Ce faci cand lupti impotriva tuturor, si pierzi? – actul 2

Actul 1 poti sa il citesti aici: http://www.personalitatealfa.com/blog/chinurile-facerii-cand-ti-se-naste-vocatia-actul-1/

In partea 1 iti spuneam cum cele 6 luni de zile in care visam si speram ca voi reusi sa castig primii mei bani din psihologie au devenit 2 ani. Mama m-a sustinut pana cand si-a pierdut rabdarea vazand ca nu fac decat sa fug de realitate.

A urmat o cearta monstru dupa care am decis sa actionez.

Aveam 1000 de cititori pe blogul personalitate alfa. In 2006 nu era facebook, era HI5, si nu puteai sa faci reclama sau sa aduci trafic pe blog.

Oamenii erau reticenti la ce se gaseste pe internet iar de platit cu cardul online nu auzise nimeni.

Lumea inca umplea cluburile de calculatoare care erau o mare revolutie si navigau pe internet de acolo.

Neavand bani pentru a scoate un tiraj tiparit, terminasem prima versiune a cartii Personalitate alfa in format electronic si urma sa o pun pe un CD pe care sa il trimit prin posta, cu plata ramburs.

Comanda se facea pe un formular simplu, unde bagai adresa de email, adresa de expediere si numele.

Tin minte foarte clar ca era o zi de duminica.

Am pregatit un email aproape tremurand in care anuntam ca am lansat prima mea carte, Personalitate alfa – personalitate pentru viata de zi cu zi. Un subtitlu slab, pentru ca nu se intelege ce anume ofera si ce beneficii va avea cititorul, dar asta e alta poveste.

Am trimis emailul punand in el energia a doi ani de zile de sperante, visuri si lupta.

Sacrificasem totul pentru acest singur si unic moment.

Prima carte.

Prima iesire cu adevarat in lumea mare.

Toti cei care nu au crezut in mine, vor vedea acum ce mult au gresit.

Toti cei care mi-au spus ca nu voi reusi, ca sunt nebun sa lansez o carte pe internet si ca nimeni nu a mai auzit de asta in Romania, vor vedea ca nu sunt decat niste oameni ce descurajeaza si se tem ca reusita altora ii va obliga sa isi schimbe convingerile.

Distrugatorii de vise, vor vedea ei.

Imi frecam mainile si asteptam comenzile.

O sa am bani destui sa imi platesc scoala, sa imi cumpar toate cartile pe care le vreau. Imi voi plati partea mea de cheltuieli in apartamentul in care stau cu mama si poate ma mut si singur.

Imi voi lua haine, voi iesi in oras, voi cunoaste oameni noi si voi avea o iubita.

Voi decola spre succes si realizari nebanuite.

Erau uitate toate suferintele din ultimii ani, toate lipsurile si sacrificiile. Nu mai conta decat momentul prezent.

Cu gandurile acestea, ma uitam la ceas.

Trecusera deja 45 de minute si nicio comanda.

Acum daca stau sa ma gandesc bine, cred ca eram bipolar, pentru ca de la entuziasmul turbat am ajuns in iadul emotiilor in 5 secunde.

”Ceva nu e in regula”, mi-am spus. Da, era intuitia mea, pe care inca nu stiam sa o ascult bine, dar imi vorbea si pe atunci.

Ceva nu era in regula, dar nu puteam sa imi dau seama ce.

Prima reactie, a fost sa o intreb pe prietena mea Adina, cu care conversam zilnic pe Yahoo messanger, si care mi-a corectat cartea, daca a primit emailul meu.

Ea a spus: ”Nu. Stai sa mai verific odata.”

Sangele mi-a inghetat in vene.

Dupa cateva secunde care erau secole, Adina raspunde: ”Ah, l-am primit, dar in spam”.

Ce am simtit in acel moment, mi-e greu sa pun in cuvinte.

In doar cateva minute, de la extaz pur la agonie pura.

Am sunat alti prieteni care stiam ca ma citesc. I-am rugat sa isi verifice inbox-ul.

Spam.

Spam.

Spam.

Intr-un moment din asta, nu ai cum sa nu te gandesti ca ai fost blestemat.

Pentru prima oara in doi ani, toate emailurile pe care le trimiteam au ajuns in spam, exact in ziua marii mele lansari.

Dupa inca vreo 2 ore de dat telefoane, mai mult mort decat viu, am aflat cauza tehnica.

Serverul unde aveam eu site-ul personalitate alfa, si de pe care se trimiteau toate  aceste emailuri catre cititori, a fost pus pe ”lista neagra” de catre Yahoo pentru ca alti detinatori de site-uri care aveau site-urile pe acelasi server cu mine au trimis multe SPAM-uri.

Astfel, intreg serverul a fost pus pe lista neagra si orice email venea, de la orice site de pe acel server, ajungea in SPAM.

Am cedat psihic.

Doi ani de visuri, promisiuni facute mie si celorlalti, o intreaga lume s-a naruit in cateva ore. Sa te trezesti si sa te culci zilnic cu gandul ca intr-o zi vei reusi si vei pune capat tuturor suferintelor pe care le induri acum in numele unui vis.

Doi ani de zile. Peste 700 de zile in care zilnic, iti promiti tie si celor din jur, ca vei reusi.

Cand se indoiesc de spusele tale, le dai peste nas.

Vor vedea ei.

Esti sigur pe tine si stii ca desi nu e usor, odata ce atingi acel punct in care faci ce ti-ai propus, totul se schimba pentru tine.

Doi ani de calatorie prin desert, catre oaza promisa.

Daca ar fi sa fac o asemanare perfecta a ceea ce am simtit atunci cu un film, recent, ar fi scena din Mad Max in care Furiosa dupa 20 de ani ( 7000 de zile numarate de ea) de asteptare ajunge inapoi in orasul natal doar sa afle ca el nu mai exista si ca a fost distrus.

