Introdu e-mail-ul și te voi învăța, printr-un mini curs de 8 lecții, cum să îți descoperi vocația!
*Prin abonarea la newsletter îți exprimi acordul de a folosi datele tale pentru a putea comunica cu tine și accepți termenii și condițiile noastre. Informațiile tale nu vor fi niciodată distribuite unor terți.
articol
Cel ursit să fie slugă

Unii oameni, în agitaţia şi dorinţa lor de a-şi construi o lume în care niciun pericol exterior nu îi poate atinge, îşi construiesc ziduri de apărare exagerat de înalte şi groase împotriva lumii exterioare, împotriva oamenilor noi, a locurilor noi, a experienţelor de tot felul şi îşi lasă lumea interioară goală şi rece, moartă. Aici începe apatia și amărăciunea să îşi facă munca.

Voinţa era ţinta principala a acestei amărăciuni (Vitriol, cum îi spunea dr. Igor). Oamenii atacaţi de această boală încep să îşi piardă orice dorinţă, şi, în câţiva ani, devin incapabili să îşi părăsească lumea pentru care au cheltuit resurse uriaşe de energie pentru a o construi cu zidurile inexpugnabile şi pentru a-şi construi propria realitate .

Pentru a limita atacurile externe, au limitat intenţionat şi creşterea interioară. Au continuat să meargă la muncă, să se uite la televizor, să facă copii, să se plângă de vreme şi de trafic, dar fără să aibă vreo emoţie în mod deosebit pentru că până la urmă, totul este sigur şi sub control.

Marea problemă cu otrăvirea cu amărăciune era că şi celelalte trăiri umane - ura, iubirea, disperarea, entuziasmul, curiozitatea au încetat să se manifeste. După o vreme, persoana plină de amărăciune nu mai simţea niciun fel de dorinţă. De asmenea, acestor oameni le lipsea voinţa de a trăi sau de a muri. - Paulo Coelho, Veronica s-a hotărât să moară( pag. 90-91)

Depresia clinică este o stare mentală de tristețe/amărăciune care persistă pe perioade îndelungate.

Dacă te duci la doctor şi îţi vede simptomele depresiei, îţi dă pastile care să îţi inhibe emoţiile de tristeţe şi amărăciune.

Problema cu aceste medicamente este că ele nu ştiu să inhibe anumite emoţii ci le inhibă pe toate.

Astfel, luând pastile pentru a trata emoţiile negative, nu le mai poţi trăi nici pe cele pozitive.

Astfel devii o legumă, un zombie.

Când îţi antrenezi muşchiul pentru a creşte, fibra musculară se rupe şi ai febră musculară. Când nu este antrenat, muşchiul se atrofiază. Spiritul funcţionează la fel. Dacă te doare, înseamnă că eşti în creştere. Dacă nu simţi nimic, eşti pe moarte. Nu te teme când te doare. Teme-te când nu simţi nimic.

Cu toţii ne dorim să fim fericiţi însă nu există fericire şi împlinire fără evoluţie.

Pentru a evolua e important să trăim experienţe şi aşa cum pe spectrul culorilor există culori calde şi reci, aşa cum există sunete înalte şi joase, la fel şi în trăirile umane, există emoţii negative şi emoţii pozitive.

Nu poţi compune o simfonie doar cu note înalte şi nu poţi vedea frumuseţile lumii, adevărurile lumii, doar în culori calde.

La fel, nu poţi construi o viaţă de om doar cu emoţii pozitive.

Oamenii nu vor emoţiile negative şi fac tot posibilul să scape de ele. Şi atunci bagă droguri în ei, legale sau ilegale, substanţe care să le amorţească simţurile doar pentru că ei nu vor mai simţi nimic.

Iar unii din aceşti oameni, săracii, nu au avut ocazia să îşi dea seama că o trăire pozitivă bate la fund zece trăiri negative şi că merită oricâte trăiri negative pentru ca o dată să simţi trăirea pozitivă.

Merită să fii părăsit sau să fii dezamăgit în dragoste de zece ori, ca să trăieşti o iubire din toată inima?

Merită să schimbi zece slujbe care te consumă şi stresează ca să găseşti o activitate care să te facă fericit pentru tot restul vieţii?

Merită să călătoreşti în zece locuri care te plictisesc sau îngrozesc pentru a găsi Paradisul pe pământ?

Pentru a atinge împlinirea trebuie să cunoaştem lumea şi viaţa şi să facem apoi, în cunoştinţă de cauză, cele mai bune alegeri pentru noi.

