Introdu e-mail-ul și te voi învăța, printr-un mini curs de 8 lecții, cum să îți descoperi vocația!
*Prin abonarea la newsletter îți exprimi acordul de a folosi datele tale pentru a putea comunica cu tine și accepți termenii și condițiile noastre. Informațiile tale nu vor fi niciodată distribuite unor terți.
articol
8 lecţii învăţate când ai 25 de kilograme de grăsime în plus

Sănătatea, stilul de viaţă şi atitudinea.

Sfârşitul anului 2010 mă prindea în cea mai proastă formă fizică a vieţii mele.

Motivele sunt multiple, unele necunoscute.

Multă muncă, mult stres. Progresasem frumos în toate domeniile vieţii, mai puţin cel al sănătăţii mele.

Probabil eram epuizat, îmi găseam refugiul în mâncare şi mă minţeam că lucrurile nu sunt aşa grave.

După Crăciunul şi Revelionul din 2010, fosta mea iubită cu care aveam o relaţie de aproape 3 ani a venit acasă după 2 săptămâni petrecute la părinţii ei şi mi-a spus :”Vreau să mă mut singură.”

Am zis ”Ok.”

”Şi vreau să ne despărţim”.

Am zis ”Ok!”

Ultimele trei luni din relaţia noastră au prevestit faptul că lecţiile noastre împreună se apropiau de sfârşit aşa că nu a fost chiar o supriză total neaşteptată.

Luna ianurie m-a prins singur, supraponderal spre obez (aveam aproape 90 de kilograme la o înălțime de 1,72) și cu niste alegeri de făcut.

Dacă vrei să ai o idee unde te afli acum pe scara kilogramelor şi ce indice de masă corporală ai, poţi să faci rapid un test aici introducând kilogramele şi înălţimea. Mai jos ai un grafic care îţi arată exact unde te afli.

Eu eram la un indice de masă corporală de 29, adică la limita superioară a supraponderabilităţii şi foarte aproape de obezitatea de gradul 1.

Bună mea prietenă, Andreea Papp, îmi spusese cu 6 luni înainte :”Bă, hai cu mine la sală că e un antrenor acolo, Sorin, te transformă cum nici nu îţi poţi imagina”. Ştiam că e nevoie să fac o schimbare majoră şi eram pregătit să încep de luni. În weekend, iubita mea m-a anuţat că şi-a făcut abonament la o altă sală şi că vrea să merg cu ea. I-am spus că luasem deja decizia să merg la antrenorul cu care făcea Andreea şi a început scandalul. ”Mergi cu Andreea în loc să vii cu mine!!!”

În legendă despre Războiul Troian, trei zeiţe se luptau pentru mărul discordiei. Hera, Atena şi Afrodita. Prinţul Paris a trebuit să decidă cui să dea mărul şi toate trei zeiţe i-au spus să aleagă cum îi spune inima şi că nu vor fi supărare. Paris a ales-o pe Afrodita şi de-a lungul întregului război Troian, Atena şi Hera i-au devenit duşmanide moarte.

Ştiind povestea am ales să fac o decizie mai înţeleaptă aşa că nu m-am dus deloc la sală.

1. Prima lecţie majoră pentru tine este următoarea:

Niciodată nu îţi lăsa propria stare de bine, împlinire şi fericire la decizia celor din jur chiar dacă sunt persoane pe care le iubeşti şi nu vrei să le răneşti. În loc să aleg ce era mai bine pentru mine şi să merg la sală cu un antrenor care avea rezultate garantat, lucru pe care inima îmi spunea să îl fac, am ales să nu fac nimic, lucru ce mi-a prelungit agonia cu 6 luni.

Ce înseamnă 25 de kilograme de grăsime în plus?

Un sac mare de cartofi are 25 de kg. Imaginează-ţi cum e să mergi prin viaţă cărând tot timpul sacul acesta după tine.

Motivele pentru care faci sport

În prima zi de sport, antrenorul m-a întrebat ce vreau să fac şi care sunt motivele pentru care vreau să mă antrenez.

Am spus că vreau să slăbesc şi să îmi definesc musculatura, eventual să mi se vadă patrățelele :)

Nu-i aşa? Obsesia a ceea ce se vede în exterior indiferent de ceea ce simţi în interior.

2. O altă lecţie majoră a fost că atunci când faci sport cum trebuie, îţi dai seama că ceea ce simţi în interior e tot ceea ce contează.

Felul cum arăţi este doar un efect secundar al atitudinii tale mentale şi a stării tale emoţionale.

