Lasa te rog un comentariu cum viziunea despre viata peste 5 ani de acum.
Apasa click dreapta si salveaza pdf-ul
Cu respect,
Pera Novacovici
De ce merg oamenii la psiholog si cu ce se aleg?
27 septembrie 2022
Niciun comentariu
De cele mai multe ori, oamenii sunt împinși să ceară ajutor și să scape de suferință, uneori insuportabilă. E adevărat că există și excepții. La fel ca în sport, unii se
183 de răspunsuri
nu pot sa comentez asupra continutului acestui nou material pentru ca inca nu l-am vazut. dar cu siguranta pot spune ca nu imi place exprimarea vulgara din titlu. apreciez munca ce o faceti si nu cred ca este nevoie sa folositi un astfel de vocabular. mai ales ca atat noi, cei care citim, cat si voi, cei care scrieti, suntem oameni care stiu ce inseamna respectul.
Nu judeca o carte dupa coperti si nici un articol video dupa titlu
Titlul l-am ales special sa ii atac pe cei care se simt ca o freaca.
@Pera: Corect. Și ai reușit să-i ataci. Asta m-a și făcut atât de interesat de acest video.
Tocmai ce am vizionat si materialul si mi se pare ca vorbesti despre viata mea. DA – am fost si eu studenta la stiinte economice, am lucrat doi ani ca economist/contabil indeplinindu-mi sarcinile intr-un mod onorabil. Si DA – am facut schimbarea pe care mi-o doream in parte pentru ca am realizat ca nu indragesc ceea ce fac, in parte datorita tie, Personalitatii Alfa si Andreei si in cele din urma datorita unei reintalniri "cu trecutul" care m-a facut sa realizez ca doresc sa activez in domeniul artei. Asa ca la 26 de ani m-am intors catre vechile mele pasiuni si sunt studenta in anul 1 la istoria artei. Peste 5 ani? Peste cinci ani imi doresc sa fiu istoric de arta. Sa fiu un mediator intre cei ce creaza si cei ce privesc, sa vorbesc oamenilor in cuvinte simple ca sa ii aduc mai aproape.
O sa fiu aceeasi femeie – fetita, dar mai blanda, mai increzatoare si mai curajoasa. Iubind si fiind iubita. Independenta financiar si cu un cuibusor amenajat pe gustul meu.
Pe termen mai scurt imi doresc sa imi dezvolt blogul de bijuterii handmade si poate inca unul despre cartile citite.
PS: Pera, am inteles scopul titlului ales. Si nu am clasat materialul video in functie de acest titlu pentru ca deja e ceva vreme de cand va citesc si cum ziceam pretuiesc munca ce o faceti. Era strict o problema de vocabular.
nustyu egzact ce imi doresc dr stiu ca imi place foarte mult sa vorbesc si sa am contac cu publicul mereu…..sa am noi provocari
mersi mia zis destule…ms
Foarte bun si motivational video si foarte clara ideea. Nota 10
hei… nu merge sunetul. te rog sa-l repostezi. ms.
Cea Marla
Nu e de la blog.
Mie imi merge.
My recent post Cat mai ai de gand sa o freci aiurea 4 lectii despre vocatie
Felicitari…ai f.mare dreptate dar ca sa iei o decizie care sa iti indrepte firul vietii pe alt drum este dificil. Inplus te lovesti de o groaza de lucruri cum ar fi: spaga,nepotism,lipsa banilor, subiectivismul unor decizii!
eu cred ca "duritatea" exprimarii din titlu este un fel de wake up call. nu reactioneaza toata lumea la dezmierdari. uneori ai nevoie sa-ti ajunga cutitul la os, ca sa te trezesti, dupa cum spunea si Pera. cred ca el ar vrea sa nu ii ajunga cititorii sa se dea cu capul de pragul de sus, ci sa reactioneze mai repede. life sucks…o spun cei care nu au curaj sa isi ia viata in maini. asa ca tot ei vor ramane cu vorbele frumos si delicat alese, din carti. viata nu inseamna doar cuvinte frumoase.
Pera, eu nu pot sa deschid pdf-ul. descarca 1.2MB, dar da eroare. felicitari pentru tot. sunteti un exemplu pentru oricine.
Ceau julle
am incercat si eu de test. are 1,2 mega. Si merge sa il deschid.
incearca te rog inca o data.
daca nu merge, cauta pe google dupa titlul asta
trebuie sa fie pe scribd sau pe alte situri
My recent post Cat mai ai de gand sa o freci aiurea 4 lectii despre vocatie
Felicitari pentru video! … a cazut la fix pentru mine filmarea. M-a motivat si mai mult sa merg mai departe cu pasiunile mele si cu aceleasi viziuni despre viitor, aplicate(evident) in prezent.
Eu peste 5 ani? Interesanta provocare… as ramane pe loc cateva minute bune sa cuget pentru a da un raspuns cat mai concret, exact si concis, insa vizionarea videoului vine exact intr-o pauza cand faceam exact ceea ce-mi place cu adevarat asa ca… am sa raspund scurt, intorcandu-ma rapid la munca mai apoi. Ma vad la fel cum sunt acum(doar ceva mai matura si cu mult mai multa experienta), descoperind mereu lumea virtual, pe hartie, din carti, harti, tratate sau documentare si din multe, multe excursii sau expeditii. Ma vad mereu calatorind, scriind despre excursii si atmosfera si sufletul de hoinar, ma vad aducand bucurie celor din jur prin munca mea. De ce ma vad asa cum sunt acum? Pentru ca deja lucrez pentru viitor, iar viitorul a inceput pentru mine acum 2-3 ani… cu toate ca ziua de azi reprezinta prezentul, pentru mine reprezinta si o certitudine si baza pentru un viitor profesional asa cum mi-l doresc.
Spor la munca!
My recent post Vineri iarasi voi pleca la munte- la munte!
Ma simt :))…tocmai o 'frec' aiurea.. e pentru open minded loredana. Pera… intotdeauna se judeca o carte dupa coperti…
e super titlul.da acum sunt sigura ca incep sa gandesc corect deoarece ador ceea ce fac si muncesc cu multa placere dragoste si daruire si i mi doresc ca in cativa ani sa am satisfactia muncii mele asidue si continue.singurul lucru pe care ma tem ca nu l-am depasit este cu traitul in prezent.atat de mult ma-a acaparat ceea ce fac incat uit de mine de viata sociala de relatiile interumane mai bine spus.Oricum mi se pare un material foarte bun si de fapt acum imi dau seama ca nu doar mie mi se intampla sa am o nebuloasa vizavi de mine in raport cu lumea ci de fapt tuturor oamenilor constienti de ei.multumesc pt articol.foarte bun
Salut Pera. De mult timp ma tot gandesc cum ma vad peste 5 ani , iar atunci pe moment ma apuc de treaba, dar cand nu stiu ce urmeaza, ma gandesc sa caut…..ceva care m-ar putea ajuta, si la un moment dat dau peste altceva care m-ar putea ajuta sa ajung unde imi doresc peste 5 ani, iar apoi iar gasesc altceva care pare mai bun, mai util…..si uite asa nu ajung la sfarsit cu nici o treaba……si chestia asta e foarte frustranta, deoarece sunt constient de ce se petrece ……cred ca voi fi gasit vocatia atunci cand voi urma doar o singura cale. Astept sugestii daca ai . Multumesc
Buna Pera,
Ascultand video-ul tau de azi mi-am dat seama ca poate eu chiar imi indeplinesc vocatia: ador ceea ce muncesc si ma bucur de fiecare succes( lucrez in informatica :D). Simt totusi ca poate mai e si altceva, ceva ce nu am descoperit inca.
Unde ma vad peste 5 ani: Familie si copil, facand ceva care sa imi placa enorm de mult, situatie financiara buna. De afpt ma vad bucurandu-ma de viata.
Felicitari . Imi place cum ai vorbit.Ma gandeam sa sterg mesajul.Am zis …..ia sa te frec eu cand dau unsubscribe :))
My recent post 1 Software gratuit pentru castiguri de bani si economi de bani cand faceti cumparaturi onlineClick Download
Foarte tare 'lecția' cu trenul, când te-ai întors de la Buc, după ce-ai luat examenul și nu te simțeai bucuros, fericit de realizare.
M-am uitat puțin la mine și sunt mândru și mă bucur foarte mult când fac un pas cât de mic în domeniul meu (sunt anul I la fac de automatică). Deci e de bine 🙂
Bun. Cum mă văd eu peste 5 ani?
Păi, sunt 2 cazuri. Cel realist și cel pe care mi-aș dori să-l pot face.
Cel care aș vrea să se întâmple:
În Germania, lucrând la o firmă de automatică, sau făcând masterul la ei, și după aia angajat la ei. Plătesc foarte bine pentru oamenii cu studii superioare în domeniul automaticii.
Cel realist:
Muncind să-mi iau toate restanțele, să pot intra în licență și să pot pleca în Germania 🙂
Asta din cauza că nu sunt genul de om care să învețe (am trecut prin generală și liceu fără să învăț acasă. și la fac nu mai ține faza. chiar trebuie să învăț, ceea ce-mi este un lucru străin, nou și dificil). Ăsta e motivul pentru care nu cred că pot termina fac în 4 ani.
În rest, încă sunt puțin nedumerit care-mi e vocația. Partea hardware sau software (că mai mult mă atrage programarea decât partea automaticii)
Acum vre-o 5 ani mi-am pus aceasta problema ,cam cum as arata eu peste 5 ani… nu era o imagine foarte clara dar eram foarte increzator in mine pe vremea aia si asteptam sa ma surprind intr-un mod placut bineinteles. Acum cand ma uit in oglinda sunt multumit de ceea ce vad apropo de personalitatea pe care o am si care mi-am dezvoltat-o intre timp. Pentru mine e piatra de temelie a tuturor lucrurilor care o sa vina.
Urmatorul pas ar fi pentru mine sa-mi pun abilitatile la treaba si peste 5 ani ani de acum incolo sa dobandesc pe parcurs lucrurile de care am nevoie, pe care le vreau si pe care le merit. Singurul lucru in care am sa investesc intre timp o sa fie educatia ea. Dupa 2 3 ani de stors creierii imi e din ce in ce mai clar ce vreau de la viata si acum singura intrebare pe care mi-o pun nu e daca pot, ci cum?
Foarte frumos filmuletul. Si titlul e cu adevarat inspirat :D. Eu unul nu ma simt jignit pentru ca am renuntat de ceva timp la a o freca aiurea.
Nu stiu cu exactitate unde o sa fiu peste 5 ani insa stiu sigur ca daca urmez calea pe care am aleso acum nu voi regreta si la urma urmei e cum ai spus si tu..DRUMUL e cel care conteaza cel mai mult.
Momentan inca traim intro lume guvernata in principal de bani si asta ma apus sa fac acum dar fara sa sacrific absolut nimic sau sa fac ceva care nu-mi place. Pana acum am tot primit valoare si e timpul sa ofer ceva inapoi.
Iti multumesc Pera pentru valoarea continua pe care ai oferito in ultimii ani.
My recent post Review- Sindicatul lui Alex Tiţa
Cum imi vad viata peste 5 ani???…hmmm desi am pus de multe ori intrebarea asta la interviurile pt angajare pe care le-am tinut, nu m-am gandit serios la cum ma vad eu peste 5 ani….un lucru stiu sigur: nu vreau sa mai fiu angajatul nimanui si sa am afacerea mea.
In momentul de fata am cateva idei de afaceri, insa cea pt care inclin este o pensiune la munte…si sper ca in maxim 2 ani sa nu mai fie doar un plan de afacere ci o afacere reala…si in urmatorii 2 ani sa mai pun pe picioare inca o pensiune si o alta afacere…asta e ceea ce vreau din punct de vedere al statutului social.
Peste 5 ani sigur voi fi casatorit cu femeia vietii mele, adica iubita mea de acum si voi avea cel putin 2 copii…daca ma intrebai de 10 ani iti ziceam 6 copii 🙂
Ce e ciudat ca daca ma intrebai acum 6 luni cum imi vad viata peste 5 ani, iti spuneam sigur ca vreau sa ma distrez la maxim, sa am multe masini, multe femei si alte chestii de genul asta….ufff…bine ca am trecut de perioada aia …multumesc Pera!
http://reduslaesential.blogspot.com/
De curand am scris pe blog una din variantele pentru peste 10 ani.
Felicitari pentru munca minunata.
Numai bine!
Am schimbat lucrurile in ultimele 6 luni tocmai pentru a schimba viata care nu ma mai multumea, mi-am lasat serviciul, prietenii, familia, tara…insa tot nu stiu ce nu fac cum trebuie ca sa ajung la o stare de multumire si implinire din toate punctele de vedere…..nu mai stiu incotro sa o iau…..de ce ma simt pierduta cand simt totusi ca exista solutii pentru orice situatie? de ce nu pot afla aceste solutii?
Salut!
In primul rand vreau sa precizez ca sunt foarte utile videoclipurile.
In prezent sunt in ultimul an de facultate iar viziunea mea pentru urmatorii 5 ani suna cam asa: in urma lecturarii articolelor, cartilor si vizionarii videoclipurilor despre dezvoltare personala (autoeducare, relatii, independenta financiara) dar si experimentand tot ce-mi ofera fiecare zi voi fi capabil sa devin propriul meu sef. Sa depind doar de situatia mea financiara, sa pun sentimente doar in relatiile cu persoane deosebite, care merita atentia mea, sa reusesc sa-i indrum pe altii pe calea lor.
Mult succes in continuare.
Acest material mi-i l-ai trimis la momentul potrivit.Aveam mare nevoie de el. MULTUMESC
Un spiritual te intelege foarte bine de ce ai folosit cuvantul,,freci".Nu te necaji.Problema nu este la tine ci la cel ce nu pricepe.
Nu avem timp de explicatii.Fiecare la timpul lui.
Cu mult drag DOINITA
Ma numesc Andrei Morosan, am 24 de ani si de profesie sunt economist si totusi … lucrez ca si consultant de nutritie si culmea, mai am si succes.