Iar în acest proces de cunoaştere ne vom lovi, ne vom impedica, vom rămâne cu cicatrici.

Şi ce dacă? Suntem vii şi uneori viaţa doare. Dar nu suntem laşi şi nu ne lăsăm doborâţi!

Spunem ca şi Coşbuc în poezia pentru Libertate:

Nu cătăm noi adapost

Nici în milă, nici în rugă;

Asta cear-o de la voi

Cel ursit să fie slugă

Dar n-o cereți de la noi!

Vom răbda, privind în față

Orișicui, și-a orice chin,

Că noi știm că-i multă viața

Și în noi, și-n cei ce vin.

Aşadar să nu ne temem de dureri, ele sunt prevestitoarele unor vremuri mai bune. Durerile sufleteşti ne spun că acum suntem în plin antrenament, că mușchiul creşte şi devenim mai puternici.

Şi întotdeauna noaptea e cea mai neagră înainte de ivirea zorilor.

Să ne temem de alienare, de uitare şi de apatie.

Să ne temem de dorinţa de a ne bloca orice trăiri pentru că atunci suntem ca şi morţi.

Aşadar, nu există fericire şi împlinire fără evoluţie.

În acelaşi timp, nu există evoluţie şi creştere fără experienţe mai multe rele în cantitate dar şi foarte bune în calitate şi merită oricâte experienţe negative pentru a trăi odată o stare de spirit superioară.

Pe de altă parte, nu poate există evoluţie fără libertate.

Dacă nu sunt liber să îmi trăiesc experienţele, să îmi aleg calea, să decid ce vreau să fac eu cu viaţa mea, nu pot să evoluez şi deci nu pot să sper la fericire şi împlinire.

Secretul fericirii stă în LIBERTATE.

Libertatea - cea dintai dintre valorile umane

Nu există evoluţie fără libertate. Nu există fericire şi împlinire fără evoluţie.

Dacă nu ai evolua, nu ai şti să vorbeşti, să mergi pe cele două picioare ale tale sau să scrii şi să citeşti.

Dacă la început, evoluţia ţine destul de mult de lumea exterioară, de corpul nostru fizic, pe măsură ce trec anii din viaţa noastră, evoluţia devine mai subtilă.

Începem să ne dezvoltăm trăsături interioare de tot felul. Bunătatea, perseverenţa, încrederea în sine, creativitatea, iubirea, acceptarea, calmul şi multe alte trăsături ce ne duc la împlinire şi fericire.

Problema e că oamenii nu vor libertatea. Pentru mulţi e o povară.

”Sunt douăzeci de ani de când mi-ai dat

Povara asta care-i spune libertate

Îmi pare rău că atunci nu te-am rugat

Să-mi dai şi un salahor. S-o ducă el în spate”...de Iurie Osoianu

Dacă sunt liber, atunci trebuie să îmi asum şi responsabilitatea. Dacă sunt liber, înseamnă că dacă mă mişc în stânga mă duc în stânga, dacă mă mişc în dreapta mă duc în dreapta şi dacă stau pe loc nu mă mişc niciunde.

Dacă sunt liber, înseamnă că voi culege ceea ce am semănat şi DOAR ceea ce am semănat.

Dacă sunt liber, înseamnă că evoluez atunci când fac ceva pentru asta şi stagnez când nu fac nimic.

Când sunt liber, ceea ce am şi ce sunt este o consecinţă a fiecărei acţiuni ale mele.

Din această cauză, când sunt liber, trebuie să fiu atent permanent la ceea ce se întâmplă în jurul meu, să fiu ”treaz” şi să fac alegeri cât mai bune.

Asta pentru unii poate fi obositor.

De aceea, unii preferă să nu fie liberi ci să fie sclavi.

”Cel mai bun sclav este cel care se crede liber„ - Johann von Goethe

Ești sclavul programării sociale

Cineva ţi-a spus ceea ce e bine pentru tine, ceea ce ar fi recomandabil şi cum ar trebui să fii şi să te comporţi. Azi, nu îţi pui întrebări legate de ce e bine sau nu. Ci crezi că ştii pentru că o voce din capul tău are grijă să îţi repete ce e bine şi ce e rău. Doar că acea voce nu îţi aparţine. Este doar un ecou al altor voci care ţi-au repetat de atât de multe ori aceleaşi lucruri, încât acum le crezi ale tale.

