăzi meseria şi misiunea.

Pentru că meseria şi misiunea mea este să le spun oamenilor că oricât de mult ai mers pe un drum greşit, oricât de nasoală este realitatea şi cât de mari par problemele, vei reuşi să îţi depăşeşti propria imaginaţie în succesul pe care îl ai. Succesul tău şi toată fericirea din lume sunt la dispoziţia ta şi nu depinzi de nimeni, asta e partea cea mai frumoasă.

Puterea este în tine iar diferenţa dintre un loser şi un om împlinit şi de succes nu constă decât în capacitatea fiecăruia de a-şi valorifica propria comoară primită încă de la naştere.

Diferenţa dintre un loser şi un om de succes este că omul de succes şi-a adus aminte că este o fiinţă extraordinar de puternică iar loserul încă trăieşte adormit şi în uitare.

Eu nu am avut pe nimeni căruia să îi pese, nu am avut nici un blog pe care să merg şi să citesc soluţii la probleme, nici nu ştiam ce e aia dezvoltare personală, cărţi sau cursuri.

Şi tot nu m-am dat bătut.

Azi, tu eşti obligat să reuşeşti. Spun asta nu ca să pun presiune pe tine ci să te mobilizez.

Ai mult mai multe lucruri în avantaj faţă de ceea ce aveam eu şi mai mult, nu sunt un om mai bun decât tine.

Nu există diferenţe foarte mari între noi.

Suferinţele noastre seamănă între ele, potenţialul nostru la fel.

Unii oameni îşi spun ”pentru mine nu e prea târziu?”

Eşti prost? Niciodată nu e prea târziu pentru fericire şi împlinire. În loc să filozofezi, pune-te pe treabă. De azi.

Pentru că oricât de şmecheri suntem, oricât de inteligenţi, oricât de talentaţi, fericirea adevărată, împlinirea şi succesul, sunt rezervate oamenilor care fac zilnic acţiunile necesare pentru împlinirea viziunii lor.

Acesta este secretul meu pe care îl împărtăşesc azi cu tine.

De ce mi-a luat 10 ani ca să ating rezultate pe care le-am visat?

Pentru că nu am lucrat zilnic la visurile mele.

Puteam să obţin ce am azi în 4 ani, în loc de 10.

Nu spun asta pentru că am vreun regret ci pentru că azi lucrez zilnic la ceea ce îmi doresc şi văd diferenţa.

Aşadar, ritmul în care vei atinge fericirea şi obiectivele propuse depinde de cadenţa pe care o dai tu dezvoltării tale.

Caracterul se poate schimba. Mentalitatea se poate schimba. Îndrăzneala şi siguranţa pe care le am atunci când vorbesc lumii despre viziunea mea, despre puterea personalităţii de a ne aduce în viaţă tot ce ne dorim, vine din propriul meu exemplu.

Eu în sinea mea ştiu că nu am avut noroc deloc, că tot timpul am obţinut mai puţin decât mi-am propus, că am muncit mai mult ca alţii ca să obţin lucruri pe care ei le obţineau mai uşor.

Pentru că pentru mine succesul nu este natural. Eu nu m-am născut să am succes şi vei vedea mai jos că omul nu este un animal născut pentru succes.

M-am născut să ajung un alcoolic, sau un poet ratat. Tata a fost alcoolic şi aşchia nu sare departe de trunchi. Semăn foarte mult cu tata şi la sensibilitate emoţională şi la obiceiuri proaste şi la vicii.

Şi de atunci de unde diferenţa? Eu construiesc ceea ce tata nu a putut niciodată. De ce eu pot şi el era împotmolit? De ce unii pot şi alţii nu, cu toate că cei care reuşesc de multe ori au mai multe obstacole decât cei care nu reuşesc?

Secretul stă în principii universale de succes.

Am căutat care este principiul de funcţionare al succesului, al rezultatelor şi le-am aplicat în viaţa mea.

Şi astfel, când am orientat vehicolul în direcţia potrivită şi am blocat volanul, tot ce trebuia să fac este să apăs acceleraţia şi inevitabil, lovesc ţinta.

Asta am făcut eu. Am creat viziunea vieţii mele ideale. Am definit cum vreau să fiu, ce vreau să am, cum vreau să mă simt, cum vreau să se desfăşoare viaţa mea zi de zi şi am blocat volanul. Nu am mai întors capul în stânga sau în dreapta, nu mă interesează ce face vecinul sau ce părere are el despre ce fac eu sau culoarea vehicolului meu.

Apăs acceleraţia şi râd, pentru că o să ajung unde vreau. Am făcut să fie inevitabil. Şi dacă nu vreau, tot îmi ating visurile pentru că vehicolul meu merge doar înainte şi culmea, uneori, e luat pe sus şi împins de forţe necunoscute spre destinaţie chiar dacă eu nu apăs acceleraţia.

Şi asta tot datorită unui principiu universal care spune că ”odată puse lucrurile în mişcare, primeşti ajutoare nesperate, forţe nevăzute şi subtile care te împing înainte.

Fizica are o denumire pentru asta. Se numeşte forţa inerţiei.

Orice prost poate să pună în mişcare aceste principii universale de succes şi să facă succesul să fie inevitabil.

Cu atât mai mult tu.

Cine mă citeşte pe mine are o inteligenţă peste medie şi eu nu am nevoie de dovezi suplimentare pentru că ştiu că ăsta este adevărul pe care eu l-am creat.

Oricând apare vreun sceptic, îl invit să facă un experiment pe un grup de cititori ai blogului personalitate alfa şi eu sunt dispus să pariez că media inteligenţei la acest grup este mai mare decât media inteligenţei unui grup de oameni luaţi întâmplător din orice alt loc.

De aceea, nu îţi rata şansa la fericire şi succes. Eşti echipat cu tot ce ai nevoie.

Aplică aceste principii universale de succes.

Probabil îmi vei cere acum lista cu ele.

Nu aş putea să le enumăr pe toate chiar acum pentru că pe unele nu le-am găsit încă.

Dar dacă ai să te uiţi atent, în tot ce scriu, filmez şi creez, eu nu vorbesc decât despre aceste principii universale.

Încerc să mă uit la cauzele adevărate ale lucrurilor şi să le expun pentru ca tu să le iei şi să le foloseşti personalizat şi adaptat la propria ta realitate.

De exemplu, principiul că ceea ce eşti în interior determină ceea ce ai în exterior.

M-ai auzit repetând acest principiu obsesiv.

Dacă eşti gras de exemplu, îţi pot spune exact că în interiorul tău se află una sau mai multe din aceste trăsături:

– încerci să obţii liniştea sufletească mâncând,

– eşti o persoană stresată,

– eşti o persoană care nu ştie să îşi folosească voinţa şi disciplina interioară,

– ai suferit din iubire şi acum îţi sabotezi aspectul fizic mâncând pentru că preferi suferinţa de a fi o persoană supraponderală decât suferinţa sufletească a unei alte relaţii de iubire care se va sfârşi prost.

Acest principiu universal funcţionează implacabil pentru toate aspectele: bani, iubire, aspect fizic şi tot ce vrei tu.

Cine schimbă în interior va avea plăcuta surpriză să vadă că și în exterior situaţia s-a schimbat deasemenea.

Repet, aceste principii universale le vei găsi în scrierile mele dar trebuie să citeşti.

Asta înseamnă să apeşi acceleraţia.

Ceea ce pe mine m-a ridicat din mizeria de care îţi povesteam mai devreme, a fost cititul.

Pentru că mie îmi lipseau viziunea, mentorii, nu ştiam nimic despre viaţă şi univers dar din cărţi au ieşit cei mai buni mentori pe care i-am putut dori vreodată.

Oameni extraordinari, inteligenţi, curajoşi, harnici şi cu mii de alte calităţi care au avut inspiraţia să aştearnă pe hârtie ceea ce au trăit şi să îşi expună descoperirile.

Iar eu, deşi sărac în această lume, muritor de foame în lumea creată de aceşti oameni cu poveştile şi soluţiile lor eram ca la cea mai bogată masă.

Îmi puteam alege după bunul plac ca la un bufet suedez orice îmi făcea plăcere.

Cum vreau să câştig bani? Cum vreau să iubesc? Cum vreau să mă simt în interior în fiecare zi?

Pot să aleg toate astea şi să le fac să devină realitate şi în această lume, nu doar în lumea cărţilor şi a mentorilor ce le-au scris.

Omul nu este făcut să fie un animal de succes

De aceea trebuie reinventat.

Noi nu suntem proiectaţi să avem succes în viaţă pentru că avem o construcţie biologică ce încurajează recompensa imediată mai mică în dauna celei mai mari din viitor.

Omul nu este făcut pentru succes financiar: Dacă nu îmi cumpăr ultimul telefon azi apărut pe piaţă şi aştept 6 luni, îl iau mult mai ieftin. Pot să îl iau şi pe gratis peste 1-2 ani. Dacă nu îmi iau ultimul televizor sau tehnologie, le iau mult mai ieftin peste câteva luni. Dar omul nu vrea asta. El vrea acum şi găseşte motive stupide dar valide în mintea lui. Omul nu vede valoarea unei investiţii în viitor, el vrea să cheltuiască acum.

Omul nu este făcut să fie sănătos: pentru că îşi batjocoreşte corpul şi abia când îl doare începe să se gândească la ce ar putea face să nu mai îl doară. Omul stochează grăsimea pe propiul său corp ca şi când nu ar fi frigider în care să păstreze mâncarea. Omul îşi îndeasă mâncarea pe gât de zici că s-a terminat mâncarea din lume.

Omul nu este făcut pentru relaţii pe termen lung. Este făcut să îşi consume energia alergând permanent după ”fluturi în stomac” şi emoţii puternice, fără să vadă că îşi iroseşte energia pe care ar putea să o folosească pentru a construi ceva durabil. Apoi, când îşi dă seama că şi-a irosit 30 de ani din viaţă, îl apucă depresia pentru că se simte bătrân.

