Iadul pe pământ – noaptea neagră şi lungă a oamenilor dependenţi

Când crezi că ai atins fundul prăpastiei, uită-te în jos – Christina Grof, despre noaptea neagră a dependenţelor

De ce devenim dependenți?

Dependenţa este o problemă emoţională şi în acelaşi timp spirituală.

Suntem tineri, entuziaşti, fericiţi. Avem greutăţi, dar spunem că le vom depăşi. Ne motivăm şi ne încurajăm.

Şi pe măsură ce anii trec, viaţa ne găseşte tot mai adânciţi în nisipurile mişcătoare ale unor vicii sau dependenţe.

Unii încep să devină dependenţi de alcool, alţii de muncă, alţii de droguri sau mâncare, de sex, de control şi putere sau dependenţi de suferinţă.

Problema cu dependenţa este că este ca un sac fără fund, care nu poate fi umplut niciodată, deşi de fiecare dată cere tot mai mult.

Dacă nu intervenim energic şi determinaţi, dacă nu există o forţă mai mare decât forţa viciului care să ne tragă spre lumină, viaţa noastră, odată luminoasă şi plină de speranţă, cu un cer senin la orizont, acum nu este decât o mlaştină din care nu există forţă pentru a ne ridica.

Ştii poate pasiunea mea de a găsi cele mai bune cărţi. Misiunea mea este să găsesc cea mai bună carte pe o anumită problemă sau subiect.

Pe marginea dependenţelor, cea mai bună carte pe care am găsit-o până acum este cartea Christinei Grof, Setea de întregire.

În această carte, Christina, soţia unuia dintre pionierii psihologiei transpersonale, a fost şi ea dependentă de alcool, după zeci de ani de cercetări, a ajuns la concluzia că viciile şi dependenţele sunt o încercare a noastră de a umple un gol interior.

De a umple sentimentul că ceva ne lipseşte, un sentiment foarte real şi apăsător.

Nefiind conştienţi de adevărata noastră nevoie şi neştiind cum să umplem acel gol, avem impresia că o substanţă sau o emoţie, care alină temporar sentimentul de gol, este răspunsul.

Cum începe o dependență

– un pahar de alcool, la momentul potrivit;

– o doză de droguri, atunci când simţim că e momentul pentru ceva nou;

– un hamburger plin de maioneză sau o tabletă întreagă de ciocolată când simţim o poftă uriaşă de ceva bun;

– obsesia de a munci cât mai mult din cele 24 de ore pentru că acea clipă când mintea noastră nu este ocupată simţim că ne ucide;

– plăcerea ascunsă pe care o simţim atunci când primim afecţiune, sau ni se arată milă şi compasiune pentru că suntem victime ale vieţii.

Poate pentru o clipă, aceste ”medicamente” ne pot alina şi ne fac să pierdem senzaţia de gol interior.

În acel moment credem că suntem pe calea cea bună şi am găsit o soluţie.

Dar senzaţia de umplere a golului interior este de foarte scurtă durată şi ”setea” apare din nou.

"Banii, puterea, sexul, oamenii, drogurile, alcoolul sau obiectele au devenit zeii noştri, influența supremă din viaţa noastră. Iar zilele noastre se învârt în jurul căutării tot mai nebuneşti a sursei supreme de împlinire. În obsesia noastră, ne neglijăm sau ne abandonăm membrii familiei, munca, responsabilităţile, sănătatea şi pe noi înşine, alergând după substanţă, relaţia sau activitatea pe care le-am împuternicit ca fiind Puterea noastră Superioară." – Christina Grof

Problema cu viciul e că cere din ce în ce mai mult, doze din ce în ce mai mari.

Până să ne dăm seama, prinşi de agitaţia vieţii de zi cu zi, paharul de alcool devine sticlă.

Hamburgerul devine un meniu mare cu de toate, ciocolata vine în pachete de câte cinci.

Munca devine unicul motiv de existenţă, afecţiunea devine doza zilnică de drog.

Golul interior este acolo, mai mare ca niciodată, iar acum îl avem la pachet cu o dependenţă sau chiar mai multe, care ne distrug până în măduva fiinţei noastre.

Iar adevărata noastră problemă nici nu a început măcar să fie rezolvată.

Care este atunci răspunsul la acest gol interior, la această sete?

Aşa cum toate drumurile duc la Roma, cum spunea proverbul în epoca de aur a imperiului român, la fel şi acum, toate răspunsurile duc într-un singur punct.