Mad-Max-Fury-Road1-1024x681

Am plans cateva ore in acea duminica de ciuda, disperare si epuizare. Era duminica in care trebuia sa traiesc momentul meu de glorie si sa simt ce inseamna sa iti implinesti un vis.

Ce pot sa fac in fata acestor forte pe care nu le inteleg? De unde sa imi adun puterile pentru a o lua de la capat? Ce ar trebui sa stiu si sa invat ca sa reusesc? Daca mai muncesc 2 ani si obtin aceleasi rezultate, mai are rost sa incep?

Ce stiu altii care reusesc si mie imi scapa?

Ce pot sa fac?

Cert era un singurul lucru.

Maine nu voi avea mai multi bani.

Maine nu voi avea mai mult succes ca psiholog, om de afaceri, scriitor, blogger sau ca orice altceva am visat.

Maine nu voi avea mai multi cititori.

Maine nu voi putea sa ii spun mamei mele ca am reusit iar ea va putea spune, la fel ca toti ceilalti: ”Ti-am spus eu!”

Maine va fi o zi ca oricare alta si eu nu stiu ce voi face maine caci am pierdut tot ceea ce credeam ca am si speranta ca voi putea avea ceva mai bun decat pana atunci.

Eram intr-o lupta in care am fost nevoit sa ma izolez si sa raman singur pentru ca nu gaseam pe nimeni care sa creada in mine, cineva care sa ma poata ajuta si aveam nevoie de o victorie in aceasta lupta ”singur contra tuturor”.

Iar eu am fost infrant.

Era sfarsitul zilei, eram epuizat, imi puneam tot felul de intrebari.

Urma ziua de luni si eu nu stiam ce voi face in acea zi.

Si atunci, punandu-mi intrebari fara raspuns, am auzit o voce care mi-a vorbit.

Ce avea sa urmeze era adevaratul test care facea irelevante toate intamplarile de pana atunci.

Continuarea in actul 3 o gasesti pe blog, aici: http://www.personalitatealfa.com/blog/tu-ai-vrut-o-de-vorba-cu-vocatia-actul-3/

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

Distribuie daca ti-a placut:

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on pinterest
Pinterest
Share on email
Email
Share on whatsapp
WhatsApp

Profită de resursele de dezvoltare personală pe care le-am pregătit timp de 10 ani!

ARTICOLE SIMILARE

292 Responses

  1. Curiozitatea m-a ghidat din nou spre pagina ta…
    Cand dam peste obstacole, trebuie sa ne pastram calmul si sa ne focusam pe solutii. Tot inainte!
    Sa nu renuntam, sa luptam, sa invatam si sa credem in visul nostru.
    Esec nu exista, ci doar lectii de invatat.
    Calirea vointei, autocontrolul, perseverenta, pragmatismul (sa visam dar sa ramanem ancorati in realitate, caci peste noapte nu se intampla minuni).
    Puntea dintre vis si realitate este actiunea.
    Pera, te admir foarte mult pentru ca esti un om de calitate, un invingator si unul dintre cei mai buni psihologi din tara!
    Intotdeauna invat cate ceva de la tine!Multumesc!
    O saptamana plina de bucurii si succese!!!

    1. NU UITATI! CEI MAI BUNI PSIHOLOGI SUNTEM CHIAR NOI! PERA ESTE EXEMPLUL PERFECT PENTRU A NE AMINTI CA IN ACEASTA VIATA TRAITA SUPERFICIAL SI IN VITEZA AVEM UN POTENTIAL CE POATE INTRECE ORICE IMAGINATIE. DANDU-NE SANSA DE A DESCOPERI CEEA CE SE ASCUNDE IN NOI SI MOCNESTE USOR VOM PUTEA ASISTA APOI LA UN „FOC” CE RADIAZA BUNATATE, PROSPERITATE SI LINISTE INTERIOARA. GOOD WORK PERA!

  2. Astept continuarea cu o curiozitate de copil….mai ales ca am nevoie sa verific eu ceva ce imi spune intuitia legat de tot ce ti s-a intamplat.

  3. Daa, asa e : Intunericul cel mai dens e inainte sa apara lumina.
    Trebuie doar sa continuam, doar asa apar rezultatele in orice domeniul
    Asta face diferenta intre cei care au renuntat si cei care au reusit.
    Trebuie doar sa ne ridicam si sa continuam.
    Keep going.
    Sau vorba lui Churchill :” Keep calm and care on”
    Astept partea a treia.

  4. Pera, iti multumesc pentru articol! Foarte frumos! Si eu am avut momente in care nu stiam ce sa fac si de multe ori am primit raspunsul citindu-te pe tine, asa ca iti multumesc pentru tot ceea ce faci! Astept cu nerabdare continuarea!

    1. Nu aveam alt serviciu de trimis newslettere in masa si azi gmail iti permite sa trimiti 100 de emailuri odata, 500 maxim pe zi.
      Pe atunci Yahoo nu te lasa decat cateva zeci pe zi dupa care considera ca e Spam.
      Puteam sa le trimit manual in mai multe zile dar era pierdut efectul de lansare. In afara de asta, cum aveam sa imi continui munca? Cand scriam un articol, cum as fi trimis mesajul ?
      In afara de asta socul emotional era atat de puternic incat nici nu mai contau emailurile ci era drestamat visul nerealist ca aceasta carte imi va rezolva peste noapte problemele. Asta era defapt durerea. Trezirea la realitate.

  5. Foarte interesant , felicitari ca ai reusit , pana la urma ! sint foarte curios cum te-ai ridicat , astept si partea 3-a , multumesc !

  6. Sunt la fel ca tine atunci. Sti, inca nu reusesc sa fac diferenta dintre lucrurile carepot sa le schimb si lucrurile care trebuie sa le accept. sunt un visator. Abia astept continuarea. Sper sa primesc un raspuns sau cheia de a merge mai departe.

  7. Rezilienta este calitatea dorita pentru soldatii care merg in Golf, in zone de conflict. E abilitatea de a te ridica dupa ce ai cazut. Si ea sta in calitatea SCOPULUI TAU, in insufletirea cu care esti animat de acest SCOP, uneori mai important decat viata ta.