Şi toate astea îl distrug.

Ce trebuie să faci este să te reinventezi şi să te obligi tu pe tine să devii un om superior, pentru ca succesul să vină natural prin ceea ce face zi de zi în mod normal.

Pentru a te transforma dintr-o fiinţă condamnată la nefericire într-o fiinţă pentru care succesul vine natural, trebuie să faci acele lucruri care nu par evidente.

Cele 3 lucruri pe care loserii le ignoră şi de aceea….rămân loseri

În primul şi primul rând, trebuie să-ți dezvolţi capacitatea de a amâna recompensa fără să suferi pentru că nu primeşti acum ceea ce doreşti şi având satisfacţia că fiecare mic efort făcut acum, nu este un sacrificiu ci o investiţie.

De exemplu, dacă azi mănânc un fruct în loc de o plăcintă, în loc să consider că mă sacrific, şi mi-e poftă şi vai, trece viaţa pe lângă mine şi eu nu îmi fac poftele, mă gândesc că investesc în fiecare zi în sănătatea mea, fructul îmi dă energie şi vitamine şi trăind o viaţă mai sănătoasă şi mai lungă, mă pot bucura de plăcerile mari ale vieţii în loc să mă bucur acum de o amărâtă de plăcintă obosită.

Dacă azi sunt singur şi nu am o persoană care să mă iubească în viaţa mea, nu o consider o suferinţă şi că trece viaţa pe lângă mine ci o oportunitate de a folosi acest timp pe care îl am doar pentru mine pentru a deveni un om mai bun, de a mă educa şi de a mă dezvolta astfel încât atunci când voi întâlni o persoană asemeni mie, voi trăi iubirea în toate culorile şi în toată profunzimea ei. Nu voi accepta un compromis într-o relaţie de cacao şi nici nu mă mai voi considera o victimă, ci mă voi bucura de mine însumi şi de toată libertatea pe care o am fiind singur.

Dacă azi nu am bani nu mă voi gândi că sunt sărac şi nefericit, ci că mi se oferă şansa de a-mi dezvolta abilitatea de a învăţa să fac cât mai multe lucruri fără bani. Să iau o carte de la bibliotecă dacă nu îmi permit să îmi cumpăr, să mă bucur de o plimbare în parc dacă nu pot să merg la discotecă şi să învăţ să nu îmi fie ruşine cu hainele ponosite de pe mine pentru că felul în care eu mă simt înăuntru nu depinde de judecata celor din jur.

În paralel mă dezvolt şi mă educ pentru a-mi dezvolta abilităţile necesare pentru a fi util şi pentru a rezolva probleme pentru care voi fi plătit într-o zi, din ce în ce mai bine, pe măsură ce devin din ce în ce mai bun.

Iar când voi fi învăţat astea, şi voi avea şi bani, voi fi un om extraordinar de puternic, care a înţeles sensul vieţii şi care nu are nici o teamă că va rămâne fără bani pentru că ştie să trăiască minunat cu resurse foarte puţine.

Acestea sunt câteva exemple despre cum poţi reformula realitatea şi poţi deveni de la o victimă depresivă un om puternic, plin de speranţă şi entuziasm.

Doar cu puterea minţii, într-o clipă, ai schimbat întreaga lume, ai redefinit întreaga realitate şi te-ai poziţionat în cu totul alt fel.

În loc să fii victimă neputincioasă, acum eşti pionierul entuziast care a primit şansa să lupte pentru ceea ce îşi doreşte. Ai lumea la picioare şi în curând gândurile tale, visurile, se vor transforma într-o realitate materială, palpabilă şi tangibilă.

După ce învăţăm să amânăm recompensele mici pentru cele care merită cu adevărat, următorul pas sunt obiceiurile şi rutina.

Nimic durabil nu se construieşte fără obiceiuri şi rutină.

Dacă am o casă care are nevoie de 50.000 de cărămizi, acea casă va fi gata când 50 de mii de cărămizi vor fi puse una peste alta.

Dacă eu pot să pun 1000 de cărămizi una peste alta într-o zi, înseamnă că în 50 de zile am terminat casa.

Dacă pun 1000 de cărămizi azi şi 2 luni nu mai am chef să fac nimic, mai am nevoie să pun 49 de mii de cărămizi peste 60 de zile de acum.

Oamenii nu înţeleg că orice lucru important în viaţă, are nevoie de X zile şi X acţiuni şi X efort pentru a fi dus la îndeplinire.

Iar rutina şi obiceiurile sunt cel mai de preţ bun al tău pentru că ele îţi garantează că dacă le respecţi, garantat ajungi la rezultatul dorit fără să mai conteze alţi factori.

Oamenii care se plâng că nu le place rutina şi se plictisesc repetând un lucru, sunt mediocrii acestei lumi, fără nicio realizare.

La măiestrie se ajunge repetând de mii de ori mişcarea, acţiunea şi comportamentul până când la fel ca şi un maestru în kung fu, poţi executa lovitura perfectă.

Îi admirăm pe cei care cântă la un instrument, sau cei care sunt spectaculos de buni în meseria sau domeniul lor de activitate. Îi admirăm pentru că ştim că ei au ajuns acolo făcând ceea ce marea masă de mediocri nu pot să facă.

Au repetat ritualul, obiceiul şi au respectat rutina zilnică. Şi nimeni nu va ajunge alături de maeştrii în orice domeniu decât mergând pe acest drum al repetiţiei constante.

Diversitatea este bună, dar ea este pentru plăcerea ta personală. În cadrul unei zile poţi să alegi câte ore vrei să dedici rutinei şi perfecţionării pentru a construi ceva măreţ şi câte ore vrei să dedici plăcerilor personale şi diversității emoţionale.

Singura problemă apare atunci când 100% din ziua ta este dedicată diversităţii şi 0% rutinei, pentru că oricâte zile şi ani vor trece tu te vei afla în acelaşi loc, fără să fi progresat şi fără să ai o viaţă mai bună.

Oamenii, pe măsură ce îmbătrânesc au tot mai multe probleme şi sunt mai nefericiţi. De ce? Pentru că nu au construit nimic durabil care să îi ajute.

Al treilea lucru pe care oamenii de succes îl fac şi loserii nu, este VIZIUNEA unei vieţi mai bune, indiferent de condiţiile de trai de acum.

Nu contează că sunt angajat pentru nişte bani foarte puţini. Nu contează că locuiesc în condiţii mizere. Nu contează că mâncarea ce o mănânc e sărăcăcioasă. Ceea ce contează e că am două mâini şi două picioare şi am şansa mea şi nu am de gând să o irosesc. Voi face tot ce îmi stă în putere pentru şansa mea. Dreptul de a visa nu mi-l poate lua nimeni. Îmi voi construi în minte o realitate frumoasă, minunată şi cu totul diferită de realitatea sumbră din lumea exterioară mie.

Ai toate uneltele creaţiei la dispoziţia ta: gândurile tale şi imaginaţia ta.

Einstein a spus: "Imaginaţia este cea mai puternică forţă din Univers".

Buddha a spus : "Suntem ceea ce gândim".

Fizica cuantică şi câştigătorii premiilor Nobel au dovedit că totul este energie şi ceea ce numim materie şi realitate este un produs exclusiv al minţii noastre.

Aşadar, îţi eşti dator ţie să îţi creezi o viziune a vieţii în care îţi folosești întreaga imaginaţie. Şi apoi să devii cel mai mare avocat al propriei tale viziuni. Să o cânţi. Să o reciți. Să o vorbeşti singur pe stradă. Să devii nebunul de care se miră toţi până când îi uimeşte cu transformarea viziunii în realitate.

Aceasta este dorinţa mea pentru tine azi.

Aş vrea să îmi împărtăşeşti măcar o parte din viziunea ta într-un mesaj mai jos.

Pentru a te ajuta să fii autentic și să pășești cu încredere treptele evoluției am pentru tine cartea Personalitate alfa – descoperă comoara ascunsă din tine.

Personalitatea alfa este omul care tinde permanent spre creştere şi evoluţie şi care mai devreme sau mai târziu are şi sănătate, şi bani, şi iubire, şi vocaţie, şi — mai presus de toate — un spirit de învingător.

Per asper ad astra

Pera Novacovici

Distribuie daca ti-a placut:

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on pinterest
Pinterest
Share on email
Email
Share on whatsapp
WhatsApp

Profită de resursele de dezvoltare personală pe care le-am pregătit timp de 10 ani!

ARTICOLE SIMILARE

122 Responses

  1. Foarte bun articolul si cea mai importanta idee pe care am extras-o eu de aici e importanta rutinei, importanta unui timp prestabilit in fiecare zi in care sa faci ceva care sa te aduca mai aproape de omul care vrei sa fii.
    Vreau sa te corectez cu ceva: atunci cand zici „looseri”, gresesti. In engleza exista verbul „to lose”, care inseamna a pierde, deci pierzator = loser, cu un singur o. La fel, exista adjectivul „loose” , care e opusul lui stramt, nu stiu acuma cum sa il traduc.
    Asta inseamna ca looser e tot adjectiv, comparativ de superioritate pentru loose.
    Am explicat si eu cum tin minte ca m-a invatat profesoara de engleza ^_^ . Poti sa imi spui ca observ doar defecte si ca nu extrag esenta articolului sau ce vrei tu, accept, dar mi-ar parea tare bine daca ai corecta.
    In rest, super tare ce faci tu. 😀

    1. Da, in cateva cuvinte : ca sa reusesti in „viata” trebuie sa ai acel gand, dar daca acel gand e prea maret, mai maret decat personalitatea ta, trebuie sa lucrezi la dezvoltarea ta( dezvoltarea acelor calitati), dar pentru asta, te vei lovi de multe greutati si obstacole, dar ele nu trebuie sa te descurajeze, ci sa te motiveze sa mergi mai departe, pentru ca daca nu ar exista acele greutati, ai ramane la acelasi nivel de personalitate si dorinta ta nu ar fi putut fi realizata. Cultivarea sinelui si a scapa de gandurile negative, este de a putea transcende lumea umana obisnuita, si devii un Buddha, Tao sau Zeu, de asta au fost predate legile si scripturile, care sunt cele mai sacre pe pamant… Cartile obisnuite, cum sa capeti asta sau cealalta, sunt valoroase doar pentru oameni obisnuiti si nivelul asta al lumii obisnuite,… Exista legi mult mai marete, care au fost predate de Iluminati, Zei, dar multe din ele au fost deformate, modificate pentru a se conforma cu scopurile, dorintele oamenilor obisnuiti… Totusi, in aceasta perioada exista o carte foarte pretioasa pe pamant, se numeste Zhuan Falun.

