Cand victima si sluga raman pe pilot automat?

Uneori in viata suntem fortati sa ne adaptam si sa supravietuim. Atunci plecam capul in fata autoritatii ca sa o scoatem la capat. Problema e ca multi raman asa.

De cand suntem copii autoritatea este o prezenta permanenta in viata noastra.

Primii sunt sunt parintii. 

Ne spune ce avem voie sa facem si ce nu. Ar fi ok daca s-ar limita la strictul necesar si la cei sapte ani de acasa dar prea multi parinti isi depasesc cu mult atributiile si copii nu devin decat accesorii, prelungiri ale vietilor parintilor.

Parintii nu au facultate. Lasa ca o sa aiba copiii. Parintii vor stabilitate financiara? O sa o aduca copiii mergand la jobul recomandat bagat pe gat. Parintii vor nepoti? Punem presiune pe copii sa ne toarne niste plozi.

Recomandarea mea pentru copii cand parintii le cer sa faca ceea ce ei nu au apucat in viata?

FA TU!  daca iti place asa de mult. Prea multi parinti isi transforma copiii in victime inainte sa le inceapa viata cu adevarat.

Apoi copilul creste si merge la scoala. Alta autoritate. Un sistem educational care este mai mult fabrica de sclavi. O educatie care te pune sa memorezi informatie care o gasesti oricand pe google in loc sa iti dezvolte abilitati. Educatie vine din latina unde educo inseamna a dezvolta din interior.

Sub amenitarea catalogului, a pedepselor si a rusinii sociale,  sistemul educational si parintii acum cu fortele unite distrug personalitatea tinerei fiinte. Astfel, ca sa supravietuiasca intr-o perioada a vietii cand inca nu se poate intretine singura, o persoana este nevoita sa plece capul dupa dictonul "capul plecat sabia nu-l taie" sau "fa-te frate cu dracu pana treci puntea" . Si asa dezvoltam mentalitatea de victime si sclavi in tineri.

Apoi, te preia societatea cu programarea ei sociala. Iti trebuie slujba si salar sigur, masina, casa si familie. Cum deja esti un sclav obedient si ai invatat sa asculti de autoritate dupa 20 de ani in care in loc sa iti formezi personalitatea ai executat ordine, faci ce ti se spune de parca te-ai nascut sa fii asa.

Nu mai ai creativitate, nu mai ai idei, nu mai ai atitudine, nu mai ai vointa, nu mai ai  PERSONALITATE!

Problema nu este ca a fost o perioada a vietii cand a trebuit sa fii victima si slujitor. Ai facut ceea ce trebuia sa faci ca sa supravietuiesti.

Problema e ca acum nu mai stii sa fii altceva.

O personalitate alfa, cu mentalitate si atitudine de invingator. 

“Ce e viata noastra in sclavie oare?

Noaptea fara stele, ziua fara soare,

Cei ce rabda jugul s-a trai mai vor,

Merita sa-l poarte spre rusinea lor!” Tacit

Cu respect,

Pera Novacovici

Distribuie daca ti-a placut:

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on pinterest
Pinterest
Share on email
Email
Share on whatsapp
WhatsApp

Profită de resursele de dezvoltare personală pe care le-am pregătit timp de 10 ani!

ARTICOLE SIMILARE

11 Responses

  1. Din experientape care o am in educatia prescolarilor, pot sa va spun ca autoritatea este acceptata de copii doar in masura in care este ceruta cu respect si blandete. Daca privim in jurul nostru cu mare atentie, putem lesne observa ca educatia de acasa lipseste cu desavarsire… Si asta se vede pe orice post tv unde sunt difuzate pana la suprasaturatie clipuri cu profesori umiliti si elevi frustrati, dornici sa se impuna cu autoritatea junglei… e pacat, pentru ca schimbarea vine din fiecare din noi insine… Felicitari pentru articolele ce „instiga” la schimbarea din interiorul fiecaruia dintre noi.

  2. De acord si cu Adi.
    Am terminat facultatea cu niste dezamagiri. Altceva ma asteptam sa invat, nu niste teorii demult depasite.
    A trecut un pic de timp de atunci, timp in care am descoperit domeniul care ma pasioneaza si in care as putea ajuta foarte multi oameni.
    Acum fac un curs in acel domeniu, iar mai departe ma gandesc sa urmez o facultate. Si aici e problema…
    Avand deja experienta facultatii, stau si ma gandesc ca oare merita sa dau 3000 de lei/an pe aceasta facultate unde poate nu voi invata cu mult mai mult decat in cursul pe care il urmez?
    Pe de alta parte as vrea sa urmez aceasta facultate pentru a fi printre oamenii care se ocupa de acest domeniu, asa cum si tu doreai sa fii printre psihologi, sa vezi care este situatia psihologiei in Romania,etc. Si ma mai gandesc sa urmez aceasta facultate, pentru a trai din nou frumoasa viata de student.
    Nu stiu, chiar se merita acest efort financiar?