  8. Se zice ca in viata nu exista esec, ci lectii pe care trebuie sa le invatam.
    Totusi, unele lectii sunt foarte dureroase. Cel mai bine ar fi sa ne luam lectiile din experientele altora.
    Hai cu partea a III-a !

  9. Eu momentan sunt (exact cum ai fost tu) in mijlocul razboiului si singura. Noroc ca am un mentor, dar pe care daca nu voi mai avea bani de sedinte, zbst, risc sa mi se duca si ultimul sprijin !
    Poanta este ca a inceput sa ma doara undeva: eu fac tot ce pot momentan, imi dezvolt talentul in abilitati prin cursuri si citesc zilnic pe net chestii adiacente. Pun in aplicare in practica cat pot si eu, ca nu sunt supraom. Muncesc in fiecare zi cat pot eu de mult si de bine. Si mai lupt si cu ceilalti cand incearca sa ma devieze de la drumul pe care mi l-am ales. Cand aud intrebarile „pai da cum, pai da si ce vrei sa faci ?” deja ma setez inconstient pe a spune NU la tot ceea ce mi se propune.Am obosit sa fiu si agresiva, spun un nu sec si atat. Nici explicatii nu mai am putere sa dau.
    Daca nu as fi avut un mentor, as fi zis ca-s nebuna. In momentul de fata am inceput sa fiu indiferenta si ma gandesc ca mai rau decat sa ajung sa mor de foame, dar fericita ca am facut tot ce am putut pentru vocatia mea, nu se poate. Daca cineva ma va intreba pe patul de moarte daca mor fericita, o sa spun ca macar am dat tot ce am putut din mine pana la ultima suflare. Restul chiar nu mai depinde de mine.
    Eu inca nu am ajuns in faza de a pierde, inca mai am speranta, dar mi-este atat de secatuita energia de cei din jur, incat uneori ma simt ca si cum deja as fi pierdut.

    1. Subscriu la cele spuse de Iuliana. Parca este povestea mea…
      Chiar sunt curioasa sa aflu daca este in regula ce fac acum sau exista o varianta mai buna de a duce lucrurile la capat. Caci de renuntat nici nu ma gandesc.

  10. Salut Pera! Nu știu cum ai reușit in fata acestor întâmplări care te frustreaza de-a dreptul! Felicitări pentru cine ești si îți mulțumesc pentru întâmplările povestite, m-a vor ajuta sa m-a ghidez

  11. Oamenii se împart în două categorii luptători și loser-i, puternici și plăpânzi. Citind acest articol am aflat care sunt calitățile excepționale ale învingătorului…Un luptător nu va alege niciodată un drum bătătorit ușor de străbătut, călcat de toată lumea. Drumul inițiatic e plin de gropi și bariere și dacă reușești să îl străbați dai dovadă că ești un om special, un om deosebit de ceilalți….

  12. „Eram intr-o lupta in care am fost nevoit sa ma izolez si sa raman singur pentru ca nu gaseam pe nimeni care sa creada in mine, cineva care sa ma poata ajuta si aveam nevoie de o victorie in aceasta lupta ”singur contra tuturor”.
    Iar eu am fost infrant.”
    Este paragraful in care im regasesc starea mea actuala. Este un moment tare dureros, care efectiv „te seaca”. Si atunci ai nevoie de… episodul 3 !!!

  13. Ce bine ne transmiti emotiile tale ca stam toti cu sufletul la gura sa vedem continuarea..nu e usor sa faci de unul singur ceva.sa nu ai pe nimeni care sa te sustina.sa te incurajeze..dar esti tare..ai crezut in tine ai crezut in visul tau ai luptat pina la capat si acum traiesti visul tau in realitate..si inspiri multi oameni sa lupte pt visurile lor..eu sint unul dintre ei..

    1. scuze ca intru in discutie, dar cred ca nu mai bea, la fel ca mine :D…. Chiar… si eu sunt curioasa de raspuns. Dar tu nu bei Toranaga sau vrei sa te lasi?

  14. …..toate sperantele puse intr un vis in care parca doar tu te misti si toti sunt doar stafii cu care nu poti comunica si care nh te aud, nu te vad…cum sa treci peste toate si sa ti visezi, inca, visul?!?!

  15. primul comentariu l-am pus de drag, iar pe acesta din curiozitate sa zicem (si niste suparare ca sa fiu sincera) si bineinteles pentru ca as dori sa primesc mai repede partea a 3-a. Sper insa ca „mai repede” sa nu insemne si de data aceasta doar 20,30 de minute. intr-adevar nu a fost nevoie sa astept ziua de marti, dar tot am asteptat aproape pana marti si in final oricum am gasit partea a 2-a singura pe blog, inainte sa o primesc pe mail. Acum ce sa spun, ca ma bucur ca nu te-ai tinut de cuvant sa o postezi marti si ai postat-o mai devreme?Sau exista alta explicatie? Poate chiar una psihologica dincolo de ceea ce pare a fi doar o tactica de manipulare pentru a obtine comentarii?

  16. Viata mea in prezent: Sunt in Italia de aproape 5 ani si in luna oct a acestui an vreau sa mă întorc in Romania sa mi iau viata de la capăt si sa reusesc sa mi indeplinec visele…am -1 sustinatori iar daca spun cuiva ceea ce urmează să fac…primesc replica: Esti nebun, n ai ce sa faci in Romania…asa sa fie?!

  17. Intr-adevar…foarte greu. Norocul l-ai fortat la maxim. Pentru ca nu l-ai prea avut
    Mama trebuia sa fie langa tine .
    Macar ea.

  18. Cam asa m-am trezit și eu când Mi-am dat demisia… Am decis să lucrez acasă… Și când m-am trezit ca nu știa nimeni ce fac și cum fac… Am avut și încă am noroc cu tata că mă susține 🙂

  19. Viata e o provocare, cu bune si rele. Cei tari gasesc rezolvari, cei slabi cad prada dezamagirilor.Astept cu nerabdare partea a treia.