Fiind începător, nu aveam de unde să ştiu aceste lucruri.

Aşa că m-am apucat de sport cu entuziasmul oricărui începător. Imaginându-mi ce bine voi arăta.

În paralel cu sportul, alimentaţia e un factor nu important ci DECISIV. Tot sportul din lume nu va compensa faptul că bagi în tine ceea ce nu te ajută.

Sorin mi-a cerut un caiet în care să notez ce mănânc şi la ce ore. Fără presiune, fără dietă.

3. Următoarea lecţie este să uiţi de diete.

Nu ai nevoie de aşa ceva. O dietă presupune că ai un program alimentar restrictiv care are o dată de început şi una de sfârşit. Şi după? Ceea ce ai nevoie este un program alimentar pe care să îl poţi urma pentru tot restul vieţii tale. Şi să nu simţi presiune emoţională şi psihologică. Să înveţi să mănânci mâncare care te ajută să îţi atingi obiectivele şi în acelaşi timp să îţi placă acea mâncare.

Îmi propusesem ca în 6-9 luni de la începerea programului să am un abdomen plat şi fără grăsime pe el.

Alimentaţia curăţată, nu dietă. Asta înseamnă că înlocuieşti alimentele proaste, care îngraşă şi nu au valoare nutritivă şi energetică cu alimente care au aceste proprietăţi, astfel încât să poţi să mănânci sănătos TOATĂ VIAŢA.

De ce e nevoie de muşchi? De ce forţă şi cardio?

Multă lume se sperie atunci când aude de ridicat greutăţi, culturism, sală de forţă.

Logica este foarte simplă.

Musculatura ta te face să arăţi bine. Grăsimea de pe corpul tău te face să arăţi şi să te simi rău.

Grăsimea şi caloriile ce le consumi zilnic sunt arse de metabolism iar metabolismul tău este mai eficient dacă ai mai mulţi muşchi care au nevoie de energie.

Mai mult, după vârsta de 30 de ani începe o degenerare a musculaturii şi dacă nu faci nimic, masa ta musculară scade cu până la 500 de grame pe an.

Aşadar, după vârsta de 30 de ani antrenamentul cu greutăţi ar trebui să fie obligatoriu.

Programul meu de antrenament are 3 şedinţe pe săptămână în care după o sesiune de ridicat greutăţi alerg de fiecare dată pe bandă.

Acest lucru îmbinat cu o alimentaţie MULT mai bună decât cea cu care am pornit la drum, au făcut să ajung de la 90 de kilograme la 65.

4. Lecţia 4 pentru tine este să nu te fereşti de antrenamente în sala de forţă.

Aproape că sunt obligatorii dacă nu faci alt sport care să îţi dezvolte muscultura.

La 90 de kilograme

pera-90kg

La 65 de kilograme

 pera-65kg

 

Motivaţie, voinţă, disciplină - cuvinte mari dar inutile pentru succes.

Despre motivaţia externă nici nu vorbesc pentru că e garantat că nu funcţionează. Motivaţia chiar dacă este internă, va dispărea. Poate motivaţia ta internă este dată de o suferinţă, poate de dorinţa de a-ţi dovedi ţie că poţi. Ce te faci când suferinţa nu mai e sau ţi-ai dovedit că poţi? Motivaţia scade iar munca ta este irosită.

Voinţă? Este o formă de energie pe care toţi o avem în cantitate foarte mică şi de multe ori o consumăm pe lucruri nefolositoare. Ştim cu toţii că în unele zile avem voinţă şi în altele nu prea, orice am face. Nu poţi avea rezultate consistente bazându-te pe ceva inconsistent.

Disciplina ţine de tipul de personalitate. Dacă nu o ai, munca pentru a-ţi dezvolta disciplina este una titanică şi s-ar putea să te lupţi împotriva propriului tău fel natural de a fi.

Care este atunci secretul?

5. Obiceiurile

Secretul este să foloseşti motivaţia atunci când o ai, puţină voinţă şi disciplină pentru a dezvolta obiceiuri noi. Aceasta este lecţia 5 pentru tine.

Obiceiurile sunt comportamente repetate ca ritualuri care nu necesită motivaţie, voinţă sau disciplină. Le facem fără ne gândim conştient la ele.

Problema este că majoritatea obiceiurilor noastre nu au nici o treabă cu succesul. E important să începem să ne formăm obiceuri care repetate săptămânal, lunar şi anual ne duc în mod aproape inevitabil spre succes.

