Introdu e-mail-ul și te voi învăța, printr-un mini curs de 8 lecții, cum să îți descoperi vocația!
*Prin abonarea la newsletter îți exprimi acordul de a folosi datele tale pentru a putea comunica cu tine și accepți termenii și condițiile noastre. Informațiile tale nu vor fi niciodată distribuite unor terți.
articol
Ce spun ceilalţi despre tine?

Privind în urmă, îmi dau seama cât de multă influenţă a avut lumea exterioară asupra mea. Până la un anumit punct e normal şi firesc. Eşti copil, trebuie să fii iniţiat în obiceiurile şi cultura în care te-ai născut, în care vei creşte, te vei dezvolta şi îţi vei ocupa locul.

Trebuie să primeşti o educaţie de bază pentru a putea să te educi, dezvolţi și singur apoi.

Scopul părinţilor, al educaţiei, al societăţii şi al mediului în care o persoană tânără creşte şi se dezvoltă, trebuie să fie unul singur:

Pregătirea fiinţei respective pentru o existenţă liberă şi independentă.

Realitatea însă ne arată cu totul altceva.

Părinţii îşi supraprotejează sau neglijează copii, şi sub pretextul iubirii părinteşti le răpesc toate abilităţile de a se descurca singuri în viaţă.

Mediul te acceptă cât timp nu eşti prea ambiţios şi de succes. Apoi egoismul şi invidia celor din jur îşi fac simţită prezenţa.

Societatea bagă în instituţii nebunii şi handicapaţii. De partea celalată, supradotaţii sunt ignoraţi. Mediocritatea este dusă la rang de virtute. Mai mult, prin tv şi mass media ţi se spune ce să mănânci, cum să te îmbraci, ce înseamnă succes. Adică eşti tratat ca o oaie proastă care nu poate să îşi ia propriile decizii şi care nu simte ce trebuie să facă, ci are nevoie să fie dresată şi condusă.

E un paradox cu prietenii. Cine se aseamănă se adună şi un idiot preferă compania altui idiot în dauna tuturor geniilor la un loc.

Dacă vrei să evoluezi, singurii prieteni pe care este bine să îi ai sunt cei care evoluează odată cu tine. Pentru că dacă ei rămân pe loc, devin o povară şi nu te poţi ajuta nici pe tine şi nici pe ei. Ideal este să îţi faci prieteni mai educaţi, mai de succes, mai buni decât tine. Pentru că vei învăța de la ei. Întrebarea este însă, Ei vor să fie prieteni cu tine? Aici intervine caracterul şi personalitatea ta. Ce fel de om eşti va determina ce fel de oameni vor dori să fie alături de tine.

Să luăm un pic categoriile de mai sus şi să vedem de ce nu e bine să asculţi de cei din jur, şi de ce cei din jur NU SUNT CAPABILI să îţi spună ce şi cum să faci, să trăieşti şi ce să îţi doreşti.

Părinţii

O greşeală mare pe care părinţii o fac este supraprotejarea. Intenţiile lor sunt bune, însă şi drumul spre iad e pavat cu intenţii bune. Ei îşi iubesc copii şi vor să le uşureze cât mai mult misiunea. Însă ce se întâmplă dacă creşti un câine sau o pisică în casă, îl hrăneşti numai cu mâncare de la magazin, îl dezmierzi şi apoi într-o zi îl pierzi şi animalul rămâne singur.

Cu toate simţurile atrofiate, nu ştie să îşi procure singur hrana, nu se poate apăra de alte animale pentru că nu s-a bătut în viaţa lui, simte că lumea e prea mare şi are un singur destin.

CEL DE VICTIMĂ.

La fel e şi cu oamenii astăzi. Priveşte o clipă în jur. Uită-te la televizor, uită-te la vecinii tăi. E PLIN DE VICTIME. Guvernul e de vină. Soarta e de vină. Nu am noroc în viaţă. Am fost păcălit. România e o ţară de rahat. Nimeni nu mă ajută etc, etc ,etc .

E plin de oameni care se văd ca niște suflete nevinovate prinse într-o lume mare şi rea.

Toate astea pleacă de la părinţi. Pentru că în loc să îşi educe copii să lupte în viaţă, să ştie că orice problemă apare, există soluţii chiar dacă de multe ori nu sunt soluţii instant sau uşoare, în loc să îi crească în spiritul „ce semeni, aduni” şi " viaţa e o luptă", părinţii de multe ori, fără să vrea, le taie creanga de sub picioare propriilor copii.

