Introdu e-mail-ul și te voi învăța, printr-un mini curs de 8 lecții, cum să îți descoperi vocația!
*Prin abonarea la newsletter îți exprimi acordul de a folosi datele tale pentru a putea comunica cu tine și accepți termenii și condițiile noastre. Informațiile tale nu vor fi niciodată distribuite unor terți.
articol
Depresia vrea să te omoare ca să renaști. Infidelitatea şi sărăcia la fel.

Am vrut iniţial să scriu un articol despre depresie, fiind un subiect care creşte tot mai mult în importanță.

Am început să fac o muncă de cercetare pe subiect şi am descoperit tone de articole şi materiale despre subiect. Unele mai superficiale, altele mai profunde dar parcă majoritatea ratau esenţa.

Ni se dau simptomele, ni se dau semnalele de avertizare când noi sau cei apropiaţi suntem în pericol de a fi în depresie, ni se dau şi soluţii cu liniuţă.

- fii fericit

- fă ce-ţi place

- stai la soare

- ia-ţi animal de casă

- caută sprijin în familie sau grupul de prieteni

- mergi la doctor

şi alte 1000 de sfaturi, toate minunate, dacă ar fi aplicate.

Şi totuşi, chiar crezi că făcând lista cu 1000 de paşi anti-depresie vei elimina cauzele depresiei şi vor face ca viaţa ta să devină raiul pe pământ, împlinire, iubire şi sens?

Eu zic că nu.

Emoţiile sunt combustibilul comportamentelor

Intuiţia mea îmi spunea că ceva este fundamental greşit în toată această “ştiinţă“ despre depresie dar nu am găsit ce anume până acum ceva timp.

Am realizat că omului cu depresie i se dau paşi de acţiune, comportamente pe care să le facă şi care să îl scoată din depresie însă depresia în sine, prin definiţie, te face o legumă incapabilă de emoţii care să îţi susţină comportamentele de schimbare.

Aşadar avem un paradox. Îi cerem depresivului să acţioneze când el nu poate acţiona. La fel cum am cere unui paralizat în scaun cu rotile să se ridice şi să meargă, pentru că asta e cea mai uşoară cale de a-şi rezolva problema.

Nu vei găsi vindecarea reală a stărilor tale emoţionale negative în liste de “to do” deşi aceste liste sunt foarte la modă.

Ca să înţelegi “big picture”-ul, poți vizualiza Ted Talk despre infidelitate. Link aici.

Ceva mi-a atras atenţia în mod deosebit pentru că a fost o piesă de puzzle extrem de importantă în povestea noastră de azi.

Esther Perel spune că şi oamenii perfect fericiţi în relaţiile lor de cuplu, caută “altceva” în afară. Că multe din relaţiile extraconjugale sunt mult mai mult decât sex. Că mulţi oameni când încep o aventură sau o relaţie spun că “se simt vii”, ca  şi când fără această experienţă, simt că mor înăuntrul lor.

Dar dincolo de aceste lucruri pe care le poţi descoperi urmărind acest discurs, este ceea ce oamenii înşelaţi declarau că simt în momentul când aflau de infidelitatea partenerului.

“Simt că întreaga mea lume s-a prăbuşit. Tot ce ştiam e o minciună. Credeam că ştiu cine sunt şi credeam că ştiu ce înseamnă relaţia noastră şi într-o clipă, nimic nu mai e valabil. “

Pasul următor pentru cel înşelat? O formă mai uşoară sau mai gravă de…depresie.

Una din lecţiile majore pe care le primim atunci când suntem înşelaţi, trădaţi, nu doar de parteneri de cuplu ci şi de prieteni, membri ai familiei, parteneri de afaceri, e că am căutat sursă de siguranţă, iubire, încredere, în exteriorul nostru, închipuindu-ne că putem să ne bazăm pe ceilalţi, pe cei din exterior ca pe o fundaţie pe care putem construi ceva solid.

Şi inevitabil, mai devreme sau mai târziu, ni s-a dovedit că nu era fundaţia pe care ar fi trebuit să construim propria fericire şi împlinire.

Lecţia majoră este că nu îi poţi controla pe alţi oameni, ci poţi controla doar propriile stări interioare.

Îţi poţi alege atitudinea şi poţi să fii fericit în mijlocul mizeriei şi a nefericrii, la fel cum poţi să fii depresiv şi neîmplinit, în mijlocul abundenţei.

Cheia pentru stările noastre interioare, pentru împlinirea şi sensul în viaţa noastră, pentru iubirea şi bucuria după care tânjim toţi atât de mult, nu este în alţi oameni, nici în comportamentele lor, nici în stările lor emoţionale, nici în întâmplările aleatorii ale vieţii.