Omul a fost deconectat de spiritul său, bogăţia sa interioară, izvorul său nesecat de putere, iubire, entuziasm, sănătate şi divinitate.

Nu ştiu cum s-a ajuns aici şi nu vreau să dezbat acum acest lucru.

Important este să ne dăm seama ce este de făcut!

Este chiar atât de important spiritul nostru?

Se pare că da, pentru că aparent toată nefericirea umană izvorăşte din această rupere a omului de lumea sa interioară.

Nu este curios cum omul explorează totul în exterior şi totuşi ştie atât de puţine despre interior?

Şi preţul plătit este uriaş.

Nefericirea, furia şi agresivitatea, răul făcut celor din jur care oricum se întoarce împotriva răufăcătorului, lipsa de iubire şi compasiune, degradarea umană în toate formele ei, şi multe altele care pot fi pe bună dreptate numite ”iadul pe pământ”, sunt preţul plătit pentru lipsa de curaj, voinţă şi curiozitate de a pătrunde în propria noastră lume interioară.

Poate m-ai auzit spunând că ceea ce ai în viaţa exterioară este o reflecţie fidelă a ceea ce ai în interior.

Ei bine, punând cap la cap ceea ce am discutat mai sus, lucrurile sunt din ce în ce mai clare.

Dacă nu e nimic în interior, nu e nimic în exterior.

Vorbesc mult despre sănătate, bani, iubire şi realizări pe plan social, succesul definit cât mai particularizat pentru fiecare dintre noi.

Fac lucrul acesta, pentru că scopul meu nu este să îţi impun punctul meu de vedere sau reţeta mea de succes, ci să te ajut, dacă pot, să te ghidez spre ceea ce tu îţi doreşti cu toate că poate, în clipa în care vei obţine ceea ce îţi doreşti vei dori altceva sau vei avea revelaţii care îţi vor arăta că defapt acele lucruri care credeai că te vor face fericit defapt nu te fac.

Poate vei descoperi că ”setea” este încă acolo.

Eu cred că să îţi doreşti lucruri în lumea exterioară nu este un lucru rău, dimpotrivă.

Cred că metoda mea, ”personalitate alfa”, de a dezvolta lucruri din interiorul tău, pentru a obţine lucruri din exterior, vine cu dublu beneficiu.

Când vei înţelege că dacă vrei sănătate, bani sau iubire, succes sau fericire, trebuie să dezvolţi ceva în interorior, o abilitate nouă, o stare de spirit nouă, atunci vei evolua şi în interior, precum şi în exterior.

Şi poate că îţi vei da seama că cel mai mare beneficiu nu este succesul exterior şi nici fericirea dată de lucrurile exterioare ci felul în care tu te simţi în interior, acea încredere în tine, că acum ai cheia pentru a obţine tot ce vrei, acea împlinire sufletească şi sentiment de putere interioară că totul este aşa cum trebuie să fie şi POATE, sentimentul că setea a dispărut.

Poate se va întâmpla asta, poate nu. Treaba mea nu este să îţi spun cum să fii fericit. Dacă vrei bani, poate că atunci asta te va face fericit. Nu există nici o lege care spune că e nu ceva în regulă cu a fi fericit dacă eşti bogat.

Poate lucrurile exterioare sunt cele care cu adevărat te fac o persoană fericită.

Misiunea mea este să te ghidez să îţi potoleşti setea, însă într-un fel care te împlineşte şi nu te face să fii distrus de dependenţe şi de vicii.
Cântec deplin – de Radu Gyr

N-ai lăuda de n-ai şti să blestemi,

Surâd numai acei care suspină,

Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi,

De n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.

Şi dacă singur rana nu-ţi legai,

Cu mâna ta n-ai unge răni străine.

N-ai jindui după frânturi de rai

De n-ai purta un ciob de iad in tine.

Că nu te-nalţi din praf dacă nu cazi

Cu fruntea jos, în pulberea amară,

Şi dacă-nvii în cântecul de azi

E că mureai în lacrima de-aseară.

Această poezie mi se pare potrivită pentru că dacă vreau să îmi asum acest rol, de a te ghida prin noaptea neagră a dependenţelor, trebuie să îţi spun că am trăit această noapte neagră a dependenţelor.

Eu personal am fost dependent de 5 lucruri mari

– jocuri de noroc
– jocuri pe calculator
– mâncare
– afecțiune
– muncă

Toate cele 5 nu au servit decât unui singur lucru. Să fie un medicament pentru uitare. Uitarea unei suferinţe şi rupturi interioare.