Bunicul meu a făcut parte din orchestra Operei. Dar s-a gândit să îl facă pe taică-miu inginer. A eşuat. S-a lăsat după primul an de facultate pentru că pur şi simplu NU ÎI PLĂCEA.  Apoi, s-au gândit să mă facă pe mine inginer. Eu am fost mai fraier şi am făcut 5 ani. M-am trezit greu şi am mers la psihologie. Mă uit în urmă şi văd că membrii familiei au impresia că dacă ei nu au reuşit să facă ceva, trebuie să te chinuie pe tine să le continui rahaturile.

De acum încolo, dacă cineva din familia ta se trezeşte complexat de propriile nerealizări şi începe să îţi ţină teorii despre ce ar trebui TU să faci ÎN viaţă şi CU VIAŢA ta, spune-i aşa:

"FĂ TU!”

Acum ştiu sigur, că nu e nimeni altcineva în afară de tine care să înţeleagă cu adevărat şi să simtă ce e bine pentru propria ta persoană. Orice vis ai, orice vrei să realizezi, aruncă-te cu entuziasm. E viaţa ta, e trupul, mintea şi sufletul tău. Indiferent ce alegi să faci, chiar dacă eşuezi, ai mulţumirea că ai încercat şi a fost decizia ta, nu decizia altora pentru tine.

Dar din experienţă ştiu că dacă vrei ceva foarte mult, eşecurile sunt doar lecţii din care înveţi şi te ambiţionează şi perseverând, e doar o problemă de timp înainte să ai ce îţi doreşti.

Colegi de şcoală/lucru

La curtea regilor din antichitate, bufonii erau singurii care aveau voie să îi spună direct şi pe faţă regelui tot ce credeau. Dacă altcineva îndrăznea să aibe un moment de sinceritate, risca să fie executat.

Astăzi, într-un grup de oameni, dacă eşti comic, mediocru şi în nota generală a grupului, îţi poţi permite să spui prostii, lumea se va distra.

Dacă însă ai succes mai mult decât cei din jur, îţi faci duşmani de moarte dacă le atragi atenţia că sunt leneşi, mediocri şi aşa or să moară.

În domeniul tău de activitate, dacă eşti cel mai bun, răpeşti tuturor celorlalţi dreptul de a fi ei cei mai buni. În lumea asta, doar cei mai buni sunt ţinuţi minte. Toţi ar vrea să fie măcar o clipă numărul 1. Însă foarte puţini reuşesc. Toată munca mea este destinată oamenilor care au curaj să îşi urmeze visele, lupta pentru ele, suferă eşecuri cu zâmbetul pe buze şi se aruncă în luptă din nou. Eu cred în potenţialul oamenilor şi încerc să îi încurajez şi să le ofer tehnici sau unelte care mie mi-au folosit enorm. Şi eu mă educ şi învăţ continuu.

De asta vreau să te pregătesc pentru ce urmează. Dacă vei fi cel mai bun în orice domeniu vrei tu, colegii tăi te vor invidia. Indiferent că eşti la şcoală, facultate, ai un loc de muncă sau ai o afacere, tot timpul va fi concurenţă. Asta e firea umană. Lupta pentru supravieţuire şi pentru a fi cel mai bun. Studiez psihologia de mulți ani deja şi cunosc multe aspecte ale naturii umane. Şi luminoase şi întunecate. Şi îţi spun doar atât:

"Afişat într-un anume fel, succesul personal poate face să turbeze de invidie până şi un măgar” Arthur Schopenhauer

Prietenii

Există oameni, foarte puţini la număr, pe care îi ştii de multă vreme şi cu care ai depăşit încercări şi ai creat o legătură indestructibilă. Oameni pe care poţi să îi înjuri în faţă şi să râdeți împreună. Oameni cărora le spui „Câţi bani ai la tine? Dă-i încoace că îmi trebuie”. Oameni la care mergi la 3 dimineața şi îi trezeşti din somn şi care îţi spun „Hai intră mai repede că mor de somn”. Oameni care ar face orice pentru tine şi tu ai face orice pentru ei la rândul tău. Fraţi şi surori din părinţi diferiţi.

Aceşti oameni se cheamă PRIETENI ADEVĂRAŢI.

Caracteristica principală a unui prieten adevărat este că nu te judecă, te acceptă, şi NU ARE IMPRESIA CĂ ŞTIE EL CE E MAI BINE PENTRU TINE. Are încredere că orice faci tu în viaţă e important pentru tine şi respectă asta şi te încurajează, chiar te ajută în mod dezinteresat.