Despre cum să faci succesul să fie inevitabil, un material foarte bun a scris Adi Soare aici.

Se spune că este nevoie de 30 de zile pentru a-ţi dezvolta un nou obicei. Mie mi-a luat 60 pentru că eu tot timpul obţin mai greu ce alţii obţin uşor.

În aceste 30 de zile, aşa cum îţi spuneam, storci toată motivaţia, voinţa şi disciplina ce o poţi găsi în tine şi repeţi un comportament de succes în mod obsesiv, orice ar fi.

Apoi se întâmplă ceva miraculos!

În cazul meu, luni, marţi şi joi, în mod automat când vine ora de mers la sală, îmi iau hainele, îmi pun căştile cu muzică în urechi, mă urc pe bicicletă, pedalez aproximativ 16 minute la sală, fac antrenamentul cu Sorin, alerg, urc pe bicicletă, vin acasă, fac duș, pun hainele la spălat, mă pun la calculator cu o energie pozitivă şi o relaxare emoţională minunată şi încep să lucrez.

Nu am nevoie de motivaţie, voinţă sau disciplină. Acest comportament e ca şi spălatul pe dinţi. Automat.

Să îţi dezvolţi obiceiuri care te vor duce spre succes este singura cale spre succes.

Am un material pe care îl ştii dar probabil nu i-ai acordat importanță. Cum să îţi dezvolţi obiceiuriPuterea ta interioară

Împăcarea cu tata

Cam după 6 luni de la începerea antrenamentelor am început să stagnez. Dacă la început am dat uşor jos din grăsime pentru că aveam de unde, acum arătam ceva mai normal însă interveneau alţi factori. Trebuia să încep să mănânc fără greşeală, să vin cu atitudine bună la antrenament, să nu sar peste nici o alergare. Astfel au început problemele şi au început să îmi iasă la suprafaţă defectele.

Indisciplina, automințirea, zona de confort. Sorin a început să mă certe. O dată, de două ori. De şapte ori. M-am mobilizat când mi-a spus că dacă nu fac o schimbare mă trimite acasă şi nu mai lucrăm împreună. Am depăşit momentul dar am avut un şoc când am auzit din gura lui exact cuvintele pe care i le adresam eu tatălui meu alcoolic de 15 ani încoace: "Nu ai voinţă, te minţi singur. De ce nu faci nici o schimbare? Nu o să faci nimic cu atitudinea asta în viaţă". Nu îmi venea să cred că după ce am îndepărtat câteva straturi de suprafaţă am dat de aceleaşi trăsături ca ale tatălui meu. Acum am înţeles că ce nu suportam în tatăl meu erau defectele mele de care nu eram conştient.

Doar când mi-am văzut propriile defecte şi am realizat ce luptă dura ai de dat cu tine însuţi în ceea ce priveşte obiceiurile proaste dezvoltate în ani şi poate zeci de ani, am putut să îmi accept şi iubesc tatăl necondiţionat. Aşa cum el nu se putea abţine de la băutură, eu nu mă puteam abţine de la o plăcintă sau o ciocolată spunându-mi "doar odată că nu e mare lucru, alerg mâine şi dau jos". Doar că acest "doar odată" era zilnic :)

Când scriu aceste rânduri este 10 seara şi m-am uitat prin frigider. Am fructe, am şi o bucată de ciocolată şi multe alte chestii pe care le-aş putea băga în gură. Mi-am făcut un shake de proteine cu apă, pentru că la ora asta nu e voie nici cu lapte. Are un gust nasol dar le beau fără să gust. Mă simt victorios azi în lupta cu mine însumi. Mâine mă voi strădui să câştig din nou.

Nu poţi ajuta pe nimeni până nu te ajuţi pe tine prima oară. Sportul mă ajută să îmi văd slăbiciunile şi să lupt cu ele. Iar asta m-a ajutat să îl accept pe tata şi să înţeleg că şi el dă acceaşi luptă. Realizezi ce magie se poate întâmpla când îţi recunoşti defectele şi lucrezi la ele? Înţelegi de ce se spune că prima oară trebuie să te schimbi tu pentru ca apoi să îi ajuți pe cei din jur?

