Descoperă un indiciu cât casa poporului legat de vocaţia ta

miercuri, 03 septembrie 2014, 09:16; Vocatie; 59 Comentarii

img

4

Defectul naturii umane este că uită.

Dacă omul s-ar trezi zilnic cu amintirea promisiunilor făcute în cele mai mari momente de suferinţă, nu ar mai avea nevoie de nicio altă formă de motivaţie.

Acest articol are rolul de a îţi reaminti ceva foarte important pentru tine care acum este uitat.

Ştii cum mi-am descoperit eu  vocaţia?

Din frustrare. 

Şi cred că am un indiciu şi pentru tine pe care îl poţi folosi chiar în acest moment.

Ţin minte perfect acel moment de la 19 ani când am fost respins pentru a 728-a oară de o fată pe care o plăceam.

Şi nu am fost respins oricum, ci a fost un întreg teatru.

Eram atât de bleg încât am făcut fata să plângă şi printre lacrimi îmi spunea: „Eu nu pot să fiu cu tine”.

Am spus “ok” şi i-am întors spatele, plecând spre apartamentul în care locuiam cu mama. Trăiam din banii ei de învăţătoare şi îmi spuneam că nu mă învăţ minte deloc. Nu era prima oară când se întampla şi eram uşurat pentru că dacă ar fi acceptat să fie iubita mea, printr-un miracol, habar nu aveam ce să fac mai departe. Nu avusesem niciodată o iubită.

De ce trebuie să mă îndrăgostesc doar de cele mai atrăgătoare fete care clar mă vor respinge? Adevărul e că preferam să fiu singur decât să accept ceva ce nu îmi plăcea din toate punctele de vedere.

Problema cu strategia asta era că rata de respingere era de 100%. Eu nu eram băiatul cu care o fată de calitate să poată avea o relaţie. Eram puțin cam retardat emoţional, dar asta e altă poveste.

Cert e că deşi eram sărac şi lipsit de iubire, parcă provocarea cu iubirea pentru mine era mai importantă, aşa că am decis să intru pe net, care acum 14 ani era un pic altfel, şi să caut în limba engleză, pentru că erau şanse mai mari să găsesc rezultate relevante „how to make a girl like you”.

La 19 ani eram încă virgin şi disperat. În acelaşi timp, foarte încăpăţânat.

Aşa că am decis să fac tot ce îmi stă în puteri şi să încerc să găsesc o soluţie, să descopăr când şi cum se îndrăgostesc fetele şi ce ar trebui eu să fac pentru a avea succes. Pe atunci nu ştiam că nu trebuie să faci ceva, ci trebuie să devii.

Ca să nu lungim povestea, am descoperit unele dintre cele mai bune materiale de seducţie din lume (şi azi după 14 ani sunt greu de depăşit ca şi calitate) şi după 6 luni de zile aveam o iubită exact cum îmi doream, nu mai eram virgin şi încrederea în mine a ieşit prin tavan.

Încă eram sărac, dar pe lângă faptul că era o mare victorie pentru mine să am o iubită de care îmi plăcea foarte mult, a distrus pentru mine şi mitul că femeile vor bani – doi iepuri dintr-o lovitură.

Entuziasmul înseamnă „zeul din noi”. Eram entuziasmat la maxim în seara în care făcusem sex pentru prima oară şi mergeam pe un bulevard din Timişoara, pe mijlocul străzii, la 4 dimineaţa, în noaptea de duminică spre luni. Nu era nicio maşină şi eu mergeam încet, inspirând aerul de aprilie în piept, priveam la luminile din stânga şi dreapta drumului şi la cer.

Şi mă gândeam aşa:

"E incredibil ce poţi face atunci când ai informaţia corectă, bună şi ai curaj să o aplici. Evident, te mai dai cu capul de pereţi, mai testezi şi experimentezi şi, până la urmă, ajungi să păstrezi doar ceea ce e potrivit pentru tine, pentru personalitatea ta. La sfârşit însă, nu doar că ai rezultatele dorite, dar tu ai evoluat, eşti un alt om, ai dobândit experienţă trăind experienţe. Simţi efectiv cum ai trecut la alt nivel al vieţii tale.

Practic, simt că am descoperit o cheie, un tipar, o hartă a evoluţiei. Cred că în orice domeniu al vieţii este la fel şi sunt sigur că pot aplica această strategie şi pentru a câştiga bani, şi pentru a avea o sănătate de fier.

Visezi cu curaj, îţi stabileşti viziunea cu lux de amănunte, cauţi informaţia bună (devii mai bun la a discerne informaţia bună de cea mediocră sau proastă odată cu timpul), faci un plan de acţiune, te pui pe treabă şi prin încercare – eroare, prin autodisciplină, productivitate şi eficienţă, te îndrepţi pas după pas spre obiectivul şi visul tău.

Apoi, alt vis, repeţi procesul.

Iar la sfârşit, nici nu mai contează ceea ce ai obţinut, ci ceea ce ai devenit ajungând la obiectivele propuse, ceea ce ai devenit atingându-ţi visurile."

Am ştiut de la 19 ani câteva lucruri care s-au întărit în ultimii 15 ani. 

Personalitatea, mai exact dezvoltarea ei, este cheia pentru a obţine orice îţi doreşti în viaţă.

Fiecare om are o comoară interioară despre care probabil nu ştie nimic şi care exploatată corect va face ca materia din jurul acelui om să reflecte cu fidelitate cât anume din bogăţia interioară a descoperit.

Misiunea şi vocaţia mea din acel moment până azi şi până la sfârşitul vieţii mele a fost şi este să îndrum cum ştiu eu mai bine oamenii spre descoperirea, dezvoltarea şi valorificarea acestei comori ascunse şi a personalităţii.

Visul şi viziunea care mă însufleţesc şi entuziasmează cel mai mult sunt să dau acest cadou oamenilor, să simtă puterea nemărginită, entuziasmul şi bucuria în clipa în care îşi dau seama că deja au totul în ei. E nevoie să şlefuieşti trăsăturile de personalitate, să le trezeşti la viaţă, să le descoperi pentru că ele sunt deja acolo, în stare latentă, adormite, aşteptând momentul oportun pentru a se trezi.

Cei 14 ani de la acel moment sunt istorie.

