Introdu e-mail-ul și te voi învăța, printr-un mini curs de 8 lecții, cum să îți descoperi vocația!
*Prin abonarea la newsletter îți exprimi acordul de a folosi datele tale pentru a putea comunica cu tine și accepți termenii și condițiile noastre. Informațiile tale nu vor fi niciodată distribuite unor terți.
articol
A făcut atâta dezvoltare personală încât s-a trezit mai rău decât la început

succesin felul tau

Să citeşti cărţi, să mergi la cursuri şi workshop-uri şi să stai printre oameni care fac treabă, nu este deloc o garanţie că şi tu vei progresa şi vei atinge succesul, aşa cum îl defineşti tu pentru tine.

Scriu acest material pentru oamenii care deşi depun eforturi, se trezesc blocaţi la un moment dat pe acest drum al dezvoltării personale deşi au adunat cărţi citite, cursuri şi bani investiţi în dezvoltarea personală şi totuşi rezultatele se lasă aşteptate.

De ce faci dezvoltare personală?

Care este motivul cel mai arzător, durerea ta cea mai mare, visul tău cel mai spectaculos pentru care munceşti?

Dacă nu defineşti clar încotro te îndrepţi, cum ai putea să ajungi la destinaţie?

Când vei şti că ţi-ai atins obiectivele şi visurile şi poţi trece mai departe în viaţa ta, la paşii următori?

Aşadar, prima condiţie ca să ai rezultate în dezvoltarea ta personală este să ştii care ţi-e scopul. Dacă scopul e "să fiu mai fericit" sau să "am bani" sau "să fiu liber", şansele tale sunt aproape spre zero.

Mai fericit comparat cu ce?

Câţi bani vrei să ai, în cât timp şi cum anume îi vei face?

Să fii liber în ce sens? Ce înseamnă libertate pentru tine?

Fără definirea foarte clară şi specifică a obiectivelor şi visurilor, vei orbecăi în întuneric, frustrat că eforturile tale nu se materializează.

Poate nu de dezvoltare personală ai nevoie

Dezvoltarea personală se petrece atunci când trăim experienţe şi ele fac sufletul nostru să muncească şi să integreze acele experienţe pentru a ne face oameni maturi şi evoluaţi.

Ceea ce scapă însă multor oameni e că trăitul de experienţe necesită cam două lucruri:

1. Timp
2. Bani

E clar că experienţele le trăim oricum.

La locul de muncă, în viaţa de acasă, în activităţile noastre cotidiene, e clar că suntem supuşi la o muncă interioară prin situaţiile şi oamenii ce se află în viaţa noastră la un moment dat. Oricât de anostă sau plină de nefericire pare viaţa noastră, cred cu tărie că fiecare dintre noi este în exact locul cel mai potrivit pentru el ca să trăiască experienţele şi să întâlnească oamenii care îl vor propulsa spre o viaţă mai bună.

Şi e clar că poţi să călătoreşti, să întâlneşti oameni noi, să îţi practici hobby-urile şi fără mari resurse de timp şi bani.

DAR, şi e un mare DAR aici....

Ce preferi?

Să îţi iei acum rucsacul în spate şi să pleci în lume fără bani în buzunar, neştiind cum o să supravieţuieşti dar având încredere că totuşi viaţa va avea cumva grijă de tine...

sau

Să îţi creezi un stil de viaţă în care ai venituri suficiente cât să nu mai îţi faci griji pentru nevoile de bază şi în care ai suficient timp liber pentru a trăi viaţa aproape 100% după regulile tale?

Preferi să rămâi în casă cu cei din familia ta care te terorizează sau preferi să te poţi muta într-un loc al tău, să te regrupezi şi să te poţi raporta la familia ta în condiţiile şi cu regulile alese de tine?

Preferi să lucrezi la visurile tale cu jumătate de normă, după ce ţi-ai terminat job-ul de 8 ore de care ai nevoie pentru a-ţi plăti facturile sau preferi să te trezeşti dimineaţa şi să ştii că ziua cu toate cele 24 de ore îţi aparţine?

Ei bine, dacă semeni cu mine, atunci preferi să tai răul de la rădăcină.

Privind în urmă acum 12 ani, văd cum într-un moment de răscruce, am luat o decizie.

Am ales să mor sau să reuşesc să îmi trăiesc viaţa exact aşa cum vreau eu, fără să las niciun amănunt neglijat. Orice altceva nu mai avea nicio însemnătate pentru mine.

Evident, aş putea pune un avertisment de genul :

"Nu încercaţi acasă. Această strategie necesită o doză mare de nebunie".

Eram atât de disperat de cât de prost mergea totul în viaţa mea încât moartea era o alternativă de luat în calcul. Şi aveam 22 de ani, eram sănătos fizic şi totuşi, incapabil să mă bucur de puţinul pe care îl aveam pentru că adânc în mine ştiam că nu am înţeles nimic despre viaţă iar frământarea sufletească era o tortură zilnică ce devenise insuportabilă.