  3. M-am inscris la cursurile tale chiar din prima perioada cand ai aparut cu blogul tau.
    Nu le-am urmarit sistematic, mai ales pe cele care trebuie platite, si asta nu doar din lipsa banilor si a timpului: am ceva ani in spate (62), am fost pasionat de studiu (si de problemele pe care le ridici tu aici) si nu ma surprind prea multe din ceea ce prezinti. Dar asta nu inseamna ca nu le apreciez la justa valoare.
    Pentru mine perspectiva dezvoltarii personalitatii e destul de redusa; personalitatea mea (ca si supletea fizica) s-a cam „osificat”, si-a pierdut „elasticitatea” si se lasa cu greu modifcata: „calul batran nu-l mai inveti la buiestru” (e un lucru real, nu doar o „zicere” fara suport). Daca as avea 15-20 de ani mai putin m-as avanta cu sete in valtoarea schimbarilor propuse de tine. Acum insa… nu mai vad nici motivul, nici posibilitatea unui demers care dureaza: personalitatea nu se modeleaza peste noapte.
    Dar pentru cei sub 40-45 de ani (nu mai vorbesc de cei sub 25 de ani!) modelarea personalitatii este nu doar posibila ci, mai ales, de dorit.
    Despre continutul materialului de mai sus vreau sa-mi spun parerea.
    Sunt intrutotul de acord ca educarea prin forta da rezultate slabe si, cel mai adesea, perverteste sufletul, deformeaza personalitatea in mod negativ.
    Dar nici permisivitatea excesiva nu duce la mai bine (a se vedea comportamentul „beizadelelor” – de azi si dintotdeauna).
    O anumita rigoare in modelarea copilului, atat din partea parintilor cat si din partea altor factori educationali, ii creaza acestuia spiritul de organizare, responsabilitatea individuala, respectul pentru ceilalti, capacitatea de a deosebi binele de rau, spiritul de prevedere…
    Nici eliminarea totala a „teoriei” din invatamant nu cred ca ar fi de dorit: „teoria” formeaza temelia practicii (nu stiu cum ar putea un psiholog sau un pedagog sa devina un maestru in meseria lui daca nu ar invata teoria respectivei „meserii”; nu stiu cum ar deveni un ins matematician daca nu ar invata teoremele – niste „fixuri” care trebuie memorate ca atare; cum s-ar modela sensibilitatea la poezie si arta fara a introduce pe cel tanar in „subtilitatile” acestor categorii ce modeleaza sufletul…).
    Dupa cum nu vad cum ar mai fi de dorit si cum ar mai avea loc recunoasterea sociala a calitatilor propriei personalitati; in definitiv „personalitate” devii, chiar si in fata propriei constiinte, doar daca esti recunoscut, ca atare, de societate.
    Consider, deci, ca si o diploma de studii este un mijloc de recunoastere, deci e bine s-o obtii; cu conditia sa reflecte realitatea!
    „Fabricile” de „doctori” (in „teoria chibritului” de ex.) nu fac decat sa bagatelizeze personalitatea; sa egalizeze o personalitate reala si o alta „de mucava”.
    Concluzionez: nici asprimea nici permisivitatea excesive nu dezvolta personalitatea copilului si tanarului; un echilibru just este modul corect de educatie.
    Dar ceea ce nu trebuie sa uite niciodata educatorii este sa „insemineze” ideea necesitatii de evolutie permanenta a personalitatii celui educat; sa-l invete pe copil si pe tanar ca TREBUIE sa se autoeduce permanent.

  4. Foarte fain articolul, dar, intrebare:
    Cum procedam cu un copil mic, macar 8 clase ar trebui sa aiba, sa invete ceva cultura generala si sa invete sa scrie, citeasca, socializeze cu colegii si sa rezolve diverse probleme. Sau ar fi o alta varianta de a creste un copil fara scoala deloc? Gasim pe google tot ce vrem, dar oare ne putem baza ca urmatorii 50 de ani va fi la fel (vezi diverse idei ACTA, ca exemplu)?
    Merci.

  5. Eu am 14 ani( fac 15 in aprilie )si urmaresc de ceva vreme toate posturile lui de aici, dar si cele de pe artaseductiei. Pur si simplu imi place ideea de  PERSONALITATE ALFA si vreau sa fiu un leader pentru cei din jurul meu!
    Cu respect, Darius
    Pa, pa !

Lasă un răspuns

PERA NOVACOVICI

Sunt psiholog și scriitor, dar expertiza mea cea mai importantă este că am învățat și experimentat tot ce mi s-a părut mai dificil.

Niciun obstacol nu a fost prea mare ca să-l încerc, și nu ar trebui să fie nici pentru tine.

  • Înveți să îți exploatezi calitățile reale, să fii autentic și să faci oamenii să te iubeasca (la nivel personal dar și profesional)
  • Îți voi oferi materiale de dezvoltare personală pe care le-am pregătit timp de 10 ani!
  • Îți îmbunătățești rezultatele legate de bani, sănătate și relații;
  • Descoperi un mod interactiv și distractiv de a-ți crea stilul de viață pe care ți-l dorești;
  • Urmezi pași simpli pentru a-ți crește încrederea în tine;

SUNTEM DUSI PE UN DRUM GRESIT O VIATA INTREAGA

Dezvolta-ti personalitatea pentru a reusi in felul tau.

CATEGORII

Mulțumesc că te-ai abonat!

Verifică inboxul, te așteaptă primele materiale acolo.