  20. ei bine mi-ai starnit interesul maxim. Pana acum am recunoscut etapele, insa ce urmeaza imi este necunoscut. Ce este cu vocea? Cum ai auzit-o?

  21. nu mi-am gasit comentariul facut…asa ca revin pentru o intrebare- cam cand va veni partea 3 pe mail? Multumiri si felicitari pentru tot. Nu credeam sa existe psihologi buni si tineri. Asta imi reda unele sperante. Unde ai facut facultatea PERA?

  22. Super super tare articolul. Desi deja stiu rezumatul povestii, acum ca o citesc cu toate detaliile, cu toate gandurile si emotiile .. acum simt lupta interioara .. chiar intru in poveste ..
    (e scris foarte bine.. se simte evolutia .. abilitatile de scriitor care invoca emotii in cititor..)
    Abia astept urmatoarea parte!!

  23. As dori si eu continuarea. Ma aflu exact in momentul disperarii. Am vrut sa lansez o aplicatie de e commerce pentru agricultori si au fost atat de multe variabile la care nu ma asteptam incat la momentul asta nu stiu ce sa mai fac.

  24. Salut,
    Imi face mare placere sa-ti citesc articolele si abia astept sa citesc continuarea.
    Felicitari pentru felul tau de a gandi si pt tot ce ai facut pana acum.
    O zi frumoasa

  25. Si eu ma apropii de primul punct important din viata mea inspre a-mi implini visul. Il vad ca pe un test al vietii, ca pe un rezultat al tuturor actiunilor de pana acum, al cunostintelor, invataturilor si al muncii acumulate. Fix 2 ani am muncit si eu pana sa ajung in punctul asta si sunt la fel de increzatoare precum ai descris starea ta de atunci in acest articol. Acelasi lucru am in minte vis-a-vis de persoanele care nu au incredere in ceea ce vreau sa fac. Nu stiu cum s-a intamplat sa scrii articolul fix in momentul asta din viata in care ma aflu acum, potrivindu-se aproape la fix cu ceea ce traiesc 🙂 cu siguranta sunt curioasa de continuare!

  26. Te admir foarte mult pentru puterea de a nu te lasa doborat de toate dificultatile prin care ai trecut, de abia astept continuarea! P.S. Imi place mult stilul tau de a scrie !

  27. Esti foarte bun in ceea ce faci!
    Am citi mai multe carti de dezvoltare personala, foarte cunoscute dar nu se compara cu ale tale!
    Tine-o tot asa si iti multumesc ca ne ajuti in problemele vietii!

  28. Eu cred ca visul este totul.Atata timp cat crezi cu adevarat, in visul tau, universul va face ceea ce este necesar pentru realizarea lui.
    Succes!

  29. povestea ta pera e buna de tiparit si de citit ori de cate ori trecem printr-un obstacol…esti un invingator,un exemplu de tarie psihica pentru ca dupa cum se vede AI REUSIT. ..ai scris atatea carti de succes si ai umplut salile cu mii de oameni la conferintele tale …de astfel de exemple avem nevoie,de oameni care nu se dau batuti si poate din povestea ta ar fi bine sa invatam sa-i sustinem pe cei dragi in ceea ce vor sa faca ,sa-i incurajam si sa le dam un sfat..iti urez multa sanatate si putere sa-ti duci misiunea ta atat de nobila mai departe!

  30. Printr-un scenariu similar am trecut si eu, asa ca inteleg perfect starile resimtite atunci..efectiv simti ca tot universul lupta impotriva ta si mintea incepe sa caute justificari sau scuze care in mod normal iti par fanteziste, aberante, amuzante chiar, fiindu-ti foarte greu sa privesti lucrurile obiectiv si sa gasesti un raspuns si o solutie corecta….am descoperit recent blogul tau, insa am regasit inca din primele randuri citite o viziune, perceptie similara cu a mea. Felicitari pentru tot ceea ce faci si tot ceea ce ai realizat ! Numai bine !

  31. Pentru mine acest articol este foarte motivațional, la fel precum și primul act!
    Te rog să-mi expediezi și mie actul 3 al poveștii.
    Mulțumesc anticipat!

  32. depinde din ce postura privesti filmul: eu te vad pe un drum cu o anumita (stiuta, dorita) directie in ascensiune.Dar filmul vazut(trait) de personaj e un labirint, este ca si viata plina de neprevazut…fiecare pas ma poarta pe o culme sau intr-o prapastie…intotdeauna ma fascinat acea putere Divina din noi, acel ceva care …noi ii spunem speranta.Iti multumesc!

  33. Probabil ca ceea ce lipsea atunci era credinta.
    In alta ordine de idei, cred ca daca la fiecare sectiune a povestii ceri un comentariu ca sa trimiti partea urmatoare, nu arata bine. It is annoying. Seamana cu tehnicile de spam si vinzare. Desi sint sigura ca intentiile tale sint bune si respect foarte mult ce faci pentru lume si generozitatea cu care o faci.

    1. Salut Mirela.
      Cele 3 parti sunt primite de toata lumea, nu doar de catre cei care lasa ocmentariu. Cei care lasa comentariu primesc mai repede pentru ca e clar ca sunt mai interesati decat restul.
      In al doilea rand, acest intreg material are 20 de pagini de word. Daca il tranteam pur si simplu pe blog probabil nu a fi fost citit cu la fel de mult interes.

      1. Am inteles acum Pera. Cred ca a impartii materialul in Mai multe parti are si un avantaj psihologic: cititorii au mai mult timp sa inteleaga sa analizeze, si sa „intre in pielea” naratorului fara a sarii repede la concluzia articolului. Ai asta amplifica valoarea si beneficiile articolului.
        Multumesc de raspuns.
        Astept continuarea.