După depresie şi infidelitate, suferinţe majore în experienţa umană, hai să luăm şi sărăcia.

Sărăcia este un alt factor extern şi relativ. Ce înseamnă să fii sărac? Pentru unul, 3 mese pe zi poate însemna abundenţă şi prosperitate, pentru altul scăderea averii sub 100 de milioane de euro poate fi motiv de sinucidere.

Ce au în comun depresia, infidelitatea şi sărăcia?

Acest numitor comun a fost revelaţia pe care am avut-o.

Nu poţi rezolva niciuna din ele, concentrându-ţi atenţia asupra lor.

În depresie, ai o listă cu 1000 de paşi de acţiune care să te scoată din depresie, dar tu nu ai combustibil pentru a trece la acţiune deci poţi să teoretizezi oricât, depresia rămâne cât timp dansezi în jurul ei.

În infidelitate, nu este o opţiune să îţi bazezi fericirea şi viitorul pe comportamentul altui om, oricine ar fi oricât de mult l-ai iubi, pentru că ceea ce face el este relativ. Oamenii se schimbă, nevoile se schimbă, emoţiile se schimbă, totul în exterior se schimbă şi tu îţi doreşti stabilitate, siguranţă, împlinire şi fericire durabilă. Nu o vei avea când le vrei prin prisma altui om. La fel, nu este o opţiune să nu iubeşti alţi oameni, să nu ai încredere în ei, să nu construieşti şi să te bucuri de relaţii împlinite doar pentru că nu poţi controla alţi oameni.

Dacă nu alţi oameni sunt cheia care va aduce adevărata iubire şi fericire durabilă în viaţa ta, e clar că atenţia noastră trebuie să se îndrepte în altă parte.

Legat de sărăcie, aproape întreaga omenire, chiar azi, se gândeşte că vrea să aibă mai mulţi bani. Şi totuşi, la sfârşitul zilei, doar un procent infim de oameni vor avea mai mulţi bani. Cei mai mulţi, vor avea mai puţini. Deci, să te gândeşti la bani, să îţi doreşti bani, nu îţi va aduce mai mulţi bani oricât de revoltat sau pasionat ai fi. Simpla dorinţa nu e de ajuns.

La fel ca şi în depresie şi infidelitate, ne focusăm pe lucrul greşit.

Rezolvarea celor mai mari probleme se întâmplă prin schimbarea lucrului pe care ne concentrăm atenţia.

Vestea bună e că toate aceste probleme şi multe altele, îşi au originea şi totodată rezolvarea într-un singur loc.

Dacă am privi depresia, infidelitatea şi sărăcia ca şi mesaje, lecţii sau oportunităţi, ce am putea spune despre ele?

Sărăcia vrea să te oblige să îţi depăşeşti condiţia, să te ambiționeze să îţi doreşti mai mult şi să cauţi prosperitatea şi abundenţa, nu doar supravieţuirea. Deasemenea, sărăcia vrea să te înveţe să apreciezi lucrurile mărunte, amănuntele, micile bucurii care costă puţin sau nimic şi de acolo, cu recunoştinţă şi apreciere pentru viaţă, să poţi creşte spre mai mult.

Infidelitatea vrea să te oblige să descoperi de unde îţi iei sentimentul de valoare personală şi iubire. Când cu fiecare infidelitate, trădare şi dezamăgire îţi dai seama că îţi construieşti existenţa pe o fundaţie de nisip, eşti obligat să îţi reconsideri poziţia. Când descoperi că aşteptând iubire şi siguranţă de la alţi oameni aproape niciodată nu simţi ceea ce ai dori să simţi în inima ta, când constaţi că aşteptând aprobarea, valorizarea de la alţii, devii sclavul lor şi al factorilor externi care aproape niciodată nu se vor mişca după pofta inimii tale, eşti nevoit să regândeşti totul.

Depresia vrea să te omoare, pentru ca tu să renaști. Depresia îţi ia tot ce credeai că ai, tot ce credeai că e important şi valoros ca să te oblige, pentru că nu mai are alte metode, să cauţi ADEVĂRATA ta comoară. Depresia vine să îţi schimbe definiţia lucrurilor importante pentru tine, să îţi reseteze întreg sistemul de valori şi convingeri. Depresia îţi dă foc, apoi te transformă în cenuşă şi îţi dă şansa să renaști din acea cenuşă, un alt om.