Azi vreau să îţi spun cum am reuşit să vindec o bună parte din golul meu interior, deşi nu complet. Cred că această muncă, acest travaliu interior, durează o viaţă de om şi cred că cine duce munca până la capăt, devine acel înţelept sau iluminat care se desprinde de condiţia mizeriei umane.

Eu nu sunt încă acolo şi nici nu pot să spun că acesta este scopul meu.

Scopul meu este să mă simt bine, să fiu fericit şi împlinit cu ceea ce fac şi cu mine însămi.

Şi îmi iese din ce în ce mai des, din ce în ce mai bine.

Nu am fost dependent de alcool, însă pentru asta l-am avut aproape pe tata, cu cei mai bine de 30 de ani de alcoolism.

În materialul următor voi încerca să îţi fac radiografia propriilor mele dependenţe şi cum am ajuns la capătul lor.

Apoi, voi încerca să îţi dau paşii de acţiune necesari pentru a scăpa de orice dependenţă, pentru că aşa cum ziceam, toate drumurile duc la Roma, şi deşi substanţa diferă, dependenţa, problema şi soluţia au pentru noi toţi, acelaşi numitor comun.

Mi-ar plăcea să ştiu dacă tu te-ai confruntat cu dependenţe şi vicii, şi dacă ai reuşit să le depăşeşti, cum anume? Iar dacă nu le-ai depăşit, să îmi spui cum te afectează. Mărturisirea unei probleme este primul pas spre vindecarea ei.

Pentru a înțelege de unde vin dependențele și cum le poți conștientiza și vindeca, am scris în cartea Alfa – Vindecă-ți rănile trecutului și eliberează-te pentru a-ți atinge visurile! 

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

Distribuie daca ti-a placut:

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on pinterest
Pinterest
Share on email
Email
Share on whatsapp
WhatsApp

Profită de resursele de dezvoltare personală pe care le-am pregătit timp de 10 ani!

ARTICOLE SIMILARE

74 Responses

    1. eu sunt dependent de ura. cand sunt singur imi trece dar de fiecare data cand ies inte oameni mi-o activeaza careva. Nah de asta cum scap, mr life coach!

      1. Emotiile pot fi primare primare, sau complexe. Ura nu e o emotie primara, probabil o alta declanseaza starea ta. Eric Berne, fondatorul analizei tranzactionale spune ca in fiecare dintre noi sunt mai multe stari: cea de copil, de adult, de parinte si unele trairi pot fi in contradictie cu altele. Ura poate ca tradeaza o sete de victimizare, o lipsa cronica de odihna, sau altceva nerezolvat din trecutul tau… Asa cum spune Pera, e o „incercare de a umple un gol interior”. Si inchei tot cu un citat din articolul de mai sus: „nefericirea, furia si agresivitatea, raul facut celor din jur, oricum se intoarce impotriva raufacatorului”.

  1. Da Pera, m-am confrunat cu multe dependente. Am fost fumator inrait ( 2 pachete/zi ) – m-am lasat brusc ( dar usor ) dupa ce am citit o carte ( am povestit despre asta pe blogul meu ). Sunt 4 ani de atunci si nu am poftit nici macar o data la o tigara. Pina acum 2 -3 luni nu concepeam sa ma trezesc dimineata si sa nu beau o cafeluta. Intr-o zi am zis sa fac o proba sa vad ce se intampla daca nu beau o luna. Luna aia s-a prelungit pina acum. 🙂 Am mai baut de cateva ori sa vad daca ma va face sa ma apuc iar, dar din fericire am trecut testul. Am fost dependent de ziare de can-can. Dadeam refresh la click si libertatea din 10 in 10 minute. Pina intr-o zi cand am zis ca nu mai intru deloc si asa am facut. Am experimentat si alte tipuri de dependente. Cum ar fi dependenta de securitate. Pina intr-o zi cand am zis: „fie ce o fi, nu merge am plecat la capsuni in Spania si gata”. Dupa afirmatia asta a urmat demisia, firma intr-un domeniu aproape necunoscut si pe deasupra aflat in plina criza ( e vorba de imobiliare bineinteles ),…si aventura continua si in ziua de astazi, iar culesul capsunilor inca este o varianta, dar nu ma tem. 🙂 Mai am inca o dependenta de care incerc sa scap: facebook. Ii pun eu capac si astuia. 🙂 In concluzie, cu totii ne confrunatm cu multe dependente care ni se par de netrecut, doar ca odate ce am scapat de ele de dam seama ca dependenta era tot atat de reala pe cat erau si gandurile noastre si tot ce ar fi trebuit sa facem era sa ne schimba perceptia pe am ales sa o avem asupra sa.

