Introdu e-mail-ul și te voi învăța, printr-un mini curs de 8 lecții, cum să îți descoperi vocația!
*Prin abonarea la newsletter îți exprimi acordul de a folosi datele tale pentru a putea comunica cu tine și accepți termenii și condițiile noastre. Informațiile tale nu vor fi niciodată distribuite unor terți.
articol
Cum să câștigi războiul ce se duce împotriva ta

Tradiția înrobește mintea. Metodele clasice și tradiția fac mintea un sclav. Tu nu mai ești un individ, ci un simplu produs. Mintea ta este rezultatul a o mie de zile de ieri. ~Bruce Lee

Ceea ce urmează să îţi spun poate fi cu uşurinţă asociat cu scenariul filmului Matrix, doar că vei vedea că cifrele arată că Matrix este o realitate pe care noi o trăim în acest moment.

Există un război al omului împotriva omului în acest moment.

Industria alimentară duce un război împotriva ta

„Supraponderea şi obezitatea împreună afectează cam 73% din populaţia adultă a României. Obezitatea este prezentă cam în 36% din cazuri, iar supraponderea – în 37% din cazuri. Acestea sunt datele preliminarii ale unui studiu condus de Societatea Română de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice“, potrivit profesorului doctor Nicolae Hâncu, preşedintele Federaţiei Române de Diabet.

Deşi în prezent nu există statistici clare privind obezitatea la copii, cabinetele nutriţioniştilor sunt mereu pline. Potrivit nutriţionistului comportamental Anamaria Iulian, din Bucureşti, cel mai frecvent ajung la cabinet adolescenţi de 15 ani care cântăresc în jur de 100 de kilograme. „Limitele maxime au fost la 10 ani 120 de kilograme, şi la 19 ani – 170 de kilograme. Asta am tratat eu“, spune specialista.

Sursa: adev.ro/myzrhf

Zici că nu e real la prima vedere. 2 din 3 români adulţi au grăsime mai multă decât ar fi normal pe corp. O treime au foarte multă.

Grăsimea în plus pe corp este o problemă pentru stima şi încrederea în sine – este o problemă de ordin estetic; energia de care dispui pentru a munci la visurile şi obiectivele tale este redusă drastic, stările tale emoţionale sunt grav dereglate pentru că hormonii din corp o iau razna şi obezitatea vine la pachet cu depresia, dificultatea de a găsi parteneri de cuplu şi dificultatea de a face sex în poziţii normale (plus riscul să îţi striveşti partenerul) .

Dar astea sunt problemele MINORE.

Problemele majore sunt că pur și simplu grăsimea ucide – diabet, cancer și boli de inimă.

Cine e de vină?

Păi omul, pentru ce bagă în el. Dar și industria alimentară care, alergând după profit, îi pune lături pe masă și le vinde drept hrană.

În disperare, omul bolnav fizic pentru că s-a otrăvit lent luni și ani de zile cu otravă pe post de mâncare, se întoarce spre industria farmaceutică.

Industria farmaceutică duce un război împotriva ta

„Eu îţi mulţumesc, nu am terminat încă de citit nici Ghidul Personalității Alfa, de când te cunosc nu mai iau pastile şi mi-e MULT mai bine. Cred că asta spune tot. Toate cele bune şi concediu plăcut la Straja.” - Ana

Mi-aş dori ca rândurile următoare să nu fie percepute ca un atac la adresa doctorilor pe care îi respect maxim şi cred că oamenii din sistem, în marea lor majoritate, sunt acolo din buna intenţie de a-şi ajuta semenii.

Gunoaiele aici sunt vârfurile din industria farmaceutică care cumpără profesorii din facultăţile de medicină şi, care cu bună ştiinţă, sabotează însăşi viitorii doctori, învăţându-i că îndopatul cu pastile este soluţia la orice problemă ai.

Te doare un deget? Prescriem pastile.

Te doare burta? Pastile.

Te doare în cot? Pastile.

Mai rău, să te ferească sfântul să ceri pastile pentru aparentele probleme psihologice pe care le-ai putea avea. Dacă mergi la psihiatru, nenea ăla îţi va da, evident, PASTILE.

Acum, dacă tu suferi să zicem de o depresie, nenea psihiatru îţi va da pastile ca să nu mai fii necăjit.

Problema cu pastilele astea este că ele într-adevăr inhibă emoţiile negative. Dar le inhibă şi pe cele POZITIVE.

Cu alte cuvinte, tu nu mai simţi nimic. Dar NIMIC. Asta e soluţia pe care o primeşti – să nu mai simţi absolut nimic. Nu mai simţi tristeţe, supărare şi furie. Dar nu mai simţi nici bucurie, entuziasm sau iubire.