Am participat la foarte multe cursuri in viata si cu siguranta ca voi mai participa la foarte multe si pe viitor dar ma ghidez in viata dupa 2 aspecte: daca ai probleme esti pe drumul cel bun; si: succesul se decide in mintea ta.
Ce legatura au acestea cu articolul? Sper sa fie o istorie ce te inspira. Fa doar ceea ce iti place, nu-ti fie frica de schimbare (cel mai sigur lucru din lume este schimbarea), si nu muri pe baricade cand ai probleme pentru ca nu exista la ora actuala in lume probleme fara solutii.
In domeniul meu (nutritie), se discuta faptul ca animalele salbatice nu au probleme cu obezitatea (doar cele domestice), dar se aplica foarte bine si la articolul tau, Pera, animalele nu traiesc in viitor, si nici nu plang trecutul. Daca o pasare isi face un cuib si vine furtunasi il strica, a doua zi o ia de la capat, probabil nu in acelasi loc, dar nu renunta. Vulturi la mijlocul vietii au ghiarele si ciocul crescute si nu pot vana si atunci isi rup ghiarele cu ciocul si isi strivesc ciocul de pietre pentru a o lua de la capat, si mai traiesc inca pe atata. Nu renunta.
Daca vreti succes cu adevarat, faceti cum a facut si Pera, si eu, si multi alti, puneti-va intr-o situatie incomoda si sigur veti reusi, ca nu aveti incotro. "Sa nu pierd" este mai motivant decat "sa castig".
😉 Succes!
http://nutritieoptima.com/de-ce-sa-bei-apa-si-sa-…
My recent post De ce să bei apă şi să eviţi cola!
M-a lovit articolu asta. Eu chiar o frec aiurea. Peste 5 ani ma vad cu facultatea terminata , intr-un job bine platit ,poate cu familie si probabil un copil (sau daca nu in 5 ani, maxim in 7), ma vad cu apartament sau casa , o masina. Cred ca nu se vor implini aceste "viziuni" ale mele. Oricum , daca nu se vor implini sper sa am si eu taria sa fac ce imi place cu viata mea. Acum sunt student la informatica pentru ca de mic mi-au placut calculatoarele si in liceu am fost cat de cat bun la info, era singura materie care ma interesa, pentru celelalte materii invatam cat era nevoie sa trec. Acum fiind student incep sa imi dau seama ca nu e de mine informatica si ca nu simt nici o satisfactie din asta, insa nu mai pot sa dau inapoi , trebuie sa termin facultatea pentru ca altfel imi sar parintii in cap. Sa vedem cum decurg lucrurile in urmatorii 5 ani . Poate cand o sa recitesc peste 5 ani ce am scris aici ma voi trezi si nu voi mai continua sa traiesc facand ceva ce nu imi place doar pentru a nu-i supara pe parinti .
De ce sa astepti 5 ani pentru a te trezi..poti sa o faci chiar de acum. Poti sa te opresti din a face ceea ce nu-ti place si, bineinteles ca parintii vor avea de comentat la inceput dar se vor obisnui si la urma urmei cred ca nu pot sa te oblige. Dar trebuie sa stii totusi ce ai vrea sa faci in schimb, ceva cat de cat concret pentru ca atunci cand vei vorbi cu parintii o sa le poti spune mai cu usurinta de ce vrei sa renunti la facultate, pentru ca tu stii ca esti mai presus de atat. Facultatea nu e decat un mod de a deveni bun ..dar NUMAI in ceea ce iti place.
Eu iti recomand sa nu astepti acei 5 ani si sa actiunezi ACUM.
My recent post Review- Sindicatul lui Alex Tiţa
Super, renastere…bucuria de a trai…un nou inceput…O primavara a sufletului, in rezonanta cu mine si cu ceilalti si in inteligenta pe care Universul a investit-o in OM.
Bun materialul… 🙂
E bine sa stii si unde te vei vedea peste 5 ani si peste un an si chiar si peste 10. Eu chiar mi-am notat asta mai demult pe o foaie. Dar ce conteaza asa mult asta cand ai doar 19 ani, fiindca oricum sunt la varsta cand trebuie sa descopar cu adevarat lumea, fiindca oricat as crede ca stiu exact ce vreau, e defapt invers.
Nu ai de unde sa stii unde te duce viata. Trebuie sa ai o oarecare orientare , o oarecare idee legat de ce ai vrea sa faci, sa realizezi.
Lucrurile se pot schimba mult. Mai mult decat crezi. Astfel ca probabil dupa ce trec acei 5 ani nu vor fi multe obiective bifate pe acea lista.
Ori din cauza ca nu am reusit sa le indeplinesc(asta e cea mai rea varianta), ori din cauza ca sunt altele in loc. Ideea e ca trebuie sa te focusezi pe prezent indiferent ca iti place sau nu-ti place daca nu-ti permiti sa faci ce-ti place atunci trebuie sa faci ce nu-ti place pentru bani:) Sau pentru multi bani. Din ce in ce mai multi!
Ca apoi sa vezi in functie de rezultatele si banii pe care ii obtii, care aduc la randul lor libertate, maturitate, putere si intelepciune chiar(merg toate astea mana in mana) – ce ai vrea sa faci care sa-ti placa la nebunie in fiecare zi sau cand vrei tu si care sa-ti aduca si bani bineinteles ca fara ei nu poti nici sa respiri.
In concluzie, articolul este profi, dar nu e pentru toata lumea privind starea lor de fapt si posibilitatile lor. E doar pentru a-ti da o viziune asupra vietii si una chiar foarte buna. 🙂
Cineva spunea ca nimic din ce se merita nu vine usor. Asta inseamna ca nu suna a atata placere aici, nu? 😉
Peste 5 ani ma vad cu o afacere prospera care sa-mi ofere stilul de viata pe care mi-l doresc, ma vad stand singur la casa pe care mi-am construit-o din propriile puteri, ma vad la volanul masinii visate, ma vad stapandind seductia la un nivel inalt.
Ma vad facand ceea ce-mi place in fiecare zi, fara sa fiu stressat de nimic.
Ma vad liber si implinit.
Maiiiii, ce coincidenta….chiar acum m-am intors din oras cu cartea pe care o promovezi…..
Iti inteleg fiecare vorba, Pera. Am patit exact ca si tine, insa eu am stiut de la inceput care mi-e vocatia, dar n-am avut curaj sa merg in directia mea. Si mi-a trebuit mult …. foarte mult….pana cand am schimbat directia.
Peste 5 ani…. de fapt peste 3 ani (cam asa imi facusem planul) eu sper sa am cel mai cunoscut blog de limba engleza si sa castig minim 1000 de euro lunar. O sa am o culegere si un curs de gramatica si un curs de engleza fara profesor pe care o sa le promovez prin site-ul meu.
Pera, cred ca e momentul sa-ti multumesc – cu tine mi-am facut blogul. 🙂
My recent post “forget” verb “to”- “-ing”
Pt mine e destul de dificil sa ma pronunt, pt ca ma stiu vesnic nemultumita si vesnic in cautare de ceva nou.In liceu am ales sa fac teatru, ma vedeam o mare actrita si scriitoare….apoi, indragind f mult literatura, am decis sa fac litere.In paralel cu facultatea am mai muncit ca redactor, reporter in radio, ca secretara si ca educatoare pe salariu minim pe economie.Intr-un final am terminat studiile si am intrat pe catedra mea cu norma intreaga.Am profesat un an si am constatat ca sunt iar nemultumita…..financiar.S-am inceput sa rumeg alta idee.Am facut niste cursuri si acum astept sa ma cheme la interviu pt a pleca pe vapor.De ce mi-am etalat istoricul?Ca sa scot in evidenta faptul ca implinirea nu consta doar in a face ceea ce-ti place , ci si in cati bani ai.Sunt de parere ca un om se poate plia pe orice fel de munca si atat timp cat isi da nitel interes, incepe sa-i si placa, iar dc mai este si bine platit….incepe sa adore ceea ce face.Totusi…..peste 5 vreau sa-mi vad cartea terminata si sa traiesc asa cum imi place….adica sa fiu independenta din toate punctele de vedere, iar cand imi vine sa fac un lucru, sa-l fac fara sa ma gandesc ca deranjez sau ca e prea devreme ori prea tarziu, ca e bine sau nu.Si iti vine sa crezi sau nu, chiar eu mi-am dat termen, pana sa vad clipul tau, ca in 5 ani sa-mi asez cararea .
Buna Pera, felicitari pt articol…
Momentan nu profesez in domeniul care imi place… dar am inceput sa ma axez pe ceea ce imi place, sa ma documentez in domeniul care ma atrage si anume dezvoltarea copilului. Peste 5 ani ma vad experta in acest domeniu… si probabil ca deja voi lucra la o carte privind dezvoltarea copilului. Ma vad lucrand cu pasiune la ceea ce imi place, avand o afacere plina de succes.
Folositor video-ul. Sper sa-i ajute pe cat mai multi care-l vizioneaza. Sa-ti si raspund la intrebare. Peste 5 ani ma vad (in primul rand)plecata din tara asta,sa am eu si cei dragi mie parte de multa sanatate, sa fac ceea ce-mi place si sa am un job stabil in "domeniu" acesta, sa am o familie in care sa se bazeze pe respect, iubire si incredere, sa am muuuuulti amici (ca prietenii adevarati sunt rari),…sa fiu fericita si implinista din totate punctele de vedere 🙂 asta imi doresc…
P.S.:Vreau sa citesc o carte despre limbajul trupului. Poti sa-mi recomanzi te rog ceva?
Multe salutari si succes in continuare in tot ceea ce faci!
super articol, Pera! Dar te rog fa articolele si scrise… Nu tot timpul pot sa le ascult.. Si poate ca mine sunt si altii..
My recent post Poze martisoare
peste 5 ani lucrez la o clinica de consiliere psihologica, sunt psihoterapeut, in paralel ma ocup de proiecte sociale, fac voluntariat la centre pentru copii cu dizabilitati, merg prin scoli si fac consiliere vocationala cu copiii, am o familie, un sot si un copil, scriu carti si merg in calatorii prin lume, am multi prieteni si oameni ca mine in jur 🙂
Peste 5 ani ma vad lucrand pe un vas de croaziera ca ospatar, mergand printre lume, agatand femei frumoase.
Apoi sa merg la petreceri unde voi lasa lumea cu gura cascata cand voi face trucuri "magice" (imi plac foarte mult trucuriile).
Sa vizitez cat pot din planeta asta (cu ajutorul meseriei).
Sa cunosc si sa fac dragoste cu femei cat mai diferite din alte tari.
Peste 5 ani nu ma vad stand acasa … vreau sa explorez cat mai mult.
Din fericire articolul tau m-a facut sa-mi dau seama cat de norocoasa sunt ca mi-am descoperit vocatia si ca fac ceea ce-mi place in fiecare zi, desi este greu, desi nimeni nu a crezut in mine, desi dimineata as vrea sa dorm mai mult, desi trebuie sa-mi sacrific f mult timp pt a reusi in ceea ce fac. La sfarsitul zilei am un zambet pe buze si satisfactia ca toate astea nu sunt in zadar. Slava Domnului ca m-am trezit la timp si in clasa a 12-a, cand trebuia sa aleg drumul pe care sa-l urmez nu m-am comformat intentiilor bune ale parintilor de a da la limbi straine sai relatii internationale si am ales medicina. Toata lumea mi-a zis ca sunt nebuna, ca n-are nicio legatura cu ceea ce facusem eu in liceu (filologie), ca as putea termina mult mai repede facultatea in 3-4 ani (fata de 6) si as avea un job bine platit, ca nu trebuie sa sacrific atata timp, ca eu nu sunt in stare de asa ceva. Dupa un semestru intreg de pregatiri si meditatii pt limbi straine mi-am dat seama ca nu ma vad toata viata intr-un birou facand traduceri sau ca profesoara de limbi straine asa ca am zis: eu vreau sa fac medicina. Si in doar cateva luni am reusit sa ma pregatesc si sa intru cu o nota peste 9, la buget. Ai dreptate, am o satisfactie imensa ca am ales eu si nu altii pt mine si ca fac ceea ce-mi place. Peste 5 ani ma vad cu facultatea terminata, ocupand postul la care visez, pe specializarea la care visez si ma vad ca fiind cea mai buna in acest domeniu.
Salut Pera. Nu as vrea sa incep si eu ca majoritatea cititorilor tai si sa zic ca..off..chiar m-am saturat sa o frec aiurea.. Dar sunt oprimista ca intr-o zi se va deschide o usa acolo unde acum este un zid. Peste 5 ani…ma vad maritata cu barbatul pe care il iubesc si cu un loc de munca stabil Am terminat o postliceala de Finante dar ma bate gandul sa incep o facultate de PSihologie. Cred ca ma pricep sa dau sfaturi fara sa stiu sa le urmez..deci sunt pe drumul cel bun :).Mult succes in continuare.
Peste 5 ani…vreau sa reusesc sa-mi gasesc un job bun care sa-mi ofere satisfactii banesti si la care sa merg cu placere in fiecare zi!…si….mai doresc sa ma casatoresc si sa am un copilas!..totusi o sa am 30 de ani atunci!:)
Peste 5 ani sunt un antreprenor excepional, cu o afacere proprie si muncesc la dezvoltarea mea ca persoana si la invatarea de noi abilitati( seductia). Titlul e chiar bun…pentru cei care simt c-o freaca.
Peste 5 ani o sa am destula independenta financiara ca sa ma ocup de un talent al meu care este desenul si pictura,cand am fost de 4 ani am facut un desen superb dar cand am crescut mai mare din cauza presiuni din exterior am uita de acest talent si nu l-am mai folosit si dezvoltat.M-am hotarat sa-l utilizez numai dupa ce am citit un articol din arta seductiei si la o conferinta i-am facut un portret la o necunoscuta de langa mine,a ramas profund impresionata si de atunci este moarta dupa mine….O sa-mi folosesc puterea financiara ca sa ajut si sa fiu un exemplu pentru cat mai multi oameni.O sa am o viata spirituala activa,o sa am un venit pasiv care sa depaseasca 10000 euro.