      1. Cu placere ! 🙂 Da, de cele mai multe ori nu vedem lucrurile atat de usor deoarece supraevaluam efortul si „riscurile” ( „daca ma las de fumat ma voi ingrasa” ), ne concentram prea mult pe frica de esec si avem prea putina incredere in noi insine. Daca am invata sa avem incredere ca ne vom descurca intr-un fel sau altul orice situatie ( si chiar asa este ), ca esecul nu exista deci nu are de ce sa ne fie frica si ca oricat de mult efort ar trebuie sa facem, daca il impartim in pasi marunti o sa ni se para ridicol de simplu ( vorba aia: „cu lingurita poti manca si un elefant” ), daca am face toate astea cu siguranta am reusi in tot ceea ce ne-am propune si nimic nu ni s-ar prea prea prea mult, prea greu sau prea bun pt. noi.

        1. Buna Paul,
          si eu m-am pierdut o multime de timp pe facebook, insa a inceput sa-m treaca. Cum? Fa exercitiul asta: iesi din contul tau personal, apoi arunca un ochi in baza de date facebook, uitat-te la cateva milioane indivizi (ca sa nu spun..fraieri), care stau aliniati cuminti alfabetic in fisiere numai bune de vandut si vezi cum te simti!? Eu cred ca sentimentul ca esti doar o „vita” fara culoare in targul de vite este destul de puternic, ca data urmatoare cand o a vrei sa-ti verifici contul fb, sa fii..dezgustat si poate sa cauti un film, carte, sa inveti o limba straina, sa dai un tel acasa ori sa iesi la o plimbare cu un amic..
          PS: Zukerberg a avut oferte de la agentii de securitate ptr info adunate gratis de la fraieri, incepand cu locul unde s-au nascut, pana la numele lor reale, detaliile familiilor lor extinse, cu veri, frati, surori, locuri de munca, date reale de nastere, care intra si in componenta datelor bancare. Vezi ca in uk, de ex, vrei sa-ti verifici contul bancar prin tel, esti intrebat..data nasterii! Faza ca esti targetat de marketing pe fiecare domeniu din viata ta este in plus: in fctie de interese, scoli terminate etc, fara sa mai consider ca politia iti poate suna la usa dupa comentarii naspa facute online.
          In concluzie,Fb ramane ceea ce a fost initial: o fereastra de privit la cunoscuti, cand tu esti exclus iar viata lor! (asta a fost cazul lui Zuckerberg) Sper ca ideile astea sa te ajute!:)

          1. Buna Simone,
            Sunt de acord cu ce ai scris, dar am o mica paranteza: pt. mine facebook este pe langa altele si o unealta care ma ajuta sa-mi promovez blogul ( 75% din trafic vine de pe facebook ). Deci nu sunt doar exploatat, ci si „explotatator”. 🙂

  2. Un articol foarte tintit foarte bine, pe mine personal m-a „atins”
    Incearca totusi sa inlaturi greselile de ortografie ….
    acelas”i” numitor comun
    obsesia de a munci”i” cat mai mult”i” din cele 24 de ore”

  3. Foarte frumos articolul!
    Nu pot spune ca am fost neaparat dependenta de ceva anume insa tendinte am avut. Dependentele pot fi de multe feluri si uneori habar nu avem ca incetul cu incetul devenim dependenti de ceva anume.
    De exemplu, de curand am descoperit ca poti fi dependent pana si de dorinta de a manca sanatos, boala care se cheama ortorexie, boala care inca nu este recunoscuta oficial.
    Am scris despre asta pe blog in ideea ca multi din cei ce inca nu isi dau seama despre faptul ca sunt sau au tendinte de a fi ortorexici sa isi dea seama la timp de acest lucru.

  4. Am avut fel si fel de vicii, dependente insa nu am avut deloc din fericire, in viata adulta.. 🙂 Si nici nu vreau, duc insa o „lupta” sa zicem – desi eu as numi-o ignorare, ignoranta, insa din ratiunea de a nu fi prost inteles de altii o voi numi generic „lupta” – cu viciile pe care le am pentru a le tine sub control, cea ce relativ, RELATIV, functioneaza… 🙂 Insa invariabil la un moment dat, mai devreme sau mai tarziu, ele imi afecteaza bunul mers al vietii, planurile si obiectivele, lucru care cu toata sinceritatea: ma cam dispera… 😀