      1. Super… textul este o adevarata pledoarie pentru obicei si rutina, pe care in general toata lumea le blameaza. Obiceiurile de regula sunt proaste iar rutina plictisitoare. La un interviu de angajare daca spui ca esti un tip cu obiceiuri si iti place rutina, ai ratat jobul.Nu fac parte din lista de competente.Bref!!! Dar tu, Pera, in acest articol ai scos la iveala aurul din „lancezeala” asociata cel mai adesea acestor cuvinte: OBICEI si RUTINA. Le-ai urcat pe podiumul invingatorilor si le-ai asociat atat de frumos succesului. Personal, m-ai facut sa imi dau seama ca cele mai bune rezultate obtinute in viata mea din toate punctele de vedere, au venit din acest obicei, din aceasta rutina de a repeta prin actiuni zilnice si nu numai, pana cand am ajuns la excelenta. Prin repetitie au devenit obiceiuri, ce au devenit ele insele a doua mea natura.Unele au fost lucruri mai marunte, altele mai marete. Important este ca persistenta si perseverenta mea au dus la acele rezultate pozitive. Acum, ca realizez puterea si succesul ce sta in spatele fiecarei repetitii, fiecarui obicei format, vreau sa aleg in mod voit si constient fiecare pas, tel, scop propus si in ce fel sa dirijez crearea obiceiului, a rutinei. Ar trebui sa imi amintesc mai des spusele mamei mele: „Imi place de tine ca nu pregeti nimic atunci cand vrei sa faci ceva!” Ii vad inca ochii plini de entuziasmul tenacitatii mele si a lipsei de sovaiala pe care ea le-a vazut in mine.Iti multumesc mama! Iti multumesc Pera!

      2. Aşa este, cel mai greu e să fim consecvenţi cu noi înşine, să fim exigenţi cu noi înşine şi răbdători cu noi înşine.

  2. Cand spui RUTINA ..de fapt te referi la OBICEIURI ,nu? Imi fac o rutina care sa ma duca spre succes:)
    Viziunea mea e ceva in genul..eu la 20 de ani cu o masina alba, castigandu-mi banii din programare(web-design), sa-mi platesc facultatea si chiria din banii mei.
    Eu vad lucrurile in felul urmator: cea mai mare problema pe care o am eu acum la 17 ani sunt banii.
    Nu sunt sarac, dar vreau sa am banii mei. O sursa de venit activ sau pasiv, nu conteaza deocamdata.
    Sunt super in toate planurile,doar asta ma trage in jos.;)
    Dar sunt pe cale sa-l rezolv. Intr-un an sau doi , ma vad castigand cate 500-1000 de dolari pe un proiect:) si atunci o sa le arat parintilor mei ca s-au inselat cand m-au descurajat:)
    Multumesc , Pera!
    Sper ca la forumul Alfa de anul viitor, sa fiu si eu un exemplu pt cei din jur si sa ii ajut si eu pe altii cum m-au ajutat si persoanele de acolo pe mine.
    P.S: Pune si restul filmarilor din cartea lui Napoleon Hill (am terminat de citit cartea o data si vreau sa o citesc pana descopar secretul)+ interviul cu Oxana si Anastasia, cand ai timp;)

  3. articolul e scris pe înţelesul tuturor şi m-a revigorat motivaţional. mulţumesc pentru sfatul pe care mi l-ai dat cu privire la problema mea. eu unul ca şi caracter nu sunt pupincurist (cu toate că am avut de pierdut mereu), aşa că urmăresc cu obiectivitate tot ce expui. ….cum cei cu fobie socială privesc majoritatea situaţiilor şi a indivizilor ca printr-o lupă şi eu mă aflu în situaţia de a fii reticent din reflex nu la veridicitatea afirmaţiilor ci la tipul de persoană care le ingeră ,,recte EU. recunosc că sunt limitat. impasul meu constă în întrebarea aproape obsesivă ….,,,lucrurile astea se aplică şi unei persoane cu o tulburare psihică? adică cu o inteligenţă emoţională foarte mica şi cu un uşor regres infantil? ştiu că nu există scuze pentru nefericire şi totuşi asta e ultima mea întrebare …privind cu obiectivitate ..procesul ăsta al meu de inhibare emoţională ca să nu-l numesc în termeni mai duri ..poate fii reversibil?

  4. Intru cel putin o data pe saptamana pe blogul tau sa vad dc a aparut ceva nou, sunt pline de continut interesant articolele tale. Acesta a fost un pic mai lung, insa am (re)invatat o gramada de lucruri.
    Astept cu interes urmatoarele articole.
    PS: Domnu psiholog, nu mai folosi pluralul acolo unde nu este cazul… te citez de mai sus: „marea masa de mediocrii nu pot sa faca”…. N-am dat cu paru’, doar am atras atentia 🙂

  5. Foarte tare , Imi dau seama ce putere mare au cuvintele , si ma-i facut mai increzator citind , si mi-ai deschis ochi cu cartile Personalitatea Alfa si Arta seductiei , 😉 dar am si eu o problema , am atata entuziasm , imi construiesc gandurile cum vreau eu , dar uneori nu prea cred cu adevarat in ele , vreau sa invat sa imi ordonez mai bine mintea , sa imi fie mai limpede , . Multumesc pentru „doza” de motivare 😉

  6. foarte fain articolul, observatiile tale sunt adevarate, majoritatea lucrurilor pe care tu le zici le stim cu totii, instinctiv, doar ca ne luam cu altele si le uitam.

  7. Citind aceste randuri mi-am revazut copilaria, atunci cand ca si tine, purtam incaltari de mana a doua, plangeam pentru saracia in care traiam cu mama mea. Peste ani, am invatat ca cei ce radeau de visele mele, de dorinta de a-mi atinge visul, astazi nu sunt decat acei looseri la care faci referire. Ei bine…astazi visez inca o data si asa cum si scrii, totul tine de cat de mult iti doresti asta, de cat de motivat esti. Nu pot spune decat ca…desi mi-am reluat viata de la zero intr-o alta tara, mi-am propus sa ajung acel model de urmat si respectat…si stiu ca doar de mine depinde sa reusesc. Iti multumesc pentru fiecare postare, ma motiveaza sa vad cu mult mai clar ca pot si trebuie sa merg mai departe, pentru ca doar amanarea recompensei si perseverenta, ma vor duce acolo unde-mi doresc. Multumesc Pera.

  8. foarte frumos, mai mult decat interesant, o adevarata lectie de viata, dar cred ca trebuie partial sa fi si putin de acord cu mine, exista si factori interiori sau exteriori, care pot bloca persoane oricat efort ar depune, dar asta nu inseamna sa renunte definitiv, asa cum bine se stie ,,numai actiunea conduce la rezultate,,

  9. Ce diferenta intre cei ce doar gandesc anumite lucruri si cei ce le gandesc dar le si scriu, moca pentru altii.
    Ce bucurie sa descoper ca mai exista oameni care gandesc la fel, care cred ca se pot face multe intr-o viata de om. Chiar daca ai plecat de la nimic, sau de la minus. Chiar daca parintii nu te-au invatat ce e dragostea, suferind cumva inveti singur, chiar daca nimeni nu ti-a spus ce bine e sa inveti sa faci banii tai, lipsurile te fac sa vrei sis a reusesti sa ai un venit decent initial. Dar dincolo de asta e ceva mai mult, ceva ce se afla inauntru fiecarui om, o voce interioara care trebuie prelucrata, o liniste pe care o gasim in noi indifferent de situatie.
    Traind in Bucuresti de ceva timp am intalnit tot felul de personae care-mi spun: esti prea visatoare,prea optimista, nu vei reusi, de ce nu te multumesti cu ce ai? De ce iti faci ganduri inutile? Ce sunt vorbele astea? Prostii, traim doar pentru ce exista, ce se vede, dincolo de asta nu e nimic.
    Si stiu ca voi reusi sa le demonstrez contrariul intr-o zi dar mai ales sa ies din acea lume, sa am coltul meu de lume in care oamenii cred stiu si simt.
    Dar cumva fara sa vreau acele vorbe parca imi stirbesc din incredere uneori pentru ca incercarile sunt multe si ispitele pandesc la orice colt iar cel mai greu mi se pare de trecut bariera emotionala,cand toata lumea sustine ca esti un dement ciudat sit u stii ca nu e asa, sa ramai asa cum esti. Ca Tine. Si sa mergi mai departe sa muti muntii din loc piatra cu piatra.
    O poveste citita fiicei mele spunea cam asa la final “nu conteaza daca te-ai nascut intr-un cotet de rate”, atata timp cat fiinta ta e menita sa ajunga lebada vei ajunge (nu-mi amintesc exact cuvintele).
    In poveste rata nedorita si diferita paraseste cotetul pentru ca este alungata din cauza diferentei evidente intre ea si restul lumii.
    Ideea ar fi ca nu conteaza unde te nasti si cum gandesc cei din jurul tau despre tine in anumite momente din viata, atata timp cat depasesti conditia de “rata” si cotetul de rate, pentru ca multi raman in cotetul de rate si ajung tot o…”rata”…vei reusi sa ajungi “”lebada” care iti doresti sa fii.
    Si da , uneori e greu sa parasesti cotetul pentru ca ratele pot fi oamenii cei mai dragi din lume, parinti , familie, frati, prieteni si e o lupta imensa in interior si nimeni nu te va intelege de ce faci asta, o vor vedea ca pe o rebeliune, razvratire, indiferenta…dar si daca ramai tot mereu “altfel” ramai pentru ei,acelasi ciudat,visitor.
    Nu ma sperie rutina si p e multi cred ca nu ii sperie asta ci pana ma apuc de ceva, pana imi iau inima in dinti si nu ma mai uit inapoi. Frica, lipsa unei sustineri din alta parte…
    Am scris multe  dar mi-a placut tare mult articolul.Multumesc, aveam nevoie de el.