  34. Povestea mea este nu doar asemanatoare, as spune identica, asa ca te rog continua si mai in detaliu daca poti:d

  35. Sunt tot mai curios.
    Si eu am avut infrangeri majore, dar nu am stiut sa trec peste ele. Probabil ca nu am avut obiectivul atat de mare incat sa sacrific totul pentru el. Intotdeauna mi-am pastrat o plasa de siguranta, ramanand angajat. Nu mi-am dat niciodata demisia…
    Dar viitorul este deschis.
    Ma bucur ca povestea ta imi ofera inspiratie!

  36. Prin momente de genul asta am trecut cand luptam si trimiteam cv-uri pentru a ma angaja in domeniul in care visam sa fac cariera si tineam cu dintii. Am patit asta alta data cand mi s-a ndepliniit un vis si din cauza fricii si a panicii dar mai ales a gandului ce voi face, cum ma voi descurca singura departe de casa, trasa in jos si de parerile unora dintre cunostinte… am facut o greseala sa nu merg la un interviu iar acum muncesc sa o repar…. in timp o sa vad daca mai am sorti de izbanda.

  37. Super, aștept cu nerăbdare partea a treia. Asta cred marea bariera pentru mine….ca nu a crezut nimeni în mine, poate nici eu suficient. Mulțumesc Pera!

  38. Ça de obicei citesc cu mare interes. E o adevarata poveste de viata a autorilui care a trecut prin (foc si para) ça si expresie pana a ajuns unde a ajuns. Sunt trairile a sute de mii de oameni, care zilnic isi pun sute de intrebari. Ça primesc sau nu raspunsuri, e altceva. Intotdeauna am fost intrigata de acea voce care permanent sopteste solutia cea mai buna in cazul fiecaruia, fie e intuitia, fie soapta divina…, Dar cei care sunt atenti, asa cum a fost si Pera, tin cont de acele simtiri/trairi si intreg universul contribuie la noua viata pe care autorul si-a dorit-o atat de mult. Esti demn de intreaga mea admiratie!!

  39. Salut Pera! Pana in acest punct iti stiam povestea din articolele anterioare. Sper sa nu treci foarte repede peste descrierea momentului in care ai realizat ce ai de facut in continuare. Astept cu nerabdare.

  40. Pera excelent articul. Vreau sa zic ca toti odata am trecut printr.o situatie similara si identificarea unui lector cu textul citit nu mereu este usor de realizat de aceea si unicitatea te face special!

  41. Esti un model ca ai trecut si peste acea piedica (pentru ca astazi esti super cunoscut ) si abea astept sa vad ce s-a intamplat , abea astept actul 3 .

  42. Dincolo de unele lucruri false scrise in poveste (irelevante pentru povestea in sine ci doar proasta denaturare a realitatii similara cu deformarea iatoriei in timp) ai incheiat partea sunindu-ti intrebari de unul singur. Cunosc momentul ala, de aceia as completa cu un mic amanunt: Depinde ce intrebari iti pui in asemenea situatii, pentru ca unele te pot relansa, altele te fac sa pui punct si……gata.

  43. Stiu cum e sa fi acolo jos in prapastie singur si deznadajduit, cu un picior prins sub o stanca si cu vulturii zburand deasupra capului. Am fost si eu acolo si am auzit si eu vocea. Mie mi-a spus doar sa incerc cateva trepte mai jos si sa am rabdare sa urc. Asta am facut, dupa ce am deslusit ce vrea sa insemne asta 🙂
    Tu ce ai auzit, Pera?

    1. la placinte te molesesti, romanii spuneau ca razboiul e sanatate sau cum este acum daca avem lupta suntem ok,mai bine lupti constient pentru un obiectiv constient ofensiv decat sa te cotonogeasca viata fiind in defensiva

  44. Dragă Pera,foarte asemănătoare povestea copilăriei tale cu a copilăriei mele…foarte asemănătoare povestea momentului decisiv în care ai luat hotărârea de a tăia drastic ramurile seci si a reîncepe de la zero….într-adevăr,e nevoie de mult curaj pentru a crede până la capăt, în visele pe care le avem….only the brave….

  45. Cred ca majoritatea trecem prin aceasta etapa .. Important cred ca este sa stii cum sa iti gestionezi emotiile si actiunile

  46. Din păcate sau din fericire, există oameni ca tine sau mine(!) care abia atunci când își ating limitele găsesc și puterea să meargă mai departe….până ating alte limite ș.a.m.d.

  47. Offff,stiu tot ce ai trait si ai simtit in acel moment Pera…Am trait si eu ,odata,momentul acesta,cand parca tot universul comploteaza impotriva ta…Eeee!!! Astept cu curiozitate sa vad cum ai abordat problema…dupa ce ai plans…Stii ca mi-e tare drag cand intalnesc luptatori care in ciuda momentelor neprielnice,nu se lasa!!! Ma bucur pentru tine,pentru prezentul pe care il traiesti acum si ma intristez pentru trecutul care nu a fost tocmai roz…

  48. Nu stiu de ce iti mai citesc articolele. Probabil mai am cate ceva de invatat de la tine! Ti-am trimis un mail sau doua acum ceva vreme…probabil ani…si am fost extrem de dejamagita. Mi-ai raspuns foarte greu si evaziv…iar eu aveam mare nevoie de ajutor. Probabil eu is inca acolo intre cele 6 luni – 2 ani. Las balta sistemul universitar, dupa 12 ani de predat si ma reprofilez pe psihopedagogie speciala…logopedie, copii cu dizabilitati…studenta anul 1 la psihopedagogie speciala…. Probabil povestile tale imi dau speranta ca pana la urma poate fi bine, cred ca de asta te mai citesc.. 🙂

    1. ai un suflet mare Diana , si puterea divina sa fie cu tine multa bafta , cat despre aceste episoade sunt bune , va urez tuturor sănătate si fericire!

  49. Avem multe de invatat din aceasta poveste in care ai trecut prin iad la acel moment,se spune ca pana nu treci prin momente deosebit de grele nu poti sa iti doresti cu adevarat sa fii cineva !!!..ramai in zona de confort,daca iti este caldut acolo,nu iti doresti mai mult.
    Multumim pentru vulnerabilitatea de a povesti prin ce ai trecut.