  5. Procastinarea , a fost si este cel mai mare viciu al meu. In facultate , totu m-i se parea fara importanta si amanam intodeauna lucrurile ( invatatul , munca , dezvoltarea personala , iubirea ). Si da , gaseam micile placeri mai „reale” decat sa muncesc un timp mai mare la ceva cu adevarat important . Rezolvarea a venit intr-un moment de autoanaliza , am zis „fuck this shit ” a trecut vremea sa „frec menta „.
    Nu zic ca m-am vindecat , insa in fiecare zi port o lupta crancena cu procastinarea , jumatate din mine zice ” lasa , poti face azi mai putin , maine recuperezi ” cealalta jumatate zice ” NU ! acuma e timpu sa te inalti si sa faci ceva ” .

  6. Servus Pera
    Deocamdata sunt constienta doar de doua dependente: mancare in special dulciuri si de internet (facebook, ziare, bloguri). Imi afecteaza viata destul de mult. Mai exact m-am ingrasat mult in ultimul an iar cea de-a doua deendenta ma face sa ii treaca ziua fara sa fi facut prea multe,, doar ma trezesc ca e seara.
    Sper ca in scurt timp sa imi gasesc motivatia si sa scap de ele.
    Iti multumesc pentru exemplul pozitiv pe care mi-l oferi.
    Salutari Alexandra

  7. Bravo Pera, si eu sunt dependenta de afectiune ,de tigari, de munca, de dulciuri. Toate acestea ma imi tin mintea ocupata si ma fac sa uit de problemele adancite in mintea mea. Cum sa fac sa scap de ele? Va doresc o zi frumoasa.

  8. Buna Pera,
    De foarte mult timp te citesc si pe tine si pe Andreea
    Faceti o super treaba si datorita voua am reusit sa ma ridic, am ajuns intr-o criza psihica si aveam de ales sa ma duc la fund sau sa ma ridic, iar cu ajutorul articolelor voastre m-am ridicat! Multumesc ca existati!
    Prima mea dependenta a fost legata de mancare: mancare gatita a la Bucovina :), fast food, dulciuri si dintr-o data am renuntat si am mancat doar legume si fructe. Acum mai incerc rareori unele alimente „gustoase”…dar in limita bunului simt 🙂
    Am fost dependenta de tigari 8 ani si m-am lasat dintr-o data. Am zis hai sa vad cum e sa nu fumez azi….si culmea….mi-a placut si am continuat.
    Am fost dependenta de suferinta…..sunt in curs de vindecare…iar tu ma ajuti cu articolele si recomandarile tale.
    Nu a fost greu sa ma las de nici o dependenta….totul era in mintea mea..
    Succes pe mai departe!

  9. Foarte bun articolul, si tema e chiar binevenita.
    Recomand materialele (google):
    film: „Pleasure Unwoven: An Explanation of the Brain Disease of Addiction” (2010) – Kevin McCauley
    carte: „Addiction: A Disorder of Choice” – Gene M. Heyman
    Si biofizicianul – dl. Virgiliu Gheorghe are documentare serioasa pe tema dependentei; are publicate mai multe carti.
    Pera, felicitari pentru abordare!
    Astept mai multe materiale despre acesta „grea robie” numita dependenta.

  10. Dependenta de tutun, sex, munca, obsesia de a avea un copil cu orice pret. Acum am constientizat dependenta de persecutie, victimizare si afectiune, de mama, care nu mai e demult. Cred ca procesul de detasare este o combinatie intre a incerca sa te accepti si sa te iubesti cu viciile tale, sa le consientizezi si sa decizi ca vrei sa treci peste. Sa accepti lipsa, atunci cand o simti, sa nu o mai alimentezi.
    Sa accepti comportamentul persoanelor care nu-ti alimenteaza dependenta asta, chiar daca asta te doare, si ai fi tentat in prima faza sa-i consideri „dusmani”, pentru ca iti fac rau, suferi, taindu-ti accesul la viciul tau, nu ?
    Am reusit sa scap de o parte dintre vicii, pe unele le-am ameliorat, si incep sa simt puterea mea interioara si liberatea mea.
    Iti multumesc din suflet pentru articolele tale. Simt ca informatiile astea sunt ceva ce cautam demult …. Ma ajuta foarte mult.