Dacă te interesează mai multe amănunte despre cum să vindeci un dependent, am scris un articol aiciCum să vindeci un alcoolic

6. Lecţia 6 pentru tine este următoarea:

Nu te vei cunoaşte cu adevărat până când viaţa nu te pune în situaţii limită. Dacă eşti inteligent, te pui singur în situaţii care îţi cer să te autodepăşeşti şi astfel te cunoşti cu adevărat, cu puncte tari şi slabe. Ceea ce urăşti şi dispreţuieşti mai mult la cei din jur, ceea ce îţi provoacă furie şi te deranjează emoţional, ai într-o formă sau altă în tine. Te enervează la alţii pentru că ştii că e şi în tine dar nu poţi vedea încă.

Rezultatele în viaţă. Stilul de viaţă. Mersul cu bicicleta şi cu cine stai în casă la masă.

Atunci când am decis să merg la sală şi să o fac la modul cel mai serios posibil, cu antrenor personal, am decis că vreau să fac din asta un stil de viaţă. Mă simt atât de bine acum în pielea mea încât nu mai vreau să mă întorc niciodată la ceea ce am fost. Rezultatele mele pe toate planurile sunt mai bune ca oricând. Am energie să lucrez mai mult ca oricând, sunt mai productiv ca oricând, sexul e mai bun ca oricând :), nu ţin minte când am avut ultima oară o stare depresivă, relaţia mea cu mama este mai bună ca oricând, am o iubita mai bună ca oricând (fără nici cea mai mică lipsă de respect pentru iubitele de dinainte).

Unul din motivele pentru care am ales să mă mut cu Oxana în acelaşi apartament a fost un lucru aparent banal. Când m-a vizitat în primele zile și ne-am pus să mâncăm, ea şi-a făcut o salată de roşii şi castraveţi. Mânca cu poftă şi nu înţelegeam cum pot să îţi placă legumele chiar aşa mult. Pe lângă asta făcea deja sport fără să tragă nimeni de ea şi fără să o ajute cineva. Făcea sport la sala de forţă la un loc cu băieţii. Era o persoană care trăia o viaţă sănătoasă pentru că îi făcea plăcere. Nu o obliga nimeni ci era o dorinţă venită din interior.

Când o vizitez pe mama, care e ardeleancă din Maramureş, oricât de sănătos încearcă să gătească tot plăteşte tribut locului de unde a venit. Când am fost în vizită în nordul ţării, la Târgul Lăpuş, locul de unde îşi are originile mama, am mâncat numai mâncare grasă. Cărnuri, salate cu maioneză, ciorbe, sarmale. Însă oamenii de acolo munceau toată ziua pe câmp şi în pădure. Erau masivi fizic, aveau muşchi pe ei şi ardeau calorii la greu.

Eu stau ore întregi zilnic la calculator. Nu am cum să mănânc aceeaşi mâncare.

Mi-e foarte greu să mă abţin când merg la mama şi o rog să fie atentă ce găteşte. E bun dar pe mine nu mă ajută.

Cu cine stai în casă este EXTREM de important. E greu să deschizi frigiderul şi să nu ai ce alege sănătos. E greu să fii singur şi să îi educi tu pe toţi restul.

Contează foarte mult ce obiceiuri au cei cu care locuieşti şi e mai uşor când ai alături de tine oameni cu aceleaşi valori şi obiceiuri.

După primele 3 luni de mers la sală, cheltuisem o groază de bani pe taxi deoarece sala e destul de departe, însă dacă acolo e Sorin, acolo sunt şi eu.

Privind în urmă mă simt ca în Povestea Prostului. Sunt purcel, vreau să slăbesc dar merg ca boierul cu taxi la sală. Sorin m-a întrebat de ce nu îmi iau bicicletă dar eu am tot amânat să fac acest lucru. Îmi era ruşine să îi spun că nu ştiu să merg pe bicicicletă :)

Impulsul decisiv a venit tot de la Oxana care era fiartă după biciclete şi îmi spunea să mă pregătesc că vrea să ne plimbam cu bicicletele.

Ştiind dilema mea, Dodo a apărut la uşă cu o bicicletă de-a lui de când era mic. Am învăţat să merg pe ea şi apoi mi-am luat o bicicletă adevărată. Nu doar că ajung mai repede decât cu maşina la sală, dar fac mişcare şi sunt aliniat cu valorile mele ce ţin de un stil de viaţă sănătos şi de o viaţă în mişcare.

7. Lecţia 7 pentru tine : Anturajul tău va face diferenţa

Nu ai cum să evoluezi dacă cei din jurul tău sunt varză şi îţi pun beţe în roate la fiecare pas. Dacă vrei rezultate, înconjoară-te cu oameni care deja au ceea ce vrei sau sunt ceea ce vrei tu să devii.