  10. Multe mesaje de ajutor am gasit in materilalele tale, la multe framantari sufletesti am gasit rspunsuri ce pareau pana acum, fara nici o explicatie. Daca as gasi o forma de multumire pe lungimea de unda pe care ne vorbesti. cu siguranta ca ti-as darui-o impreuna cu tot aurul din lume. Din punctul meu de vedere, citesc cu multa bucurie si cu multa pasiune ce scrii. Pentru ca nu pot altfel sa-ti multumesc decat prin cuvinte , ti le voi transmite cu toata inima:” multumesc pentru tot ce ne scrii si ne inveti, draga Pera”. Dan Anton

  11. Pera stii ce face diferenta cea mai mare intre materialele/articolele tale si ale altora cu site-uri de dezvoltare personala? Faptul ca vorbesti din proprie experienta si scrii intr-un anume fel ce patrunde omul. Nimic superficial, totul cu esenta! Sau de la superficial la esenta si invers. Ceea ce e genial!!! Daca nu vorbesti din proprie experienta, la un moment dat informatiile oricat de bune ar fi chiar si daca sunt scrise din suflet, pur si simplu nu sunt suficiente(ma refer in general). Bravo inca odata!!
    Si inca un lucru mai imi place… ca stii sa fii in plm dur atunci cand trebuie 😉

  12. Multumesc din suflet Pera! Cred ca cel mai minunat sentiment este acela pe care il simti atunci cand stii ca datorita Exemplului tau, alti oameni isi iau viata in propriile maini si lupta sa divina cei mai Buni! Tot ce ai scris in acest articol este extraordinar si mare parte eu stiam, dar azi citindu- l nu am facut decat sa confirm ceea ce invat in fiecare zi. Pentru ca spre deosebire de Dvs, eu nu am scuze, deoarece sunt inscrisa pe un program de dezvoltare personala lunar( el mejor del mundo)!
    Sunt foarte recunoscatoare pentru acest program, dar acum si mai recunoscatoare datorita articolului Dvs!
    Este extraordinar ceea ce Faceti si va doresc Succes in continuare!
    Multumesc!

  13. Nimic mai energizant si mai motivant intr-o saptamana in care s-a vorbit numai de accidente si de cea mai deprimanta zi a anului!Multumim Pera!!!

  14. Salut!ma bucura faptul ca intalnesc persoane care gandesc ca si mine.Acum stiu ca sunt pe drumul cel bun chiar daca rezultatul mult dorit intarzie sa apara,am rabdare pentru ca stiu ca fa fi unul pe masura.

  15. te iubesc Pera, iti multumesc pentru ca prin ce imi spui ma ajuti sa vreau sa fiu mai buna si sa ma ridic din propria mea lancezire! Vreau , pot si tu ma faci sa stiu cum!

  16. Am citit articolul pana unde ai scris ca cititorii tai sunt mai inteligenti ca ai altora…….deci e tot un fel de politica ….nada pentru fraieri…..tu iei banii pe carti si ei isi traiesc in continuare viata de loozeri……dar cititi. :)))

    1. Totusi e bine ca ai o parere,:)).Dar sunt curios sa citesc o carte scrisa de tine,sa pot sa pun in aplicare tot ce tu ai mai bun de oferit,sa fii un exemplu.Apreciez gestul tau de a ne trezi la realitate,dar cred ca e timpul sa le multumesti celor de la net,ca ai oportunitatea de a-l citi pe Pera.Mult succes in ceea ce iti propui.
      PS:Multumim de un asa articol Pera.!

      1. Eduard, de ce te „ataci”? Poate omul are alta vocatie, nu aceea de a scrie, sau de a-i invata pe altii. Omul are dreptul la parere. E putin cam incisiv raspunsul tau, dupa parerea mea.
        Pera nu este un zeu!!! Este un om ca si mine, ca si tine, cum singur a spus. Sa nu devenim fanatici ci doar sa acceptam ca omul ARE intr-adevar de spus CEVA, unora sau mai multora.

    2. Si citind din ce in ce mai mult vor da banii pe carti din ce in ce mai bune! Deci incet, incet nu vor mai fi „fraieri” sau „looser-i. Ce crezi: un cititor frecvent al unui site de fizica atomica e mai inteligent decat un cititor impatimit al cancan.ro?

  17. Pera… se spune ca atunci cind vrei sa schimbi ceva la tine..atragi oameni ..lucruri ..care te ajuta sa obtii ceea ce vrei.. materialele tale..vin spre mine in acest scop..trebuie sa practici..sa aplici..sa intre in rutina zilnica ceea ce vrei sa obtii. multumesc

  18. Buna ziua, este prima data cand raspund la vreun articol al tau. Interesant si acesta, ca multe altele. 🙂
    In locul rutinei si obisnuintei (care din pct meu de vedere au un sens peiorativ si plictisitor) as pune perseverenta sau repetitie daca iti place (parca da impresia de pozitiv) :).
    Multumesc

    1. Buna ziua….eu cred că Pera a pus punctul pe i cand a ales exact cuvintele rutină și obișnuință , cred că de asta au nevoie mulți dintre noi…sau cel putin eu….ținte exacte…hmmmm…..cuvintele perseverență și repetiție au un înțeles mult prea general cred eu și nu știm exact cum să ne folosim de ele . 🙂 o mică părere din partea mea. 🙂 multumesc

    2. Da, parca suna mai bine. Cand am citit articolul, ceva m-a zgariat pe creier citind „rutina”..Citind commentul tau, am simtit ca ptr mine, cuvintele tale, sunt mai potrivite. Like

  19. Pera un multumesc din partea mea.
    Miai trimis un mesaj minunat de dimineata.
    pe zi ce trece simt ca ma dezvolt si asta ma minuneaza.
    O zi buna in continuare si mai asteptam articole.
    P.S. din rep.Moldova.or Chisinau

  20. MULTUMESC PERA!
    cred ca pentru foarte multa lume, ca si pentru mine de altfel, esti unul dintre cei mai buni prieteni, desi personal nu ne-am vazut niciodata1

  21. Superb! Multumesc Pera! Am vibrat placut citind articolul tau. M-am gandit la fiica mea (care are 22 ani), si-mi imaginam ce sfaturi motivationale gaseste in acest articol>

  22. O parte din viziunea mea…deeeci……ceea ce văd acum este o șcenă….un public curios de ce va apărea pe acea șcenă …și câțiva actori care își joacă atât de bine rolul încât iși vor cuceri din prima audiența…..hmmm știi care e partea cea mai faină?Că eu voi scrie povestea care va apărea pe șcenă….dap….numele meu va fi scris la sfârșitul șcenariului….abea aștept să le dau viață gândurilor mele…..abea aștept să afle toți ce am eu de zis!

  23. Se vede treaba ca esti in verva… articol foarte bun. Felicitari !
    Am o nedumerire : ai spus ca puteai obtine in 4 ani ceea ce ai obtinut in 10 si apoi precizezi ca nu regreti deloc asta.
    De ce ar fi rau daca ai simti si un regret ?
    Chiar nu regreti nimic niciodata, sau iti impui o gandire pozitiva care exclude total orice forma de regret ?

  24. Buna, Pera! Gandeam altfel pana nu demult , experientele vietii m-au determinat sa -mi schimb atitudinea fata de probleme, fata de viata in general. Cred in puterea gandirii pozitive, cred ca folosindu-ne de puterea noastra interioara ne putem face o viata mai buna, cred ca daca avem vointa si prin exercitiu , uneori muuult exercitiu, putem sa realizam lucruri pe care altadata le vedeam de neatins . Sa vrem, sa muncim zilnic si sa gandim pozitiv in tot ceea ce intreprindem si succesul este sigur! Ce mare respect!