  11. Salut Pera. M-am apucat de sport la un nivel destul de bun zic eu dar pe la 19 ani ( acum am 21 ) m-am apucat de fumat, simteam ca am un gol in interior si astfel stand la o tigara voi creea un nou grup social, voi scapa de timiditate. In acelasi timp am descoperit si Arta Seductiei , lucrurile cu fetele incepusera sa se inbunatateasca. Pana atunci o data la 2-3 zile eram dependent de masturbare. Am reusit s-o depasesc avand o prietena si ea imi umplea acea lipsa si am vazut diferenta dintre treaba pe care obisnuiam s-o fac si o prietena stabila.Parca inainte eram un robot , imi pierdeam toata vointa, energia si parca nu ma puteam concentra la fel de mult. ( sa fie astea reactii ale masturbarii? ) Cu tigarile le-am rarit dar din pacate nu am renuntat la ele ( totusi am un pachet si ma tine cam 3-4 zile ) . Stiu ca tigarile si sportul nu se imbina , mai ales daca faci exercitii cardio. De la un timp am un obicei foarte ciudat as putea spune …in fiecare seara imi sterg istoricul de pe browser , apelurile contactate si spun ca de urmatoarea zi incep sa fiu altul ( in bine) …nu-mi reuseste sa fac ce doresc eu decat maxim 2-3 zile si dupa aceea devin prada iarasi unei tigari sau oricarui alt lucru pe care nu doream sa-l mai fac. Este vorba de antrenamentul vointei ?

  12. Multumesc , Pera. E prima data cand iti scriu, dar ”te cunosc” de mult timp. Am descoperit cartea ”Ghidul personalitatii alfa”intr-o perioada de crunta depresie prelungita( una din cele multe perioade)chiar inainte de a abandona lupta cu mine si a accepta tratament psihiatric. A fost ca o revelatie, nu-mi dau seama cum( pana la tine citisem tomuri intregi in incercarea de a ma ridica singura), am citit-o intr-o singura zi, pana la 4 dimineata( asta se intampla prin mai anul acesta)si de atunci fac pasi mici, dar siguri si, itandu-am in urma am ajuns nesperat de departe, fara ca episoadele de depresie sa mai fie atat de violente incat sa ma desfiinteze( am avut usoare stari de depresie, dar au trecut f repede si nu m-au mai controlat ele pe mine ci eu pe ele). Acum sunt exact in faza in care mi-am dat seama de dependentele mele si scotocesc sa vad ce se ascunde in spatele lor…poate voi intelege mai bine de la tine , din materialele urmatoare. Multumesc inca o data pentru forta cu care m-ai ajutat sa ies dintr-o gaura neagra si , sa stii, pe Agenda Generalului( de la Daniel Zarnescu) undeva, sta scris: sa-l cunosc pe Pera! O zi buna!

    1. Ma bucur foarte mult sa aud asta. Primesc des emailuri de la oameni care sufera de depresie si spun ca au fost ajutati de Ghidul alfa. Cea mai mare bucurie a mea este ca doar printr-o carte tu si alti oameni nu ati ajuns la psihiatrie sau tratament medicamentos, ceea ce e o aberatie. Scopul cartii nu este neaparat acesta, sa scoata oamenii din despresie dar acum ca citesc marturii de genul acesta, ma bucur enorm 🙂 Iti multumesc pentru randuri si siguri ne vom cunoaste personal

      1. Ma bucur ca ti-a placut atat de mult mesajul tau incat l-ai postat de fb. Inseamna ca si-a atins scopul: era un mesaj prin care imi doream din toata inima sa te fac cumva , printre miile tale de cititori si mesaje, sa simti recunostinta mea si sa intelegi inca o data forta pe care o ai. Cu admiratie!

  13. Da, si amanarea actiunii e un viciu al meu, a aparut ca o contrabalansare a celuilalt : a face totul foarte repede, mai multe lucruri in acelasi timp, perfect, de frica ca nu voi putea sa-mi indeplinesc obligatiile la timp si voi avea de suferit, nu voi fi apreciata … etc.

  14. Uneori caut sa ma ‘relaxez’ cu jocuri video, sau butonand pe facebook. Cred ca ‘fug’ de stresul interior. Am observat ca daca nu folosesc agenda, nu scriu in jurnal, si nu fac nimic ca sa-mi descarc mintea de ganduri gen „trebuie sa fac si..”, „sa nu uit sa..”, „dupa aia trebuie sa..” .. dupa cateva zile mi se aduna atat de multe pe cap, ca doar vreau sa evadez, cumva, oricum. doar inca un pic de facebook, inca o pauza, inca o cafea.
    ..
    Si cred ca am gasit si cateva solutii, (doar daca le-as aplica mai consistent.)
    -> scriu in jurnal ce ganduri am pe cap. imi golesc mintea de ‘probleme’ neclare, si le clarific. brusc ma simt mai usor.
    -> notez in agenda, pentru ultimele cateva zile, ce realizari am avut, ce progres am facut.
    -> notez in agenda, pentru urmatoarele zile, ce obiective zilnice vreau sa realizez (si mi se elibereaza psihicul de ‘task-ul’ de a tine minte totul, si sunt liber sa gandesc mai creativ.)
    -> fac curat prin camera, pe birou. (am observat ca imi scade mult stresul ‘de fond’/’background noise’ atunci cand am un spatiu liber si curat in jurul meu.)
    -> iau o pauza, dar nu pe facebook, ci in parc/in natura.
    Lucian