Consider ca articolele video care le faci sunt mai bune decat cele scrise! Succes in continuare.
Eu peste 5 ani:
– cu viata sociala bogata
– prieteni multi si cu care ma inteleg
– cu posibila partenera de viata
– maestru fotocititor
– lucrand la un sistem de imbunatatire a sanatatii si energiei ce poate fi pus in aplicare de oricine vrea si integrandu-l intr-un soft
– traind in propriul apartament
– activitati: skydiving, paintball, snooker, bowling
Imi e foarte cunoscuta faza cu trenul…asa am patit eu in urma cu 3,4 ani…dupa ce am fost acceptat in Academia fortelor terestre :P….ziceam ca nici macar nu o sa incep…dar am inceput la presiunea familiei, prietenilor….Dar se pare ca nu m-a tinut mult…dupa un an am dat de o carte a lui Napoleon Hill, si intr-o luna de zile eram afara din Academie, cu o putere si o motivatie in mine cum nu am avut niciodata…..Revenit in orasul natal am incercat sa pun pe picioare ceva afaceri cu buget f redus(atata aveam dupa ce cerut de la ai mei sa dau mita la un doctor…la care nu i-am mai dat… si nu vroiam sa cer de la nimeni)
S-a dovedit a fi greu sa ma tin la fel de motivat vazandu-ma la zero…ba chiar mai rau…viata nu mai era la fel…prietenii pe la facultati pe nu stiu unde, familia plecata, iubita….nu mai era deloc :))
Astfel ca dupa alti 2 ani am simtit ca am nevoie de inca un avant….de inca o periada critica in care sa sufar si sa ma motivez…astfel ca am luat-o spre strainatate…
Acuma, dupa ce am citit mai multe carti in care toata lumea iti spune sa iti pui un SCOP fix si sa il urmaresti, am venit aici, m-am rupt de tot de prieteni…abia mai tin legatura cu vreo 2,3…. tu ne spui sa traim in prezent si sa nu mai facem nush ce planuri….
Se pare ca cele mai mari probleme sunt exact la cei de varsta mea….20-30….atunci e lumea extrem de debusolata….le e frica sa nu ajunga ca si….parintii lor probabil…..muncitori de rand care muncesc o viata ca sa aiba o pensie si sa nu moara de foame….
bafta tuturor 😉
"Cand merge greu, lasa greul sa mearga"
Viitorii 5 ani….
Da. Peste 5 ani voi fi un mic intreprinzator, care va avea un cistig suplimentar, de ajuns sa traiasca decent in asteptarea pensiei de stat si dupa ce si-a achitat toate creditele bancare.
Voi avea casa visurilor mele si 5-6 nepotei si nepotele care sa se joace in curtea ei.
Impreuna cu sotia mea vom face calatorii, poate si o croaziera pe Mediterana. Fara excese.
Vom face danii si gesturi de caritate(pe care le facem si acum) pentru semenii nostri.
Dar pina atunci ne pregatim pentru anul 2012, atunci cind vom intra intr-o alta dimensiune.
Pina atunci, Pacea fie cu voi.
My recent post Viata Sfintului Nicolae
Ce carte…bravo Pera!
My recent post De ce este “important” sa mergem la facultate
Salut Pera! Inca am ramas impresionat de povestea ta. Mi s-a zis candva ceva ce nu pot uita "Nimic nu e intamplator!". Si foarte "straniu", chiar ieri ma gandeam daca sa urmez in continuare liceul de informatica la care sunt? Oare chiar imi place asa mult informatica? Si iata, am primit un mail de al tau care e EXACT ce aveam nevoie in acest moment.
Ma regasesc oarecum in tine, cu exceptia ca eu o duc intr-o familie buna, parintii mei sunt grijulii, muncitori, m-au crescut cum se cuvine. Am si un frate, el e la facultate de informatica in strainatate. Eu, de mic, am zis ca vreau si eu sa ma fac informatician, se castiga bine, si mai ales, lucrezi cu calculatoare. Dar eram mic, nici nu stiam ce am de facut. Dupa scoala generala am urmat gimnaziul la un liceu de informatica. Acum sunt in clasa a VII a si chiar nu ma omor dupa informatica. Cu toate ca informatica asta se rezuma la discutarea logica a unor probleme de matematica, chiar nu ma simt implinit cand am facut un algoritm. Bunicul meu era inginer, dar nu stia matematica. Tatal meu, de la liceu a plecat "de nebun" , zice el, tocmai din Galati la Iasi. Ba mai mult! La un liceu de prestigiu! Si apoi a urmat facultatea de inginerie. Acum se simte implinit privind la afacerea lui : are propriul atelier de inginerie, de fapt, propria ferma. In ciuda faptului ca parintii lui nu aveau nici un fel de legatura cu animalele (in orasul de unde vinea tata se lucra mai mult la diverse institutii, primarie, posta), tatal meu iubeste animalele.
Eu merg la concursuri de matematica din clasa a doua. Dar am avut momente intrebandu-ma. Da de ce matematica? In clasa a V a, doamna profesoara a insistat sa merg la olimpiada si in ciuda faptului ca scriam urat ( si inca mai scriu) am luat punctajul ce mai mare dintre toti colegii. Poate gramatica nu e punctul meu forte, dar imi place literatura, imi place sa comentez texte. Dar la informatica, nu am luat nici un premiu. Pur si simplu mergeam la concurs si nu aveam chef sa rezolv problemele. La matematica, ce-i drept sunt bun, sunt probleme care pur si simplu le intuiesc. Dar la fel, parca nu as vrea ca toata viata sa ma ingrop in hartii, cu o slujba de birou. Vreau ceva creativ. Ei bine, vreau sa devin actor/regizor. Acum eu poate nu merg la toate olimpiadele, pentru ca mi-am dat seama ca nu iti foloseste sa te stresezi cu toate ( mai sunt si fete de agatat ), dar in schimb vreau sa fiu atent la ore si acumulez cunostinte. Toate aceste cunostinte, vor fi resursa principala in filmele mele. Iubesc actoria si chiar traiesc in personaj. Anul acesta s-a deschis un cerc de teatru, dar nu am vrut sa merg. Atunci nu stiam de vocatia mea, dar dupa ce am refuzat sa merg. Am regretat. Din acest motiv, nu vreau sa traiesc pe regrete. Din clasa a IX a, voi merge la un liceu care sa nu aiba profil de mate/info.
Peste 5 ani: Pai ma voi certa cu parintii pe tema asta. Cum sa nu merg tocmai eu, olimpic, elev silitor la o facultate de matematica? Mama imi tot spune mereu, ce vreau sa fac in viitor. Si imi spune ca eu sa nu raman in Romania, sa plec in strainate, se castiga bine. Dar simt ca la un moment dat, eu am sa imi umplu frigiderul cu carne, dar la ce bun atata carne?
In ultima vreme, ma tot gandeam ca viata e numai una. La ce bun sa ma supun atator reguli. Pentru ce sa traiesc in cusca asta? Sa fac facultate de informatica, sa stau la calculator toata ziua, dar sa fac bani multi cu care sa imi iau o masina care dupa doua luni sa ma dezamageasca? Ma tot gandeam sa fac ceea ce simt, pentru ca e libertatea mea ca om. Si libertatea diferentiaza omul de celelalte animale. Cum se merge la vanatoare de iepuri? Pai vin niste gonasi, fac iepurii sa fuga intr-un loc, o data ajunsi acolo, vanatorii ii impusca. Faptul ca omul poate gandi il face pe om. Cainele pur si simplu simte ca trebuie sa isi apere stapanul. Dar omul poate face ce VREA el cu viata sa. Si asta e principiul meu in viata. Putin imi va pasa ce vor zice toate rudele, eu fac ce simt eu ca trebuie sa fac. Putin imi pasa ca m-a auzit profesorul injurand, poate n-am facut-o sa ma dau smecher, ci poate sa ma fac mai bine inteles. Dar regula e regula – nota scazuta la purtare. In fine inca nu am patit asta, dar am dat un exemplu.
Chiar iti multumesc ca ti-ai dat interesul sa imi citesti povestea si sper ca nu regreti ca ai facut-o! Mai vorbim!
PS: Am uitat sa precizez ca doamna profesoara m-a trimis la olimpiada de romana si am fost uimit de punctajul meu mare (nu am zis la ce m-a trimis). Si apropo ca vorbim despre libertatea omului, uite ceva care chiar te pune pe ganduri. De parca omului ii pasa ce comentez eu acuma…
http://www.youtube.com/watch?v=cfOa1a8hYP8
(recunosc ca nu e cea mai geniala melodie, dar important e dansul)
Salut Pera , peste 5 ani de zile ma vad calatorind mult prin toata lumea , sanatos , intr-o afacere prospera si avand familia ( parintii si prietena ) aproape de mine si sustinandu-ma in tot ceea ce fac . Multumesc mult persoanei care mi-a recomandat cartea si iti multumesc tie pentru o astfel de creatie cu toate ca sunt la jumatatea cartii
Stimate domn,e pacat ca ai ales un titlu atat de vulgar pentru ideile frumoase si folositoare prezentate in videoclip! Poate ca vrei sa atragi tinerii sa le urmareasca si sa le fie folositoare,dar sfatul meu este sa gasesti un alt mod de a te face interesant, expresiile de mahala nu se impaca prea bine cu psihologia!
Am deschis mailul pentru ca urmaresc de ceva vreme acest site si m-am bucurat ca a aparut unul in limba romana,poate sunt mai multe si nu stiu eu,dar cu titlul de astazi,voi avea mereu o ezitatre cand voi vedea Personalitate Alfa in Inboxul meu..
Intamplator eu mi-am gasit vocatia in urma cartii lui Isaac Asimov "Eu,robotul". Ma pregateam sa fiu profesoara de matematica,dar dupa citirea acestei carti am virat spre informatica,si aceasta a ramas pasiunea vietii mele!
Acu sunt pensionara de 2 ani,dar mi-am pastrat locul de munca si inca un job suplimentar la o alta societate pentru care lucrez din 1994. A fost norocul meu in viata! La 55 de ani m-am despartit de sotul meu care vroia sa-mi interzica sa mai lucrez,iar acum locuiesc la parintii mei. L-am citit pe Eckhart Tolle, tot ce am gasit si imi place foarte mult. Voi citi si cartea despre vocatie si poate am sa-ti scriu parerea mea
Salutare, Pera! Foarte interesant materialul acesta 😀 Am 16 ani….si dupa o perioada in care am aflat multe lucruri despre spirit si divinitate si care m-au facut sa ma simt fericit si impacat cu Sinele meu Superior, acum ma simt confuz si abatut…nu inteleg de ce…..ma uit in jurul meu si incerc sa inteleg oamenii….incerc sa ii inteleg pe colegii mei…si imi dau seama ca problema sunt eu….nu ma pot intelege nici pe mine, dar pe altcineva. Asta e in interiorul meu…..un amestec de sentimente….si ma simt foarte ciudat! Visul meu este sa ajung Agent Special in cadrul SRI, dar sunt sigur ca pe masura ce timpul trece, si voi intelege viata asa cum am nevoie sa o inteleg, imi voi schimba aceasta dorinta de a ajunge in SRI. Si ma gandesc mereu ca e posibil ca viata mea sa se schimbe intr-o clipa , intr-un mod pozitiv , si sa imi dau seama ca tot ce am gandit despre viitor si trecut a fost inutil. Asa ca dorinta mea in acest moment este sa traiesc in Prezent!
felicitarile mele! felicitari pt curaj si pt tot!
traiesc constienta o realitate care ma sufoca si careia nu apartin..traiesc ca un spectator fara putere in fata unui decor ce ma dezgusta zilnic…
cand eram in clasa a doua am primit intrebarea "cand te faci mare o sa devii doctorita sau avocata?" iar reactia alor mei la raspunsul meu mi-a dat de inteles ca sunt singura in lumea mea..am spus "deocamdata vreau sa fiu mica si vreau sa invat sa scriu frumos "… ca urmare am primit pe parcursul anilor i vreo 5 profesori particulari care sa faca din mine un om mare…am 27 de ani! vorbesc 5 limbi, am nu stiu cate diplome, am fost la olimpiade in liceu, sunt stralucitoare ca om si ca femeie dar sunt studenta la o facultate pe care o detest de 7 ani de zile si nu pot renunta din cauza "intentiilor bune" am incercat la inceput sa ii lamuresc cat de mult detest ceea ce vor ei sa fac eu si ca urmare unu a facut un infart, altu a lesinat pe strada si tata mi-a declarat ca pentru el eu sunt un nimic daca nu am macar o diploma de facultate. sunt nefericita de 8 ani si asta e inceputul celui de al 9-lea an…urasc tot ce e in jurul meu si ma uit la mine cum ma topesc si tot ce e bun in mine se stinge incet incet..
ma bucur pt tine ca ai avut curaj sa faci ce trebuie si sper sa fie si alti tineri care aud povestea ta si vor intelege cat e de important sa fii coerent cu tine si cu ceea ce esti tu!
peste 5 ani nu vad nimic! ma vad la fel de trista si probabil mai batrana cu 5 ani…iti urez tot binele din lume si sper sa fii auzit de cati mia multi
Stimata Domnisoara
Dumneata esti un personaj de film,
citindu-ti scurtul mesaj ma simt de parca citesc o carte de Dostoievsky . Dumneata esti o fiinta atat de autentica incat chiar mi-as dori sa te cunosc…
Salvarea dumitale este dragostea, atunci viata ta va capata un sens si o valoare noua. Atunci vei deveni o leoica neinfricata si te vei lupta pentru dreptul tau la viata.
Draga mea, nici o femeie nu este cu-adevarat implinita de cariera. Cariera este surogatul . dragostea este idealul .
Admir la tine golul din inima,
admii ca esti o Ileana Cosanzeana intr-un turn de fildes
Toata simpatia mea,domnule .
Ai dat dovada de empatie si ai transmis domnisoarei un mesaj profund.Dragostea nu ne salveaza,ea ne doar doar putere ,curaj,speranta,avant,de salvat tot noi o facem.Asa ca………multa iubire si vom salva lumea,nu doar pe noi!