Treaba cu depresia sau supărările e că ele sunt un semnal de alarmă că mergi pe un drum greşit. Această durere emoţională şi sufletească te va face să meditezi în bârlogul tău şi să încerci să îţi dai seama ce anume faci greşit şi chiar ai şansa să şi ieşi din această stare, luând decizii mai bune decât până acum.

Dar dacă tu iei aceste pastile şi nu mai simţi nimic, ai pierdut şansa să descoperi ce poţi corecta pentru a fi mai bine în mod NATURAL.

Deci, industria alimentară te otrăveşte lent până când faci, de dorit, o boală cronică; adică o boală care nu se va mai vindeca de tot niciodată şi pentru care ai nevoie permanent de pastile de la industria farmaceutică.

Şi orice pasionat de marketing ştie că abonamentul plătit lunar este printre cele mai bune afaceri pe care ţi le-ai putea dori.

O boală cronică nu este altceva decât abonament pe viaţă la pastile.

Şi dacă totuşi iubeşti din toată inima doctorii şi pastilele şi îmi vei spune că atunci când sunt bolnav, nenea doctorul mă face bine şi trebuie să spun saru'-mâna, vreau să îţi spun că treaba doctorului ar trebui să fie să PREVINĂ boala, nu să o trateze.

Aşadar, mulţumesc lui nenea doctorul că nu mă lasă să crap atunci când sunt bolnav, deşi am vaga presimţire că sistemul (şi nu omul) nu te vrea mort pentru că eşti mai folositor dacă eşti semi-viu şi încă produci bani ca să mai cotizezi.

Şi dacă asta sună deplasat, îndrăzneşte să fii bolnav fără bani în buzunar. Te provoc!

Boooon.

Sistemul educațional duce un război împotriva ta.

Am scris doar eu singur vreo 2 cărţi dacă adun toate articolele despre sistemul educaţional.

Sistemul educaţional de stat din întreaga lume, şi cu atât mai mult în România, este profund dăunător. Apărătorii lui vor spune că fără sistemul educaţional de stat nu ştii să scrii şi să citeşti.

Bine bă, dar 12 ani de stat în bancă de la 8 la 14 zilnic de luni până vineri ca să învăţ, să scriu şi să citesc? Tinerii au energie fizică imensă, mai ales între 9 şi 21 de ani şi exact aceştia sunt anii în care tinerii sunt puşi ca nişte sclavi obedienţi în bănci, 6-7 ore pe zi minim.

Şi apoi profesorii se miră că tinerii explodează.

Păi e normal. Sunt tineri, au energie şi sunt obligaţi să stea în CUŞCĂ.

Şi din nou, asta e problema cea mai mică.

Problema cea mare este că: să mă bată ZEII dacă eu am întâlnit vreun absolvent de liceu sau facultate COMPETENT – capabil să îşi poată câştiga singur pita. Studenţii care intră în câmpul muncii pe domeniul lor de specializare şi care ajung să aibă o viaţă fericită aşa cum au visat, sunt rare şi exotice EXCEPŢII.

Asta e tot ce poate sistemul educaţional? Rolul lui, de vreo o sută de ani, este să pregătească tinerii pentru a fi obedienţi şi să îi obişnuiască cu ziua de lucru de 8 ore. Nu ai să vezi milionari în lume spunând că datorează sistemului educaţional succesul. În schimb vei vedea marea majoritate a oamenilor de succes punând accent pe autoeducaţie şi dezvoltare personală.

Aşadar.

Mergi la şcoală unde eşti îndobitocit bine de tot, dresat ca să respecţi autoritatea şi să execuţi ordine prin mecanismul de recompensă/pedeapsă.

Apoi eşti îndoctrinat să cauţi un job de la 9 la 17 în care să urci pe o scară ierarhică.

În restul timpului ce faci? Păi îţi cheltui puţinii bani pe care îi ai pe mâncarea-otravă, pe distracţii care te deviază de la şansa de a GÂNDI cu adevărat şi a te trezi. Evident, distracţia este pentru weekend, singurul timp „liber” pe care sclavul îl mai putea avea. Şi ce faci în weekend? Mânci la mall, mâncarea- otravă, şi apoi cheltui restul de bani ca să încerci să te faci cât de cât bine. Şi dacă eşti tânăr şi nu te doboară mâncarea-otravă, are grijă de asta alcoolul de proastă calitate, violenţa din cauza frustrărilor, sentimentul că nu însemni nimic ca şi fiinţă umană dacă nu respecţi standardele imposibile setate de unii sau alţii.