  50. Am trecut prin asta…de fapt inca trec…cu un proiect imobiliar, 8 apartamente finalizate si cu vanzarea blocata din cauza unei foarte mici chichite juridice. Dar…pansam ranile si ne intoarcem pe front! 😉

  51. toti avem momente cand mai suntem raniti dar sunt amintiri care ca si niste luptatori incercati se mandresc cu cicatricile lor, nu stiu daca poti face ceva fara sa fii cum spuneau batranii trecut prin ciur si darmon.

  52. toti avem cicatrici , probabil trebuie sa trecem prin ciur si darmon, dar ce povestesc babele cate boli au suferit nu inseamna ca sunt trecuti prin „moara”….cicatricile te calesc….esenta este sa nu-ti lipseasca lupta, cand nu ai lupta e semn rau te molesesti

  53. e unul din cele mai dificile momente cand treci de la extaz la agonie si toti din jur iti spun celebra replica „ti-am zis eu” 🙂 chiar sunt curioasa sa aflu continuarea :)))

  54. foarte interesanta povestea de viata si in actul 2, nu imi imaginez cum ai putut trece peste acel soc emotional si sunt foarte curios ce ai facut, cum ai gandit problema. tocmai frica de aceste evenimente ii face pe oameni sa renunte sa-si urmeze visele.

  55. Daca patesti CEVA trebuie urgent sa gasesti puterea de a accepta acel CEVA !
    Apoi te gandesti la solutii si actionezi !
    Totul fara incrancenare !

  56. N-am stiut nimic de dezvoltare personala pana acum 2 ani cand mi-a recomandat cineva cartea Secretul.Citind-o am realizat cat de prost gandeam asa ca am inceput sa citesc cat mai mult ,sa ascult cd motivationale si sa pun in practica ,am insa o mare problama cu AMANAREA Actiunii.Ma mobilizez f bine pe ultima suta de metrii si rezolv orice.Ma confrunt cu probleme mari,sant singura in lupta dar trebuie sa izbandesc.Nu povestesc la nimeni nimic tocmai ca sa n-am influiente negative.Mi-ar fi de real folos un sfat de la dv.Tot ce trimiteti e deosebit de util.Multumesc mult.Va respect si va admir ptr ceea ce faceti.

  57. La urma urmei problema nu era asa de mare, pentru ca ai aflat de ce nu au primit oamenii emailul tau. Trebuia doar sa schimbi serverul. Problema cea mare era presiunea care se învartea în jurul tau. Oamenii care te bateau la cap si problemele de supravietuire pentru moment care ti-au facut emotii negative dar vad ca ai reusit totusi, întrecând toate asteptarile.

  58. hm! cam scurt episodul 2, dar prevad rezolvarea, Ati anuntat utilizatorii sa caute in spam mesajele.Ori ce ar spune oricine , puteti sa scrieti un roman gen Harry Poter

  59. Da, am trecut prin ceva nu atât de dur, dar asemănător! Eu am clacat, cam 2-3 luni, apoi Dumnezeu mi-a dat un picior în dos și m-am dus înainte! Mult succes!

  60. sunt intresata să aflu povestea până la final. Felicitări Pera ești un om mare și îmi dai putere și încredere în mine exact când am nevoie,de fiecare data când decad moral ca printr-o minune găsesc un e-mail de la tine.

  61. Tot ce scrii aici ma inspira si ma ridica ori de cate ori ma simt golita de forta. E ca un medicament de care sunt dependenta. Il iau si merg mai departe…

  62. Cum a reacționat mama ta când ai plecat de la poli și de la locul de munca și te-ai mutat brusc la psihologie?
    Respect! Sașa

  63. Minunat articolul. Foarte captivant.
    Am si eu un vis de indeplinit. Unul foarte dificil. Zi si noapte ma gandesc la el. Practic traiesc prin el. Dar de ceva timp am inceput sa ma gandesc: Ce mi se va intampla daca nu il voi indeplini? Voi regreta toata viata acest lucru? Cum voi putea trai gu gandul ca nu mi-am putut indeplinii visul? Cum imi pot indeplini visul daca depind de parintii mei (am 17 ani si vreau sa dau la o anumita facultate)? Cum pot pleca din tara daca parintii mei nu sunt de acord? Cu ce o sa ma intretin? Oare voi fi acceptata la facultate?
    Astept cu nerabdare actul 3 sa vad cum ai ezolvat tu dilema ta, poate ma ajuti si pe mine.

  64. Ma regăsesc din plin in acest articol,dar sa nu uitam ca nimeni nu vrea sa fim noi fericiți”fa-te doctor,inginer sau ceva ce ar fi vrut ei sa devina si acum frustrările ii macină” in viață trebuie sa fii curios sa vezi ce îți Place, ce nu îți place,ce te face fericit si ce nu. Trebuie sa ai o atitudine cum ar fi” nu merge,Nui nimic schimbam metoda pana iese cum vreau eu.

  65. Nu există întuneric, ci doar absența luminii. Nu există frig, ci doar absența căldurii. Nu există rău, ci doar absența binelui. Aștept continuarea, se pare că și eu am traversat o întâmplare asemănătoare….

  66. Pentru unii, a ajunge la capătul unui vis, este un fel de cruce, a lui Christos, în lupta pentru a duce la împlinire acel vis. La un moment dat căpătăm automatismul lui Sisif, în a lua, mereu totul de la început . Încrederea că vei reuşi dă viaţă şi putere dorinţei de a nu renunţa. Succesul adevărat se obţine foarte greuj. Alţii, îl primesc, dar nu prea ştiu ce să facă cu el! Articoilul este sugestiv şi, ca deobicei, plin de ]nţelepciune şi învăţăminte. Mulţumesc.

  67. Pentru ca si eu am un vis si lupt . Pentru ca îmi încep ziua ” cu tine !” Si cu un articol care ma ajuta , langa cafea a-și vrea sa citesc partea a 3 .

