Introdu e-mail-ul și te voi învăța, printr-un mini curs de 8 lecții, cum să îți descoperi vocația!
*Prin abonarea la newsletter îți exprimi acordul de a folosi datele tale pentru a putea comunica cu tine și accepți termenii și condițiile noastre. Informațiile tale nu vor fi niciodată distribuite unor terți.
articol
Ce faci cand lupti impotriva tuturor, si pierzi? - actul 2

Actul 1 poti sa il citesti aici: https://www.personalitatealfa.com/blog/chinurile-facerii-cand-ti-se-naste-vocatia-actul-1/

In partea 1 iti spuneam cum cele 6 luni de zile in care visam si speram ca voi reusi sa castig primii mei bani din psihologie au devenit 2 ani. Mama m-a sustinut pana cand si-a pierdut rabdarea vazand ca nu fac decat sa fug de realitate.

A urmat o cearta monstru dupa care am decis sa actionez.

Aveam 1000 de cititori pe blogul personalitate alfa. In 2006 nu era facebook, era HI5, si nu puteai sa faci reclama sau sa aduci trafic pe blog.

Oamenii erau reticenti la ce se gaseste pe internet iar de platit cu cardul online nu auzise nimeni.

Lumea inca umplea cluburile de calculatoare care erau o mare revolutie si navigau pe internet de acolo.

Neavand bani pentru a scoate un tiraj tiparit, terminasem prima versiune a cartii Personalitate alfa in format electronic si urma sa o pun pe un CD pe care sa il trimit prin posta, cu plata ramburs.

Comanda se facea pe un formular simplu, unde bagai adresa de email, adresa de expediere si numele.

Tin minte foarte clar ca era o zi de duminica.

Am pregatit un email aproape tremurand in care anuntam ca am lansat prima mea carte, Personalitate alfa - personalitate pentru viata de zi cu zi. Un subtitlu slab, pentru ca nu se intelege ce anume ofera si ce beneficii va avea cititorul, dar asta e alta poveste.

Am trimis emailul punand in el energia a doi ani de zile de sperante, visuri si lupta.

Sacrificasem totul pentru acest singur si unic moment.

Prima carte.

Prima iesire cu adevarat in lumea mare.

Toti cei care nu au crezut in mine, vor vedea acum ce mult au gresit.

Toti cei care mi-au spus ca nu voi reusi, ca sunt nebun sa lansez o carte pe internet si ca nimeni nu a mai auzit de asta in Romania, vor vedea ca nu sunt decat niste oameni ce descurajeaza si se tem ca reusita altora ii va obliga sa isi schimbe convingerile.

Distrugatorii de vise, vor vedea ei.

Imi frecam mainile si asteptam comenzile.

O sa am bani destui sa imi platesc scoala, sa imi cumpar toate cartile pe care le vreau. Imi voi plati partea mea de cheltuieli in apartamentul in care stau cu mama si poate ma mut si singur.

Imi voi lua haine, voi iesi in oras, voi cunoaste oameni noi si voi avea o iubita.

Voi decola spre succes si realizari nebanuite.

Erau uitate toate suferintele din ultimii ani, toate lipsurile si sacrificiile. Nu mai conta decat momentul prezent.

Cu gandurile acestea, ma uitam la ceas.

Trecusera deja 45 de minute si nicio comanda.

Acum daca stau sa ma gandesc bine, cred ca eram bipolar, pentru ca de la entuziasmul turbat am ajuns in iadul emotiilor in 5 secunde.

”Ceva nu e in regula”, mi-am spus. Da, era intuitia mea, pe care inca nu stiam sa o ascult bine, dar imi vorbea si pe atunci.

Ceva nu era in regula, dar nu puteam sa imi dau seama ce.

Prima reactie, a fost sa o intreb pe prietena mea Adina, cu care conversam zilnic pe Yahoo messanger, si care mi-a corectat cartea, daca a primit emailul meu.

Ea a spus: ”Nu. Stai sa mai verific odata.”

Sangele mi-a inghetat in vene.

Dupa cateva secunde care erau secole, Adina raspunde: ”Ah, l-am primit, dar in spam”.

Ce am simtit in acel moment, mi-e greu sa pun in cuvinte.

In doar cateva minute, de la extaz pur la agonie pura.