🙂
pera . sincer nu stiu care imi e vocatia. si de frecat aiurea nu stiu cat o mai frec. desi ai dreptate in tot ce zici . dar la mine e foarte delicata situatia. din toate punctele de vedere. banii , relatie, iubire… samd
e nasol sa nu sti ce e de facut cand te afli intro situatie din care crezi ca nu mai iesi. si astepti o mana de ajutor sa ti se intinda si mana nu se mai intinde. e nasol.
oricum . bafta.
Ceau angel
Uita de mana de ajutor. NU exista si nu va veni
Ce ai de gand sa faci in cazul asta?> Iti plangi de mila? Te dezabonezi de la articolele mele ca sa nu mai imi auzi vocea? 🙂
Cui crezi ca ii pasa daca tu peste 5 ani vei fi in aceeasi situatie sau mai rau asteptand cu mana intinsa?
Iti esti dator TIE sa faci mai mult de atat
Lupta!
My recent post Cat mai ai de gand sa o freci aiurea 4 lectii despre vocatie
Pentru Angel, foarte bine faci ca o freci aiurea,
dar incearca sa progresezi, incearca s-o freci si mai aiurea,
Cu timpul in tine se va acumula un siktir, inseamna ca esti pe drumul cel bun, continua s-o freci aiurea in continuare pana cand siktirul se transforma in durere,
Durere mare, si mai mare, cat de mult rezisti tu.
Si cand nu mai rezisti, ei bine vei sti ce sa faci. Atunci vei avea energia sa te schimbi.
Nu iti va trebui sfatul nimanui si nici blogul nimanui, caci atunci inima ta va da cu pumnul in masa..
siktir placut
Am uitat sa-ti mai zic ceva Angel
Este important sa suporti acea durere "pe viu".
Evita orice fel de anestezice, algocalmin, … si altele.
Este initierea ta de barbat si nu poti s-o ratezi.
Daca trisezi, ei bine, o sa intri in statistici, dar nu istorie.
daca vreaodata simti ca nu mai poti, cauta-ma,
Te voi onora cu niste sare pe rana
Peste 5 ani sunt puternica, sunt independenta din punct de vedere financiar, am alaturi persoane pe care le apreciez si stimez, muncesc cu drag si spor. Zambesc mai mult si ma bucur de fiecare moment al vietii in doi.
In 5, 10 sau chiar 15 ani, as vrea sa am exact ce am acum ca mod de viata. Nu cred ca as schimba, fundamental, ceva. Un singur lucru pare sa saboteze constant armonia mea si sa puna sub semnul intrebarii autenticitatea drumului.
Intrebarea la care nu am gasit raspuns e cum poti identifica vocatia ta? E deja destul de grav sa ajungi la 45 de ani si sa te pomenesti ca nu stii ce vrei, insa sa nu gasesti o cale sa identifici ce vrei, e groaznic.
Orice am atins, am avut succes. Orice. Si am facut o multitudine de lucruri. Insa totusi, pe parcurs, am identificat ca nu e ce vroiam. O schimbare am facut tousi. Am ajuns sa duc modul de viata pe care il vreau, si sa lucrez (vezi contribui) in termenii mei, in autenticitatea mea.
Asta e rezolvata. Insa obiectul atentiei….Obiectul pasiunii….
Intrebari ca: ce iti place sa faci, ce te misca, ce ai face daca ai avea toti baii din lume, ce ti-a placut cand erai mica…ma fac sa plang si ma duc la disperare. Cum se poate sa ne fii pierdut atat de drastic, in dorinta noastra de a multumi pe cei din jur?
Asa cum ai spus, cred ca pierderea se produce atunci cand renunti la tine si incepi sa faci lucruri ca sa-i multumesti pe ceilalti…
Insa la capatul liniei…cum gasim drumul inapoi?
Cu drag.
Mi-am facut mai multe planuri pentru cinci ani (suna cam comunist !?) Unele dintre ele ar fi sa detin o afacere pe cont propriu sa in regim asociat cu persoane de incredere. Firma o sa fie in domeniul in care activez acum sau in alt domeniu pentru ca tot timpul vad posibilitati de a intreprinde ceva chestia e ca nu intreprind nimic poate si din cauza ca am un loc de munca cu program fix. Ma vad stand in chirie sau in casa proprie (acum stau cu parintii).
Draga Pera,iti scriu pentru prima data,desi,iti citesc articolele de cativa ani.Eu,m-am pierdut incercand sa ating idealul la care visam…Il simteam adanc in sufletul meu,dar viata ma tragea in jos…Cum sa nu ma pierd?Peste cinci ani ,ma vad …o femeie fascinanta si viitor medic.Viata mea, acum incepe…Te sarut.
Inca odata, felicitari pt. material. Dur si la subiect. Adevarul e ca traiesc foarte mult in viitor si asta ma face sa uit cu lunile chiar cu anii, clipa prezenta.
Sincer vorbind, peste 5 ani ma vad casatorit, cu o femeie absolut minunata si cu o afacere care merge brici,
in 5 ani ma vad cu o afacere a mea si cu atingerea vocatiei mele si o sa invat si seductia.
Buna Pera , imi place foarte mult toate articolele tale ,FELICITARI ptr tot ce faci !!
Peste 5ani ma vad in felul urmator ;-director la o mare firma de cosmetice
-o mama perfecta ptr fetita mea,
-o sotie perfecta si echilibrata
-o sa am relatii mai placute cu cei din jurul meu si cu familia
-o sa fiu sanatoasa si respectata de toti cei din jur
-ma vad multumita sufleteste
-o sa am o relatie mai buna si mai puternica cu DUMNEZEU!
Peste cinci ani…
Multe carti citite, multa istoria, arta si cultura in minte
Salut. Imi place foarte mult cum gandesti,dar asa cum ai spus viitorul nu exista-va exista-si nu pot spune acum ce va fi maine ,dar peste 5 anisori… Stiu ce fac acum… Cu respect.
…peste cinci ani…
eu studiez facultatea de finante banci..care de altfel..nu prea imi place..dar acolo am avut loc cand s-au facut inscrierile..si facultatea de farmacie..care imi place la nebunie..deci peste 5 ani ma vad undeva intr-o farmacie..poate propria farmacie..ajutand "pacientii" din farmacie..si lucrand si implicandu-ma cu desavarsire…asta pe plan profesional..desi acum sunt vanzatoare la magazin de haine..imi place sa lucrez cu oamenii..deci acum..imi place ceea ce fac..serviciul ma ajuta sa-mi intretin ..existenta..scolile..si e si o placere temporara..pana va veni "momentul farmacistei"..pe plan sentimental..ma vad langa un sot iubitor,familist convins..cu un copil ..iar eu o mama devotata..si pe deplin implinita…multumesc..
frecatul aiurea isi are rostul lui altfel cum ne-am putea descoperi vocatia? am stiut dintotdeauna ca venim cu un traseu predefinit, singura noastra sarcina aici fiind aceea de a-l descoperi si de a-l urma, cred ca despre asta e vocatia. cu cat ne trezim mai devreme cu atat o frecam aiurea mai putin.
daca iti descoperi vocatia trebuie sa ti-o si asumi adica sa vrei sa platesti pretul, sa vrei sa parasasti zona de confort , aici ne oprim noi, cei mai multi, din pacate…..
eu cred ca mi-am descoperit vocatia sau poate nu, important cred ca este ca sunt prezenta 1000% in viata mea, poate asta e vocatia mea 🙂
Cred ca marele neajuns al frecatului aiurea e ca nu suntem constienti ca o frecam…….si atunci cum naiba sa ne mai intrebam cat mai avem de gand sa o facem??
salut Pera, multumesc pentru ca existi!
de cand am inceput sa citesc si sa ascult mesajele tale ma simt mult mai bine si simt ca o sa fac si eu ceva cu viata mea, si o sa scap de persoanele care cred ca imi vor binele.
eu peste cinci ani o sa am un loc de munca bine platit, o sa stiu sa vorbesc suedeza si engleza, o sa am casa mea si n o sa mai trebuiasca sa intreb pe nimeni ce sa fac sau ce sa nu fac voi fi o femeie independenta si sigura pe mine.AM inceput sa scriu un jurnal care ii facut anume pentru 5 ani si voi vedea la sfarsit daca am reusit sa devin o femeie independenta. asta i visul meu sa fiu independenta.
E ciudat cum ai formulat acolo ai formulat-o direct cu o negatie, deja toata lumea o sa-si nega ''slujba, jobul''si o sa zica ca ei sunt destinati unui scop suprem : ''cum iti daca iti dai seama ca ceea ce faci este nepotrivit pentru tine?'' de ce nu ai zis cum sa iti dai sema daca ceea ce faci este ceea ce te atrage cu adevarat ?… oricum inspiri multi oameni chiar si pe mine si iti multumesc ca ne ajuti chiar ne impingi de la spate in viata !
Hmm…vescnica intrebare: "cum te vezi peste 5 ani?" Cam ce mi-am propus mi-a iesit. Ce sa zic sunt stundenta la inginerie navala, pot spune ca-mi place, desi toata lumea ma intreba ce cautam acolo ca fata. Dar totusi desi imi place nu sunt sigura daca voi fi un bun inginer. Asta imi doresc, sa fiu un bun inginer. Peste 5 ani ma vad inginer naval in prag de avansare( vreau sa ajung inspector naval). Ma vad alaturi de o persoana draga si cel mai important imi doresc sa fiu sanatoasa. Imi place articolul si tine-o tot asa. Mai astept articole!
Buna, Pera. Peste 5 ani voi fi terminat facultatea de psihologie si voi fi ajutat deja multe persoane: sa isi descopere vocatia, sa isi dea seama de potentialul pe care il au si cel mai important, voi fi impartasit deja lucrurile pe care le stiu pentru a deveni ALFA, cu multi oameni si astfel voi deveni o adevarata ALFA. Multumesc pentru cartea minunata pe care ai scris-o! O viata frumoasa.
Buna Pera
Peste 5 ani ma vad psihoterapeut intr-un cabinet alinad celorlalti durerile adanci inradacinate in viata, incercand cu disperare sa dea glas veitii lor si sa gaseasca implinirea in lucrurile mici care fac viata de zi cu zi. Ma vad casatorita cu un barbat alaturi de mine care ma iubeste si cu care merg in aceeasi directie, nu-mi lipseste simtul valorii si orietentarii oriunde ma duc.
Eu ma aflu pe un lung drum al descoperirii vocatiei de cand ma stiu, parca uneori am impresia ca fug de ceva sau cineva, am lucrat in atatea domenii in viata incat nu mai stiu care a fost mai placuta ca alta.In momentul de fata ma simt foarte dezorientata si gata sa renunt la vise atunci cand vad ca numai piedici intampin.am avut ocazia sa renunt la ceva la care credeam ca va merge si acea renuntare ma macina adanc. De aceea vreau salupt pentru viata mea ca sa pot trai apoi cu mine. In mod sigur nu mi-o voi ierta daca renunt la lupta.
anul acesta e decisiv pentru viata mea.Am 2 optiuni:sa incep sa-mi traiesc viata in stilul meu(stil abandonat cand l-am intalnit pe el) sau sa las totul uitarii si sa-i permit in continuare sa-mi spuna ce am voie sa mananc,unde am voie sa ies si cu cine(cu prieteni secreti,ca el mi-a alungat pe toata lumea pe motiv ca nu-s potriviti)etc…
STIU ca detin un potential imens pt.ca in anii astia l-am probat(doar l-am probat si atat )
Caile de urmat sunt extrem de diferite si peste 5 ani viata mea va fi ori minunata ori mizera…depinde de mine!
Articolul tau nu m-a pus pe ganduri ci ma face sa realizez ca anul asta e decisiv:traiesc sau mor!
Pera,esti minunat ,ca de obicei! !!!
Ceva trebuie sa moara ca ceva sa se nasca!!!
Salut! Eu am afacere de familie si toata lumea ma stie brutar si ca locul meu acolo e pentru todeauna. Sincer sunt satul de Brutarie pana peste cap, nu stiu care e vocatia mea dar sigur nu e aia de brutar, nici de afacerist nu e. Imi place foarte mult sa calatoresc sa cunosc oameni din alte tari, imi place foarte mult in occident, peste cinci ani o sa traiesc in occident si voi conduce un camion pe autostrazile europei de vest. M-am si inscris la scoala de soferi profesionisti.
salut Pera, Eu n-o sa te laud. Nu cred ca duci lipsa de asa ceva.
Am sa te critic, Pana acum nu mi-ai raspuns la critici. Nu esti obligat..
Pera, te-as provoca sa organizezi un bootcamp pentru barbati pe munte. Ceva greu, ceva care sa ne duc la limita psihica, ceva care sa ne schimbe perspectiva vietii, ceva care sa nu ne trieze dupa banii disponibili, ci dupa inima din piept.
Haide, mai fa lucrurile si din nebunie, nu doar dupa … ratiuni economice. Uite daca vrei il organizez eu.
Totul gratis, fiecare cu echpamentul lui si cu pielea lui la bataie. varsta minima 25 de ani.
data 30.04 – 02.05, pe un traseu montan solicitant.
Sunt total de acord cu tine. Un lucru pe care cred ca am uitat sa-l mentionez referitor la materialul video anterior, consta in aceea ca eu am crezut vocatia este o chestiune ce se identifica foarte usor si totusi eu nu sunt inca capabila sa o identific pe a mea. Un lucru foarte important pe care l-am inteles a fost ca este nevoie totusi de timp si ca rezultatele nu apar asa peste noapte. Acum la 30 de ani dupa ce am terminat 2 facultati, un masterat si mai am si un doctorat pe drept in curs mi-am dat seama totusi ca nu e ceea ce imi doresc. Chiar, marti mi-am sustinut licenta, am luat 9.80 si efectiv nu am avut nicio satisfactie. Bine initial mi-am propus sa iau 9 sau 10 si dupa ce am terminat de invatat, am repetat tot ce am avut de invatat mi-am dat seama ca as putea sa iau chiar 10 si pentru ca nu am luat, nu am mai avut nici macar satisfactia unei victorii. Ideea este ca de ceva timp am realizat ca eu imi doresc sa fac ceva pentru oameni.