  25. haha, foarte tare Pera!
    Am descoperit imaginatia de mai demult, din…frustrare. In tot liceul am fost un average student sau mai putin de atat. Sunt din Braila si cand am ajuns in clasa a 12-a ma intrebam daca vreau sa ajung la facultate in Bucuresti sau vreau sa stau cu tata si cu sotia lui insa, nu mai suportam sa stau cu ei.
    La simularea examenului de bac am avut note de 2, 3, 5….si atunci mi-am dat seama ca oricat imi spun eu ca vreau, de fapt nu vrea vroiam asa de tare…
    Apoi, m-am gandit cum ar fi sa iau cea mai mare medie din clasa si m-a busit rasul: eu? mai sunt 3 luni pana la examene si mintea-mi scotea in fata pe cei care au fost constanti si recunoscuti de ceilalti colegi drept cei mai buni. Si atunci m-a apucat frica. Imi imaginam ce o sa se intample cu viitorul meu dar ce mai mult imi imaginam ce viata de kkt o sa am in orasul ala mort. Si atunci m-am apucat tare pe invatat, bunicamea imi lua scutiri si eu stateam cate o saptamana la o luna sau doua acasa si invatam minim 6 ore pentru bac. Mi-am facut o simpla strategie: azi doua ore la romana, 2 ore la psihologie, etc.
    Mereu simteam ca nu dau my best, ceea ce cumva m-a motivat. Devenise o rutina sa fac asta si dupa o luna deja ma obisnuisem si nu numai, cand tata imi spunea sa o las mai moale, ma enervam si tot ca mine faceam. Dar, a trebuit sa lucrez si cu sistemul de convingeri din capul meu, asta a fost ce-a schimbat totul. Ma motivam, ma incurajam, ma ambitionam, singura.
    La bac, deja plina de emotii, am zis fie ce-o fi, daca pic asta e, nu puteam face mai mult pe ultima suta de metri. Au trecut si examenele si am fost la rezultate cu prietena mea din copilarie. Ea s-a uitat, eu n-am avut curaj…..9,16 media generala. Nu-i venea sa cred, ma intrebam daca e cumva vreo greseala. Apoi am descoperit ca am luat cea mai mare nota din clasa, geniul clasei avand 8 si ceva si apoi, ca a fost a 5-a medie pe liceu.
    Acum, am o alta provocare, extrem de mare, merg in directia vocatiei mele cu putere si asta inseamna ca trebuie sa ma reintorc in tara. Sa dau Dubai-ul pe Romania, toata lumea imi spune cas tampita la cap, ca aici nu ai ce face si eu am nevoie sa fac si o facultate in acelasi timp sa fac si ceva bani, cam mai multi din inventarul meu cu tot ce-mi trebuie. Dimineata stau in metrou sa ajung la job aproape o ora cu ochii pe geam si visez, la toate detaliile. Seara, visez iara-si. E un vis nebun, atat pot sa spun, insa intre timp au inceput sa apara colaboratori de care aveam nevoie, incep sa apara solutii financiare, incepe totul sa se contureze mai bine…Am speranta ca voi avea tot ce-i trebuie daca continu-i sa caut, fiindca trebuie sa existe o solutie, cea mai buna solutie. 🙂
    Reamintindu-mi de cum am procedat la bac, lucrez acum la timp: in cat timp pot sa termin ce mi-am propus? Imi poate lua foarte multi ani, ori un an daca devin extrem de rutinistica pe ceea ce am de facut in fiecare zi.
    Mersi Pera!

    1. Draga Pera,
      cind unul dintre noi ajunge , are sansa de a te intilni in viata , la inceput in mediul prolific virtual, ramine
      pentru todeauna prietenul si admiratorul tau.
      Ai o influenta extraordinara asupra oricui..vorbesti prin glasul inimii si asta se simte ..
      Multumesc , Pera si abia astept urmatoarea inciatre.-)
      Cu drag,
      Cristina

  26. Provocare, electrocutare, „gaz pe foc”…si se simte foarte tare ca tot ce este scris in acest material vine din suflet, din inima si dintr-o adanca si reala convingere…Esenta retetei reusitei extrase dintr-o viata traita (dar nu lasata sa se iroseasca)…si continua asa cum este cel mai normal – prin evolutie pozitiva…
    Imi place acest material al naibi de tare…
    Multumesc mult Pera…

  27. De acord cu tot ce ai scris mai sus Pera . Inca un articol foarte motivant pt. noi cititorii tai.
    Urmarind materialele tale , imi oferi energia si vointa de care am nevoie sa depasesc momentele dificile pe care trebuie sa le parcurg uneori.
    Thanks and keep going !

  28. Salut!Cea mai mare pasiune a mea este actoria si doresc sa devin fabulos in acest domeniu.De asemena vreau sa i fac ajut pe oameni sa nu le mai fie frica de ce „vor spune cei din ju”r,de cei care .Pe scurt vreau sa i ajut sa aiba curaj sa spuna aboslut tot e gandesc,sa se exprime liber.

  29. Mi s-a parut super tare sa inlocuiesti ideea de sacrificiu cu cea de investitie..intradevar, psihologic merge mai rapid, mai ales cand facem treburi dificile, pe termen lung..

  30. … mama ei de limba romana: „ca si dezvoltare persoanala” … am renuntat de la primul rand pentru ca mai trebuie putin studiata limba ramana!

    1. Limba „ramana”??? Pai tu esti tare la limba asta, adica esti „ramas” undeva pe dinafara. Critic, si cu toleranta redusa la frustrare. O exprimare usor fortata nu e greseala mare, comparativ cu litera schimbata de tine in limba „ramana”, un rand si o greseala… spellingul, mama lui…

      1. Pacat ca nu pot acorda un „Like „la fiecare raspuns. Altfel mesajului ” Critic, si cu toleranta redusa la frustrare. O exprimare usor fortata nu e greseala mare, comparativ cu litera schimbata de tine in limba “ramana”, un rand si o greseala…” , ii acord 1001 de puncte , sau Like-uri:-)

    2. draga Bogdan, trebuie sa trecem peste bariera asta de limba, e drept ca ne deranjeaza, dar vine un moment in viata unei natiuni, cand trebuie sa lase „ambalajul” deoparte si sa guste continutul …se intampla la fel cu limba franceza, si eu trag concluzia ca gramatica este poate prea complicata! Eu il iubesc pe Pera cu tot cu greseli, dar asta deoarece continutul articolelor lui este atat de adanc, incat nici nu mai are timp sa le corecteze, lumea are nevoie de trezire acum, si nu peste 3 zile dupa ce se face corectura.
      Multumesc Pera pentru articol, l-am citit pe nerasuflate la prima cafea de dimineata si acum l-am reluat, e bun , e un bun „dus rece” de trezire .

  31. de unde ma cunosti?!!…printre lacrimi…inca mai am puterea sa glumesc. ma regasesc in descrierea ta perfect, minunata copilarie la bunici …pana la „moartea cerebrala” la 30 de ani. din pacate am lasat lumea sa ma doboare desi „a renunta” mi-e strain si poate mi-a fost mai comod sa dau vina pe ea pentru esecul meu…GATA!!! de azi TOTUL se schimba. multumesc pentru motivatie!!!

    1. @ Delia – Nu te cunoaste, ci cunoaste modul in care societatea ne-a dresat pe toti! Asa ca stie in ce directie suntem impinsi, si intervine cu dusuri reci exact acolo unde e nevoie! Incet, incet, se mai trezeste cate unul, mai trezeste si pe altul, si din om in om, din articol in articol, inaintam spre masa critica de 20% din oameni DEJA TREZITI. Acum suntem pe la 0,1%, mai avem putin… (ca vor fi 4 ani, sau 10, depinde de fiecare dintre noi…)

  32. Adevarul e ca ducem lipsa de educatie de un anumit tip, ducem lipsa de modele iar tanarul care intra in societate se zbate intre a-si pastra valorile si principiile morale dobandite prin proprie experienta sau, cele mai multe, insuflate de catre societate, si realitatea cruda a esecului. Si sunt foarte multi care cauta raspunsuri, vor sa schimbe ceva, vor o alta perspectiva, sunt deschisi la schimbare, indiferent de efortul necesar. Din pacate majoritatea se invart intr-un cerc vicios, neintelegandu-se pe sine, suferind degeaba pentru ca iarba-i verde. Asta e culoarea ei. Si ideea nu e sa schimbi culoarea ierbei, nu sa schimbi culoarea cerului, nu sa ceri ceva ce nu se poate oferi, dar sa intelegi de ce reactionezi tu emotional intr-un anumit fel la o anumita situatie. Tanarul confuz persista in greseala atat timp cat e convins ca e bine ce face. Si e convins ca sistemul lui de credinta, modul cum intelege lumea si pe sine sunt bune pentru ca asa a fost educat, de catre mediul in care a trait. Apare frustrarea si disperarea pentru ca realitatea ii testeaza principiile lui, care ii sunt invalidate. De aceea imi plac articolole tale, pentru ca trezeste constienta de sine in individ. Il face sa puna sub semnul intrebarii principiile si perspectiva lui de viata. Si ce lipseste cu adevarat, mi se pare mie, e o reprezentare coerenta a lumii din jurul nostru. Chiar daca liberul arbitru ne este influentat de totalitatea experientei/ educatiei primite, avem totusi puterea de a gandi si constientiza, avem puterea de a alege, cu pretul renuntarii la nevoile noastre. Cred ca toti avem de ales intre durerea disciplinei si durerea esecului. Success iti doresc si fie ca articolele tale sa fie citite de cat mai multi!

  33. Spuneati „Singura problema apare atunci cand 100% din ziua ta este dedicata diversitatii, si 0% rutinei, …..”, dar daca este invers, 100% viata este dedicata rutinei si 0% divesitatii, lucrurilor noi, atunci care ar fi metoda de a fi un om de succes?

  34. Hai sa accept o clipa definita „looser-ului” data de tine.
    Si atunci cum esti tu fata de unul care e de 100 ori mai spiritual ca tine, de 100 ori mai bogat decat tine? Un looser, corect? Vezi ce relativa e definitia asta de looser?
    Vezi ca numind-ul pe cel care nu alege sa fie mai bine nu este decat o judecata de om care se crede superior?
    Fiecare alege ce vrea sa fie. Dar daca tu ai ales mai mult decat un altul nu inseamna ca esti superior, inseamna ca doar ai ales altceva. Daca cineva alege sa fie boschetar e pentru ca poate nu stie ca poate alege mai mult sau undeva la nivel inconstient ii convine sa fie boschetar si asta isi doreste sa fie. Deci practic el este un succes la a fi boschetar.
    Pera, nu poti schimba pe nimeni care nu doreste sa se schimbe. Poti doar sa fii un model sau vocea care zice ca se poate si mai mult nu.
    Si tatal meu bea foarte mult dar nu m-am gandit vreo clipa ca o sa ajung ca el. De ce? Pentru ca eu sunt eu si pot sa aleg altceva.
    Si intr-un fel e bine ca nu toata lumea vrea sa creasca spiritual si sa se autodepaseasca. De ce? Pentru ca daca toti ar vrea sa fie lideri pe cine ar mai conduce ei?