Aşa cum am spus, aceşti oameni sunt foarte rari.

Există în schimb încă o pătură socială care nemeritat poartă numele de "prieteni”. Acea pătură socială se cheamă "anturaj” şi nu are nimic de-aface cu prietenia.

E adevărat, sunt valori comune pe care anturajul le împărtăşeşte. Asta aduce oamenii împreună. Dar în anturaj se respectă aceleaşi legi ca în natură. Cei mai puternici supravieţuiesc, cei slabi sunt înlăturaţi. S-ar putea să ai un prieten sau doi în anturaj, dar nu e condiţie obligatorie. Ai mare grijă să nu îţi confunzi anturajul cu prietenia. Sunt lucruri total diferite, şi vei simţi asta pe pielea ta de fiecare dată când există un interes la mijloc. Atunci ai să simţi cât de puţin le pasă celorlalţi din anturaj de ceilalţi membri ai grupului.

În anturaj vei fi supus judecăţii grupului. E foarte important să nu laşi valorile tale principale să fie corupte de anturaj.

Dacă tu vrei să faci ceva diferit în viaţă nu face greşeala să pleci urechea la părerea anturajului. Vei sfârşi rău. Sunt mulţi care sub emoţia şi entuziasmul momentului au jucat după cum le-a cântat anturajul şi au sfârşit rău.

Alcoolici, oameni care au pierdut tot la jocuri de noroc, tineri în puşcărie pentru droguri şi alte infracţiuni, oameni care le 30 de ani nu au nici o realizare şi umplu barurile de la 10 dimineaţa, oameni care au abandonat şcoala şi lucrează ca muncitori necalificaţi, oameni care îşi fac credite pentru haine şi telefoane mobile doar ca să plătească 10 ani pentru obiecte care nu le mai folosesc într-un an.

Pot umple o carte doar cu poveşti despre oameni care au rămas să-şi sugă degetul după ce s-au ratat pentru că au fost seduşi de mirajul pe care îl oferă anturajul.

Dacă ţie nu îţi pasă de tine, FII SIGUR că nimănui nu îi va păsa mai mult.

Societatea prin miljoacele mass media.

Există oameni slabi psihic. Există oameni care mor de frică. Există oameni care sunt pierduţi dacă nu le spune cineva ce să facă şi cum anume să o facă. Există sclavi moderni. Există turme de oameni aşa cum există turme de oi.

Pentru toţi aceştia, există televizorul. Autoritatea supremă.

Aşa cum părinţii îşi distrug fără să vrea copii că sunt năpădiţi de prea multe bune intenţii, la fel televizorul distruge personalităţi în formare. Cei care fac emisiunile de la televizor sunt şi ei doar nişte simpli oameni. NU AU DE UNDE să ştie ce te face pe tine fericit, mulţumit, împlinit. Televizorul trăieşte având audienţă, şi pentru audienţă se adresează maselor, adică mediocrităţii. Dacă tu ţinteşti sus în viaţă, vrei să excelezi în orice domeniu, televizorul e ultimul loc unde vei primi o mână de ajutor.

Internetul e salvarea. Nu ştiu pentru cât timp internetul va fi neutru şi vei putea să îţi selectezi informaţia liber şi necenzurat, dar cât timp ai oportunitate asta, foloseşte-o la maxim.

Concluzia?

Nu e nimeni care să te înţeleagă la fel de bine pe cât te înţelegi tu. Aşadar, e bine să asculţi păreri diverse, să primeşti feedback. Dar la sfârşit, tu eşti singurul care trebuie să ia deciziile privitoare la viaţa ta. Învaţă-te de pe acum să iei deciziile ce te privesc. Dacă faci ce vor alţii pentru tine, vei avea ce vor alţii pentru tine. Iar "ALŢII” indiferent cine sunt aceştia, vor ce e mai bun PENTRU EI şi nu pentru tine. E firesc. E în natura umană. Toţi vrem ce e mai bun.

Tu dacă vrei ce e mai bun, trebuie să înveţi să iei. Nimeni nu îţi va face cadouri.

În cartea Impulsul pentru vocația ta am dezvoltat pe larg acest subiect, cu pași de acțiune.

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

Distribuie acest articol pe reteaua ta preferata de socializare
COMENTARII
Intră în discuție. Lasă mesajul tău mai rapid cu contul de social media.

Termeni și condiții