Multitasking-ul a esuat.
Oricat de harnici si productivi am fi, la sfarsitul zilei avem mai multe taskuri neterminate si gandul la ele ne omoara.
Nu mai avem timp.
Nu mai avem energie.
Nu mai avem spor.
Si pentru ca traim intr-o lume in care rezultatele si materialul ne definesc, nu mai avem:
- incredere ca putem
- incredere in cine suntem
- incredere in iubire si conexiune umana
Mai mult, chiar noi insine nu mai putem sa ne acceptam pe noi fara sa ne simtim vinovati.
Am ajuns sa nu ne mai placa de noi in timp ce cersim o picatura de acceptare si iubire de la ceilalti.
Urlam in fata celor dragi disperarea noastra:
"Nu ma mai respecti!"
"Nu ma mai admiri"!
"Nu ma mai iubesti!"
"Nu ma accepti nicio clipa asa cum sunt!"
Si desi uneori aceste afirmatii pot fi adevarate, la o examinare mai atenta putem observa ca cei mai duri critici ai nostri, suntem ….chiar noi.
Si cand respectul de sine, iubirea de sine si acceptare de sine dispar, porneste avalansa.
Simtindu-ne nedemeni, nevrednici si nemerituosi in proprii nostri ochi, suntem doar la un pas sa devenim astfel si in ochii celorlalti.
Insasi conceptul de iubire de sine este unul pierdut printre mii de alte concepte.
Ce e aia iubire de sine?
Egoism? Narcisism? Aroganta?
Nici vorba.
Iubirea de sine inseamna sa te comporti si cu tine asa cum te-ai comporta in mod ideal cu cei pe care ii iubesti.
Ti se pare o pretentie exagerata?
Sa iti acorzi putina blandete si tie?
Dar putina toleranta, rabdare si o vorba buna in oglinda?
Sau ti-e teama ca daca nu mai pui biciul pe tine o sa pierzi in cursa contra -cronometru?
Ia gandeste-te putin…
Ce ti-a adus aceasta cursa?
Stiu ce mi-a adus mie:
- Traume
- Dependente
- Stres
- Boala fizica
- Agitatie si anxietate non-stop
Frumoase premii pentru ani si zeci de ani de eforturi.
Ceva trebuie sa se schimbe urgent.
Ceva in felul in care gandim.
Ceva in felul in care traim
Ceva in felul in care ne vedem pe noi insine atunci cand ne privim in oglinda.
Ce facem in 2019 cu ce am invatat de la viata pana acum?
In anul 2019, prioritatea mea este restaurarea starii de bine in viata mea si a comunitatii Alfa.
Nu iluminare ci putina liniste sufleteasca.
Nu genialitate ci obiceiuri sanatoase zilnice.
Nu ultra – performanta ci o productivitate constanta.
Stresul si ingrijorarea permanenta a mentalului nostru inhiba cele mai mari daruri ale noastre:
- Creativitatea
- Starea de flux
- Ideile bune si solutiile ingenioase la probleme
Cum sa scoti raul din radacina si sa te eliberezi de poveri si suferinte
”Tu cand te uiti in oglinda, esti mandru de tine, stii ca ai muncit din greu pentru tot ce ai, insa este o multumire ce vine din mintea ta”, a zis Victoria privindu-ma.
”Te uiti la tine dar tu nu te iubesti pe tine. Nu stii cum.”, a continuat ea.
”La tine totul e mental. Acum a venit vremea sa inveti sa cobori din minte in inima si sa SIMTI iubirea.”
Asta s-a intamplat acum 3 ani si pentru prima oara in viata mea, am inceput sa iau in serios aceasta expresie.
LIPSA IUBIRII DE SINE
Un copil abuzat de parinti nu va inceta sa-si iubeasca parintii. Va inceta sa se iubeasca pe sine” – Shahida Arabi
Cand aveam 9 ani, taica-miu plecand de acasa constant dupa certurile cu mama si mergand la birt sa bea cu prietenii, creierul meu de copil a interpretat foarte simplist realitatea:
”Tata nu ma iubeste deci nu sunt demn de iubire.”