Deşi am ajuns student la Politehnică, în fiecare an petrecut făcând ce nu îmi place, s-a adunat o frustrare tot mai mare până când mi-am dat seama că psihologia mă poate ajuta să îmi îndeplinesc viziunea de a îndruma oamenii spre maximul potenţialului lor.

În anul V am renunţat la Politehnică pentru a lua totul de la capăt în psihologie.

În anul I de psihologie porneam blog-ul Personalitate alfa şi scriam prima carte Personalitate alfa – descoperă comoara ascunsă din tine. În anul II scriam cartea Arta seducţiei – cum să ai succes cu femeile şi cu tine însuţi care înglobează tot ceea ce am învăţat în 7 ani de studiat şi experimentat seducţia. Până în 2013 am condus în paralel comunităţile Personalitate afla şi Arta seducţiei, renunţând la Arta seducţiei în favoarea lui Taher.

Viziunea mea a rămas cea de la început.

Personalitate alfa. 

Omul complet care rezolvă orice frustrare şi lipsă din viaţa lui prin dezvoltare personală, prin antrenament şi perseverenţă.

Personalitatea alfa este omul care tinde permanent spre creştere şi evoluţie şi care mai devreme sau mai târziu are şi sănătate, bani, iubire şi vocaţie şi — mai presus de toate — un spirit de învingător.

Hai să vedem acum primul indiciu pentru tine.

Cum a pornit întreaga poveste legată de Personalitate alfa?

Cu o frustrare — MARE!

Am fost atât de umilit de toate respingerile din partea fetelor de care mă îndrăgosteam, m-am simţit atât de mic şi de lipsit de valoare — pentru că social eram un inadaptat — încât mi-am jurat că şi dacă mor încercând voi găsi toate răspunsurile, voi transforma toată suferinţa interioară în combustibil care mă va propulsa tot înainte şi voi obţine tot ce îmi doresc în viaţă.

Am reuşit să îmi ating scopul iniţial şi acum sunt căsătorit cu Oxana, o femeie superbă, exact genul ăla de femeie de care nu m-aş fi putut apropia acum 10 ani şi dacă aş fi ajuns lângă ea, aş fi stricat totul în 2 zile.

Însă din această frustrare şi nevoie s-a născut ceva mult mai presus decât nevoia mea, până la urmă egoistă, de a fi eu fericit şi de a obţine ce vreau.

S-a născut vocaţia mea şi dorinţa de a putea să ofer fiecărei fiinţe umane care îmi va ieşi în cale şi va fi pregătită, cadoul dezvoltării personalităţii pentru că am ştiut cum dezvoltarea propriei mele personalităţi m-a ridicat din suferinţă şi mi-a dat şansa să mă trag singur de guler în sus. Indiferent cine eşti, ce trecut ai avut, ce cred alţii despre tine, în personalitatea ta stă un potenţial care poate fi materializat în lucruri fantastice. În 5 ani de muncă poţi realiza tot ce visezi şi în 10 ani nu îţi va veni să crezi că eşti tot tu. Iar catalizatorul cel mai puternic pentru dezvoltarea personalităţii şi valorificarea potenţialului într-un ritm cât mai alert este vocaţia.

Acum, gândurile mele sunt cam aşa:

„Am să fac orice e nevoie ca să duc mesajul vocaţiei spre toţi cei care au nevoie de el şi voi face tot ce stă în puterea mea să sprijin oamenii în descoperirea propriei lor vocaţii!”

Pentru mine, este scopul suprem care dă sens vieţii mele şi fiecare acţiune a mea, fiecare zi în care merg la sală, fiecare îmbucătură de mâncare şi gură de aer, fiecare carte citită, fiecare om din echipă, fiecare oră de muncă pentru a crea, fiecare e-mail, fiecare secundă şi celulă din viaţa mea sunt îndreptate spre scopul acesta.

Îţi recomand aici, (apasă link) câteva materiale care te vor îndruma spre calea vocaţiei tale pentru că, aşa cum îţi voi demonstra, — sănătatea, iubirea sau banii pe care îi doreşti — chiar dacă le vei dobândi prin eforturi, dacă nu sunt încununate de un sens, nu te vei putea bucura de ele pentru că vei simţi că lipseşte ceva.

Lipseşte exact sensul vieţii tale, dacă nu ştii care ţi-e vocaţia.

Nietzsche spune:

„Cel care are un de ce pentru care să trăiască, poate îndura orice cum.”

Odată ce ai sens, poţi să înduri orice suferinţă cât timp ai speranţa că îţi vei atinge visurile şi obiectivele.

În toate sistemele de dezvoltare personală, vocaţia este în vârf, mână în mână cu spiritualitatea.

Defectul naturii umane este că uită. Dacă omul s-ar trezi zilnic cu amintirea promisiunilor făcute în cele mai mari momente de suferinţă, nu ar mai avea nevoie de nicio altă formă de motivaţie.

Un indiciu mare cât casa poporului pentru vocaţia ta

În lumina celor spuse până acum, cred cu tărie că vocaţia ta este ascunsă în spatele celei mai mari frustrări ale tale.

Secretul este să rezolvi frustrarea pentru tine şi se va naşte ceva extraordinar din asta. În primul rând, tu vei deveni o persoană extraordinară pentru că ai rezolvat cea mai mare problemă a vieţii tale.

Apoi, se va naşte în mod natural în tine dorinţa de a-i ajuta pe alţii să depăşească problema pe care şi tu ai avut-o. Nu vei mai putea rămâne impasibil şi apatic niciodată atunci când vei vedea un alt om suferind ceea ce ai suferit şi tu pentru că îţi va reaminti de suferinţa ta.

Unul din motivele pentru care oamenii nu îşi descoperă vocaţia şi se pierd pe drum e că uită.

Uită al dracului de repede suferinţele cele mai profunde şi vor să le uite, să le îngroape, să le amorţească, neştiind că tocmai în suferinţe este ascunsă comoara.

Călătoria eroului ne spune că la sfârşitul drumului eroul se întoarce şi oferă din darul dobândit şi celorlalţi.

Cuvântul pasiune ne spune că pasiunea este suferinţă cu sens, adică exact frustrarea ta cea mai mare căreia îi găseşti sensul.

Cu alte cuvinte, îmbrăţişează domeniul care îţi provoacă cea mai mare suferinţă şi caută toate sensurile posibile.