    1. Dimpotriva, eu cred ca articolul nu vorbeste nici despre superioritate si nici despre looseri. De fapt Pera spune cum se simtea in propria persoana, si anume intr-o stare de discomfort si insatisfactie, si impartaseste din curajul lui, si celor care se simt la fel.
      Iar ideea despre superioritate/looseri eu o vad asa: cei care aleg sa faca bine celor din jur, dau mai departe din ceea ce sunt, din ceea ce au, si astfel innoiesc lumea, sunt iubiti. Boschetarii nu sunt judecati pana la urma daca asta au ales sa faca. Insa cei care au ajuns asa din cauza unor situatii nefaste, cu siguranta daca cer ajutor, vor fi ajutati nu de cei care au ales sa nu faca nimic, ci de cei care au timpul si posibilitatea sa ii ajute.

      1. „Pera spune cum se simtea in propria persoana, si anume intr-o stare de discomfort si insatisfactie, si impartaseste din curajul lui, si celor care se simt la fel.”
        -eu nu am inteles asta asa. Faptul ca a avut curajul sa se ridice e demn de admirat DAR din punctul lui de vedere cei care nu fac asta sunt looseri. Si mie nu mi se pare ca ar fi asa: cei care nu fac asta sunt doar persoane care aleg comoditatea, punct.
        „Boschetarii nu sunt judecati pana la urma daca asta au ales sa faca. Insa cei care au ajuns asa din cauza unor situatii nefaste, cu siguranta daca cer ajutor, vor fi ajutati nu de cei care au ales sa nu faca nimic, ci de cei care au timpul si posibilitatea sa ii ajute.”
        – poate ca nu au ales in mod constient sa ajunga boschetari dar undeva au ales-o, pentru ca NIMIC nu ni se intampla ci noi creem totul, si lucrurile bune si lucrurile rele. si daca un boschetar chiar isi doreste ca ceva sa se schimbe atuci asa se va intampla, va aparea unul din oamenii curajosi care ii va intinde o mana.

    2. Eu sunt convins că greşeşti din start ! De unde ai tras concluzia că Pera vrea neapărat să sublinieze că este superior cuiva, chiar şi ţie ? Mai ales ţie, de o sută de ori ! Şi să ştii că cineva nu alege să devină boschetar – nu are cum să fie un ţel în viaţă, acea persoană de fapt devine boschetar mai întâi pe interior şi apoi în exterior când îl poate vedea la propriu toată lumea ! Eu cred că Pera nu vrea neapărat să schimbe oameni care nu doresc o schimbare, ci de fapt cred că vrea să-i ajute pe cei care vor să nu mai piardă timp preţios , să le ofere o cale netedă spre succes.

  35. Cam tot ceea ce am citit mai sus e bazat pe legea atractie din cartea The Secret …ceva mai inovativ se poate…sau macar ceva credite pt originalul autor…

  36. Salut,Pera.Am citit intr-o carte mai demult, ca fiecare om isi alege ,inainte de nastere, viata pe care vrea sa o traiasca si eu simt ca e adevarat.Eu cred ca suntem nascuti sa fim sanatosi, fericiti, avand tot ce ne trebuie, tocmai ca suntem copiii lui Dumnezeu. Daca nu am avut ce ne-am dorit pana acum,este pt ca nu ne-am adus aminte cine suntem cu adevarat.

  37. Absolut superb articolul, mă regăsesc in multe din situatiile date..iar tehnica cu amânarea recompensei este genială pentru ca am incercat-o si merge..n-am auzit pe nimeni altcineva să vorbească despre ea (tehnica) iar eu n-am să o spun la nimeni ca de altfel tot ce invăt pe-aici. De necontestat calitatea profesională a lui Pera Novacovici!

  38. Ai dreptate in tot ceea ce spui. Cred ca trebuie sa te doara tare, tare ceea ce esti acum ca sa fii dispus sa-ti faci harakiri in viata de zi cu zi : sa alungi „comoditatea” si sa te imbratisezi cu program fix de crestere de stima in ochii tai. E foarte greu dar NU imposibil. Ca si lasatul de fumat poti sa incerci de mai multe ori. Pina la urma tot vei reusi. Si eu imi doresc sa fiu mai „ordonata” in ceea ce-mi doresc si sa ma pot tine cat mai mult timp de promisiunile pe care mi le fac. Pera esti un ZEU al bunatatii. Voi face precum ai zis. De data asta trebuie sa reusesc. Imi voi face program ca in anii de scoala. TREBUIE. Pentru sufletelul meu…

  39. Apreciez munca si pasiunea care ai puso in acest articol. Felicitari. As dori sa mi recomani 10 titluri de carti care au avut un impact considerabil in viata ta. Multumesc

  40. Salut Pera ,
    Am citit tot textul cu voce tare pentru ca am observat ca ma ajuta sa retin si sa simt altfel textul .
    Citesc ceea ce scri cred ca de la sfarsitul anului 2009 , acum am 20 de ani si consider ca ti-ai imbunatatit modul de a scrie foarte mult , este ca o poveste , greseli pe ici pe colo 🙂
    Am 20 de ani si tot ce fac este facultatea , sport si editare video , imi doresc ca prin sport sa ma realizez , dar este ciudat nu merg la faculta in timpul anului , desi in sesiune tot timpul cand invat observ ca materia este placuta si imi place (sunt la publicitate ) . Nu ma inteleg nici eu de ce sunt lenes si nu merg la facultate . Imi doresc ca impreuna cu prieteni mei sa facem o asociatie de free run , sa gasim o sala si sponsori , iar pentru bani imi doresc sa imi fac o sala de fitnes , dar de fiecare data cand ma gandesc la asta ma blochez , am fost preocupat de seductie timp de 3 ani , m-am culcat cu nenumarate fete iar acuma imi dau seama ca am facut doar ce mi-a dedicat orgoliul ( a fost un viciu ) , iar fetele care au trecut prin viata mea au fost foarte faine persoane , pacat ca tot ce imi doream eu era urmatoarea . Consider ca toata viata am fugit cand ceva nu a fost bine , am fugit la urmatorul lucru/persoana care mi-ar putea oferi ce imi doresc . Am vazut atatea persoane de varsta mea realizate , am citit atatea lucruri si tot ma simt blocat .
    Poate tot ce mi-ar trebuii ar fi ca parinti mei sa ma arunce din cuib , sa ma lase balta , imi ofera tot , iar eu ma procrastinez cu nopti pierdute ( mai putine acuma ) …
    Imi creez viziuni pe hartie , care o pierd pe undeva prin birou si tot asa ,
    E o intrebare care nu am gasit raspuns inca : La ce am fost eu bun natural ?
    sincer nu consider ca am fost la nimic sau nu am gasit raspunsul

    1. Salut Cristache, dragut comentariul tau si apreciez sinceritatea gindurilor, framanitarilotr tale..:-)
      In ceea ce-l priveste pe Pera, ” greseli pe ici pe colo”, hai sa ne uitam si in ograda noastra..;-)
      „Citesc ceea ce scri” poate fi inlocuit cu succes cu ” citesc ceea ce scrii” , ar ” Imi doresc ca impreuna cu prieteni mei sa facem o asociatie de free run” acolo ” prieteni ” poate fi inlocuit cu succes cu ” „prietenii”, Altfel frumos asternut pe hirtie -vs -pagina web..Mi-a placut ca stii despre procrastinare,
      asta inseamna ca esti preocupat de druml tau in viata. Felicitari!
      Daca-l urmaresti pe Pera inca din 2009( si se pare ca ai omis sa urmezi unul din cursurile lui de dezvoltare personala), s-ar putea ca aici sa fie
      punctul tau nevralgic..Sfaturi primesti de oriunde, insa crede-ma pe cuvint– este cu totul altceva sa te lasi ghidat -mai ales acum la inceput de drum,
      ai doar 20 de ani , de un adevarat profesionist. Mai tirziu ,vei vedea ca pe cei pe care-i invidiezi sau admiri acum, ii depasesti cu viteza mare- atentie la carnet!:-)
      Iti transmit urarile mele de bine si mai ales..inspiratie in alegerile potrivite!
      Cu drag,
      Cristina

  41. „Ai grija ce iti doresti ca poate se intampla”.
    De unde stim ca ceea ce ne dorim e bine?
    Care sunt cele mai importante lucruri in viata?
    Bani, sanatate, dragoste? Acestea sunt trecatoare.
    Faine articolele tale.
    Tu Pera, acum, in stadiul actual, ce iti doresti? (care ar fi top 3 dorinte ale tale?)
    Mersi

  42. Pera, felicitari. Citesc cu interes si placere tot ce scrii. Abordezi teme de actualitate si chiar daca atingi rani, le atingi pentru a vindeca. Sunt interesante si comentariile. Eu, personal, cred ca nu exista retete universal valabile, dar poti sa incerci sa vezi ce iese.