Cine ţi-a spus că e bine să mergi la şcoală, să iei note mari ca să ai viitorul asigurat? Tu crezi asta? Experienţa ta ce îţi spune? Te va salva şcoala, lucrările de control şi diplomele, de problemele vieţii? Îţi va aduce şcoala ceea ce vrei de la viaţă? Cine ţi-a spus că ”trebuie” să mergi la şcoală, ce fel de viaţă are? Ce a făcut el cu şcoala?

Ești sclavul speciei tale

Natura te face să te îndrăgosteşti când consideră că genele tale sunt compatibile cu ale altei persoane şi vrea să faceţi un copil împreună pentru că ar fi o combinaţie bună. Pentru asta, eliberează o serie de hormoni care te fac să simţi că persoana din faţa ta este „unică” persoana specială şi potrivită pentru tine din toate persoanele din lume, şi că dacă reuşeşti să o ţii aproape de tine pe acea persoană, fericirea personală îţi este asigurată.

Anii trec, te căsătoreşti, faci copii. Şi apoi te îndrăgosteşti de altcineva. Pentru că natura are scopul ei. Nu o interesează drama vieţii tale personale, că poate copiii au nevoie de tine sau că partenerul nu se va descurca singur. Natura vrea să perpetueze specia şi tu eşti sclavul ei.

Deciziile ”pe viaţă” luate din cauza îndrăgostirii temporare sunt cauza numărul unu pentru dramele umane. Şi asta pentru că omul nu este propriul sau stăpân ci este sclavul unor forţe ce îl depăşesc.

Ești sclavul propriilor tale trăiri, gânduri și emoții

Când ai un viciu şi îţi spui că te poţi lăsa oricând dar nu vrei, te asigur că nu poţi să te laşi. Când ai convingeri limitative care te opresc din iniţiativă şi din acţiune, care îţi spun ”nu încerca, nu se poate, te faci de râs” eşti sclavul propriei tale minţi.

Tu poţi să îţi propui orice, nimic nu te opreşte. De ce îţi propui puţin? De ce ai gânduri limitative şi emoţii distructive?

Pentru că nu eşti propriul tău stăpân şi o forţă mai puternică te ”posedă”.

Oamenii pierd libertatea pentru că preferă sentimentul siguranţei în dauna adevărului. Când preferi siguranţa în dauna libertăţii, laşi frâiele şi responsabilităţile în mâinile altui om sau a altor forţe care crezi că îţi vor oferi siguranţă.

Tu nu te lupţi doar cu lumea exterioară, cu societatea, cu specia, ci şi cu părţi semnificative din tine însuţi.

Există doar o parte mică din tine care poate fi numită pe bună dreptate, comoara ta. Îngrijeşte şi iubeşte această parte din tine, căci dacă e să te salvezi, doar prin valorificarea acestei comori vei reuşi.

”Şi cel mai important, gândeşte limpede, ai încredere în vocea ta interioară care îţi spune ce e bine pentru tine. Tu îţi ţii viaţa în propriile mâini, nu o încredinţa nimănui” - Wilhelm Reich

Sincer cu tine însuți

Primul pas spre redobândirea libertăţii noastre, este să fim sinceri cu noi înşine. Ceea ce nu este uşor deloc.

Pentru a fi sincer cu tine pentru a te elibera înseamnă să trăieşti fără plasă de siguranţă şi oamenii slabi nu pot să trăiască fără plasă de siguranţă.

Să fii sincer cu tine pentru a fi liber, poate înseamnă să pleci dintr-o relaţie comodă, să renunţi la o slujbă ce nu te împlineşte sau să călătoreşti într-o altă parte a lumii.

Viaţa din fericire are felul ei de a ne oferi greutăţi şi întâmplări care ne obligă, oricât de tare am evita, să ne privim aşa cum suntem şi să ne recunoaştem dorinţele reale şi propriul nostru adevăr.

Personalitatea alfa este omul care tinde permanent spre creştere şi evoluţie şi care mai devreme sau mai târziu are sănătate, bani, iubire, vocaţie, şi — mai presus de toate — un spirit de învingător.

Pentru a te ajuta să devii o personalitate alfa am pentru tine cartea Ghidul personalității alfa - pentru lideri născuți din focul acțiunii.

Aş vrea să îmi laşi un comentariu sub articol, în care îmi răspunzi la întrebarea următoare:

Care este o schimbare pe care aş face-o în viaţa mea dacă mi-aş respecta adevărul meu interior?

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

Distribuie acest articol pe reteaua ta preferata de socializare
COMENTARII
Intră în discuție. Lasă mesajul tău mai rapid cu contul de social media.

Termeni și condiții