Cuvântul pasiune îşi are rădăcinile în secolul XII şi are ca sinonim patima, adică suferinţa. Pasiunea aşadar, este suferinţa de bunăvoie pentru un drum şi un sens ales de noi în mod conştient. Să fii dispus să înduri suferinţe pentru ceea ce iubeşti – acesta este înţelesul profund al pasiunii.

Când vei răspunde la întrebarea „pentru ce anume sunt dispus să îndur orice suferinţă?”, îţi vei descoperi vocaţia.

Ce te pasionează pe tine? Care este liantul din povestea ta, acel lucru care-i dă însemnătate şi care, totodată, constituie o sursă de inspiraţie pentru cei din jurul tău?

Fyodor Dostoievski a spus la un moment dat că:

 „Am o singură frică, aceea de a nu fi vrednic de suferinţele mele.”

Ai creat ceva din durerea ta?

Aceste rânduri despre pasiune ne spun că putem alege să profităm de fiecare eveniment din viaţa noastră, oricât de negativ ar părea la momentul prezent, după dictonul „Tot ce mi se întâmplă este spre binele meu”.

  • Ce învăţăminte pot trage din suferinţa aceasta?

  • Ce pot face acum astfel încât acest scenariu să nu se mai repete niciodată?

  • Ce voi face în privinţa durerii mele?

Poţi să te închizi în casă, prost dispus, să te complaci în starea ta lamentabilă şi să hoinăreşti prin deşertul sterp al gândurilor precum „de ce tocmai eu?” şi „nimeni nu mă înţelege”. Sau poţi să consideri că e important să te împaci cu propria suferinţă la fel de bine cum te împaci cu propria fericire. E important să-ţi stăpâneşti durerea şi să fii recunoscător pentru faptul că graţie acesteia, ai căpătat imboldul necesar de a face schimbări pozitive în viaţa ta.

Reflectează îndeajuns asupra propriei dureri astfel încât să o înţelegi, dar nu prea mult, ca să nu ajungi să te consume. Dacă durerea trece neobservată poţi face ulcer sau o boală mai gravă. E important să fii atent la semne. – Anthony Silard

Compasiunea

Pasiunea şi vocaţia nu trebuie să vină doar din propria ta suferinţă.

Există suferinţă în jur care te face să suferi şi pe tine. Acolo e un semn, un indiciu. Să fii alături de suferinţa cuiva.

Faptul cel mai fericit este că ziua în care te vei confrunta cu durerea proprie şi o vei transforma în pasiune va fi ultima zi în care va trebui să lucrezi. După aceea, nu vei mai avea niciodată un serviciu. Nu va mai trebui să te gândeşti niciodată la cariera ta pentru că vei avea o „chemare”. O vocaţie.
Scopul tău măreţ se va înfiripa dintr-o pasiune interioară şi profundă de care nu vei mai scăpa pentru nimic în lume şi care te va motiva să obţii rezultate spectaculoase în viaţă. – Anthony Silard

  • Care este acel lucru prin care am trecut eu sau prin care i-am văzut trecând pe ceilalţi şi întru prevenţia căruia vreau să-mi dedic viaţa?

  • Ce aspect al lumii mă tulbură şi mă deranjează?

  • Ce anume m-ar face să mă trezesc dimineaţa cu dorinţa de a schimba lumea?

De ce anume ţi-e frică azi?

Că nu vei avea ce să mănânci dacă îţi pierzi job-ul sau că o să ajungi într-un şant dacă rişti să îţi urmezi pasiunea din toată inima?

Că nu vei avea un job dacă nu mergi la şcoală? Că te înşeală iubitul sau iubita şi pierzi sursa ta de iubire, stima de sine şi satisfacere a nevoilor? Că nu te va suna nimeni în weekend să te cheme la vreun party/club/ieşire?

Gândeşte-te bine de ce ţi-e cel mai frică şi vei vedea mai clar închisoarea în care eşti prizonier.

Aşa cum nu cunoşti pe nimeni care să fi murit de foame, nu vei muri nici tu. Aşa cum există foarte mulţi oameni de succes care au refuzat prostirea unui sistem educaţional, poţi să devii şi tu unul din ei. Aşa cum foarte mulţi oameni au fost părăsiţi/trădaţi/înşelaţi doar pentru ca în viaţa lor să apară ceva mai bun, la fel ţi se poate întâmpla şi ţie. Dacă odată depindeai de alţii ca să îţi dai voie să fii fericit şi să te distrezi într-un grup de cunoscuţi, acum poţi să fii perfect fericit singur cu tabieturile tale sau poţi să fii tu persoana care conduce grupul şi iniţiază distracţia şi buna dispoziţie.

Fricile pe care le ai acum şi care îţi dirijează multe comportamente sunt închisoarea în care te găseşti acum. Doar că aceste frici sunt iluzorii.

Când te eliberezi de frica de a pierde ceva, ceva ce până la urmă nici nu îţi aparţine, poţi să fii liber să faci orice îţi doreşti. Odată ce faci asta, nu vei mai putea trăi în frică pentru că libertatea e starea noastră naturală.

Adu-ţi aminte de cele mai mari suferinţe, frustrări ale tale. 

Defectul naturii umane este că uită.

Dacă omul s-ar trezi zilnic cu amintirea promisiunilor făcute în cele mai mari momente de suferinţă, nu ar mai avea nevoie de nicio altă formă de motivaţie.

Aştept comentariul tău cu răspunsul la întrebările de mai sus. În aceste răspunsuri se află comoara ta şi eu sunt aici să te ghidez cât pot de bine spre descoperirea ei.

Per aspera ad astra
Pera Novacovici

Comentarii

59 de comentarii

  • Dor-ina says:

    Frumos,ca de-obicei ;cred ca sunt pe drumul cel bun;fac cu pasiune ce fac ,am o foame teribila de mai mult …care pe zi ce trece e mai mare,citesc aproape tot din ce postezi, e pe gustul meu si-mi limpezeste putin din tumultul dorintei mele de a afla si a oferi mai mult..Multumesc frumos!! Succes !!