  68. pai sunt cateva variante de reactie… depinde cat de las sau de capos esti… eu, de obicei, scartzai o vreme, dar o iau de la capat….

  69. Cit adevăr, Pera…citesc și fac comparație cu ce este in jurul meu in viața mea. Îmi este ciuda ca am stat atit de mult in zona de confort. …

  70. „Ce faci cand lupti impotriva tuturor , si pierzi ? ”
    Accepti ca ai pierdut o batalie ,te motivezi , iti faci un nou plan si mergi iar la lupta pana obtii ceea ce iti doresti . Usor de zis, greu de facut,insa merita tot efort sa ajungi sa spui : AM REUSIT !

  71. Multumesc.Abea astept continuarea.Este minunat cum ai reusit, in ciuda tuturor obstacolelor.Mult succes in tot ceea ce faci!

  72. Felicitări Pera..daca tu nu ai fi fost destul de puternic să îti asumi aceste riscuri..noi am fi pierdut un veritabil exemplu de perseverenţă..mulţumesc

  73. hey,,,imi aduc aminte cind circula pe email un fragment din cartea ta „Personalitatea Alfa, chiar l-am imprastiat la rindul meu,,,ti-am si scris la un moment dat, de fapt atunci am aflat despre tine, acum 8-9 ani, eram in cautare de Cunoastere. Ulterior, am dat de blogul tau si in final te-am regasit pe FB, si de atunci te urmaresc. Nu sint activa in commenturi,,,
    Personal sint in marele impas al vietii dupa o curba ascendenta in Tot Ceea Ce Este ( urmare a aplicarii Legilor Universale si nu numai), am urmat si eu psihologia, nu m-am gandit sa profesez insa ( am dat licenta in 2010) la o varsta destul de inaintata ( biologic ma simt si arat cu 20 ani mai tinara- asta tot urmare a atitudinii dobindite). Am calatorit in tari minunate ca spiritualitate, cele care au pus amprenta major au fost Tibet si Nepal, am inceput sa invat sanskrita, ghidata fiind de o forta, am consiliat pe cei ce au venit spre mine cu intrebarile stas :De unde vin?, De ce? si Incotro ma indrept? ,,,intrebari care pun accent pe schimbarea constiintei individuale, kind of iluminare! :))si multe alte lucruri frumoase….
    Am pierdut caii acum, constienta fiind ca totul se duce in jos datorita neputintei de a face fata multor intimplari negative venite toate odata, lipsa unui job in care sa ma regasesc( caut de 3 ani), moartea unei persoane importante din viata mea, probleme familiale,,,lipsa banilor,, lipsa unui loc al meu, respectiv casa,stiu ca pot sa ma ridic,,,stiu ca tot ce imi apare ca si articol sau lectura este un ‘semn’, implicit si articolul tau in cauza,,,stiu tot ce spui in toate scrierile tale,,,si ma bucur mult pentru tine,,,,,am crezut in tine cind te-am citit prima data si comentam cu o prietena, careia trimisesem extaziata fragmentul de pe email,,comentam si ne bucuram ca nu sintem singurele care gandim asa,,,si ne-am bucurat!
    Ti-am scris toate acestea ca sa te asigur ca ai fost apreciat si citit,,,lumea insa inca e sceptica,,multi doar citesc si nu aplica….au nevoie de ‘guru’, ceea ce tu esti acum pentru o multime de persoane….
    Eu am obosit draga prietene virtual,,,,nu ma am decit pe mine,,,stiu ca daca eu nu ma ajut,,nimeni nu o va face,,,insa chiar am pierdut caii si nu stiu unde s-au dus ca sa ii recuperez,,,,
    nu stiu ce sanse mai am,,,,acum nu am NIMIC,,,decit creierul care merge in gol! cred ca sint depresiva 🙂
    Iti doresc tot binele din lume,,,AI REUSIT!
    See you on the other side!
    Hexe

    1. pai daca ai pierdut caii… noh, shit happens! 🙂
      mergi o vreme pe jos… apoi vezi de un magar, ceva.. pe drum.
      la un moment dat o sa poti lua alt cal, alti cai… poate apare si-o masina…. 🙂
      o fi cumva.
      hai sa fim curiosi suficient sa vedem ce urmeaza. 🙂

      1. Intotdeauna exista o solutie!,,,sintem egali, doar „tiparele” mentale sint diferite….precum ne sint vietile,,,alegerile sint facute in ACUM, fie ca stim sau nu se intimpla…insa cind constientizam, co crearea vietii este conforma cu ACUM 🙂 La mine liberul arbitru este constient!
        Pacea fie cu tine Entitate! 🙂 Fie sa ai o intreaga herghelie alaturi de tine intotdeauna!
        Love&Light

  74. Draga Pera, te urmaresc de multi ani,si acum trec printr-o situatie similara cu povestea ta.Nu-mi gasesc inca vointa de a face ceea ce trebuie.Vechile tipare se reactiveaza de fiecare data si nu stiu daca este bine sa le dau curs sau nu.Sunt curioasa sa mai invat ceva de la tine.

  75. Pana aici te înțeleg perfect…și mie mi s-a întâmplat o situație asemănătoare.
    Sunt curioasa cum ai ieșit din aceasta situație…
    Succes în toate!

  76. Salut! Ai reusit sa faci vreun ban in saptamana ce a urmat? Cam cat reusesti sa castigi acum din acest blog? Cu nerabdare astept continuarea, succes!

  77. Acelasi lucru mi s-a intamplat Si mie,de nenumarate ori in viata! Te rog invata-ma Si pe mine acum,cand sunt la o noua rascruce in viata Si va trebui Sa iau o decizie definitorie! Multimesc!

  78. „Nu stiu sa cant. Nu stiu sa dansez. Nu sunt cel mai bun vorbitor in public. Nu prea stiu sa fac nimic extraordinar de bine” .Dar sti sa scrii atat de minunat…! Multumesc. Astept continuarea.