  15. Salut Pera !
    Am avut mai multe dependente :jocuri pe calculator,mancare,afectiune ,de a lenevii toata ziua ,bautura dar cu timpul am reusit sa scap de ele.Dar acum am cazut in extrema celalata sunt dependent de sport,mancatul sanatos ,exact opusul primelor dependente.Nu prea ai cum sa scapi de dependenta ci doar sa o inlocuiesti,acel gol trebui umplut cu altceva. Foarte bun articolul !

  16. BUNA, Pera! Viciul meu este dependenta de afectiune si creste tot mai mult incat ma tem de singuratate inca de acum cand am 25 de ani :P. Consider ca problema mea a plecat de la un rasfat putin exagerat si prea mult ajutor parental. Acum mi-e foarte greu sa devin independenta, desi lucrez nu am ajuns la o forma la care sa ma simt in stare sa-mi fac propria familie si propriul viitor. Vreau sa ma vindec de aceasta problema pentru ca nu- mi face bine. O zi frumoasa!

  17. Multam de email si material. Multa vreme am fost dependenta de mincare – orice, oricum, oricind. Lasam curat in frigider in urma mea (ma autonumeam Nufarul!!!). Ce inlocuiam? Multe!!!!!!!!!!! Ajunsesem rotunda si inalta! Ce am facut? O durere cumplita de stomac, intestine, ficat, de tot ce inseamna cavitate abdominala!!! Incet am observat ca daca reduceam portiile de mincare era mai bine. Vorba ta: durerea de orice fel te scoate din zona de confort! Incet-incet am dat jos cam 30 si ceva de kile in 3 ani. De vreun an ma mentin in limita a 5 kg plus/minus. Acum e bine si imi e bine. Dar am lucrat cu mine insami din greu si crede-ma, nu a fost deloc usor! Un alt viciu in care ma scufund si cu care ma amagesc e tigara. Ce inlocuiesc cu ea? Tot la fel ca si cu mincarea!!!! Aici si acum ma intreb: daca nu as fuma acum ce s-ar intimpla??????????? Si gasesc uneori raspunsuri, alteori cedez si aprind tigara! Inca e de munca cu mine dar uneori ma uit la poze vechi si crede-ma chiar imi place de mine ACUM! Tigara inlocuieste lipsa de curaj, nervozitatea de moment, reactia la secunda fata de ceva care ma supara pe moment. Incerc pe cit posibil sa vad in mine si in mintea mea ce trebuie facut. Alteori fac exercitii de respiratie si ma gindesc la cite alte lucruri bune pentru mine as putea avea daca as stringe banii de tigati (sint al naibii de scumpe!!!!!) Uneori da rezultate, alteori sint slaba si cedez in favoarea unei tigari si a unei cani mari de cafea! Culmea stii care e? Ca imi place mirosul de cafea si tigara adunate si cumulate!!!!!!!!!!!!!!! Cam astea sint deocamdata viiciile mele!!! O zi frumoasa sa ai1

  18. Si dependenta de suferinta, de depresie … am reusit sa trec peste, dezvoltandu-mi un model de genul : ok, asta e situatia, grava, nepevazuta (sora mea ar putea avea o boala grava), deocamdata nu stiu exact la ce poate duce, asa ca astept sa vad excat care sunt rezultatele analizelor fara sa intru in panica sau sa ma obsedeze asta, si cand am ceva concret, vad care sunt solutiile si le aplic, fara a ma implica foarte mult emotional.

    1. Aproximativ la fel ma stradui sa fac si eu in toate situatiile. La mine mai este dependenta de jocuri pe PC (s-a mai diluat dar tot este), dependenta de atentie, care sint destul de greu tinut in friu dar ma stradui sa le rezolv.