  • Basu Ioan says:

    Bună ziua. Mulțumesc pentru articol, îmi place și l-am citit până la capăt cu toate că nu prea aveam chef de citit, sunt sincer, altfel nici nu aș fi spus acest lucru. Și eu sunt la o răscruce, îmi pun tot felul de întrebări încotro să o iau, uneori aș vrea să mă întorc la cele din trecut, caut tot timpul ceva nou care să mă definească, aș vrea să fac multe dar totuși renunț, stau întro stare de asta de letargie sau lene sau nu mai știu cum să-i spun. Mi-a prins bine acest articol, ca un duș rece care să mă scoată din amorțeală. Știu ce aș vrea să fac, ce defapt mi-ar place să fac dar tot amân, până când nu știu. M-am apucat de acel lucru de vreo 2 ori dar tot de atâtea ori am renunțat invocând anumite motive. Aș putea să mă categorisesc în categoria celor nehotărâți, și asta cred că și sunt, un nehotărât. Ce ar trebui să fac? Să încep acel lucru și timpul își va spune cuvântul. Dacă greșesc te rog să mă corectezi, Succes și binecuvântare.

  • Flor says:

    In momentul asta nu mai cred nimic. Nu mai cred in nici o cale, solutie sau hei rup

    • Avem toti perioade intunecate. Asa cum in natura dupa o iarna grea totul revine la viata si prospera primavara, urmeaza si la tine o renastere. Rezerva-ti timp pentru tine si analizeaza ce poti face mai bine de acum incolo.

  • Andre says:

    Pera, foarte interesant tot ce scrii; pe intelesul meu. Frica mea cea mai mare e sa nu gasesc de munca si sa devin dependenta de persoane.
    Poate citesti si comentariul meu. As dori daca se poate, sa facem niste sedinte via e-mail ( ca la cabinet, contra cost; totul la fel, doar comunicarea diferita); daca pot cere „programare” ( sa ii spun asa) zi-mi te rog.
    Multumesc.

  • Nora says:

    Da, Pera, iarasi ai dreptate, dar necitind toate / mesajele / mail-urile tale, intrucat te-am /// m-ai reperat mai tarziu, nu mi-am putut da seama daca ai abordat vteidata, si cauza „durerii” mele, izvorata din violenta verbala si suferinta de la job, cand, ghidata dupa „Noul Testament”, eu, 43 de ani „am intors, si obrazul celalalt!”N-am coborat la nivelul suburban! N-am cartit !
    Mi-am vazut de idealuri, insa veneam acasa si plangeam! (Mergi pe mail-ul trimis saptamana trecuta si vei vedea ca am postat un site, cu interviurile mele, date la MADRID, unde vei putea asculta exact ce am scris AICI, succint!
    Deci, fa-ma sa nu mai fiu „in defect”, persistand in durerea mea, de data asta, pentru nepotii mei, nu pentru mine !
    Cu copiii, am rezolvat! Am cumparat Cabinet medical; nu se mai intalnesc – zilnic, face-a -face – cu pizmasii !
    Motivatia acesteia esti insa alta, si anume, durerea ca nu stiu ce sfaturi sa le dau celor 4 nepoti ai nostri, vizavi de atitudinea lor, la viitorul lor job, daca au nesansa sa aiba avortoni uman, in preajma. Ce sa-i invat??? Cum sa „supravietuiasca” psihic???
    De aceea, ca dascal, iti dau o „Tema de casa”, din care sa inteleg „Ce trebuie sa faca nepotii mei, daca vor fi mutilati spiritual, la job”!
    Cu multumiri si aceeasi aleasa pretuire,
    A.I. / Nora

  • Mutumesc Pera intrebarile astea m-au pus pe ganduri dar cum pot face sa ma tin pe calea mea aleasa continuu incat sa nu mai ma pierd?mi se intampla sa am succes o perioada iar apoi ceva in interiorul meu ma saboteaza , ma simt ce i drept retardat emotional pentru ca se intampla sa apara brusc emotii ce ma dau total peste cap.Avand cunostintele tale in psihologie..este posibil ca sentimentele din copilarie care le-am suprimat sa ma afecteze acum,pentru ca ce-i drept le-am neglijat si nu le-am dat atentie.Iar acum cu cat constientizez convingerile ce mi-au creat limite,incep sa apara si emotii ce ma dau total peste cap.Este asta cumva asta un proces normal si natural ce ar trebuii sa se intample?

    • In primul rand, se poate sa ai de lucrat la capitolul emotii, autocontrol etc. Astea vin si daca nu le antrenezi odata cu maturizarea si experienta. Daca le lucrezi constient vin mai repede.
      Dincolo de asta, ca sa nu deviezi de la drum , cred ca un panou mare cu visurile si viziunea ta ar ajuta. Orice simti, cat timp stii care e destinatia ce te va implini, nu iti mai dai voie sa deviezi iar daca o faci, revii rapid pe drumul cel bun

  • Magda says:

    Stilul sincer si deschis in care iti exprimi ideile este extraordinar. Ar fi pacat ca acest articol sa nu faca parte din acea carte pe care o vei scrie despre relatii. Da, motivul pentru care am devenit psiholog si mi-am deschis cabinet (dupa ce am absolvit ASE-ul si am lucrat zeci de ani ca economist) a fost tot suferinta. In urma experientei mele de viata am dorit sa gasesc solutii eficiente si rapide pentru cei care se afla in situatii asemanatoare, pentru a le face sederea in durere cat mai scurta si revenirea la o viata frumoasa cu cat mai putine rani emotionale.

  • Multumesc mult Pera si pentru acest articol !

  • Maria says:

    Vreau să îți spun ca din iulie de când am citit prima dată materialele postate de tine m-am schimbat foarte mult, am slăbit 8 kg, mi-am pus in camera de lucru și nu doar în agendă, acel panou de vise si acestea au inceput să prindă contur sunt atentă la modul cum primesc sfaturile și aprecierile celor din jur și multe alte aspecte de care nu țineam seama înainte.MULȚUMESC!