Aşa cum am zis mai sus, fiecăruia dintre noi i se dă şansă după şansă, semnal după semnal.

La început ţi se şopteşte, apoi viaţa urlă la tine, apoi eşti lovit cu barosul în cap până când înţelegi. Dar mesajele sunt încă de la început acolo.

Tiparele se repetă.

Când nu învăţăm lecţia, oameni diferiţi se comportă în moduri asemănătoare cu noi, deşi nu se cunosc între ei. Spunem că oamenii sunt cum sunt însă noi suntem numitorul comun al problemei. Faptul că suntem minţiţi, trădaţi, batjocoriţi, folosiţi înseamnă că noi invităm oamenii să ne trateze astfel şi mai mult, cumva obţinem şi noi beneficii din asta pentru că altfel nu am permite să se repete aceste comportamente.

Când nu învăţăm lecţia, se întâmplă să ajungem în aceleaşi situaţii din nou şi din nou, şi spunem că e vina sorţii când de fapt mergând pe căi aparent diferite, ajungem în acelaşi loc pentru că nu vedem imaginea de ansamblu.

Eu sunt mai greu de cap şi mi-a luat mai mult timp să fac orice în viaţa mea.

Virginitatea mi-am pierdut-o când deja eram la facultate.

A trebuit să ajung în anul 5 de Politehnică să îmi dau seama că ingineria nu e pentru mine.

La 27 de ani stăteam încă cu mama şi încă nu mă puteam întreţine singur.

Prima mea relaţie serioasă de cuplu a început la 27 de ani şi a durat până la 30.

Nici acum nu sunt vreun briliant. Când prietenii mei de o vârstă au deja copii, eu am 2 câini.

Nu mă grăbesc însă niciunde.

Azi trăiesc viaţa aşa cum doresc eu şi asta e tot ce contează.

Cum am reuşit să trăiesc viaţa pe care o vreau fără niciun compromis?

Am sacrificat orice altceva.

Aş fi putut să ies în cluburi la 25 de ani, însă mi-aş fi cheltuit banii pe o lună şi am ales să nu ies în oraş ani de zile pentru ca într-o zi, când voi ieşi să nu simt ca fiind un efort financiar.

Aş fi putut să îmi iau nişte haine mai decente, dar asta înseamnă să strâng bani 6 luni. Am preferat să îmi cumpăr cărţi pentru ca într-o zi hainele să nu mai fie un subiect de gândit, să devină irelevante.

Puteam să am o iubită însă asta m-ar fi distras şi poate chiar împedicat să îmi fac treaba. Am preferat să mă izolez şi sălbăticesc pentru ca într-o zi să ajung să iau în braţe oameni pe care îi văd pentru prima oară, oameni cu care simt că sunt prieten de o viaţă pentru că avem aceleaşi valori şi au aflat de mesajul meu din cărţi sau blog.

Am renunţat la relaţii de cuplu, la stil de viaţă, la socializare, pentru un singur scop:

Să obţin tot ce vreau, exact cum vreau şi cât mai repede. Să trăiesc pentru tot restul vieţii stilul de viaţă pe care mi-l doresc.

Mi-am pus întrebarea, cum pot obţine în cel mai scurt timp posibil tot ce vreau?

Păi probabil va trebui ca 5 ani de zile să sacrific orice altceva şi să studiez psihologia cât pot de bine, să citesc tot ce îmi pică în mână, să lucrez cu oamenii şi să îi ajut cât de bine pot şi POATE, la sfârşitul acestor sacrificii, voi putea să îmi trăiesc viaţa aşa cum vreau.

Aşa cum am zis mai sus, nu sunt vreun briliant.

În loc de 5 ani, mi-a luat 10.

Ce mai contează?

Am 35 de ani şi pot spune că dacă mor mâine, sunt extrem de recunoscător pentru tot ce am trăit până acum.

Aş putea să continui şi să mă bat cu pumnii în piept şi să îţi descriu ce obstacole aparent insurmontabile am depăşit, ce realizări aparent imposibile am atins, multe din ele le-ai găsi foarte inspiraţionale. Sunt mândru de mine şi ţin asta pentru mine mai puţin atunci când vreau să subliniez un punct de vedere.

Motivul pentru care îţi spun toate astea e că vreau să înţelegi un lucru:

Se poate.

Şi nu oricum, ci se poate în stil mare. Însă nu e loc de compromis. Poţi să o scalzi cu jumătăţi de măsură şi planul B însă şi lucrurile din viaţa ta vor fi de categoria 2.

E nevoie de fanatism.

E nevoie să munceşti cu fanatism, să visezi cu fanatism, să iubeşti cu fanatism. Toate astea vin din inimă.

Din câte ştiu, toţi avem inimă. Deci toţi avem potenţialul pentru a reuşi.