  43. Macar de ar fi fost mai multi ca tine (model sau vocea ) cum ai fost numit in alte mesaje,care sa scrie si sa posteze filme si sa faca tot omul de rind sa inteleaga ca niciodata nu e tirziu sa se schimbe….
    prin Modelul Tau (multumim ca ne impartasesti momente din viata ta) ai reusit sa motivezi multe persoane .
    Nu conteaza de unde te-ai inspirat…The Secret sau carti celebre ,conteaza ceea ce vrei sa transmiti prin ceea ce faci.
    Cum nu multi au avut posibilitatea sa citeasca cartile marilor invatati ai lumii, nu multi au avut sansa sa evolueze prin gindire .
    Asa cum spunea H.Ford.(1863-1947)” Fie ca gindesti ca poti, fie ca gindesti ca nu poti ,oricum ai dreptate”
    DAR…”Toata puterea vine din nauntru nostru si de aceea o putem controla” R.Collies (1885-1950)
    Acum…cu ajutorul internetului si a unora ca Pera,ne ajuta sa intelegem ca se poate „daca vrem”sa ne schimbam pe noi insine in bine
    Multumim mult Pera pt.tot…

  44. Am ajuns la o varsta in care imi dau seama,ca cea ce scri este foarte adevarat. De un an de zile citesc incerc sa le pun in aplicare dar, ceea ce nu pot si nu ma lasa sa merg mai departe sunt gandurile negative care nu stiu cum pot scapa de ele. I mi blocheaza visurile.eu sunt departe de casa aveam intenia sa ma intorc,sa ma privatizez am trait fiecare minut in acel vis timp de 2zile,dupa acea au inceput multe semne de intrebari binenteles negative,am ramas doar cu visul.cum poate fi atat de puternice ideiile negative decat cele pozitive? Va multumesc ca existati,,,,mult succes in continuare sunteti extraordinari,,,,felicitari

  45. Salut Pera.
    Mereu materialele tale ma impresioneaza.Te stimez pentru ceea ce faci. Esti un adevarat mentor. De ceva timp am inceput sa aplic legea atractiei sa vizualizez ceea ce imi doresc si am observat ca chiar functioneaza . Cind te focusezi pe ceea ce iti doresti si lasi gindurile cele negative de o parte ,peste ceva timp incep sa apara idei, situatii , oameni referitor la ceea ce-ti doresti. Ai dreptate ca fara actiune nu poti sa schimbi nimic. Eu sunt o persoana care nu prea actionez si stiu ca e o problema mare , dar muncesc asupra ei. Eu cred ca daca o sa combin vizualizarea cu actiunea o sa apara rezultate. Multumesc pentu toate sfaturile.

  46. Citind comentariile de mai jos, constat ca se leaga unii de o exprimare sau alta, de o definitie sau alta. Ce e un loser, cum se impart activitatile care duc la succes (100% rutina, 0% diversitate), ce greseli de ortografie s-au facut….S-ar putea scrie pagini, daca am lua la interpretat fiecare cuvant din articol. Ideea este ca trebuie sa ne raportam la intregul articol si sa extragem esenta.
    Pera vrea ca noi sa trezim, spre binele nostru, cu cat mai devreme cu atat mai bine. Pentru asta, el traseaza niste directii, care nu trebuie luate drept litera de lege, ci adaptate conform cu propriile nevoi. Adica e necesar ca informatiile sa fie putin filtrate, altfel am luat toti „reteta” de dezvoltare de pe net, si in curand n-ar mai fi nevoie de traineri.
    Desigur, nimic din toate acestea nu se aplica daca omul, in speta cititorul, nu are in el o minima dorinta de schimbare.
    Toate bune!
    P.S. Pentru carcotasi: nu, nu sunt avocatul lui Pera (nu c-ar avea nevoie!), nu ii iau apararea, spun doar ca mult prea repede judecam dupa aparente, in loc sa ne folosim de niste informatii la care poate nici nu visam acum ceva ani. Liberul arbitru isi spune cuvantul de fiecare data.

  47. O lectura de nota 10. Ma bucur (felicit) nespus ca te-am intalnit si am avut curajul sa te abordez (dupa ce am facut cateva saptamani „curte” in jurul tau). Te consider fratele meu mai „MARE” (pe care nu l-am avut niciodata si mi l-am dorit mereu). Ceea ce spui tu in articol „e mina de aur” depinde de noi cum sapam, cat sapam si ce facem cu ceea ce descoperim acolo. Multi incep cursa insa putini sunt cei ce o termina. Imi doresc din tot sufletul sa ma numar si eu printre cei ce o termina. De astazi imi fac program (ca la scoala) si voi lupta cu mine sa-l respect. Asta e la mine „calcaiul lui Ahile”. In momentul de fata „MOTIVAREA” este ceea ce-mi lipseste. Am confirmat-o, cu ajutorul tau, si trebuie s-o dovedesc (s-o dau gata). Multumesc, draga domnule! Frumos la suflet. Sa ramai asa cat mai mult timp, sa nu te lasi contaminat si tu de lumea asta nebuna, nebuna. Te mai astept pe aceasta cale pe care ne-am intalnit in mod FERICIT.

  48. M-ai motivat. Am constientizat inca odata unde gresesc. Gata . Trebuie sa iau masuri de care sa ma TIN. Asta imi lipsea: perseverenta. Multumesc!

  49. Ai dreptate,dar parca undeva,ceva scartaie.Sa vezi ceai intr-o ceasca goala tine si de temperament.Si de educatie.Ce pot face eu cu mine?Ma mai gandesc.Dar oricum,ceea ce stiu cel mai bine este ca imi place sa muncesc.Nu neaparat fizic.Dar nu-mi plac „timpii morti”.Asta nu inseamna nici ca-s gazda,nici ca mi-e bine.Doar ca uneori mi-e tare greu sa gasesc o cale de a-mi da putere.

  50. Salut Pera ,sunt nelamurit la partea aceea cu rutina nu e ok da trebuie sa o avem in cantitati mici, adica daca avem o zi 100% diversa ,tu te referi ca ar trebui sa avem 50% diversitate 50% rutina?
    Legat de ultima parte sa sti am foarte multe viziuni dar prioritar imi doresc sa termin facultatea chiar daca nu-mi place ceea ce fac vreau sa imi respect conceptul acela fiind urasc sa incep ceva si sa il las neterminat! Dupa aceea am ceva simturi in mine ca dansul ar fi vocatia mea si vreau sa ajung sa am propria mea sala de dans in care sa predau si vreau sa impartasesc cu toata lumea frumusetea dansului!Dupa aceea vreau sa am si eu parte de indragostire ceea ce merge destul de prost in momentul de fata dar lucrez pe din plin pe 3 fronturi a dezvoltarii personale :VOCATIE-SEDUCTIE-NLP cam astea sunt prioritate anul acesta . Mi-a placut mult articolul ! te salut Matthaus

  51. Iti urmaresc blogul de multi ani, si pot spune ca am schimbat multe in viata mea datorita celor citite in articolele tale. Insa din experienta mea, oricat i-ai spune si i-ai arata unui om care sunt optiunile lui in viata, care e drumul bun sau rau, este o munca fara rost, atata timp cat el nu este pregatit pentru asta si nu si-o doreste. E nevoie de un anumit nivel de maturizare – si spun asta pentru ca acuma 10 ani eram exact cum descrii tu: cu capul doar la prostii, la scheme de facut bani rapid, la golaneala. Cred ca asta este o etapa in viata fiecaruia si, exact ca un soarece intr-un labirint, trebuie sa incerci multe drumuri pana gasesti iesirea. Unii au noroc si o nimeresc din prima ( ma refer la gasirea vocatiei si a unui drum in viata), altii ratacesc anii in sir pana o gasesc. Important este sa nu renunti, iesirea poate fi dupa urmatorul colt.

  52. 1. Viziunea mea este să cumpăr un laptop Inspiron 3521, marca Dell, în valoare de 2 400 lei, şi asta până la vară, în luna August. Vreau să scriu la el un roman şi în 2015 să am cartea pe această masă, în loc de acest calculator compromis şi vechi la care scriu. Am nevoie de laptop să pot scrie acolo unde am inspiraţie, în parcul din satul vecin, sau la o cafenea din oraş. Cred că voi face economie la sânge, cerşind de colo şi de colo, de unde apuc, şi, leu cu leu se adună… fără să nu cheltui nici pentru o cafea. E posibil să am nevoie de alţi bani ca să-mi deschid un dosar PFA şi să pot plăti onorariul pentru contabil, pentru că, după ce obţin un patent de protejare a proprietăţii intelectuale (alţi bani), va trebui să mă prezint pe la edituri ca să le propun dreptul de a publica romanul, să le ofer licenţă… ca în schimb să primesc un procent din vânzări, redevenţa, asta dacă vor accepta. (Nu le spun că am citit Kiyosaki doar dacă va fi editura Curtea Veche)
    2. Nu am venit, decât ceea ce primesc de pomană, de la mama şi de la alţii – aşa, cu ceremonie – şi trebuie să mă dezbăr de aceste tentacule apăsătoare de conştiinţă. Viziunea mera este să devin independet financiar cel mai târziu până la 35 de ani. Adică să creez active financiare. Asta pentru că vreau să mă mut la casa mea. Alături de viziunea cu romanul adaug şi un alt obiectiv: Să mai descopăr încă o cale să câştig bani, pentru că viziunea (1) nu e de ajuns, şi solicită multă energie şi mult timp, (De acum încolo, cel mult un an). Să descopăr în mintea mea, încă un plan care să-mi aducă bani, şi care s-o implementez în zona mea din sat (Planul cu automatul de dulciuri pentru şcolari a eşuat, planul cu vânzare de ridici în târg a eşuat.)

  53. Viziunea mea este sa fiu redactor sau prezentator la radio. Nu renunt la idee, dar nici la cursurile de la Bucuresti. As vrea sa renunt la jobul din invatamant, de cel putin zece ani visez sa fac asta.As lucra cu placere la radio, pt acelasi salariu.

    1. Mako, slabut! Gandeste in stil mare. Eu nu sunt artist si castig 800 E/ luna. Din nou, gandeste in stil mare, artistii trebuie platiti pe masura!

  54. Stiu de catva timp ca lucrurile care ma fac fericita sunt in interiorul meu, dar nu reusesc sa le scot la suprafata si asta imi da un sentiment de vina. Ma confrunt cu o stare de depresie, ma simt incapabila sa ma ajut. Imi doresc sa fac ceva pentru mine. Timpul trece, depun efort, dar nu reusesc sa schimb nimic.