  • Ultima mea experienta cu un job, m-a facut sa ma impotrivesc demential impotriva a ceea ce faceam. Pur si simplu simteam ca imi pierd timpul, rezolvand o tona de sarcini pentru altul, cand as putea sa lucrez in acelasi stil, pentru mine. Sau mai lejer… dar sa stiu ca torn o fundatie puternica pentru viitorul meu financiar.
    Acel job mi-a adus atata motivatie nascuta din revolta, incat am pastrat agenda pe care o foloseam sa ma organizez. Acum imi notez in ea sarcini pentru obiectivele mele si cand ma simt demotivat, o rasfoiesc pana la inceput ca sa-mi aduc aminte de ce fac ceea ce fac si ce ma asteapta daca acum nu dau totul. 🙂

  • Daniel says:

    Salut Pera, te urmaresc de ceva timp si te apreciez, esti un exemplu. Consider ca vocatia e unul din cele mai importante lucruri pentru o persoana. Ce faci cand parintii tai te priveaza si iti interzic sa faci ceea ce iti place? Chiar te descurajeaza si iti spun sa’ti bagi mintile in cap. Mi’e mi’a placut de mic copil sa fac sport, foarte mult mi’a placut si imi place.(fara sa ma laud dar chiar am talent). Cand spun ca nu m’au sustinut nu ma refer material, se gasise cine sa ma sustina material, pur si simplu nu m’au lasat. Imi aduc aminte ca o data aveam meci si pur si simplu m’au inchis in casa ca sa nu ma duc. Pot sa spun ca nu imi pasa de ce vor ei, simtem ca e mai important sa fac ce imi place dar efectiv mi s’a interzis la propriu. Tin minte ca atunci cand mi’am anuntat echipa ca nu pot sa vin pentru ca m’au inchis in casa nu am fost crezut initial, au crezut ca fac misto. Acum ma chinui in continuare si sper sa fac ceva, desi e mai greu. E frustrant cand chiar parintii tai iti baga bete in roate si nu vor ca tu sa reusesti. Astept o parere si un sfat de la tine, multumesc!

  • Simona says:

    Esti un om de mare valoare, ma bucur ca te-am intalnit.Sunt intr-un punct al existentei mele in care am de luat decizii importante de care depinde toata viata mea,viitorul imi va aduce noi provocari deoarece viata mea s-a schimbat radical. Cred ca aceste articole ale tale imi dau serios de gandit.Uneori le recitesc si imi face o mare placere,sincer astept sa vad ce aduci nou de fiecare data.Ai mare dreptate atunci cand afirmi ca uitam extraordinar de repede promisiunile facute in acele momente de mare tristete.Te asteptam la Cluj in octombrie.:)

  • Alexandra says:

    Domnule Pera sunt perfect de acord cu dumneavoastra.Intr-un moment de maxima frustrare,am jurat sa nu mai simt disperarea si neputinta de a nu-mi putea permite ce-mi doresc, din cauza saraciei.Venitul meu de acum este de 10 ori mai mare decat atunci.Si pot afirma ca ,asemeni unei faimoase reclame,disperarea”iti da aripi!” Va citesc cu mare placere !O zi buna!

  • Adriana says:

    Foarte bun articolul!!!Pe la Sibiu cand ajungeti?

  • oameninoi says:

    Oaaau. Ma emotioneaza pana la lacrimi iubirea si sincronizarea perfecta cu care lucreaza Universul. UN ARTICOL MINUNAT PERA. „Am fost in iad si mi-am privit in fata toate suferintele si fricile. Parea ca nu mai are capat/sfarsit iadul. Iar tocmai cand ma apropiam sa incep sa cred ca nu mai e nici o speranta, exact atunci Universul mi-a rearatat iubirea sa neconditionata si mi-a mai oferit o sansa. Aceea, sa traiesc fiecare secunda cu iubire si bucurie precum un copil(ce sunt), sa nu mai uit niciodata cine sunt si sa impartasesc cu toti ceea ce mi-a fost revelat, dar cel mai presus, sa ii ajut pe cei ce se afla in aceasi suferinte prin care am trecut eu. Sa le fiu precum un ghid in drumul lor spre recapatarea luminii Divine din care cu toti suntem creati. Exemplul meu sa le impulseze curajul, iar atunci cand vor cobora in iadul lor, sa nu se piarda, pentru ca nu au de ce. Iubirea universului le va mangaia sufletul chiar atunci cand vor incepe sa le scada speranta si se vor gandi la abandonarea luptei.” In cateva cuvinte draga Pera, mi-am descoperit vocatia, doar ca parca asa de unu singur ma simt ca un „timid” gen „Ooooauuu uite o COMOARA. Ok si de unde incep?”….
    :))) E fascinant. Tocmai cand am terminat de scris intrebarea de mai sus am gasit si raspunsul. 🙂 Multumesc frumos Pera.

  • SteLLu says:

    Mda… dar trebuie sa ai un mentor in acest domeniu ca sa poti sa evoluezi mai usor

    • Pera says:

      crezi ca toti cei care si-au descoperi vocatia au avut mentori? Si daca nu evoluezi usor, nu e mai bine sa evoluezi greu decat deloc?

  • cristina says:

    Draga Pera, pot sa spun ca am citit multe bloguri de dezvoltare personala dintre care doar doua mi-au retinut atentia, al tau si al unei femei ce scrie superb in engleza. Ceilalti au compilat materiale si le-au postat in numele propriu, cu multe si mari greseli de gramatica…Ca sa invat de la cineva trebuie in primul rand sa-l pot respecta. De aceea te citesc cu ochi critic,dar si cu incantare. Ma provoci la autocritica, ma faci sa-mi pun intrebari de mult uitate….Stiu ce visam cand eram de varsta ta, stiu ca NU mi-am gresit meseria pe care o consider in continuare vocatia mea si totusi abia imi castig existenta…Imi lipseste spiritul practic, nu ma pricep sa vand ceea ce stiu (in traducere, sunt profesoara de engleza si totusi nu pot sa dau meditatii pe bani grei , cum face toata lumea, fiindca nu pot sa iau bani pe ceva ce fac cu placere!! )
    Frica mea palpabila este ca nu am ce-i da copilului de mancare, lucru care chiar s-a intamplat! ( asta pentru ca nu mananca chiar orice…) Mi-e frica sa nu imi reproseze intr-o zi ca nu mi-a folosit la nimic cartea…

  • Ramona says:

    va multumesc frumos pentru sfaturile de mare pret

  • Robert Scholler says:

    Acuma am tema de casa pentru ca an urmatoarele zile voi avea ce sa aranjez în creierul meu. Sper sa reusesc sa fac ordine:) Multumesc pentru informatii.