Planul meu pe cinci ani arata cam asa: sa am o organizatie nonguvernamentala proprie, un birou minunat, sa fiu inconjurata de oameni minunati cu aceleasi valori si sa pot face ceva pentru oamenii in nevoie, sa am o casa, sa am o masina mai buna, sa am o relatie fericita si un copil, sa calatoresc, sa pot merge in vacanta si sa public o carte.
In 5 ani ma vad vagabond prin lume.
Am o masina veche cu cateva lucruri necesare in care dorm.
Am pierdut tot, m-am impacat cu asta, am vrut sa mor , dar acum ma bucur ca traiesc, Ma bucur de fiecare rasarit de soare, ma bucur de fiecare noapte instelata. de fiecare om care vorbeste cu mine.
Sunt la fel de pregatit si de-o mare dragoste si de o mare pierdere.
Si daca va fi sa mor , vreau sa ma pot bucura si de aceasta clipa unica
Stimate domn,
A descoperi adevăratul scop al propriei vieţi este cel mai fantastic drum pe care poate merge orice om. Important este, ca din când în când, să te opreşti puţin şi să-ţi tragi sufletul, cel mai bun moment în care este bine să te întrebi: "Cine sunt eu?"
Deci, cine sunt eu?… Sunt un om de afaceri la început de carieră, un om care tânjeşte aprig după libertate, dar care caută încă siguranţa…
Unde voi fi peste 5 ani?… Voi fi un om de afaceri prosper, care a reuşit să facă trecerea de la siguranţa unei vieţi mizere, la libertatea de a juca inteligent pe această mare scenă a vieţii, unde gândurile şi acţiunile mele sunt mult mai importante decât părerile "binevoitoare" ale celorlalţi. A trăi cu adevărat înseamnă de fapt… ACŢIUNE!
Ca să fac o legătură şi cu ceea ce vrei să ne transmiţi tu, voi încheia cu un citat al lui Dale Carnegie:
"Unul dintre lucrurile cele mai tragice pe care le ştiu despre firea omenească este că avem cu toţii tendinţa să amânăm să trăim.
Visăm la o grădină vrăjită de trandafiri, aflată undeva la orizont, în loc să ne bucurăm de trandafirii care înfloresc la fereastra noastră astăzi.
Viaţa – învăţăm prea târziu – stă în a trăi, în ţeserea fiecărei ore şi a fiecărei zile… ea se scurge cu o viteză incredibilă, de aceea ASTĂZI este cea mai preţioasă avere a noastră.
Este singura noastră avere sigură!"
Vă invit cu drag la… "Profit Permanent".
Ne vedem dincolo, la "linia de sosire"…
My recent post Rick Warren – Despre viaţa cu un scop
Peste 5 ani ma vad cu 1 milion de $ facuti din poker, investind in afaceri, traind intr-o casa superba cu piscina, 2 caini ( un chou chou si un haski), o viata adventuroasa, sporturi extreme, o femeie pe gustul meu, incercand sa ma imbunatatesc in fiecare zi, sa gandesc pozitiv si sa ramana ceva dupa mine, mai ales ma vad vorbind in fata unei intregi multimi, acestia fiind fascinati de ceea ce "debitez".
Imi doresc din ce in ce mai mult sa imi aflu vocatia, dar tot aman asta si ma vad cum stagnez si imi e greu sa incep de fiecare data, iar cand intr-un final incep nu ma tine mult si iar intru iar intr-o stare de moleseala.
peste 5 ani :
mai puternica, mai fericita, mai multumita
masina, casa, castiguri mai mari , relatii infloritoare, calatorind prin lume , ajutand pe ceilalti….
tot ce stiu ca o sa am la vremea potrivita
o familie alaturi
un job pe care l ador
pai sincer nu stiu sigur …pentru ca acuma nici macar nu mai am un servici si familia la care stau nu poate sa ma mai tina …cu ai mei nu ma interleg bine si ei o duc rau si nimeni nu ma ajuta
si am doar o singura pasiune in viata sa practic parkour …si sa ajut si pe altii cum stiu mai bine …ma face sa ma simt eu in persoana cand invat si pe altii ceea ce stiu si sa le dau o idee despre cum fiecare sa.si gaseasca propria cale…cam atat …….Dumnezeu sa ne ajute
Peste 5 ani, ma vad cu o familie fericita si implinita,independenta si realizata profesional.
Doliu nu am purtat si nu voi purta pentru ca nu doresc ca Thea sa moara. In ceea ce priveste ceea ce voi fi sau face peste 5 ani?…Hmmm, nu stiu, ridic din umeri. Parca am vorbi de stiinte exacte. Stau si te intreb eu pe tine… tu stii daca miine, te vei mai trezi din pat? Raspunsul va fi negativ, cu siguranta. Asa cum ai afirmat in, interviul tau, nu fac decit sa traiesc, Clipa. Nu ma gindesc absolut deloc la miine pentru ca nu are rost.Stiu cite zile voi trai??? Nu, si atunci de ce sa adaug stres, riduri samd.
Iar in ceea ce priveste frecatul aiurea… ma amuzat titlul, sincera sa fiu. Sper sa nu o frec aiurea. Crede-ma ca sint una din multele persoanele carora le-a ajuns cutitul la os in cazul meu din toate aspectele vietii, emotional , financiar samd. De cca.un an de zile, imi tot batul capul sa-mi descopar abilitatile interioare pentru a incepe ceva concret si real. Ceva care imi place. Insa fara nici un rezultat. Si inca nu ma dau batuta. Dar sa nu uitam ca miine va fi o alta zi si sper sa o pot vedea. Daca va fi si cu soare, cu atit mai bine.
Bafta!
Genial modul cum scrie Eckhart Tolle.
Acum re-citesc Puterea Prezentului.
Dupa 2 ani, se pare ca o inteleg mult mai profund!
Peste 5 ani ma vad un mare jucator de poker jucand la limite mari cu afaceri prospere calatorind in toata lumea si alaturi de mine o femeie pe placul meu , felicitari domnule Pera pentru acest filmulet !
bv Pera si iti multumesc ca ne ataci ca asa ne trebuie sa ne simtim si sa nu mai dormim in confort
Eckhart Tolle, e un intelept asemenea lui Osho. 🙂 Iti alegi bine ghidurile spre informatii de calitate, foarte bine :). Eu, personal, te felicit.
My recent post Cum sa creezi o melodie
Eu, peste 5 ani nu stiu cum o sa fiu, sau unde o sa fiu… deoarece nu ma gandesc la viitor. O sa fac multe lucruri in 5 ani… o sa invat o gramada de lucruri (personal). Acum, fac niste cursuri de gastronomie, iar cu asta as putea spune ca as avea posibilitatea sa fiu bucatar sau bucatar sef intr-un restaurant. Dar acest restaurant nu se va stii unde… Invat sa cant la pian si la chitara, am ureche muzicala dezvoltata, de asta s-ar putea sa cant la pian sau la chitara. Ma dezvolt in fiecare zi. Invat lucruri noi, aflu lucruri noi. De aceea nu pot spune ce voi face peste 5 ani.
Stiu doar ce voi face toata viata. Iar aceea este Arta. Pe orice ramura ar fi ea, artã voi face.
Bun postul/ filmul, bune cuvinte si perceptii. Tine-o tot asa 🙂 (Pe aceasta cale).
My recent post Cum sa creezi o melodie
In 5 ani,
Voi fi doctorand in us sau canada,
voi avea afacerea mea,
voi avea o familie fericita cu cel putin un copil,
voi ajuta mai multi oameni
voi ajuta alti adolescenti ca mine sa reuseasca in viata.
super cartea,
inca astept personalitatea alta si agenda de vise …
n-au ajuns
Peste 5 ani voi fi absolventul unei facultati de psihologie si cu un gand maret sa ma pregatesc pentru doctorat.Trist e ca am studiat psihologia si pentru moment am renuntat,ajungand la 26 ani sa regret ca am facut acel pas.Dar sunt hotarat sa ajung sa fac ceea ce imi place.
Peste 5 ani ma vad cu 1 milion de $ facuti din poker, investind in afaceri, traind intr-o casa superba cu piscina, 2 caini ( un chou chou si un haski), o viata adventuroasa, sporturi extreme, o femeie pe gustul meu, incercand sa ma imbunatatesc in fiecare zi, sa gandesc pozitiv si sa ramana ceva dupa mine, mai ales ma vad vorbind in fata unei intregi multimi, acestia fiind fascinati de ceea ce "debitez".
Am incercat sa raspund provocarii tale ( unde ma vad peste 5 ani ?) si am descoperit cu oarecare durere ca nu ma prea vad…
Nu spun lucrul asta nimanui si incerc sa afisez o masca optimista pt. familie, dar cand sunt doar eu cu mine simt un gol care creste in mine pe masura ce trece timpul.
Imi cer scuze daca prin comentariul meu am jignit in vreun fel optimismul( poate obtinut cu greu) al celor de pe-aici !
Ciao Pera,
Am trecut si eu printr-un monent asemanator in urma cu 2 ani.Am avut un post foarte bine platit cu posibilitati mari de avansare dar in care nu ma simptiam bine.Parca lipsea ceva.Mi-am dat demisia.Toti au fost revoltati dar se pare ca am procedat bine.Din inginer de proiecte am mers catre organizarea productiei si sef de sector.Imi place sa lucrez cu oameni, mi-am descoperit un talent de a pune omul potrivit la locul potrivit (in domeniul munci ma refer) astfel incat totul sa fie bine.Imi place ce fac si de multe ori nici nu-mi dai seama cum trece timpul.Cum ma vad peste 5 ami?Implinit.Director intr-o companie mare, care in acelasi timp are propiu busines pe piata bursiera si de capital probabil independent financiar.Am vise la care lucrez dar nu am o planificare pe 5 ani.E un termen cam lung.O sa ma gandesc serios cum ma vad peste 5 ani.
Astept cu nerabdare urmatorul pas.
IMI DORESC SA IL CUNOSC PE DUMNEZEU, CINE MA POATE AJUTA
M-a jignit titlul, pentru că am simţit ca e adresat anume personalităţii mele, m-am simţit vinovată şi mi-am dat seama că procedez greşit. Întimplator sau nu chiar saptamâna asta am început a calcula de ce am nevoie şi de cât timp am nevoie pentru a obţine "fericirea". Şi culmea-culmilor, planul meu da acţiuni s-a încadrat exact în 5 ani.
Peste 5 ani mă văd:
– stăpân în casa mea, cu regulile mele;
– voi avea o familie fericită;
– voi fi un om demn de respect în faţa lumii şi în ochii Domnului;
– voi fi om cu maşină;
– cu o afacere proprie;
– şi un cont bancar grăsuţ; 🙂
Salut Pera. Greu de spus ce va fi peste 5 ani. Azi iti doresti mult un lucru enorm si maine te trezesti ca de fapt, altceva iti doresti. Eu im doresc, ca pste 5 ani sa am o familie fericita, sa fiu multumita de ceea ce fac si sa pot savura si cea mai mica bucurie:)
Oricum, articolul tau merita felicitari. Multe succese in continuare.
Cum se face ca toata lumea se vede intr-o familie fericita, cu bani masina si partener de viata perfect?Personal peste 5 ani imi place sa ma vad o persoana implinia cu propria-mi natura, ce va fi la fel de insetata in a sti si a cunoaste ca si acum!Asta e tot ce imi doresc; nu responsabilitati si nu program.Doar minimul necesar:)
Salut Pera,
În primul rând felicitări pentru clipul făcut şi energia de care dai dovadă.
Uimitor a fost faptul că atunci când ai zis numele cărţii, am dat cu google sa o găsesc, eventual să o cumpăr. Când mă uit mai bine, o aveam deja pe raft, şi imi amintesc cum am găsit-o: un tip o avea în bibliotecă şi zic că o vreau. Răspuns: "ia-o, n-o vreau înapoi, e cea mai penibilă carte pe care o poţi citi, un tip care stă pe bancă şi se gândeşte că ar putea face bănci". Ăsta a fost review-ul instant care m-a făcut să şi uit că o am.
Nelămurirea o să o rezolv după ce o citesc, m-ai făcut curios.
În acelaşi timp, mai înţeleg că nu tot ce unora li se pare extraordinar, pentru alţii e la fel. Ciudat e că de cele mai multe ori cei care banalizează chestiile care pe mine mă intrigă,în general au dreptate şi iau lucrurile fără prea multă filosofie în spate – vreau uneori să fiu ca ei.
My recent post Ce ţi-ai promis în 2010
In 5 ani voi ajuta 2000 de persoane sa fie mai sanatoase!
My recent post Scapă de răceală în 3 zile!
acum sunt trista sunt parasita la-m iubit mult acit meas vii dat viata pt el .Acum am o rana in suflet si nu cred ca se mai vindica nu stiu cum sa trc cu bine peste acest moment .PESTE 5 ani sper sa fiu mai sanatoasa sa pot sa rad sa traiesc cele mai frumoase clipe alaturi de fata mea .va pup.
nici eu nu stiu sigur.un lucru e clar .cand cant simt o bucurie interioara imensa si mi se ridica parul pe mana de bucurie .cantareata cred k e vocatia mea, mi-ar place si femeie de afaceri sa pot sa am bani sa investesc pt k banii mi-au lipsit mai mereu.peste 5 ani ma vad sigur facand ceea ce-mi place cunscandu-ma ca persoana, stapanaindu-mi emotiile si traind o viata bogata.vreau si un barbat intelegator sau cel putin cu care sa am puncte comune sa comunic f bine.multumesc pentru video
Salut Pera!
Viata mea peste 5 ani de zile va fi cam asa:
-student la Arte Plastice
-ma intretin singur din afaceri on-line si o duc foarte bine
-am o relatie super ok cu fata care o iubesc
-fac zi de zi ceea ce imi place(deja fac asta, dar se poate si mai bine) si imi traiesc pasiunea
-multe excursii (macat una pe luna)
-o personalitate foarte puternica care ma ajuta sa fac orice vreau
-sport zilnic, conditie fizica buna
-relatii foarte faine cu parintii si sora mea
-prieteni cu vise mari, potential si mult optimism
-o viata relaxata si implinita!