Depresia este actul final al unui curs de dezvoltare personală la care nu ai fost atent şi nu ai învăţat lecţiile când ele ar fi fost uşoare şi plăcute. Eşti restant, nu ţi-ai făcut treaba când aveai timp şi energie, acum urmează să pierzi “vara” ca să dai examenul la toamnă.

În depresie, lipseşte exact vara din viaţa noastră.

Pentru a putea ieşi din depresie, e nevoie să simţi emoţii care te vor duce la noi comportamente însă acele emoţii sunt ascunse adânc în tine. Depresia te face să nu mai vrei să ieşi din casă şi să socializezi ca să rămâi odată singur cu tine şi să cauţi adevărata sursă a iubirii, a bucuriei, a motivaţiei şi a entuziasmului.

Nimic din ce contează cu adevărat pentru tine nu este în exterior şi dacă nu înţelegi asta cu vorbă bună, viaţa devine un profesor din ce în ce mai dur. Despresia este atunci când nimic din exterior nu îţi mai provoacă plăcere şi rămâi doar cu tine, să îţi provoci tu plăcere, bucurie, iubire şi să îţi alegi tu sensul pentru care exişti şi încă eşti viu.

Unii aleg să se omoare decât să facă această muncă interioară.

Rezumatul poveştii de până acum.

Depresia vrea să te omoare sufleteşte, pentru ca tu să renaști şi să îţi găseşti emoţiile pozitive şi entuziasmul care îţi vor alimenta comportamentele ce te vor duce la rezultatele pe care le vrei şi la îndeplinirea visurilor tale.

Infidelitatea vrea să îţi arate adevărata sursă a puterii tale, să înţelegi că iubirea izvorăşte din tine şi nu vine de la alţii atunci când ai tu chef, să înţelegi că atunci când iubirea vine de la alţii e imprevizibil şi tot ce poţi face este să te bucuri de ea fără să ai vreodată dreptul să o ceri şi pretinzi, că sentimentul de siguranţă nu poate veni dintr-o lume exterioară în permanentă schimbare şi să te facă să înţelegi care sunt principiile corecte după care să te ghidezi în viaţă.

Sărăcia te obligă să lupţi pentru supravieţuire pentru a aprecia cu adevărat lucrurile mărunte şi efortul de a crea valoare. Sărăcia te învaţă că nu poţi avea ceva valoros fără să oferi ceva valoros înapoi şi când nu ai nimic exterior ce poţi considera valoros, îţi rămâne doar să te uiţi în tine şi să descoperi valoarea din interior pe care să o extragi şi valorifici, să o transformi în valori materiale.

Depresia nu se vindecă acordând atenţie depresiei ci acordând atenţie sensului pe care vrei să îl dai existenţei tale.

Sărăcia nu se depăşeşte concentrându-te pe sărăcie ci pe cum poţi crea valoare pentru lume.

Infidelitatea unui partener nu se evită fiind atent la partener şi controlându-l, ci descoperind iubirea şi siguranţa de sine, sentimentul de valoare personală care nu poate fi atins, furat sau zdruncinat de comportamentele altor oameni, orice ar face ei.

De fapt, măsura unui suflet puternic, a unui om superior, este dată de cât de mult poate să îndure din comportamentele semenilor săi şi să îşi păstreze zâmbetul pe faţă care provine din bucuria, împlinirea şi iubirea interioară ce sunt de neatins.

Răspunsul la întrebările şi suferinţele tale

Cum scap de sărăcie? Cum vindec depresia? Cum evit infidelitatea partenerului?

Întrebări bunicele pentru a începe însă insuficiente pentru a ajunge la destinaţie.

Întrebări şi mai bune sunt cele care încep să interogheze propria noastră lume interioară.

Când simt că existența mea are un sens şi e valoroasă?

Când simt entuziasm?

Ce este şi cum se simte iubirea de sine? Dar respectul de sine, încrederea în sine şi sentimentul valorii personale?

Cum aş putea să accesez aceste resurse, comori interioare ce îmi aparţin de drept prin naştere ca fiinţă umană?

Cum aş putea să accesez aceste lucruri pentru a le transforma în lucruri valoroase nu doar pentru mine ci şi pentru cei din jur?

Când sunt mândru de mine şi alegerile mele şi cum aş putea să mă comport ca o fiinţă umană cu o înţelegere superioară?

Acum, dă-mi voie să reduc totul la o singură frază.

Orice problemă cred că am, ea se îndreaptă cu paşi repezi spre rezolvare când atenţia mea începe să se multe de la exterior şi de la problemă, spre interior şi spre bogăţia mea interioară.