Şi dacă în timpul săptămânii eşti rupt după muncă, cu un salar cât să ajungi de la o lună la alta, mănânci mâncare -otravă pe care ţi-o permiţi şi ce mai rămâne merge pe pastile, a mai rămas un pic din viaţa ta.

WEEKEND-ul.

De asta se ocupă mass-media şi social media.

Mass-media duce un război împotriva ta

După toată spălarea pe creier, cireaşa de pe tort e pusă de autoritatea şi liderii de opinie pe care ar trebui să îi privim ca pe factori de decizie în felul în care e „corect” să ne trăim viaţa şi ce înseamnă să fii „de succes”.

Cum să te îmbraci, cum să te distrezi, ce lucruri să îţi doreşti pentru a avea şi tu „statut social” şi să te respectă toţi ca pe un barosan( dezacord intenţionat :P )

Dincolo de faptul că mass-media trebuie să mănâncă şi gura ei (doar scriind un pic despre sistemul educaţional de stat am devenit retardat şi scriu ca un retardat; dar mai să te afli în el zilnic, ani de zile?) şi reclamele de la Tv sunt plătite de „a ta sinceră” industrie alimentară şi farmaceutică, mass-media face unul din cele mai grave abuzuri asupra ta.

Singura ta armă în războiul ăsta este CREIERUL TĂU.

Şi cea mai preţioasă resursă a creierului tău este PUTEREA de concentrare.

Adică puterea de a mă pune pe un scaun şi să îmi concentrez mintea 1-2-3-20 de ore pe un obiectiv, să lucrez la el şi să obţin rezultatul dorit.

Dar în procesul de îndobitocire, se ocupă ei şi de puterea ta de concentrare. În războiul împotriva ta, este folosit bombardamentul informaţional. Ai telefon, tabletă, laptop, televizor – toate funcţionează în acelaşi timp şi îţi fac creierul praf.

Singura ta salvare de toate aceste asalturi ar putea fi cititul, educaţia şi concentrarea pe obiective şi paşii necesari de acţiune.

Şi ghici ce?

Eşti pe cale să pierzi singura ta armă.

MINTEA TA.

Familia, prietenii și cei mai apropiați oameni din viața ta duc un război împotriva ta.

Părinţii, neamurile şi familia ta aruncă pe tine propriile temeri, nesiguranţe, visuri neîmplinite, te iau de mână şi te împing în direcţiile dorite de ei sub masca grijilor pentru viitorul tău.

Şi ei au fost spălaţi pe creier şi supuşi aceluiaşi proces.

Luptătorii treji în acest război sunt ca şi partizanii – puţini şi duc lupta de gherilă. De cele mai multe ori, vei găsi aliaţi şi prieteni adevăraţi în afara familiei şi a anturajului alături de care ai mers de la început.

Când citeşti rândurile astea ai zice că sunt rânduri desprinse din filmul Matrix.

Dar privește consecințele și realitatea măsurabilă.

Obezitatea este o epidemie mondială.

Bolile datorate stresului ucid mai mulţi oameni într-un an decât toate războaiele şi terorismul în ultimii 10 ani.

Există 3 farmacii pe fiecare stradă, ca norocul.

Capacitatea de menţinere a atenţiei pentru creierul unui om a scăzut de la 40 de minute în 1900 la doar 8 secunde în 2014. Ca şi fapt divers, capacitatea de atenţie a unui pește de acvariu este de 9 (nouă) secunde, cu una mai mult decât al omul modern.

Deci mintea ţi-e asaltată cu stimuli şi nu mai ştii de cap, corpul fizic ţi-e intoxicat zilnic, hormonii stresului fac ravagii şi stările tale emoţionale te duc spre depresie mai degrabă decât spre fericire.

Cum ieși din acest Matrix?

Pasul 1 – întoarce-te cu fața la perete

“Mintea este mai ascuțită și mai atentă în solitudine neîntreruptă. Nu e nevoie de un mare laborator în care să gândești. Originalitatea înflorește în solitudine liberă de influențele externe care vin să ne distrugă mintea creativă. Fii singur, aceasta este secretul oricărei invenții; fii singur, în acel moment se nasc ideile. De aceea foarte multe din miracolele făcute de om au luat naștere în împrejurări modeste” ― Nikola Tesla

Probabil mă vei întreba cum poți să trăiești în solitudine în 2015. Te duci în munți ca să trăiești ca un sihastru?

Nu.

Strategia mea se numește „cu fața la perete”. Este metoda mea de a ieși din Matrix. Întorc spatele tuturor influențelor nefaste și fac tot posibilul să gândesc pentru mine.