Mersi pentru doza de motivatie!
peste 5 ani voi fi interpret de muzica populara
Buna Pera!
Am sa incep cu un citat pe care l-am intalnit exact cand aveam mai multa nevoiea de el, intr-un moment de rascruce din viata mea: VIATA TA , ESTE O MELODIE UNICA, PE CARE TU O CANTI LA INSTRUMENTUL VIETII. MAMA TA, TATAL TAU, FRATII TAI, SURORILE TALE, PRIETENII TAI, TOTI INCEARCA SA CANTE LA INSTRUMENTUL TAU, MELODIA LOR. DAR ACEASTA ESTE VIATA TA, PENTRU CARE DOAR TU ESTI RASPUNZATOR. INDIFERENT CE CANTEC ALEGI, DOAR TU SINGUR VEI SUPORTA CONSECINTELE!''
M-am intrebat si eu de multe ori , daca vreau sa fac o viata ceea ce fac acum si de fiecare data raspunsul a fost ,,NU''. Nu am nici satisfactie, nici placere, nici bani. Nu pot sa ajut pe cei din jurul meu, pt ca abia ma descurc eu. Daca nu ar fi speranta ca intr-o buna zi,in locul zidului de azi se va decshide o usa, nu stiu daca as mai reusi sa fac un pas spre ziua de maine.
Cum ma vad peste 5 ani?
In primul rand ,am o personalitate alfa, imi pastrez dorinta de schimbare, pun in practica ceea ce mi-a fost transmis si ceea ce am citit, imi dezvolt propria afacere, care-mi aduce un castig substantial, cu ajutorul caruia pot dobandi acele lucruri pe care mi le doresc: o masina, o casa in natura si multe calatorii si ceea ce este foarte important pentru mine, locuiesc impreuna cu sufletul meu pereche si vom avea multe narcise galbene, plantate impreuna.
Iti doresc o zi excelenta!!!
Vad ca toata lumea se vede peste cinci ani cu masini,bani,firme,etcEu,sincer,nu pot vedea la asa o distanta…Oare chiar e atat vitala treaba cu lucrurile materiale?Uneori,mi se pare ca eu caut altceva…Multumesc pentru material!
Peste 5 ani ma vad in felul urmator:
– 2 facultati terminate
– inscris la un masterat
– pregatindu-ma serios pt. a deveni judecator.
Buna Pera,
Am citit Puterea Prezentului acum cateva luni si cred ca e una din cartile care trebuie recitite periodic pana viata ta incepe sa capete un sens..poate chiar si dupa…si as vrea sa mai recomand o carte peste care am dat din intamplare la biblioteca: Cei sase stalpi ai respectului de sine – Nathaniel Branden; mi s-a parut extraordinara.
Cat despre treaba cu unde ma vad peste 5 ani..nu ma vad neaparat facand ceva anume,dar imi place sa cred ca o sa fiu linistita sufleteste, intr-un loc al meu, facand ceva ce imi place si fiind fericita.
O duminica minunata iti doresc!
Eu sunt mai realist un pic…peste 5 ani (adica la 37 de ani) voi avea cel putin 4 proprietati imobiliare, fiind nu prea departe deja de acest scop, voi arata impecabil pt. acea varsta, fiind pasionat de bodybuilding, cu "lipici la femei" cum am fgost dintotdeauna si totusi singur si nefericit.Sa treci prin viata fara a avea cel putin o experienta cu o virgina poate fi extrem de frustrant uneori…atat de frustrant incat sa nu-ti mai doresti sa te casatoresti
Peste 5 ani ma vad predand, scriind la un ziar, eventual cu o cariera inteleviziune, mass'media.
In acest moment, in mintea mea e o ceata pe care o fac cu greu sa devina mai clara.
In primul rand, nu mai stiu la ce facultate sa merg. Am impresia ca viata mea tinde sa ia alta directie.
Sper doar, sa aleg drumul cel bun.
In consecinta, ma vad cu o cariera de succes, sper ca in jurnalism, eventual in securitate! Daca le'as putea face pe ambele, in paralel, intr'adevar- visul meu l'as transforma in realitate!
Am iarasi 18 ani! Pentru marea majoritate, intoarcerea la 18 ani e un vis. Pentru mine, a fost mereu un cosmar si singura consolare era ca de fapt, asa ceva nu se poate. Si totusi!
Iata-ma la 18 ani, in fata deciziei celei mai importante din viata mea: ce meserie sa aleg? Ce vreau sa fiu? Ma uit in jur. Prietena mea cea mai buna vrea sa fie om de stiinta, colega mea de banca, contabil, colega din randul din spate vrea doar sa se casatoreasca si sa aiba copii. Orice meserie e buna. Dan vrea sa fie arhitect. Ce mult il admir! Are talent, stie ce vrea, si parca deja vad pe usa lui un mic semn” Dan H. Arhitect”. Ma simt singura si pierduta. Nu stiu ce vreau. Nu mi-e clar. Toata adolescenta mi-am petrecut-o pe munti. Am devenit un om de incredere, sunt puternica si poti conta pe mine, orice ar fii. Stiu ca ma pot descurca in orice situatie. Insa trebuie sa lucrez si eu ceva pe lumea asta. Cine sunt eu, de fapt? Ce imi place, inafara de diminetile racoroase, de muntii mei, de culoarea dulce a rododendronilor pe stanci, de potecile batute ale Retezatului, de patul moale asternut de muschi pe culmile muntelui. Ce vreau sa fac pentru societate? Ce stiu sa fac? La ce sunt buna?
Cand ma gandesc la asta, incep sa ma infurii. Strig si caut pricina tuturor. Toti imi par sa comploteze impotriva mea si egoismul lor ma face sa-mi pierd mintile. De ce nu le pasa de mine? De ce ei – toti din jurul meu – stiu ce vor si se gandesc doar la ei? De ce nu vine cineva ma ajute, sa-mi spuna „Tu asta esti, asta ar trebui sa faci!”. Mi se face rau. Ura ma mananca pe dinautru si imi vine sa tip! Nu stiu ce sa fac si, plina de frustrare, ma refugiez singura intr-o camera si plang. Cainele meu vine langa mine, isi lasa usurel capul intr-o parte si isi ridica urechile a mirare. Chiar si el crede ca ceva nu-i in regula cu mine. Afara e o zi de toamna insorita si eu par sa sufar fara motiv…De ce fac oamenii asa ceva? Hai sa ne plimbam si o sa vezi ce bine o sa te simti!
Am citit mult in ultima vreme. Chopra zice ca meditatia ajuta. Am meditat. Ma ajuta sa ma calmez. El zice ca raspunsul e in mine si ca nu poate sa iasa. De ce nu poate? Eu il impiedic? Mintea mea? Ce concept bizar, nu? Tony Robbins spune ca frustrarea e un semn „bun” care arata ca de fapt eu stiu ca pot mai mult. Un semn ca se poate mai bine. Mai bine ce? De un an lucrez si studiez neincetat sa descopar drumul meu, sa-mi gasesc vocea, calea. De fapt, eu am o problema de comunicare cu mine insami, daca ar fii sa rezumez situatia. Sunt surda la propria mea voce interioara. Ha! Ce chestie!
Curios e ca al 6 lea simt pare sa comunice bine cu mine. Sa fie oare o problema de „limbaj”. De interpretare, sau de atrofiere a perceptiei mele la un punct ajuns ireversibil? Cum de se poate asa ceva, in primul rand?
Cum se poate ca, in mod constient, sa-mi caut vocea, si, desi ea e omniprezenta, sa nu o pot auzi? Si toate astea in corpul meu. Ce drama demna de tragediile grecesti! De parca lumea exterioara a disparut si o intreaga viata se petrece in interiorul meu. O cautare asemeni lui Cristof Columb, cu directie vaga, fara nici o idee de ceeace se va gasi, cu revolte, deturnari, furtuni, foamete si disperare. Doar cu speranta in panze. Speranta ca intr-o buna zi, corabia intentiei mele va gasi canalul de comunicare intre mine si mine, prin ceata deasa a confuziei permanente, intretinuta cu grija de vocea societatii.
Din moment ce nimic nu iti ofera mai multa satisfactie decat aerul proaspat de dimineata din varful muntilor, eu iti propun sa te gandesti, (in niciun caz nu iti recomand sau te indemn) la facultatea de geografie. Intereseaza-te despre programele lor postuniversitare si despre excursiile pe care le fac in timpul facultatii. Sau poate ai putea deveni un excelent ghid turistic care sa faca cele mai extravagante excursii, care sa le ofere excursionistilor momente de neuitat.
Totodata din ceea ce ai scris imi pare ca ai oarecare afinitati legate de lectura. Te-ai gandit vreodata la facultatea de litere?
In final, as vrea sa-ti zic ca e foarte important ca iti pui intrebari si e si mai important sa cauti persoane care sa te ajute. Pera poate fi unul din ei, dar in final, decizia este a ta, asa ca ia una de care sa te simti mandra!
peste 5 ani ….. ma vad un trader profesionist , care a abtinut deja libertatea financiara si lukreaza numai kit vrea el pe zi … care nu depinde de nimeni si nu-l controleaza nimeni …. si desigur ku o multime de femei in jurul lui …..
urita abordare…sa o freci…..
Salut !
Peste 5 ani, o sa fiu in ultimul an la o facultate din U.K. .
Foarte educativ tot ceea ce scri, pentru a trezi in fiecare din noi capacitatea de a merge mai departe, schimband ceva in bine ..pentru noi si cei din jur.
Multumim pentru tot ce faci. Am incercat sa transmit mai departe altor prieteni mai tineri pentru ca din toate exemplele prezentate sa se convinga de faptul ca e posibil sa te transformi prin pasiune si dorinta de a face viata ta mai frumoasa.
Mult succes si satisfactii pe masura muncii depuse!
Peste vreo 5 ani…cu propriul meu salon de infrumusetare, eu lucrand ca make-up artist, o casutza pe care sa o impart cu persoana iubita, fara sa ducem lipsa de nimic, sa ii pot ajuta pe bunici si pe mama mea, sa am timp de calatorii, distractii.
cum ma vad peste 5 ani?….buna intrebare….la care nu am un raspuns si asta nu pt k as fi o persoana care nu isi face planuri de viitor, ci pentru k am invatat k intr-o clipa ti se poate schimba tot cursul vietii si atunci uiti de anumite planuri si…te adaptezi, incercand sa scoti ce e mai bun din toata situatia.
O zi frumoasa la toti! 🙂
Nimic nu ma motiveaza Pera…nimic….nu pot sa fac nimic pentru mine si nici pentru tine…Sunt o leguma…o leguma si nimic mai mult.Cateodata imi pierd mintile ,simt ca innebunesc si totusi….ce bine e in zona de confort imi zic…Am 25 de ani si am nevoie de ajutor.Ajutor!
Salut Pera. Numele meu este Mihai si in primul rand vreau sa te felicit pentru tot ce faci, esti un om grozav, ti-am citit ambele carti care sunt niste carti cu o valoare inestimabila. In al doilea rand vreau sa spun ca si eu sunt calculatorist , mai exact sunt in anul 2 la Automatica in Iasi, am 20 de ani si cred ca peste 5 ani din momentul asta o sa fiu inginer, chestie pe care o doresc foarte mult, si o sa imi dezvolt propria afacere (nu imi place conceptul de angajat) , ceea ce o sa imi permita sa imi urmez visul de a fi cel mai bun dj din lume. Desigur o sa am o relatie de succes pe care cred ca deja am inceput-o cu o fata pe care o iubesc enorm si care are acelasi sentiment fatza de mine. Mersi ca mi-ai dat ocazia sa imi expun visurile si astept cu nerabdare articolul despre seductie. Ceau
Salut,
5 ani este un interval mare de timp. Nu avem de unde sti cum o sa fim atunci.
Chiar tu ziceai ca nu e bine sa fi visator si sa ne imaginam lucruri pentru care sa luptam. Acum, daca eu imi imaginez cum as fi peste 5 ani, in mod normal m-as gandii ca o sa fiu cat de cat "realizat", pentru ca nu sunt deloc melancolic si cu atat mai putin pesimist.
Si totusi, oriunde as fi, sau orice as face, as face ceva in domeniul desenatului / pictatului, pentru ca eu sunt doar la liceu, dar imi place foarte mult sa ma detasez de lume prin aceste actiuni.
Inainte sa termin iti zic doar ca te-ai contrazis singur. Asta e parerea mea.
Buna
Imi place articolul si ma pune pe ganduri.
In prezent imi place ceea ce fac, cu exceptia problemelor care apar si nu cred ca mi-ar placea sa fac asta toata viata. Problema mea e ca nu am idee cu ce sa schimb activitatea .In ziua de azi trebuie sa fii mereu in priza in ceea ce faci ( fac), sa fii cu un pas inainte. . Observ ca mi se fura ideile in activitatea pe care o desfasor si chestiia asta imi lasa un gust amar.
Salut Pera!
Multumesc pentru aceast video care a reusit sa ma aduca in prezent, pentru o perioada de timp. Da, stiu ca doar de mine depinde cat raman in prezent si am sa fac tot posibilul sa raman mereu in prezent.
Momentan sunt in anul 3 la Facultatea de Stiinte Economice, specializarea: contabilitate. Peste 5 ani ma vad ca facand parte din Corpul Expertilor Contabili ai Romaniei, tinand contabilitatea la cel putin 4 firme mari si cu facultatea de psihologie terminata pana la acel moment. Aceasta este viziunea mea asupra urmatorilor 5 ani din viata mea.