”Sunt un nimeni.”
”Nu sunt vrednic de atentie, nu merit ce au altii, sunt pedepsit de soarta si nu inteleg de ce.”
Si astfel, pentru urmatorii 25 de ani, tatal meu mi-a dat o tema de casa:
Sa caut cu inversunare cel mai pretios lucru din lume: iubirea.
La inceput durerea pe care o simteam in suflet, golul imens interior care se cerea hranit m-a facut sa caut refugiul in primul meu drog disponibil: cartile.
Am citit sute de carti si am devenit atat de bun in a trai povestile incat ore intregi zilnic evadam din realitatea asta in cea a aventurierilor din carti.
Apoi am crescut si la 22 de ani, am avut primul calculator acasa.
Au urmat alti ani in care jocurile si filmele, impreuna cu junk-food ul m-au dus la 28 de ani la obezitate si salbaticire.
Ieseam rar din casa, doar sa merg la facultate si nu aveam anturaje de prieteni, nu mergeam in excursii si nu aveam viata sociala.
Apoi, cu inversunare totala, satul de lumile mele imaginare, am luat cu asalt lumea reala.
Imi doream bani, afaceri si femei iar munca de 14 ore pe zi m-a facut sa-mi pierd iubita, sa ma apuc de baut si sa caut succesul material cu orice pret.
Cea mai mare durere si suferinta a vietii mele a fost ca tot timpul am fost ” dependent” de o substanta sau de un comportament care imi facea viata grea si uneori un iad.
Asta a fost blestemul meu si probabil va trebui sa traiesc cu el pentru tot restul vietii dar ce am descoperit in ultimii ani este un antidot care mi-a facut viata mult mai frumoasa, mai usoara si mai plina de bucurie, iubire si implinire sufleteasca.
Gabor Mate si stiinta stresului.
Exista o lista specifica de 10 traume posibile in copilarie, printre care:
- Abandonul
- Neglijarea ( fizica, emotionala)
- Abuzul ( emotional, fizic, sexual)
- Divortul parintilor
- Violenta in familie
- Saracia
- Cresterea intr-un cartier periculos
- Dependente ( DUH!)
- Tentativa de suicid in familie
- Membru al familei in puscarie
Ghici ce?
Taica-miu a fost dat la o matusa sa il creasca. Asta a nascut o rana de abandon care este specifica dependentilor.
Eu la fel, la 2 ani eram crescut de o baba ce imi dadea sa manc pita cu slanina si apoi ma seda cu somnifere.
Parintii mei au divortat, am fost neglijat, am asistat la violenta in familie, am crescut in teroare.
Daca s-ar lua un creier pe care sa se studieze trauma psihologica, stresul si efectele lor asupra dependentelor in viata de adult, pe al meu s-ar bate oamenii de stiinta.
Dupa ce se intampla trauma psihologica, apare ceea ce se cheama Stresul Post – Traumatic.
Cu alte cuvinte, dupa trauma, poti sa traiesti in puf, cu ingeri ce iti canta la harfa, cu masaj cu ulei de nuca de cocos si ce mai vrei tu, pentru ca RAUL A FOST FACUT si copilul ce devine adult sufera de stres postraumatic.
Astfel, pe langa lipsa iubirii de sine, copilul dobandeste si sindromul stresului post-traumatic si astfel avem reteta perfecta pentru o viata plina de suferinta.