IMG_3367

Orice încăpere are 4 pereţi. Alege unul şi spui „ăsta e peretele meu”. Aceasta este staţia de lucru, cartierul tău general, laboratorul tău, lumea ta din care se va naşte o întreagă nouă realitate. Pe peretele din faţă pui panoul visurilor ca să îţi hrăneşti şi educi mintea cu cele mai înalte, importante şi nobile visuri şi idealuri ale tale, pentru care eşti dispus să lupţi şi să faci orice e nevoie.

Pe birou este calculatorul/laptopul tău şi lângă el, cărţile şi agendele tale.

Acestea sunt armele tale în războiul modern din Matrix.

Primul lucru peste care e extrem de important să preiei controlul este propria ta MINTE care ţi-a fost luată ostatecă.

Atenția ta trebuie să se focuseze pe:

- visurile şi obiectivele tale;

- educaţia necesară pentru a face un plan şi a-l executa;

- acţiunea necesară pentru a face pas după pas;

Cine se uită la viaţa mea din exterior, poate mă ştie personal sau din pozele de pe Facebook, mă va vedea cu soţie, 2 câini şi poate în curând copii, cu prieteni şi o echipă minunată care lucrează cot la cot cu mine; mă vede vorbind în public sau la evenimente, mă vede în diverse ipostaze sociale sau la distracţie.

Ceea ce nu se vede din exterior este faptul că în fiecare zi mă pun cu faţa la perete, pun playlist-ul preferat în căşti, umplu cana mea (unii susţin că e găleată) cu ceai verde, citesc, scriu şi visez cu ochii deschişi la o lume mai bună în care sper să îmi aduc şi eu contribuţia.

Mai mult, nu îţi spun amănuntul ăsta ca să îţi arăt ce mari sacrificii fac eu. Sacrificiu ar fi să nu lucrez la ce îmi face cea mai mare plăcere.

Îţi spun acest amănunt ca să înţelegi că în viaţa asta scurtă, nu le poţi face pe toate. De aceea, e foarte important să alegi ce îţi doreşti să faci cel mai mult şi să faci acel lucru.

Ca să te liniştesc, îţi spun că şi eu ies în cluburi, uneori beau mai mult decât e cazul, merg în excursii şi vizitez locuri doar de dragul de a le vedea în viaţa aceasta. Aceste lucruri însă sunt un premiu pe care mi-l ofer pentru o treabă bine făcută.

Adevărul e că îmi petrec multe zile, 8-10 ore pe zi cu faţa la un perete şi nu aş da viaţa mea pentru nicio alta. Citesc şi scriu, mă inspir şi inspir mai departe. Iar când ridic privirea din calculator e panoul visurilor şi obiectivelor ca să ştiu de ce mă trezesc în fiecare dimineaţă.

Mă protejez cât pot de influenţe exterioare care mi-ar consuma aiurea energia sau timpul şi nu mă interesează decât să creez o nouă realitate în care lucrurile sunt aşa cum le visez şi nu aşa cum sunt ele acum.

„Dacă tratezi un om așa cum este el, va rămâne așa cum e. Dar dacă îl tratezi așa cum ar trebui să fie și cum ar putea să fie, el va deveni ceea ce trebuie să fie și ceea ce poate să fie.” - Goethe

Acelaşi lucru este valabil pentru întreaga realitate ce ne înconjoară. Am văzut cum pot schimba realitatea din jurul meu şi să îmi fac cercul meu strâmt o lume mai bună. Şi de atunci am ştiut că misiunea mea este să extind acest cerc atât cât pot de mult şi să inspir alţi oameni să facă la fel.

Pentru că pentru unele lucruri chiar merită să lupţi.

80% din viaţa mea este cu mine însumi. Nu îţi cer asta.

Priveşte la viaţa ta. Cât de multe faci acum?

Cum îţi petreci timpul într-o zi şi cât din acest timp este un timp petrecut cu sens, spre un obiectiv şi scop, făcând paşii unui plan?

E ceva ce m-aş bucura să înţeleagă cât mai mulţi dintre cei care mă citesc.

Nu am experimentat plăcere, satisfacţie, bucurie, împlinire sau fericire mai mare ca şi atunci când mi-am pus un vis sau obiectiv de atins, apoi am făcut planul şi apoi zi de zi, am muncit atât cât am putut ca să mă asigur că nu trece nicio zi fără să fac ceva pentru a atinge scopul.

În unele zile am fost super productiv şi în formă, în altele cu o lipsă totală de chef, m-am târât înspre ziua următoare.