Pe plan sentimental ma vad intr-o relatie sanatoasa, locuind cu iubitul meu, stralucind alaturi de iubitul meu, dezvoltandu-ne personal unul alaturi de celalalt, spijinindu-ne in tot ceea ce facem chiar daca o sa profesam in domenii diferite. Ma vad fiind o persoana care stie ca, pentru a fi fericita in cuplu trebuie sa fi fericita cu tine insuti, de aceea identitatea mea va fi intacta in relatia pe care o voi avea la momentul respectiv. Voi avea o viata sociala activa alaturi de prietenii mei buni, voi avea o relatie buna cu Dumnezeu, voi trai non-stop in armonie cu lumea mea interioara si cu cu cea exterioara! Ma vad o persoana care emana fericire prin toti porii, o persoana deschisa, sociabila, placuta in compania tuturor celor ce-i intalneste!.Peste 5 ani ma vad o persoana implinita in toate planurile dar bineinteles intr-o continua dezvoltare personala si profesionala si cu o energie de viata molipsitoare!
in cinci ani ar trebui sa devin mai puternica si fiind mai puternica, voi fi si mai fericita si asta e tot ce-mi doresc.
Eu peste 5 ani ma vad terminand facultatea de psihologie si incepand sa aplic tot ce am invatat pentru a ma ajuta pe mine si pe ceilalti.
Sa am o relatie stabila si prieteni adevarati.
Bani… da… si bani, dar nu atat de multi incat sa nu mai vad nimic altceva decat bani. Sa fie bani cati am nevoie nimic in plus.
Sa am langa mine oameni valorosi de la care sa am ce invata mereu si un "umar" pe care sa plang la necazuri.
Peste cinci ani ma voi afla cu siguranta in Los Angeles,California,USA si voi fi un regizor de filme . Voi trai impreuna cu o femeie simpla si simpatica si ma voi bucura de tot ce am. In prezent am aproape 16 ani si sunt la Liceul de Arta Dramatica din Cluj-Napoca si imi place ceea ce fac!
Peste 5 ani ma vad o artista. Mi-am incheiat deja toate antrenamentele legate de arta. Voi fototgrafia orice aspect din natura, voi fi in ultimul an de facultate, voi avea o slujba.
Nu vreau sa am numai bani, masini, sa ma distrez non-stop de pe spinarea parintilor, vreau doar sa am o viata frumoasa si stiu ca asta depinde doar de mine si de modul in care gandesc si actionez.
Peste 5 ani vreau sa ma descurc singura si sa stiu ca parintii mei sunt mandrii de mine,
Merg pe calea aleasa ca un adevarat barbat, caci asa am fost creat de Dumnezeu, ma bucur de fiecare zi. M-am schimbat radical sunt pozitiv inal,evoluez si ma dezvolt, independent, iubitor, adaptabil, vesel si optimist. Duc un mod de viata sanatos, am un corp ingrijit. Locuiesc intr-o casa la natura. Imi creez propria firma. Sunt casatorit cu o femee in tot sensul cuvintului si satisfac sotia ca barbat, sot si amant in fiecare zi. Ajung la armonia interioara.
De departe un articol foarte reusit si la obiect. Felicitari inca odata !!!
My recent post One minute story I
Felicitari pentru video, transmite energie si putere, si pt mine a venit intr`un moment in care chiar aveam nevoie de motivare.
Eu peste 5 ani? Nu stiu daca traind cum traiesc acum ( mult haos si dezorganizare psihica si sufleteasca ) voi mai trai 5 ani. Dar video`ul vostru mi`a adus aminte de visul si pasiunea mea, teatrul si arta. Stiu ca suna ca o nebunie, simt ca daca as face pasul asta, daca as sari pragul, stiu ca mi`ar trebui mult, mult curaj. Familia s`ar duce din start de pe lista, prieteni, majoritatea sunt la fel de distrusi ca si mine, oameni care au invatat suferinta prea devreme si s`au obisnuit..sclavi. Daca as face pasul acesta, as lua toate lucrurile de la zero, dar macar as sti ca e alegerea mea, ca e esecul meu, ca nu m`ar mai controla nimeni..simt cum inauntrul meu e ceva care se tot zbate sa iasa afara, dar societatea, doctrinele, presiunea familiei etc..nu stiu daca sunt inca pregatita. Dar vorba ta, voi vedea cat pot sa o mai frec aiurea..in idealurile altora. Bafta mai departe, si daca in 5 ani voi mai respira, voi mai trece pe aici! 🙂
Ai foarte mare dreptate si apreciez foarte mult ceea ce faci si ceea ce incerci sa faci pentru a schimba lumea.Luand in calcul toate oportunitatile care le ofera viata,urmandu-ti vocatia ar fi cea mai buna cale de a atinge succesul.Dar din pacate multi dintre noi suntem inca presati de multe "greutati" , dar niciodata nu e prea tarziu,nui asa?
In cazul meu daca nu fac ceva,nu preiau controlul peste 5 ani ma vad intr-un stadiu avansat de depresie , ducand o viata mediocra ,inconjurat de "intentiile bune" a familiei.Simt ca este timpul sa fac o schimbare dramatica in viata mea,sa nu ajung a-mi regreta trecutul ,astfel degenerand intr-o confuzie totala si o lipsa de pofta de viata,care ar duce la multe alte probleme,nu neaparat materiale.
Scuze! Nu inteleg ideea: "Lasa te rog un comentariu cum viziunea despre viata peste 5 ani de acum.?"
In cinci ani… buna intrebare! Ce-mi doresc cel mai mult este sa fac o facultate in domeniul artei, pictura, sa devin independent pe plan financiar si sa simt ca traiesc fara grija zilei de maine. Imi doresc sa imi intemeiez o familie si sa am copii, sa calatoresc. Insa cea mai mare dorinta este sa ma dezvolt in domeniul artei si cel mai mult ma nemultumeste faptul ca toti cei din jur ma agaseaza cu parerile lor: " daca pleci in alt oras, la facultate, din ce ai sa te intretii?", "ce vrei sa faci, sa renunti la job si la activitatile care iti aduc bani pentru a te apuca de arta?". In plus, ce-i mai rau, este ca iubita si cei din jur ma intreaba ferm ce vreau sa fac si eu evit sa dau un raspuns clar! Asta pentru ca uneori nici eu nu mai cred aproape in visul meu… Insa mi-am jurat ca voi lupta pentru visele mele si sper sa am puterea de a face asta, indiferent de obstacole! Asa ca, parerrea mea este ca merita luptat pentru vocatia noastra… Intrebarea este: Avem puterea sa o facem?
Peste 5 ani..? O sa am 23 de ani ,la cativa km distanta de orasul in care locuiesc la o facultate..Medicina,invatand ,lucrand si poate distrandu-ma din cand in cand.Asta vad eu insa pana atunci mai am multe de invatat si multe obstacole de trecut!:) Vreau sa mentionez ca faceti o treaba extraordinara,tinerii din ziua de astazi au nevoie de asa ceva.La Revedere!:*
Salut Pera!
Multumesc pentru articol. Nu stiu sigur cum voi fi peste 5 ani…dar un lucru stiu sigur: ca peste 5 ani voi fi si voi avea ceea ce merit! Dar imi doresc ca peste 5 ani sa fiu un om intelept, cu un caracter puternic si o personalitate alfa, iar peste 10 ani vreau sa fiu un om de afaceri de succes, independent si liber financiar, si sa ajut lumea sa fie mai buna.
Am aproape 18 ani. Peste 5 ani ma vad independenta, cu propriul meu drum, cu propria mea viata. Privind din perspectiva materiala, ma vad avand propriul meu apartament, masina, bineinteles procurate din stradaniile mele depuse de-a lungul facultatii. Pentru ca o sa fiu productiva, o sa-mi initiez propria afacere on-line, urmand exemplul valoroaselor personalitatii care au reusit, daca au avut vointa si putere interioara. Peste 5 ani ma vad vizitand marile capitale ale lumii, ajutandu-mi parintii si mai ales, ajutandu-i pe cei din jurul meu. Peste 5 ani ma vad alaturi de o persoana, pe care in sfarsit o voi putea intalni dupa numeroase relatii, relatii date bineinteles pentru a invata o lectie de viata, constructiva pentru infaptuirea unei adevarate relatii. Momentan, mi s-a oprit filmul :). Cand se vor forma si celelalte imagini, promit ca ma voi intoarce cu derularea lor. Pana atunci, mult succes in continuare si mii de multumiri pentru tot ceea ce faci pentru noi!
peste 5 ani: ma vad fericit cu un zambet larg, cu afacerea mea, casa mea, iubind, nedepinzand de nimeni.
Cum imi vad viata peste 5 ani?! Cam asa: Sunt in UK cu familia (sot si copil), mai am inca un baietel de 2 -3 ani, suntem fericiti ca am reusit sa ne integram, am un job part-time f. bine platit (cel putin 5000 de lire), job care-mi place f. mult si pe care il pot face si de-acasa. Mai avem putin pana ne putem cumpara casa noastra. Am vizitat toata Anglia si am inceput sa calatorim si-n Franta, Germania si Spania. Sunt fericita, sanatoasa si prospera!
Chiar ieri discutam cu o amica si-mi spunea ca nu stie ce sa faca cu viata ei si nu stie cum sa afle ce vrea sa faca cu viata ei 🙂
Asa cum i-am spus si ei va spun si voua: faceti lucruri…multe, diverse, care sa va scoata din zona de confort. La un moment dat prindeti gustul dulce a ceva ce nu vreti sa-l mai lasati toata viata:)
My recent post Interviu cu Tania Tita- Prosperitate si Abundenta
am 21 de ani; prima oara cand mi-am ales un drum in viata a fost la varsta de 14 ani (liceul); desi dovedisem inclinatii artistice iar cei din jur m-au sfatuit sa continui in directa asta eu am ales un liceu de matematica si informatica in ideea ca asta imi va oferii mai multe oportunitati in viitor; in cursul celor 4 ani de liceu am fost atras de tehnologii si programare asa ca azi sunt student la calculatoare si ma vad peste 5 ani un bun programator.
Nu cred ca e vorba de alegeri gresite ale profesiei ci mai degraba a anturajului, si la facultate sunt studenti care au ajuns aici din inertie si altii care si-au dorit asta, daca ma voi antura cu cei ce si-au dorit asta atunci imi voi dori mai mult sa continui, daca ma voi antura cu ceilalti poate voi ajunge sa regret, sa-mi pierd increderea in alegerea facuta.
In conceptia mea totul e frumos in viata, indiferent ce faci, fie ca esti inginer sau gunoier, cioban, important e sa te anturezi cu semeni, sa intri in competitie cu ei.
Mie in liceu nu mi-a placut deloc informatica, eram un elev slab dar m-am anturat cu elevi pasionati de programare si ei mi-au starnit interesul pentru domeniul acesta.
As spune ca am compensat alegerile gresite ale profesiei cu alegerile corecte ale anturajelor.
Mai pe scurt, am facut sa-mi placa ceea ce am ales.
In nici un caz nu am fost facut pentru [asta] dar cu certitudine [asta] a fost facuta pentru mine.
Acum am 18. Peste 5 ani o sa am propria mea sala de sport si o sa ii ajut pe altii sa slabeasca, plus o sa am o diploma in psihologie.
Nu stiu daca este potrivit cu subiectul in discutie dar cel mai grav este cand te trezesti la 50 de ani (cazul meu)si te uiti in urma si spui-vai doamne ce am facut cu viata mea ,sa dus ,am realizat tot ce mi-am propus la 20 de ani .Momentul este sa pun intrebarea :
– de acum incotro?
Asa am ajuns sa citesc tot ce vad si caut drumul meu in viata ca la 20 de ani si sint sigura ca nu sint singura. De cele multe ori mandria omului matur care trebuie sa fie exemplu familiei nu ne permite sa recunoastem public slabiciunile.
Oare este prea tarziu?
Daca incep ce planific acum cine va continua cand eu nu voi mai fii capabila fizic ?
Nimeni nu vorbeste despre dilemele omului matur.
Este greu sa faci scimbari la o varsta cand de obicei oamenii incep sa se laude cu realizari.
Toata lumea se uita la tine si se gandesc :
-a lua-o razna
-ce se intampla cu ea are tot ce trebuie si e nemultumita
Exista un club al oamenilor maturi care-si cauta vocatia ?
Tot ce scrii este foarte util.
Felicitari.
Succes
Va multumesc tuturor pentru tot ce ati facut pentru mine.Va trimit acum un S O S : ,,ma pasioneaza pescuitul,vinatoarea cu aeromodele,porumbeii si peisajele.Ajutati-ma va rog sa ma pot intretine din asta .Eu pina acum nu am reusit.,,VA MULTUMESC FRUMOS
ce liceu trebuie sa fac ca sa devin bucatar …. elena doamna sau dumitru motoc …..din galat….
ma vad intr-o alta tara, avind un job care imi place si un hobby pe care nu am avut posibilitate sa-l manifest aici. o familie cu persoana iubita si noi prieteni buni si interesanti.
tot ce spui in material pare sa le fie de folos pustilor aflati acum la inceput de drum, saracii de ei nascuti in locul cel mai nepotrivit, vorba cantecului… desi se mai spune ca sfaturile gratuite sunt si cele mai prost primite. Generatiile dinozaurilor deja nu-si mai pun probleme din astea, blazarea s-a ingrosat deja si a devenit a doua piele. Se pare ca totusi mai exista si luzeri care aleg sa-si ia zilele, cumparand sau nu Furadan, alegand sa infrunte post-mortem oprobiul gloatelor care se simt liber-cugetatoare sa puna la zid orice misca. In definitiv, realitatea asta este o mare iluzie si unii incearca sa faca tocmai asta, prin actul suicidal: sa zmulga valul iluziei pentru a vedea in fata abisul… Act de curaj sau lasitate?
peste 5 ani…ma vad mai matur, mai calm si mai stapan pe mine….mai evoluat. Orice mi-ar arunca in fata viata.
peste 5 ani am sa lucrez in domeniul farmaceutic. ma pregatesc pentru asta de acum. nu stiu inca daca voi avea firma mea dar stiu sigur ca imi place sa ajut oamenii.
intre timp sunt nevoita sa imi castig painea si altfel. dar stiu ca niciodata n-o sa stau departe de oameni. ii iubesc prea mult.
multumesc, Pera!