  • cornelnitu says:

    Daca ai un vis sau chiar mai multe, astfel incat sa-ti incapa pe un panou de pluta…atunci trebuie sa actionezi ca un nebun. Nebun cat sa ignori familia care te vrea inginer pe santier, nebun cat sa ignori profesorii care dupa 50 de minute de poezie te obliga sa rezolvi o ecuatie de gradul trei, nebun cat sa ignori privirile reprobativ-bovine ale cetatenilor inconjuratori. Sigur, nu indemn la comportament sociopat dar, daca tot ai la indemana un vis si un picior de curcubeu, e de dorit si de asteptat in fata propriei constiinte si mandrii personale, sa mergi mai departe, pana la celalalt picior de curcubeu.

  • Cum pot invinge frustrarile? Desi imi este greu sa imi afisez punctul slab de fata cu alte persoane eu personal traiesc cu mai multe frustrari:
    Frustrarea faptului ca lumea ma priveste cu alti ochi de cand am avut un accident neobisnuit in urma caruia mi-am pierdut jumate dintr-un deget la mana indemanatica;
    Frustrarea faptului ca majoritatea colectivului din liceul meu ma privesc prost asta pentru ca gandesc cu totul la un alt nivel…in loc sa ma bucur de perioada adolescentina prefer sa imi fac planuri pentru viitor…sa aspir la visele mele…sa ma ocup de dezvoltarea mea personala…de aceea nu am multi prieteni de varsta mea…am prieteni deja impliniti in viata…formatori de profesie…doctori…chiar si un fost decan al facultatii de arhitectura din Bucuresti iesit la pensie dar care imi este foarte apropiat si care imi arata si imi impartaseste secretele arhitecturii…chiar si energoterapeuti..nu vreau sa mai lungesc discutia…sa continui cu frustrarile 🙂
    Frustrarea si frica de a-mi exprima liber opinia in fata lumii;
    Frustrarea faptului ca nu am prieteni care sa ma invite macar la o „iesire”;
    Frustrarea faptului ca nu am o prietena stabila de care sa imi placa;
    Dorinta de a fi in centrul atentiei si totusi frica de a nu ma face de ras si a avea toata atentia oamenilor a fiecarei miscari care o fac…
    Mi-as dori enorm sa va cunosc si sa va spun lucruri mai multe si care pot fi povestite in particular. Chiar am nevoie de indrumare si ajutor…este varsta la care se slefuieste personalitatea…ma simt ca un carbune ce trebuie slefuit pentru a deveni diamant. Stiu ca in mine se ascunde ceva uimitor…ceva unic si valoros…si am nevoie de persoane ca dumneavoastra care sa ma ajute sa evoluez…sa scot ce e mai bun din mine si care sa ma ajute sa reusesc si sa ma indrume pe tot parcursul vietii…consider ca mereu avem de invatat si ca indrumatorii cu adevarat buni nu iti spune ce sa faci…iti arata doar calea.
    Cu toata stima

  • horea says:

    Mare prostie!!!!!!! uitarea este cem mai mare dar…. fara de care nu am putea trai.

  • Aurora Nicoleta Gosman says:

    Multumesc frumos draga Pera pentru tot 😀 , te admir si te respect pentru tot ceea ce esti , faci, si pentru ceea ce transmiti mai departe oamenilor , te apreciez ca om , apreciez munca ta , devotamentul tau. 🙂 Eu simt ca sunt un amalgam de idei , emotii si trairi , la testul( MBTI) am „iesit ” INFP si chiar m-I se potriveste cam tot ce scrie acolo numai ca ” in cazul meu ” ar fi si putin „amestecate cumva 😉 😀 insa asta ma bucura si-mi da mai multa motivatie , sunt diferita ,originala ,” un pic altfel ” insa sunt ok cu mine si asta e tot ce conteaza 😀 😉 si daca prima data cind mi-am descoperit vocatia aveam o singura ” directie ” 😉 😀 una si buna si am descoperit-o spontan acum lucrurile sunt un pic mai „complexe ” 😉 😀 asta si datorita evolutiei mele si a cartilor pe care le-am citit .. 😉 😀 .. cred . In ” prima faza ” bucuria mea s-a indreptat spre cunoastere ( nici acum nu s-a terminat ) aceasta sete de cunoastere , psihologie , psihoterapie apoi imi place foarte mult sa scriu , imi place munca cu oamenii , imi plac copii , sunt un om creative cu gindire creative,prietenii si cunostintele cu care am stat de vb imi spun ca le ” insuflu „o stare buna , sunt mai linistiti mai curajosi ,transmit energie si entuziasm , am fost la un seminar si m-am ” imaginat ” pe scena , parca mi-ar fi placut si acolo 😉 😀 ca speaker , iubesc muzica LALA:LALA e o pasiune mai veche a mea din copilarie parca m-a intoarce in timp si cred eu ca n-am pierdut ” urechea muzicala ” 😉 😀 nici acum , am fost la cor asa cum erau vremurile atunci si vreau sa-ti spun ca , primul lucru pe care il fac dimineata este sa fac sport si sa ascult muzica , ma binedispun de dimineata sa-mi mearga bine toata ziua 😉 :D. Oooo dar ” dorul meu de duca „;) 😀 „arde ” si el tare 😉 😀 e pasiunea de pe primul loc !!! 1 😉 😀 ,ma gindesc acum si la job the sea , ca sa nu mai vorbesc de veselie hahaha, bucurie , buna-dispozitie, voie buna samd , ma gindesc sa citesc ceva si despre „vocatia fericirii ” sa ma documentez mai bine , o fi asta trebuie sa ” cercetez” 😉 😀 ,imi doresc sa nu mai vad atita tristete si mai ales rautate , imi doresc o lume mai buna , frumoasa si de ce nu si vesela , fericita . Simt ca sunt copilaroasa , vesela , jucausa undeva in adincul finite mele ” copilul din mine” isi doreste ceva vesel, musical , jucaus . Am avut o revelatie , o ” voce” ce mi-a spus sa cint ,am fost foarte entuziasmata si parca ” paseam in alta lume ” vb serios , am cintat o melodie draga sufletului meu a lui Frank Sinatra si dupa am izbucnit in hohote de plins pentru mine a fost un semn „un indiciu ” dar nu sufficient cred ca „exista ceva mult mai complex ” pentru ca pur si simplu „asa simt „, sa mai spun ca toata lumea mi-a spus ca ” visez ” la modul frumos spus ;):D . Legat de frumos , iubesc ” frumosul ” sub toate ” aspectele natura ma fascineaza , iubesc marea , iubesc arta , iubesc frumusetea , infrumusetarea tot ce e frumos deci cumva ” vocatia frumosului ” , asta pentru ca tot sunt eu in cautarea a ” CEVA FRUMOS ” un alt „indiciu ” al vocii interioare si o ” Viziune ” o sa-ti spun ca sunt inconjurata de multaaaa lume si dau autografe ,sii simt ca va fi ” CEVA MARET ” !!! 😉 😀 . Acum ramine sa vedem ce ?!?! Asa ca , asa stau lucrurile cu pasiunile mele si cind ai ” atitea pe cap” si mai ales ” in cap ” si nu e exclus sa-mi mai fi ” scapat ceva” e cam ” complexa situatia ” si de asta intre timp m-I sa dezvoltat mai mult „simtul umorului ” ca sa iau ” lucrurile ” mai usor si ma gindesc ca ce va fi sa fie pentru mine va „iesi la iveala ” la momentul oportun si voi sti in ce directie ” ma indrept ” insa crede-ma ca acum nu stiu un raspuns clar insa nu disper , simt ca e pe undeva , pe aproape insa crede-ma ca sunt foarte curioasa si eu iti dai seama sa-mi „DESCOPAR VOCATIA ” . Doamne ajuta !!! Stiu ca trebuie sa rezonez cu „acel gind „, stiu acea „flacara ” si al ei „sentiment ” pe care mi-l doresc din tot sufletul insa cind ai ” atitea ginduri ” incotr-o sa te indrepti ?!?! . Ascult in continuare de ” vocea interioara ” pentru ca ea chiar exista si se manifesta si in cazul meu pot spune ca uneori e de-a dreptul extraordinara !!! 😀 😉 si ma gindesc acum, mai mult la actiuni dar ce fac , o „iau in toate directiile ” ca , sunt ” cam multe ” 😉 😀 parerea mea si nu stiu ce ar „ingloba ” totul ?!?! sau macar o mare parte ?!?! sau cea mai importanta parte din ele?!?! AICI e MAREA DILEMA , CE ?!?! . Acum am sa incerc sa raspund la intrebari .;) 😀 incep cu prima ; preventia pentru care as vrea sa-mi dedic viata ar fi : sa nu mai existe stres , rautate , ranchiuna , durere , sa existe mai multa armonie si intelegere intre oameni , sa devenim niste ” oameni frumosi ” din toate punctele de vedere , sa infrumusetez daca as putea spune asa viata oamenilor , sa „le arat ” mai mult „latura pozitiva ” a vietii ,CEVA FRUMOS . 2. Ma tulbura si ma deranjeaza stresul , agresivitatea verbala sub toate aspectele ” , agresivitatea „domestica ” mai ales atunci cind e indreptata ” spre mama si copil ,abuzurile sub toate formele , falsitatea , minciuna , prefacatoria , compromisurile , violenta , samd . 3 Ma trezesc in fiecare dimineata sa fac sport pe muzica si crede-ma ca ma simt bine toata ziua pentru ca am energie si entuziasm insa nu stiu cit as putea sa schimb lumea cu asta ?!?! Poate daca le-as cinta eu ?!?! 😀 😉 Glumesc :)))) de fapt observ ca asta imi place sa fac cit mai des 😀 😉 un fel de ” haz de necaz ” ceva de genu 😉 😀 , ar putea fi si asta vocatia mea ?!?! imi place sa inveselesc lumea sa-i ” incint ” cum” spun eu ” sa le cint si sa-i „incint ” hahahaha daaaa ok deci vezi asta cu „incintatul ‘ imi ” scapase ” hahaha si mi-a mai „scapat una ” pasiunea mea pentru zbor , „sporturi extreme „, adrenalina si visele cu ochii inchisi dar si cu ochii deschisi , anumite ” imagini” ale mele au devenit realitate si se ” manifesta ” in continuare ;):D . 4 Frica imi este de Dumnezeu de , de fenomene extreme ale naturii , de cutremure , de razboi , de evenimente tragice in general . Cam asta e draga Pera ” lista mea ” cu pasiunile , ideile si emotiile mele , mi-as dori sa fiu ” cite putin ” in fiecare ” loc ” si sa vad cum ma pot ” imparti ” ?!?! . Multumesc mult imi doresc si foarte tare sa fiu in” mijlocul vostru ” in octombrie si noiembrie asa cum ti-am mai spus . Week-end de poveste si toate cele bune iti doresc !!!

    • Cred ca nu e nevoie sa te imparti ci ca poti integra totul intr un intreg. Prima idee care imi vine este muzica pentru linistirea celor abuzati si stresati, Dar e doar o idee dintr o infinitate 🙂 In rest te las sa iti faci procesul, vad ca te descurci excelent

      • Aurora Nicoleta Gosman says:

        Multumesc frumos , draga Pera este foarte încurajator pentru mine cind îmi spui ca mă descurc excelent 😀 😀 !!!Clar am ” inclinatie ” spre muzica 😀 😉 de mica , uite cum mi-au ” scăpat ” pozele 😀 si filmuletele 😉 😀 sa fie ” tabloul complet ” 😉 😀 . Cind spui proces la ce anume te referi ? Multumesc ! 🙂

        • Aurora Nicoleta Gosman says:

          Ok 🙂 😉 Vreau Sa stiu , insa cu infinitatea 😀 😉 , cum lucrez ? 😉 🙂 , cum o procesez ?!?! SI Mai ales cum o ” asamblez ” ?!?! 😀 😉 Tocmai aici am nevoie de indrumare daca ma intelegi , poate Tu ai mai intilnit ” cazuri ” si stii despre CE vorbesc 😉 😀 , ca EU , nu 😉 🙂 . EU ma simt bine cu mine ASA insa VOCATIA MEA de data aceasta are mai multe „directii ” 😉 😀 Clar ! Aici e Aici 😉 😀 Multumesc !

  • Carmen says:

    Multumesc,
    Carmen

  • Dan Paveliuc says:

    Imi place de Pera ca munceste mult. Nu este el cel mai inteligent om pe care il cunosc, dar faptul ca munceste atat de mult ii aduce multe beneficii si respect. 🙂 Stima, Pera si imi pare rau ca ne-am certat din cauza unor caini bagabonzi care oricum au fost culesi de pe strazi 🙂 .