    1. Și eu mă mai simt așa, uneori, Ana. Ceea ce știi – anume, că ai în interiorul tău tot ceea ce îți trebuie ca să fii fericită, asta contează. Ideea e să continui să crezi asta și vei vedea cum găsești și calea de a te ajuta singură. Eu așa am făcut. Și chiar funcționează 🙂 Uite, străduiește-te să eviți formulări negative despre tine, adică „nu reușesc”, „nu pot”, „nu știu”, etc. Gândește-te că reușești, că poți, că știi. Indrăznește chiar să îți imaginezi că deja reușești și poți și știi 😉 Și așa va fi! Succes 🙂

  55. Citesc ,pun in aplicare gandurile si ideiile mele de viata, esuez si o iau de la capat. Doar asa am obtinut satisfactia de a trai fericit si sa ajung la ceea ce imi doresc. Mai am mult de munca si cate o data imi vine sa imi bag picioarele , pentru ca pare ca totul sta pe loc , respir adanc si merg inainte. Asta e o parte din viziunea mea deapre viata ,iar daca esti atent intr-o zi de duminica langa o soba calda zambesti cand te uiti prin ce ai trecut .

  56. Tot ce mi-am dorit s-a intamplat la un moment-dat. Chiar daca nu mi-am dat seama atunci.
    Acum sunt atent la ce si cum imi doresc, pentru ca sigur se va intampla. Ce tine de mine si puterea mea interioara e sa detaliez in mintea mea cat mai exact ce vreau, ca sa nu las loc vietii sa se ‘joace’ cu mine. 🙂

  57. O super tare eu deja am viziui minunate, ma vad ca fiind un om de succes cu multe afaceri de succes, voi aunge la 1 miliard de euro, voi schimba imaginea tarii tuturor parteneriilor mei am sa ii invit sa vada Romania dincolo de mass media si imaginiile create de ea, am sa dezvolt in tara un mega complex de distractii cu diferite activitati si am sa atrag persoane care vor sa faca o vocatie din ceea ce vor face, asa ii ajut si pe ei sa fie mai buni, in fine in mare voi avea o viata de succes, fara griji, de prosper, etc.
    Tot timpul in viata m-am ghidat dupa aceste cuvinte ORICE ESTE POSIBIL ,cu mintea sufletul meu am reusit sa dobandesc o multime de lucruri si nu am sa ma opresc cat voi traii.

  58. Plin de intelepciune acest articol. Are acel foc al actiunii pe care ti-l mentii si maresti, vad, Pera. Peste media articolelor tale, acesta, felicitari!

  59. Sa nu cadem usor in partea cealalta, sa nu ne pacalim singuri prin afisarea ideilor cu orice ocazie iar pe partea practica zero dezvoltare. Multe expuneri observ dar sper ca si pe plan, practic actiunile sa fie cel putin atat de realizabile si realizate pe cat crede sau isi doreste fiecare. Felicitari pentru idei si succes tuturor ,dar cat la suta ai pus azi in practica din ideea ta? Inspirant articol Pera, respect!

  60. articolele tale sunt motivante…mi-a placut ideea cu amanatul recompensei(e un principiu folosit in educarea copiilor,deosebit de eficient)

  61. Inca o data m-am bucurat enorm de tot ceea ce ai scris in acest articol. Mi-ai confirmat ca ceea ce urmaresc eu este bine: acea rutina care eu simt ca ma poate tine in ritm, nu imi permite sa o iau in „jos”. Pe mine ma ajuta sa pastrez focusul, mai ales in ceea ce ma intereseaza. Nu vorbesc de rutina in ceva care nu-ti place, pentru ca aceasta intr-adevar poate deveni chiar deprimanta uneori. Ci acea rutina care o implementezi in procesul de atingere a scopului stabilit.
    Multumesc mult pentru ajutorul pe care il gasesc in fiecare articol al tau! Numai bine!

  62. Buna Pera …
    Sant o admiratoare constanta si fidela a scrierilor tale.Am fost si la Bucuresti la forumul Personalitate Alfa.Tot ceea ce scrii este f adevarat si real ….dar ce facem cu realitatea romaneasca?Spune-mi si mie cum sa razbesc…am lucrat cam 17 ani afara pe vaposre de croaziera …sant licentiata in drept ….si dupa atata amar de vreme nu reusesc sa ma adaptez si sa imi sesc locul in Romania…nu mai am deloc banii dinnainte si imi este crunt de greu…de unde sa incep …cum sa fac?

  63. Stii si eu i-am admirat foarte mult pe cei care stiu sa cante la un instrument. La 24 m-am apucat si eu sa invat sa cant la clarinet, anul trecut am absolvit Scoala Populara de Arta. Mai iau inca ore, dar ce vreau sa iti spun ca dupa 4 ani de stiudiu, acesti oameni sunt de nepretuit nu doar de admirat 🙂

    1. Salut ESCROCULE
      Un golan nespalat ce are impresia ca romanii, furati, dezbracati de-a dreptul de clasa conducatoare nu se vor „supara” prea tare daca mai vine un escroc sa le vanda stelele de pe cer. Le-am cumparat deja de cateva ori. Suntem antrenati, cam asa ceva. Valea analfabetule croat sau ce natie oi fi.
      „Prin spini spre stele” !!!…. Daca plateai un traducator i-ti scria corect.
      „Cred ca ti-a vorbit mata despre mine…..” De „Parazitii” ai auzit ?!! Restul melodiei o gasesti on line
      Du-te acasa golane !!!!!

  64. Sotul meu vrea sa dezvolte o afacere pe cont propriu, lucrand in acelasi timp, part time ca angajat. Eu mi-as dori sa fie un simplu angajat, full time, care sa primeasca salariul la timp,sa vina acasa la ora 5 si sa-si petreaca timpul cu mine facand diverse. Partea care ‘ma deranjeaza’ cel mai tare e faptul ca eu ( angajata full time) trebuie sa i tin lui contabilitatea si cumva ma simt fortata sa iau parte si la unele hotarari pe care trebuie sa le ia el cu privire la afacerea lui. Ok, aici intervine rutina asta de care tot vorbesti tu – eu trebuie sa-i tin lui contabilitatea, care nu e multa, dar nici putina, astfel incat ideal ar fi sa lucrez saptamanal cate putin, doar ca de fiecare data mi se pune un nod in stomac, imi vine sa plang si sa arunc cu chestii doar la gandul ca trebuie sa ma asez la calculatorul ala si sa incep sa fac chestii – urasc chestia asta. Imi tot repet ca e pentru sotul meu / familia mea / pentru mine / ca invat de fiecare data ceva nou / ca ma dezvolt in directia asta..de fiecare data putin mai mult – dar totusi dupa doi ani de zile nu scap de nodul din stomac, de nevoia de a plange etc. Cum ne obisnuim cu lucrurile care nu ne fac placere? Cu lucrurile pe care le facem pentru altii? Cum ii explic sotului meu ca nu vreau sa fac asta, nici macar pt el? sau cum ma obinuiesc cu gandul ca asta e..mergem inainte ca rusii?

  65. Buna ziua,
    Mi-a facut placere articolul tau, am citit si cartea ta „impulsul pentru vocatia ta” dar vreau sa-ti fac o sugestie. Am remarcat nu numai la tine ci si la altii tendinta de a scrie articole foarte lungi. Probabil se bazeaza oe ceva aceasta tendinta, numai ca sunt foarte greu de citit. De ce? Pentru ca atunci cand intru sa-mi verific mail-ul vad ca am 10 articole de acest gen (de la tine si de de la altii) ori este clar ca nu le pot citi pe toate pentru ca eu am intrat sa-mi verific mail-ul (poate sunt in autobuz, sau poate sunt la servciu sau la baie). Parerea me este ca ar trebui sa fie mai scurte (sper ca nu am deranjat cu sugestia aceasta).
    Multumesc

  66. inteleg ca pentru a ajunge ceea ce iti doresti trebuie sa faci in fiecare zi cate ceva un lucru cat de mic dar care sa te aduca cu fiecare zi mai aproape de ceea ce iti doresti sa devii

  67. Un articol excelent , ca intotdeauna ! Multumim pentru motivatie si sa mergem cu totii spre o viata fericita si implinita !

    1. Este perfect adevarat. Am testat pe mine de ceva timp si pe zi ce trece imi dau seama cat de mult conteaza rutina ( obiceiurile si ritualurile care ne ajuta sa ne dezvoltam, bineinteles). Inainte pierdeam vremea, acum imi organizez fiecare minut din zi constructiv.
      Multumesc ! Zi minunata!

  68. Salut Pera, frumos articol ! Ma simt mai motivat de fiecare data cand te citesc pentru ca imi dau seama ca au mai fost si alții înaintea mea care S-au confruntat cu situații poate chiar mai nașpa decât mine. Poti sa imi recomanzi un articol de-al tau sau orice care sa ma ajute sa devin mai organizat si sa imi dezvolt voința ?

  69. Foarte buna perspectiva cu diversitatea si rutina, uneori diversitatea poate fi combustibil pentru rutina, dar in final este, bineinteles, rutina cea care conteaza, cea care construieste diferenta.

Lasă un răspuns

PERA NOVACOVICI

Sunt psiholog și scriitor, dar expertiza mea cea mai importantă este că am învățat și experimentat tot ce mi s-a părut mai dificil.

Niciun obstacol nu a fost prea mare ca să-l încerc, și nu ar trebui să fie nici pentru tine.

  • Înveți să îți exploatezi calitățile reale, să fii autentic și să faci oamenii să te iubeasca (la nivel personal dar și profesional)
  • Îți voi oferi materiale de dezvoltare personală pe care le-am pregătit timp de 10 ani!
  • Îți îmbunătățești rezultatele legate de bani, sănătate și relații;
  • Descoperi un mod interactiv și distractiv de a-ți crea stilul de viață pe care ți-l dorești;
  • Urmezi pași simpli pentru a-ți crește încrederea în tine;

SUNTEM DUSI PE UN DRUM GRESIT O VIATA INTREAGA

Dezvolta-ti personalitatea pentru a reusi in felul tau.

CATEGORII

Mulțumesc că te-ai abonat!

Verifică inboxul, te așteaptă primele materiale acolo.