  79. Mi-ar face placere sa pot citi actul 3 mai repede, intrucat ma aflu intr-o situatie similara cu cea despre care scrii. Oricum, foarte bun articolul, ca de obicei. Chiar imi face placere sa revin pe acest site. 🙂

  80. Foarte mult contează, ca in astfel de momente sa mai ai vointa, sa nu disperi, sa gandesti pozitiv. Esti un bun exemplu!!!

  81. Cat de repede primim actul 3? 😀 Nu vreau sa fiu prea insistenta, dar am mai lasat un comentariu si am primit tot actul 2 🙁 … Am ramas foarte curioasa de restul povestii si imi place foarte mult cum transpui propriile experiente si trairi!

    1. As mai avea o intrebare. Am aflat toate framantaile tale, am aflat ca ai renuntat la Politehnica in anul 5, ca ai luat-o de la 0, desi aveai probleme financiare… dar MAMA TA, mama ce a facut in aceasta perioada?! Ea cum a gestionat toata aceasta situatie?! Nu te intreb intamplator. Sunt mama de baiat de 22 de ani. A avut si are toata sustinerea mea. A luat BAC-ul din prima fara meditatii, a intrat la ASE. A facut un an si a constatat ca nu e de el. A renuntat. A invatat o luna, a dat examen la Univ Buc- Facultatea de Geografia Turismului si a intrat. A facut 2 ani si e dezamagit: nu e ce se astepta el. In vara asta a invatat la mate. A dat examen la Poli la Inginerie Medicala. A intrat. Intre primii, cu bursa…etc. Bun. Stiu. e un geniu. A intrat la 3 facultati diferite, cu felicitari, bla bla dar nu termina niciuna. E dezamagit de sistem. Vrea sa revolutioneze lumea, vrea multe dar este evident ca de unu singur nu izbuteste mare lucru. Cam cat ar trebui sa astept eu sa-si gaseasca el vocatia?! Repet il sustin si ma pun impotriva curentului. (sunt cam in aceeasi situatie financiara ca si a mamei tale si nu-l am doar pe el, mai am si o fata, studenta si ea, dar mult mai hotarata si mai practica decat el.) Cam cat ar trebui sa mai astept, ce ar trebui sa fac ca sa fie bine….. Multumesc

  82. O cunosc foarte bine acest sentiment, dar acum stiu ca exista ‘Legea efectului compus’, adica dupa o perioada de ‘facut lucruri’, daca perseverezi si nu te lasi niciodata, ‘peste noapte’ vine si momentul succesului din belsug si atunci te miri ca si Napoleon Hill ‘unde s-au ascuns si au stat banii (care acum curg fluvii catre tine) în toti acei ani grei când marsaluiai însetat prin desert’. Si totusi sunt curios care a fost drumul tau. Per aspera ad astra (Salutul lui Mr.Spok)

  83. Mulțumesc pentru împărtășirea evolutiei tale…am ajuns sa cred că, in fapt, toti avem de dat niste examene in viată aceasta, diferă momentul si numărul restanțelor, continutul subiectelor e același! Asa ca te rog….continuarea!

  84. Ti-am citit articolul cu zambetul pe buze…asa se construiesc povestile de succes nu ar mai fii de succes daca nu aveai si momente din acestea…memorabile as spune eu!

  85. Draga Pera, chiar acum ma confrunt cu consecintele optimismului nerealist si situatia a ajuns la niste cote inimaginabile. Sunt curioasa care e solutia pe care o propui pentru redresare, eu pur si simplu nu mai stiu in ce sa cred. Am considerat ca eu impreuna cu D-zeu facem echipa foarte buna, doar ca simt in mijlocul acelui leap of faith D-zeu a uitat de mine. Iar viteza cu care se produce caderea e inspaimantatoare. Astept cu interes sfatul tau! Multumesc

  86. Am urmărit cu mare interes până acum primele două lecţii şi am lecturat aceste două acte. Mă regăsesc în relatările dvs. în ceea ce priveşte zbaterea, dorinţa de a ieşi la „lumina”, de a-mi găsi adevăratul drum în viaţă şi neputinţa de a reuşi. Aţi reuşit să mă faceţi să cred că va veni şi pentru mine ziua când voi şti exact în ce direcţie vreau să mă îndrept.
    Cred că relatarea dvs. din actului al doilea s-ar putea încheia cu un citat din finalul poveştii „Gazda norocului” de Petre Ispirescu: „… când răul trece peste măsura firii, să te aştepţi la bine”.

  87. Interesantă povestea ta!
    Am să-ți scriu intr-o zi povestea vieți mele, cum am pierdut totul după 40 ani de căsătorie si cum in doi ani am refăcut totul mai mult chiar.
    Te citesc din 2012. Ne auzim.

  88. I just couldn’t depart your web site before suggesting that I really enjoyed the standard info a person provide for your visitors? Is gonna be back often in order to check up on new posts

Lasă un răspuns

PERA NOVACOVICI

Sunt psiholog și scriitor, dar expertiza mea cea mai importantă este că am învățat și experimentat tot ce mi s-a părut mai dificil.

Niciun obstacol nu a fost prea mare ca să-l încerc, și nu ar trebui să fie nici pentru tine.

  • Înveți să îți exploatezi calitățile reale, să fii autentic și să faci oamenii să te iubeasca (la nivel personal dar și profesional)
  • Îți voi oferi materiale de dezvoltare personală pe care le-am pregătit timp de 10 ani!
  • Îți îmbunătățești rezultatele legate de bani, sănătate și relații;
  • Descoperi un mod interactiv și distractiv de a-ți crea stilul de viață pe care ți-l dorești;
  • Urmezi pași simpli pentru a-ți crește încrederea în tine;

SUNTEM DUSI PE UN DRUM GRESIT O VIATA INTREAGA

Dezvolta-ti personalitatea pentru a reusi in felul tau.

CATEGORII

Mulțumesc că te-ai abonat!

Verifică inboxul, te așteaptă primele materiale acolo.