Buna Pera
Si eu sunt un mare fan al puterii prezentului…peste 5 ani ma vad intr-o lume total diferita decat ceea de astazi,o lume la care am contribuit si eu cu o mica reschimbare si aceea mica schimbare incepe acum cu mine si peste 5 ani va fi pentru toata lumea,vad o lume reusita din toate punctele de vedere – siguranta ,libertate,bucurie,iubire,entuziasm ,incredere….
Pera salut
Exact atingi ceea ce trebuie sa atingi!!
Pui punctul pe i exact acolo unde doare!!!
da,trebuie sa fac exact ceea ce imi place…cred ca inauntrul meu ..se fac ceva schimbari…datorita sagetilor tale:))….am invatat ca trebuie sa privesc acum prezentul si sa ma bucur asa cum e el,sa il accept…si in functie de asta sa pot sa vad ce pot sa schimb…iti multumesc din suflet…pentru ca in primul rand iti simt forta cu care vorbesti…simt ca pot sa am incredere…
Peste cinci ani…ma vad un om autentic…care face propiile alegeri…dar cred ca asta pot sa incep acum,un om care face multe lucruri minunate,inca nu stiu ce..poate ca ajut oameni…ca am o afacere,…ca am inca un copil…ca sunt fericita…alaturi de o persoana pe care o iubesc si care ma iubeste….voi calatori…si nu stiu cred ca aduc bucurie oamenilor…am scris ce am simtit…dar inca nu stiu care e vocatia…destinul..
peste 5 ani voi fi un avocat de succes…Un om care va avea puterea si experienta de ai ajuta pe altii sa-ti valorifice ideile si aspiratiile antreprenoriale. Cu o munca in echipa in care toti vom fi impliniti.Sunt sigur de asta.
Cu respect pentru munca dvs. domnule Pera….
Ma bucur ca intamplarea a facut sa va cunosc, chiar, indirect, necunoscandu-va personal.
Fluxul de informatie care l-am primit pe e-mail..este mare, citand intr-un ritm mai lent articolele dvs. Nu am prea mult timp pentru mine.Sunt pe drumul vocatiei mele, in domeniul juridic,dinainte sa aflu de activitatea dvs.
Am aptitudini artistice, care nu le-am dezvoltat cand ar fi trebuit. Am studiat pictura 6 ani din scoala generala si am absolvit Liceul de Arta, dar nu am continuat din multe motive si influente exterioare. Vocatia mea pentru domeniul juridic am descoperit-o tarziu, la 2 ani dupa ce am terminat Facultatea de Drept.
La testul MBTI , am calificativul ENTJ.
Sunt sigur ca sunteti o persoana foarte ocupata, iar munca dvs. nobila prin ce vreti sa oferiti celorlalti.
Sunt sigur ca nu aveti timp sa cititi toate mesajele, m-am identificat in in articolele dvs., si multe din greselile care le-am facut in timp din ignoranta si nesigurata alimentata de prejudecati care erau puternic implantate in mintea mea.
Va multumesc
Desigur,mi-as dori sa ajung contabil peste 5 ani,momentan lucrez in acest domeniu.Am doar 20 de ani si visez cu ochii deschisi,dar totusi sun pesimist deoarece familia mea are o situatie materiala destul de proasta si fara ajutorul cuiva nu pot sa fac studiile necesare pentru a deveni un contabil in adevaratul sens al cuvantului pentru ca am un salar mic.Chiar nu stiu ce se va intampla cu viata mea peste 5 ani,din cauza ca nu am bani nu sunt in stare sa am o prietena
Peste 5 ani?! Vreau sa am o afacere a mea, sa fiu stapana pe fortele mele,sa fiu independenta, sa am cat mai multa incredere in mine,sa am persoanele dragi mie langa mine, sa iubesc, sa am un prieten/sot,sa am timp sa fac ceea ce imi place, sa calatoresc,sa merg la spectacole,sa am grija de florile mele, sa ma plimb cu bicicleta…si da, sa am un copil,
Hmmm… da, e si asta o chestie… Sa le spui oamenilor exact ceea ce vor ei sa auda. O tehnica buna si o tactica de vanzare si mai buna.Nu sunt psiholog si nici nu am o afacere. Dar va spun cu mana pe suflet ca am citit multe carit, am discutat cu o multime de oameni… IAr toata tevatura asta cu modul in care trebuie sa te intreci pe tine insuti este doar o alta strategie de vanzare.
Da!!! Ma veti intreba cum de am ajuns sa citesc si eu un astfel de articol… Simplu, ducan-du-ma de la o pagina la alta… Fiecare e liber sa cumpere cate cd-uri vrea despre dezvoltarea personala… Dar am o singura intrebare: cati dintre voi cei care ati cumparat aceste sfaturi, ca sa le zic asa, a progresat in planul afacerilor????
Eu peaste 5 ani ma vad fotograf si artist , lucrez si nu imi place ceea ce fac, pentru ca sa ajung acolo trebuie sa invat pentru bac, am renuntat la bac pentru un an sa pot invata mai mult si sa dau 100% din mine pentru a atinge scopul, eu lucrez in domeniul cablajelor si nu imi place ceea ce fac, dar nu imi place nici sa stau fara banii… ca sa imi platesc facultatea pe viitor trebuie sa fac un mic sacrificiu sa lucrez sa pot sa imi platesc facultatea pentru a imi atinge scopul in viata… si ai dreptate care ii scopul sa faci ceva ce nu iti place, eu la lucru sunt desgustat de ceea ce fac, imi este lene sa ma duc la lucru cand stiu ca fac din nou ceea ce nu imi place. AM sa schimb locul de munca in ceva mai bun macar mai bun decat unde sunt. RESPECT pentru video si adevarul pe care l-ai zis si MULTUMESC ca mi-ai deschis ochii
Si un mp3? … pentru cei ce o freaca aiurea si „n-au timp” (una din motivatii pentru cei ce muncesc si n-au timp sa faca bani)
Peste 5 ani, imi vad viata luminoasa, pe drumul cel bun, cu o personalitate armonioasa, puternica si placuta, cu necesitatile materiale pe care le vad necesare (locuinta, masina, bani) implinite prin propriile mele puteri, idei si alegeri, cu iubita aceea bruneta cu ochii caprui inspre casatorie, asa cum trebuie, cu multe calatorii prospere in multe tari, cu un viitor stralucit, cu o cariera in arte, adunand si transmitand frumusetea lor. Multumesc Pera.
Greu de zis ce fac peste 5 ani de moment ce studiez aceste lecti si vreau sa fac altceva in viata mea.Pe moment inca imi place cea ce fac desi mai ma trezesc uneori ca ar fi timpul sa ma reprofilez! In concluzie asta o sa fac si cred cu tarie ca imi va reusi din plin!!
Cu stiima,Iulian!
Daca ma-m gandit acum 5 ani ce voi face azi, probabil a fost acela ca voi fi moarta, fiindca atunci m-am imbolnavit. Mi se parea mult sa ma gandesc si la un an, darmi-te la 5 ? Insa cu ajutorul lui Dumnezeu azi traiesc si lucrez angajata chiar in locul pe care mi l-am dorit atunci. Azi daca privesc peste 5 ani, ma vad manager in afacerea mea proprie. De asta am atata nevoie de lectiile tale, Pera. Multumesc pentru sprijin si mult success ! Cu stima, Lenuta !
Nu stiu Pera, chiar vreau sa stiu….
la 22 de ani, adica peste exacy 5 ani din momentul asta, ma vad un webdesign-er popular ce castiga bani frumosi din ceea ca ii place, traind la tara in locul unde ii place, poate chiar avand o mica ferma, o casa cu o curte frumoasa unde sa locuiesc cu iubita mea. Sa nu mai fiu nevoit sa ma uit in buzunar dupa 1 leu pentru o cafea. Sa am bani din care sa imi permit o viata frumoasa, sa imi cumpar apartamentul in care locuiesc acum cu chirie si sa il mobil asa cum doresc. Sunt multe ce vreau sa fac pana la 20, si pe care cu promisiune aici, le voi face!
Salut Pera, nu am o viziune prea clara unde ma vad peste 5ani ,pentru asta fac dezvoltare personala,vreau sa-mi gasesc drumul in viata
In prezent am 18 ani, sunt unul dintre tinerii care deocamdata nu au descoperit ce le place cu adevarat si care traiesc din vise, fara sa faca ceva concret in privinta lor. Peste 5 ani probabil o sa am o facultate terminata, un loc de munca destul de bun pentru a-i ajuta financiar si pe parintii mei, si de ce nu,o relatie stabila.
O sa invat mai multe limbi straine si ma vad calatorind ,e singurul lucru pe care mi-l doresc din toata inima. Si nu in ultimul rand, in ciuda greutatilor, o sa ma simt implinita cu viata pe care o sa o am. Cu ajutorul lui Dumnezeu, orice este posibil. Multumesc pentru sfaturi.
peste 5 ani ma vad o femeie de succes independenta financiar avand o familie frumoasa (relatie implinita de cuplu + un bebe baiat), afacerea proprie, casa mea
multumesc ca existi!
din ceea ce am inteles sa stiu bine ce fac .,vocatia inseamna viata mea sau felul de a trai si face ceea ce imi place sa fac ,te intreb ,deoarece nu stiu exact ce inseamna Vocatia
am o familie 2 copiii sint marii 24 si 16 ani fata si baiat
eu sint de 47 de ani ma intereseaza ceea ce am citit nu caut scuze sau motiv
dar sincer sa fiu ceea ce imi doresc e sa am o viata ideala adica ;sa am prieteni de fam
sa am bani sa merg in concediu ,sa treesc intr-un oras placut nu prea mare
sa fiu sanatoasa sa nu gindesc ca nu pot sa-mi platesc rata sau nu imi ajunge sa platesc
una si alta ,vreau sa am de toate fara limita numai atunci cred ca voi fi implinita
de multe ori mam gindit sa plac sa muncesc sa imi cistig existenta ,dar nu am putere
am un barbat care ma iubeste am copii care au nevoie de mine si nu sa stricam fam
dar ceva imi lipseste ,nu stiu exact ce pun motivul crizei ,bani ,frica ce fac pe cine si ce intilnesc
uneori sint fericita indeplinita ,dar o discute cu copii sa terminat fericirea ,
cit despre carte ta nu am citit-o am citit alte carti din pacate o perioad retin unele lectii apoi
iar de la inceput .nemultumire ,si tacere doar visuri care vor fi realizate doar prin credinta
puterea credintei face miracole aceasta putere de credinta am nevoie
Viata mea peste 5 ani va fii de vis. Ma simt implinita pentru ca fac ceea ce imi place, sunt sanatoasa si am o familie minunata!
In primul rand vreau sa te felicit Pera pentru tot ceea ce faci , esti un om extraordinar. In al doilea rand eu cred ca sunt pe drumul cel bun, vocatia mea se afla tot in domeniul psihologiei, pur si simplu ma fascineaza , as citi non stop despre dezvoltare personala. Unde ma vad eu peste 5 ani? Sunt sigur ca o sa-mi urmez pasiunea mea, o sa am cu siguranta un site de succes unde o sa ajut cat de multi oameni pot. Stilul meu de viata se va schimba radical in bine deoarece mi-am aflat misiunea in viata. Voi fii implinit in toate domeniile vietii mele.
Bravo Pera ! Un VideoClip Extraordinar !! Concluzia : NU o mai frecati aiurea stand ,si hai sa facem succese actionand ! 🙂
Eu spun ca e normal sa te vizualizezi in viItor ca si cum esti acolo. DAR , trebuie sa faci actiunile in prezent, ca sa ajungi acolo ! ESTI DE ACORD CU MINE Pera ?
Peste cinci ani viața mea o văd liniștită și împlinită. Compensând chiar ceea ce n-am făcut în trecut.
Buna seara, as avea nevoie de un psiholog pentru dezvoltare personala si as vrea sa discutam in privat
Acum cateva minute am venit de la biserica, simt ca am nevoie sa ma eliberez, am strans multe esecuri in ultima vreme iar in acest moment nu stiu ce am sa fac peste o saptamana, totusi cand am iesit de la biserica o voce interioara mi-a spus stabileste-ti un scop: „Ce vrei sa faci in viata asta” Scrie-l; asa am ajuns pe aceasta pagina, pur si simplu cautam raspunsuri pe google.
Cum voi fi peste 5 ani, ce voi face peste 5 ani, care va fi vocatia mea peste 5 ani, e un vis de la 19 ani sa devin psiholog si totodata independent financiar. Nu stiu daca e un avantaj sau dezavantaj dar starea mea de spirit (depresie) poate ajuta acest lucru. Daca trec peste ea si numai aman si rezolv problema financiara va fi o lectie buna.
Am un talent ascuns, sau e un fel de a vedea viitorul inainte sa se intample, mi s-a intamplat de multe ori chiar si in cazul de fata.
Deosebit video sport in toate!
Felicitari pentru video , ai foarte mare dreptate. Din fericire pentru mine mi-am dat seama ce imi place sa fac si am realizat ca daca tot merg sa lucrez trebuie sa lucrez in domeniul care imi place si am reusit 🙂 .
Peste 5 ani ? Peste 5 ani voi fi tot Invatatoare probabil nu voi mai fi singura ci cu noua mea familie . Oricum iti multumesc pentru video m-ai facut sa imi reamintesc ca prezentul conteaza cel mai mult. Multumesc
Peste cinci ani eu ma vad jucator profesionist cu un salar de 10 000 euro pe luna, sa fiu o persoana evoluata mental, emotional si spiritual sa am grija de familia mea, plus propria mea academie de fotbal si sa ajut copiii cu probleme din Romania.
P.S: Asta ma gandesc acum, dar mai sunt si alte lucruri pe care sa le fac peste 5 ani. 🙂 Sa ne vedem sanatosi si mai buni ca astazi!
Am văzut videoclipul tău, da ai dreptate așa e în viața trebuie sa ști când sa iei decizii,însă eu nu știu ce ar putea sa mă facă sa mi schimb locul de munca și tot ce fac pentru ca nu prea îmi place sa fac nimica,nici ce fac acuma nu mi place,o fac doar pt bani.
buna eu peste cinci ani ma vad a fi cel mai bun sef bucatar , sunt ajutor acum dar imi place , cred ca tot va fi ok.
mss