În lumea superficială a soluţiilor cu liniuţă, a fast-food-ului, a superficialităţii, este absolut normal să existe depresie, infidelitate şi sărăcie.

Fericirea şi împlinirea, iubirea şi entuziasmul, sensul neclinitit al vieţii, sentimentul de valoare personală, sunt lucruri minunate rezervate celor dispuşi să muncească pentru ele în această lume. Într-o altă lume, poate ele vin de la sine fără niciun efort.

În această lume, efortul e condiţia vieţii.

Să plângi de milă unui om ce are greutăţi e ca şi când ai aduce bocitoare de fiecare dată când un cunoscut a făcut febră musculară de la sport.

Greutăţile, problemele şi necazurile sunt aici să te formeze şi nimic mai mult. Nici o suferinţă nu este inutilă şi toate servesc unui scop superior pe care nu eşti capabil să îl vezi în momentul producerii suferinţei pentru că o iei ca pe un afront personal şi eşti prea implicat în poveste.

"Vai, ce ghinion. De ce tocmai mie? Cu ce am greşit? M-am săturat."

De aceea detaşarea este un atribut al omului superior. Să te poţi vedea ca şi observator în timp ce ţi se întâmplă chestii este un lucru extraordinar. De aceea, vedem beneficiile suferinţelor la luni sau ani de zile după producerea lor, când nu mai suntem afectaţi emoţional şi spunem: "Ce bine că mi s-a întâmplat. M-a ferit de necazuri mai mari, m-a învăţat lecţii, m-a făcut mai înţelept."

Cu cât încetezi mai repede să o iei personal, cu atât ritmul tău de evoluţie devine mai rapid. Nu are nimeni nimic cu tine. E doar viaţa şi cursul ei firesc.

Se numeşte evoluţie.

"Fă alegerile tale să reflecte speranţa, nu frica." - Nelson Mandela

Răsplata sau pedeapsa vin în această viaţă, nu în cea de apoi.

Şi vin zilnic, ca şi consecinţă pentru fiecare gând, emoţie şi faptă. Uneori, după ce punem fapte, gânduri şi emoţii zi de zi într-un taler, balanţa se înclină decisiv înspre bine sau înspre rău.

Şi noi numim asta noroc sau ghinion, soartă sau providenţă când de fapt suntem arhitecţii fericirii sau nefericirii noastre.

Când se întâmplă un lucru bun, vrem să ne atribuim merite, când se întâmplă ceva rău, să ne declinăm responsabilitatea.

Însă oricât de mult vrei să îţi declini responsabilitatea, să ascunzi rahatul sub covor, să te minţi pe tine, în continuare balanţa începe să se încline şi vei avea un ghinion care poate fi prevăzut, care este programat şi care este implacabil.

Sunt oare unii oameni condamnaţi la nefericire şi în acelaşi timp atât de orbi încât să nu vadă că tot ce au e propria operă?

Întreaga filozofie Personalitate alfa se bazează pe conceptul ilustrat mai sus. Lucrând la dezvoltarea noastră interioară, la potenţialul nostru, devoltând abilităţi pentru situaţiile exterioare, facem problemele precum sărăcia, depresia sau infidelitatea să devină irelevante. Filozofia Personalitate alfa te învaţă să te bucuri atunci când se întâmplă lucruri bune pentru tine în exterior, când eşti iubit de alţii, când câştigi bani, când atingi succesul însă în acelaşi timp te învaţă să nu suferi atunci când viaţa ta trece printr-o perioadă când este mai puţin darnică.

Munca mea este să ghidez oamenii dinspre lumea exterioară înspre cea interioară deşi marea majoritate a oamenilor spun că suferinţele lor au cauze exterioare. Filozofia Personalitate alfa spune că orice problemă exterioară ai, o poţi rezolva dezvoltând o abilitate sau descoperind o resursă interioară de care nu ştiai până atunci.

Vei găsi această filozofie în fiecare articol, carte sau curs şi faptul că de 10 ani progresăm împreună ne spune că această metodă funcţionează garantat.

O educaţie completă despre ritmul firesc al evoluţiei, despre domeniile cărora trebuie să le acorzi atenţie de-a lungul întregii vieţi, găseşti în cărţile mele, aici: http://personalitatealfa.com/carti/

Sunt fericit că eşti alături de mine în această călătorie şi că suntem parteneri în aceastâ “muncă interioară”.

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

 

Distribuie acest articol pe reteaua ta preferata de socializare
COMENTARII
Intră în discuție. Lasă mesajul tău mai rapid cu contul de social media.

Termeni și condiții