  • Bogdan says:

    Salut Pera. Cea mai mare frustrare a mea e cand nu sunt lasat sa ma exprim liber, (cu inima deschis cum imi place mie sa zic) ,sa spun ce gandesc si sa fac ce simt. Mi-am descoperit vocatia prin intermediul cartii tale „Impulsul”(iti multumesc sincer din tot sufletul), aceia de a face o lume intreaga sa aibe curajul de a trai viata cu inima deschisa, sa faca tot ce simt, si sa spuna ce gandesc, sa faca toate nebuniile Pamantului daca asa se simt ei bine. Acum vreau sa cunosc cat mai multe tipe noi, faine, pe care le vad si de care imi place, dar mi-e frica, mi-e frica de tot felul de lucruri, ba ca o sa rada de mine, ba ca o sa ma respinga brutal, ba ca o sa zica ceva cei din jur despre asta, si totoodata treaba asta imi creaza o frustreare fiindca intra in contradictie cu vocatia mea. Ce pot face?

  • Alina says:

    Cu toate acestea, toate sunt usor de spus dar greu de facut…cam cu asta ma confrunt eu…doresc sa evoluez, sa invat cat mai multe, sa ma dezvolt, sa nu stau in stand by, sa simt viata, sa simt ca fac ceva care are roade, care conteaza. Simt ca nu fac nimic, simt ca las timpul sa se scurga pe langa mine, iar eu nu profit deloc de ce-mi ofera viata. Nu-mi place nimic, nici locul de munca, nici de mine, nici…nimic! Sunt nemultumita de mine si de oameni…cu cat trec zilele, cu atat ma simt mai descurajata. Tot sistemul asta ma da peste cap…citesc mult si multe ca sa ma dezvolt, ca sa caut o rezolvare pentru suferinta mea, dar nu reusesc sa trec mai departe…ceva ma tine legata de maini si picioare.

  • ne poti spune si noua cum se numesc acele materiale..care tie ti se par cele mai bune din lume..? chiar si acum dupa 14 ani?

    • Dan says:

      Felicitari pentru articol! E cu siguranta foarte important sa faci ceea ce simti ca te implineste in viata, adica ceea ce faci sa faci in primul rand din pasiune; si cred ca de fapt in asta consta cam toata implinirea fiecaruia. Mereu am fost de parere ca cei care reusesc sa traiasca din visul lor materializat prin pasiunea-prin creativitatea cu care au venit pe lume si pe care au stiut sa o valorifice, sunt cei mai norocosi deopotriva cei mai fericiti. Asa ca DA, Pera e adevarat uitarea e un mare defect(daca nu chiar un pacat) omenesc, pentru ca cel mai grav lucru pe care omul il uita sunt visele sale din copilarie, idealurile si deprinderile talentului innascut cu care fiecare venim pe lume. Intrebarea mea asadar este : Ce ne facem cand nu mai reusim sa focalizam un vis, o pasiune pe care am avut-o? Cand ajungem sa fim atat de debusolati ca nu mai reusim nici macar sa mai fim siguri pe ceva ce ne-a placut odata?

  • Dragos says:

    De aproximativ o luna jumatate, am inceput din nou sa muncesc la visul meu, acela de a ajunge fotbalist profesionist. Dupa o perioada de pauza in care m-am pierdut pe mine insumi, pentru ca mi-au fost bagate in cap tot felul de lucruri, si nu am fost sustinut o secunda, am ajuns sa renunt. Dar nu am uitat in mintea mea se dadeau lupte, si mereu am visat, acum cu suportul si materialele tale Pera, la un moment dat am ajuns sa si plang vazand (materialul video din Impulsul pentru vocatia ta, interviul cu Lorenzo) si materialele si cartea pe care am citit-o mi-au inlocuit acele idei bagate mai ales de cei din familie. Acum muncesc dur la antrenamente, sunt la o academie, de unde au plecat jucatori la echipe si din prima liga Belgiana, plus alti jucatori care sunt la cluburi unde sunt foarte bine platit, pentru ca pana la urma si eu imi doresc asta, sa castig la randul meu banuti. Apoi deja stiu ce vreau sa fac, imi doresc sa salvez cat pot de mult si in mai multe forme copiii necajiti din Romania. Pana acum asta e visul meu cel mai mare. Multumesc mult pentru tot!

  • monica otel says:

    m-am regasit in toate fricile pe care le-ai enumerat desi am un serviciu stabil, am langa mine oameni de calitate, am un hobby care ma relaxeaza si ma completeaza, si cu toate acestea mi-e frica; de singuratate, de lipsuri, de dragoste chiar si de mine…

  • Gheorghe Alexandru says:

    Nu pot decat sa ti multumesc..cititnd articolul de mai sus, imi explic multe lucruri…astept cu nerabdare, un nou articol. Felicitari pentru ce faci !

  • daniel says:

    Foarte tare prietene !!!.Cred ca toți la un moment dat refugiem si gasim greutati in acea inchisoare .Mulțumesc pentru articol !

  • Mihaela says:

    Ce bine poți reda scenariile ,pot trezi la viața adormiții ,dintre care fac si eu parte . Nu știu cum se face dar temele tale sunt lectii care trebuiesc însușite .Pt. mine au venit in momentul când aveam atâta nevoie. Multumesc Pera !

  • Alina says:

    Cea mai mare teama a mea este sa nu imi pun in pericol sanatatea deja nu prea de „fier” si de aceea ma tot framant daca sa incep sau nu sa imi urmez pasiunea , mai ales ca ai mei de cand ma stiu mi-au repetat de zeci de ori ca sunt sensibila si ca e greu in anumite domenii sau intra cei puternici acolo …

  • Will says:

    What’s Taking place i’m new to this, I stumbled upon this I’ve discovered It positively helpful and it has aided me out loads. I am hoping to give a contribution & help other customers like its aided me. Great job.

  • Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    Newsletter Personalitate Alfa

    Introdu-ți adresa principală de mail, și începe-ți călătoria spre a deveni o Personalitate Alfa.

    * Abonandu-te la newsletter-ul nostru esti de acord cu termenii si conditiile. Te poti dezabona oricand!