Privind lumea din jur, permanent mi-am pus întrebarea „cum vreau să arate viaţa mea şi cum vreau eu să fiu ca om peste 1, 2, sau 5 ani?”. Este uşor să sacrifici distracţia sau plăcerile de moment care te-ar distrage de la drum când ştii că visul sau obiectivul pe care le vei atinge vor aduce în viaţa ta, pentru tot restul ei, ceva ce nu poate fi obţinut printr-un accident sau noroc sau cumpărat cu o sumă de bani.

Un stil de viaţă, o stare interioară de împlinire, prieteni şi familie, o afacere, un corp sănătos, o carte scrisă şi multe alte lucruri nepreţuite.

Oamenii care au probleme sunt victime sau suferă și vei observa că permanent caută soluţia magică, izbăvirea din suferinţă printr-o întâmplare norocoasă, şi trec astfel 5-10-20 de ani şi ei sunt în aproape acelaşi loc, cu aceleaşi probleme.

Nu ar fi fost mai înţelept să sacrifici 2 ani pentru ca următorii 50 să fie extraordinari?

Acum nu îţi imagina că am făcut materialul de mai sus ca şi un imn dedicat introvertiţilor. Nu e nevoie să îţi petreci 8-10 ore cu faţa la perete, dar te asigur că ai nevoie de câteva ore pe zi pe care să ţi le dedici ţie şi să trăieşti CONŞTIENT – adică treaz,  ştiind ce faci și pentru ce o faci, cum o faci, în cât timp o faci.

Lucrurile de mai sus, dacă te interesează, le găseşti explicate cu lux de amănunte în oricare din cărţile mele.

Mintea omului este făcută să caute recompensă imediată. Cine reuşeşte să amâne recompensa imediată şi să clădească răbdător cu plăcere fiecare zi va ieşi câştigător în această viaţă.

Faţa la perete nu este doar o modalitate de a fi mai productiv şi mai eficient.

Este o extraordinară metaforă.

Refuză să accepţi realitatea aşa cum e ea. E forma cea mai bună de protest împotriva tuturor acelor lucruri care nu ne plac în această lume.

Refuz să particip şi refuz să accept lumea aşa cum e ea. Aleg să lupt şi să schimb lumea, începând cu mine însumi.

Nu mă las absorbit de Matrix şi de turma spălată pe creier şi îmi asum misiunea de a trezi oamenii din somnul conștiinței, începând întotdeauna, cu mine însumi.

Pasul 2  - Combustibilul pentru lupta ta

Următorul pas ar fi să te ocupi de tine pentru a reintra în forma ta cea mai bună. În acest război ești mai folositor în forma ta cea mai bună decât târându-te leșinat.

Omul are 4 mari rezervoare de energie.

- fizică;

- emoțională;

- mentală;

- spirituală;

Dacă nu îţi urmezi vocaţia, atunci te vei dezamăgi pe tine şi nimeni nu îţi va da o medalie pentru asta.

Încercând să nu superi oamenii din jur, nu faci decât să le hrăneşti propriile slăbiciuni. Nu îi trădezi, de fapt, neurmând cu curaj propria ta cale în viaţă?

Crezi că cei din jur au nevoie să fie menajati în zona lor de confort sau au nevoie de exemple de oameni care au îndrăznit să îşi urmeze vocea interioară indiferent de vocea societăţii?

Pe nimeni nu trădăm mai puternic decât pe noi înşine. E o iluzie că poţi dezamăgi pe cei din jur. Fiecare dintre noi se poate dezamăgi doar pe sine, ceilalţi nu au puterea asta asupra noastră.

Fii un exemplu, nu încă o persoană fricoasă. E plin de fricoşi şi de învinşi, lumea nu mai are nevoie de încă unul.

Investeşte în tine şi în evoluţia ta (care vin prin autoeducaţie).

Creşte şi depăşeşte-ţi condiţia de victimă.

Poţi de 100 de ori mai bine de atât.

Fă-ţi treaba cu 100% dedicaţie şi profesionalism, autodepăşeşte-te indiferent de sarcină. Astfel vei fi remarcat rapid şi vei urca în orice ierarhie.

Caută să fii indispensabil şi valoros. Caută să oferi valoare celor din jur, permanent să te întrebi „cum pot să îi fac viaţa mai bună/uşoară celui de lângă mine? Care sunt obiectivele celor din jur şi cum îi pot sprijini să şi le atingă?”

Zi-mi care e planul tău pentru a-ţi trăi viaţa pe care o doreşti? Cum arată viaţa pe care ţi-o doreşti?

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

Distribuie acest articol pe reteaua ta preferata de socializare
COMENTARII
Intră în discuție. Lasă mesajul tău mai rapid cu contul de social media.

Termeni și condiții