Am sunat alti prieteni care stiam ca ma citesc. I-am rugat sa isi verifice inbox-ul.

Spam.

Spam.

Spam.

Intr-un moment din asta, nu ai cum sa nu te gandesti ca ai fost blestemat.

Pentru prima oara in doi ani, toate emailurile pe care le trimiteam au ajuns in spam, exact in ziua marii mele lansari.

Dupa inca vreo 2 ore de dat telefoane, mai mult mort decat viu, am aflat cauza tehnica.

Serverul unde aveam eu site-ul personalitate alfa, si de pe care se trimiteau toate  aceste emailuri catre cititori, a fost pus pe ”lista neagra” de catre Yahoo pentru ca alti detinatori de site-uri care aveau site-urile pe acelasi server cu mine au trimis multe SPAM-uri.

Astfel, intreg serverul a fost pus pe lista neagra si orice email venea, de la orice site de pe acel server, ajungea in SPAM.

Am cedat psihic.

Doi ani de visuri, promisiuni facute mie si celorlalti, o intreaga lume s-a naruit in cateva ore. Sa te trezesti si sa te culci zilnic cu gandul ca intr-o zi vei reusi si vei pune capat tuturor suferintelor pe care le induri acum in numele unui vis.

Doi ani de zile. Peste 700 de zile in care zilnic, iti promiti tie si celor din jur, ca vei reusi.

Cand se indoiesc de spusele tale, le dai peste nas.

Vor vedea ei.

Esti sigur pe tine si stii ca desi nu e usor, odata ce atingi acel punct in care faci ce ti-ai propus, totul se schimba pentru tine.

Doi ani de calatorie prin desert, catre oaza promisa.

Daca ar fi sa fac o asemanare perfecta a ceea ce am simtit atunci cu un film, recent, ar fi scena din Mad Max in care Furiosa dupa 20 de ani ( 7000 de zile numarate de ea) de asteptare ajunge inapoi in orasul natal doar sa afle ca el nu mai exista si ca a fost distrus.

Mad-Max-Fury-Road1-1024x681

Am plans cateva ore in acea duminica de ciuda, disperare si epuizare. Era duminica in care trebuia sa traiesc momentul meu de glorie si sa simt ce inseamna sa iti implinesti un vis.

Ce pot sa fac in fata acestor forte pe care nu le inteleg? De unde sa imi adun puterile pentru a o lua de la capat? Ce ar trebui sa stiu si sa invat ca sa reusesc? Daca mai muncesc 2 ani si obtin aceleasi rezultate, mai are rost sa incep?

Ce stiu altii care reusesc si mie imi scapa?

Ce pot sa fac?

Cert era un singurul lucru.

Maine nu voi avea mai multi bani.

Maine nu voi avea mai mult succes ca psiholog, om de afaceri, scriitor, blogger sau ca orice altceva am visat.

Maine nu voi avea mai multi cititori.

Maine nu voi putea sa ii spun mamei mele ca am reusit iar ea va putea spune, la fel ca toti ceilalti: ”Ti-am spus eu!”

Maine va fi o zi ca oricare alta si eu nu stiu ce voi face maine caci am pierdut tot ceea ce credeam ca am si speranta ca voi putea avea ceva mai bun decat pana atunci.

Eram intr-o lupta in care am fost nevoit sa ma izolez si sa raman singur pentru ca nu gaseam pe nimeni care sa creada in mine, cineva care sa ma poata ajuta si aveam nevoie de o victorie in aceasta lupta ”singur contra tuturor”.

Iar eu am fost infrant.

Era sfarsitul zilei, eram epuizat, imi puneam tot felul de intrebari.

Urma ziua de luni si eu nu stiam ce voi face in acea zi.

Si atunci, punandu-mi intrebari fara raspuns, am auzit o voce care mi-a vorbit.

Ce avea sa urmeze era adevaratul test care facea irelevante toate intamplarile de pana atunci.

Continuarea in actul 3 o gasesti pe blog, aici: https://www.personalitatealfa.com/blog/tu-ai-vrut-o-de-vorba-cu-vocatia-actul-3/

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

Distribuie acest articol pe reteaua ta preferata de socializare
COMENTARII
Intră în discuție. Lasă mesajul tău mai rapid cu contul de social media.

Termeni și condiții