Stresul postraumatic dupa 30 de ani va duce la:
- Dependente ( medicamentatie temporara pentru a alina suferinta sufleteasca)
- Boala cronica
- Boala autoimuna
- Cancer
Lipsa iubirii de sine se va manifesta in urmatoarele 5 feluri:
- Grija excesiva pentru altii si ignorarea nevoilor noastre
- Identificarea cu rolul profesional si responsabilitatea (munca in continuu)
- Supresia emotiilor negative pentru a nu supara sau deranja
- Te simti responsabil de emotiile altora in timp ce le ignori pe ale tale
- Convingerea ca nu trebuie sa dezamagesti pe nimeni, deci refuzi sa spui oamenilor NU
Antitodul
Lipsa iubirii de sine si stresul care duc la consecintele descrise mai sus, la un moment dat ne lovesc atat de tare si de des incat ne ingenuncheaza si ne pierdem increderea ca am mai putea sa visam si sa ne atingem visurile si obiectivele in aceasta viata.
Ne pierdem increderea in viata, in noi, in ceilalti, in Dumnezeu si in orice lucru bun si frumos.
Toate aceste suferinte traite ani de zile, duc la energia de victima – neputinta
Si eu am fost o victima pentru foarte multa vreme dar intr-o zi, am decis ca daca tot e sa sufar si sa mor, cel putin am sa ma bat cu toti si toate si indiferent de greutati, voi tinti cat de sus pot si voi lupta pentru asta.
Asta a facut sa se nasca energia de razboinic – actiunea
Astfel, s-a nascut conceptul de Personalitate Alfa si motto-ul ”printre greutati spre stele!”
Apoi, la 35 de ani, razboinicul a fost ranit de atatea ori fara sa stie sa isi vindece ranile incat si-a pierdut capacitatea de a mai lupta.
A fost nevoie sa apara o noua enegie, energia de vindecator – recuperarea
Iubirea de sine – antitodul pentru suferintele noastre
Programarea sociala si-a facut treaba atat de bine incat atunci cand un om decent aude expresia " iubire de sine" imediat se gandeste ca e un lucru rau:
– adica sa fiu egoist?
– adica sa ma pun pe locul 1?
– adica sa ignor nevoile si dorintele celorlalti?
Nimic din toate astea!
A te iubi pe tine nu inseamna decat sa te tratezi si pe tine cu drepturi egale cu cei pe care ii iubesti.
Asta ar putea insemna:
– daca iti faci timp pentru altii, sa iti faci si pentru tine
– daca le acorzi altora o pauza de respiro, sa iti acorzi si tie
– daca ii incurajezi pe altii " urmeaza-ti inima, urmeaza-ti visurile, meriti tot ce e mai bun". Fa-o si pentru tine.
– daca te feresti din a-i critica pe altii pentru ca stii ca ii ranesti, nu te mai critica atat nici pe tine
Vezi?
Esti doar la un pas de iubirea de sine.
Care apropo, e un lucru al dracului de sanatos.
Cei care iti vor spune ca a te iubi pe tine e un lucru rau sunt cei care profita de starea ta mizarabila si te manipuleaza prin sentimentul de vinovatie si rusine.
Acesta a fost primul articol dintr-o serie despre victima, razboinic si vindecator care vin sa intregeasca tabloul misiunii noastre impreuna.
Timp de 13 ani Personalitate Alfa a mers pe energa de razboinic si incepand din acest an, adaugam o noua energie: cea de vindecator.
Cand razboinicul si vindecatorul se aliaza, nimic nu mai poate sta in calea unei vieti construite exact asa cum ne dorim, dupa intentia noastra.
In Alfacamp-ul din Kopaonik, in 20-24 februarie, unde facem si ski, snowboard, vom lucra in 3 zile cate 6 ore pe zi la fiecare dintre cele trei: corp – creier – suflet.
Iti vei face evaluari, vei stii care e situatia in cazul tau particular si iti vei croi un plan de actiune in care vei stii ce ai de facut pentru ca in 3-6 luni sa iti transformi viata.
Cel mai important e ca vom face exercitii care iti vor dezvalui puteri si abilitati despre care nu stiai ca exista in tine si probabil nu le-ai folosit deloc sau nu la adevarata lor capacitate.
Mai sunt 16 locuri in Alfacamp, poti vedea detalii si te poti inscrie aici:
https://www.personalitatealfa.
Cu drag
Pera Novacovici