Durerile de spate

După 11 luni de antrenament, fiind în plină bătălie cu atitudinea mea uneori greşită, cu obiceiurile vechi şi proaste, progresând lent dar sigur am păţit o chestie care aproape mi-a venit de hac.

Ştiam deja că Sorin este un profesionist care ştie foarte bine ce face însă am avut îndoieli faţă de el când a început să mă doară spatele. Mai exact baza coloanei vertebrale. Mă durea din ce în ce mai tare când ridicam 70-80 sau 90 de kilograme la exerciţiile de spate. Progresasem de la 30 de kilograme la 90 însă corpul şi-a arătat limita.

În fiecare luni aveam exerciţiile de spate care îmi provocau dureri mari la coloană şi îmi afecta exerciţiile de marţi la picioare. Practic 2 antrenamente din 3 erau compromise. Sorin era supărat pe mine, spunându-mi că am o atitudine greşită.

Ce să fac DACĂ MĂ DOARE COLOANA VERTEBRALĂ? Ce legătură are asta cu atitudinea?

După câteva săptămâni de dureri nu m-am mai putut abţine şi l-am rugat să îmi schimbe exerciţiul. A fost o greşeală.

S-a arătat dezamăgit de mine pentru că nu am încredere deplină în el. Mi-a povestit că a avut o femeie care avea acelaşi gen de probleme şi doctorii i-au spus să nu mai fac efort deloc. Femeia a avut încredere în Sorin, a făcut exerciţiile şi acum ridică 120 de kilograme iar durerile de spate sunt istorie.

Am ştiut că e adevărat dar m-am gândit că e un caz special. Femeia a avut noroc. Eu de fiecare dată când mă apropiam de bară ca să ridic 70 de kilograme mă vedeam în scaunul cu rotile.

Sorin mi-a zis un lucru care îmi răsună şi acum în minte: "Problema ta nu e spatele ci atitudinea. Când vei înţelege asta nu te va mai durea spatele şi vei putea progresa".

Parcă suntem în Karate Kid, m-am gândit. Vopseşte gardul ca să înveţi ce e răbdarea, dar pe mine mă doare coloana rău de tot, NU E VINA MEA, eu am făcut tot ce se putea.

"Ok", a zis Sorin" apleacă-te şi întinde cu mâinile până jos." M-am aplecat ca un bătrânel de 90 de ani.

"Vezi? De cât timp îţi spun să îţi faci încălzirea bine şi exerciţiile de stretching?" a zis. Îmi repeta cât sunt de importante de luni de zile însă eu nu le făceam. Nu aveam deloc mobilitate iar asta îmi afecta spatele.

"Dacă faci încălzirea şi stretching-ul bine, vei avea mai multă mobilitate şi când vei ridica greutăţile nu te va mai durea coloana. Cu cât ridici mai mult cu atât muşchii spatelui devin mai puternici şi îţi susţin coloana. Totul ţine de atitudinea ta şi de felul în care mă asculţi. Fă încălzirea şi stretching-ul de fiecare dată, măcar 15 minute şi vei vedea că lucrurile se schimbă".

După 11 luni începeam practic de la zero.

În noiembrie 2011 am început să fac stretching şi să ridic bara goală, 20 de kilograme, la exerciţiile de spate.

În ianuarie 2012 durerile de spate au dispărut iar în data de 30 aprilie 2012 am ridicat 120 de kilograme. Nu am mai simţit deloc dureri de spate de când mi-am schimbat atitudinea :)

Dacă mai era nevoie de vreo dovadă, asta a fost.

8. Lecția 8 pentru tine

Ai o putere uriaşă de care probabil nu ştii. Atitudinea ta. Viaţa îţi poate arunca multe în cale însă tu alegi atitudinea cu care întâmpini tot ceea ce ţi se întâmplă. Iar asta va face diferenţa.

Împreună cu antrenorul meu Sorin am conceput programul Fitransformer - un program despre slăbit, masă musculară și tonifiere explicate mură-n gură pentru oameni normali precum și despre cauzele emoționale ale mâncatului.

Călătoria abia a început.

Aştept părerea ta despre aceste lecţii şi vreau să știu dacă ai găsit ceva ce vei aplica de azi în viaţa ta.

Pera Novacovici

Per aspera ad astra

Distribuie acest articol pe reteaua ta preferata de socializare
COMENTARII
Intră în discuție. Lasă mesajul tău mai rapid cu contul de social media.

Termeni și condiții