Nu uita însă că mai privilegiaţi sunt cei loviţi de greutăţile vieţii decât cei care au o plasă de siguranţă. Cele mai mari victorii sunt rezervate pentru cei care ştiu că dacă nu înving, mor. E în natura şi genele noastre.

Vreau să te întreb ceva.

Dacă ţi-ar lua 5 ani de acum ca să fii foarte bun într-o activitate sau meserie care să îţi aducă stilul de viaţă dorit pentru ca apoi să devii liber cu adevărat şi fără grija că mori de foame, ai face investiţia asta?

De aceea spun, poate dezvoltarea personală ar trebui sacrificată pentru unii dintre oameni şi înlocuită cu dezvoltarea profesională.

În loc să îţi stea gândul la relaţii, la călătorii şi la experienţe noi, poate ar trebui să îţi stea gândul la muncă, muncă şi apoi iarăşi muncă şi rutină pentru perfecţionarea zilnică a unor abilităţi care te vor elibera pentru tot restul vieţii.

Ce zici?

În clipa în care energia şi timpul tău nu sunt dedicate în cea mai mare parte dezvoltării şi evoluţiei tale, a început să ticăie un cronometru iar la sfârşitul numărătorii, urmează lovituri şi dezastre în viaţa ta.

De exemplu, îţi dedici viaţa familiei şi te sacrifici. Partenerul fuge în lume, copiii, dacă ai, pleacă şi ei. Tu rămâi fără ceea ce credeai că e fundaţia solidă a vieţii tale.

Nu ai abilităţi, nu ştii cine eşti în afara familiei şi nu vezi niciun orizont.

Te loveşte depresia şi te blochezi pe un drum aparent fără ieşire.

Nu te trăda pe tine niciodată pentru că nimeni nu îţi datorează nimic şi fiecare va alege propria fericire dacă are de ales între fericirea lui şi a ta.

Ai grijă să nu rămâi în fundul gol la ora adevărului.

Ia lucrurile aşa cum sunt, acceptă că ai luat cele mai bune decizii până acum cu ce ştiai şi priveşte cu încredere spre viitor. Şi fără să faci nimic, viaţa va aduce în viaţa ta oamenii şi întâmplările pentru ca tu să evoluezi. Faptul că încă trăieşti este dovada că încă ai toate şansele intacte.

Priveşte la orizont cu curaj!

Nu uita că

Nu eşti bun de nimic dacă eşti bun doar pentru tine - Voltaire

Calea dintre cunoscutul de la care ai plecat şi necunoscutul spre care te îndrepţi este lungă şi uneori anevoioasă.

Ceea ce te va ajuta să continui sunt victoriile mici, zilnice, împotriva ceţii ignoranţei şi judecăţii celor din jur.

Nu uita că nu e destul să deschizi ochii de dimineaţă ca să poţi spune că ai trăit încă o zi. E nevoie de acţiune.

”Este o mare nebunie să pierzi înăuntru ca să câştigi în afară. Adică să îţi dai liniştea, timpul liber şi libertatea pentru strălucire, rang, fală şi onoruri doar pentru a te potrivi intenţiilor celor de rând sau gustului cel rău al oamenilor.” - Arthur Schopenhauer

Există o anumită atitudine care face ca piesele de puzzle să se aşeze într-o imagine foarte clară şi limpede.

După cum vezi, toate se leagă între ele.

Atitudinea ta, banii pe care îi faci, personalitatea ta, relaţiile tale, inima ta, aspectul tău fizic, dezvoltarea personală.

Toate acestea se numesc Personalitate alfa.

Toate piesele într-o singură imagine. Un rău care curge, un vânt care bate, o sămânţă care încolţeşte.

Un om care evoluează.

O personalitate alfa.

Cred că munca de devenire a unei fiinţe umane este fericirea, împlinirea, vocaţia.

În cărțile mele am dezvoltat fiecare aspect în parte, poți vedea aici care ți se potrivește în funcție de nivelul la care ești și ce anume îți dorești în acest moment.

Odată ce ai aliniat toate aspectele vieţii într-un tot unitar, care înseamnă răspunsul la întrebarea: ”Ce vreau acum cel mai mult? Care sunt paşii ca să ajung la destinaţie?”

Apoi muncă, muncă şi iar multă muncă, şi în acel moment, eşti alfa.

Să fii o personalitate alfa înseamnă să te găseşti permanent pe drumul evoluţiei tale, indiferent în ce punct eşti şi din ce punct ai plecat. Nu există încoronarea unei personalităţi alfa şi nici vreo medalie sau vreun tron, nici diplomă care să ateste că eşti o personalitate alfa.

În fiecare dimineaţă când te trezeşti, faci alegerea.

Dai azi tot ce ai mai bun sau o scalzi aiurea în speranţa că va scoate altcineva castanele din foc pentru tine?

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

Distribuie acest articol pe reteaua ta preferata de socializare
COMENTARII
Intră în discuție. Lasă mesajul tău mai rapid cu contul de social media.

Termeni și condiții