  19. Salut Pera!
    Eu am o dependenta foarte mare de pariuri sportive… Acum, insa, se intampla insa ceva ciudat….
    Daca pana acum intrasem in datorii din cauza pariurilor, iar cand pierdeam investeam si mai mult… Acum nu numai ca am reusit sa recuperez datoriile, dar incep si sa castig din asta…Mi-am stabilit un sistem bine pus la punct care incepe sa dea roade.
    Tu cum crezi, as putea considera asta ca o pasiune din care sa scot bani, tinand cont ca am suferit destule esecuri si deja am ceva experienta?
    Mersi!

    1. Iti dau un sfat prietenesc si bine fundamentat.. incearca sa-ti gasesti alt hobby. Chiar daca ai momentan impresia ca detii controlul, ai sa-ti dai seama ca pariurile sportive nu sunt inventate in beneficiul nimanui, decat al proprietarilor de case/site-uri de profil, si sper din tot sufletul sa nu-ti dai seama atunci cand va fi prea tarziu. Banul nemuncit nu aduce niciodata lucruri bune, asa ca orienteaza-te catre lucrurile care intr-adevar conteaza in viata.

  20. Te salut Pera ,
    Eu am fost dependenta de afectiune ,de calatorii , si de a fii in prezenta altora , nu imi placea sa fiu singura. Mai am de lucrat desi acum, vad lucrurile altfel si ma simt bine .
    Cum le-am depasit ?
    Pot sa spun ca le-am mai ” dizolvat ” citind carti recomandate de tine , articole , informandu-ma si in anumite momente punand in practica .
    Ma mai afecteaza inca , pt ca vreau sa ma inteleg pe mine, sa aflu mai multe despre mine , sa fiu fericita in piele mea singura .
    Acum citesc , caut sa ma informez , sa explorez in-deaproape tot ce gasesc , in articolele tate , in cartile recomandate , caut , caut , sunt curioasa si ma simt bine pe acest drum.
    Iti multumesc

  21. Am o dependenta de mama pe care am dobandit’o ca urmare a pierderii unei relatii in care eram dependenta de tip. curios ca inainte nu prea aveam treaba cu mama (mai multa decat e normal). si mi’ai mai ridicat o problema cu ciocolata. eu de fiecare data cand pun mana pe o tableta intru in transa si o termin singura. chiar ma enerveaza daca trebuie sa servesc pe cineva si sa impart. dar partea buna e ca nu fac asta zilnic ci cam o data pe saptamana. nu ca nu mi’as dori, dar fac eforturi sa ma abtin ca sa nu am probleme cu greutatea. ce zici asta e o dependeta? sa imi fac griji? am mai fumat 8 ani si nu mai fumez de 7 luni, nici un fum, nici o tigara. recomand allan carr, in sfarsit nefumator

  22. Buna Pera! Articolul este de foarte mare ajutor. Si eu simt ca abordarea ta ma ajuta mai ales ca spui din proprie experienta si nu incerci sa vinzi retete universale promovand responsabilitatea si binele persona. Esti la subiect si nu te pierzi in detalii. Pe mine ma ajuta abordarea asta. Si eu am experimentat si experimentez dependentele…a fost foarte greu sa accept asta…am inceput pe la 11-12 ani cu dependenta de televizor in perioada cand s-a introdus cablul in casele romanesti, apoi de calculator, de citit, de invatat…au fost perioade in facultate cand zilele le petreceam la cursuri sau biblioteca iar noptile invatand…asa m-am extenuat si cand am terminat facultatile si masterul am cazut intr-o lunga stare depresiva mai ales ca atunci a murit si bunica mea…persoana cea mai draga care m-a si crescut…am renuntat la serviciu, m-am imbolnavit pe stres si la un an dupa am inceput asa zisa terapie de doliu cu unul dintre profesorii mei de la psihologie…dupa doi ani mi-am dat seama ca eram dependenta de bunica si de familia mea avand constant nevoia de a le face pe plac…m-am confruntat cu neputinta de a avea grija de mine si de viata mea…am simtit asta ca o constanta lupta cu mine si cu familia mea mai ales ca parintii mei si-au manifestat o posesivitate crescuta in legatura cu maturizarea mea si a surorii mele…in fine, am ajuns sa umblu prin cluburi, sa ma imbat, sa ma imprietenesc cu „bad guys”…nu m-am drogat dar am ajuns la o petrecere unde se fumau droguri si fara sa stiu m-am drogat pasiv…asta era la 27 de ani…dupa cateva luni sora mea si tatal meu s-au alarmat si m-au salvat din situatie insistand ca e ceva in neregula cu mine…eu negam mereu spunand ca vreau sa recuperez tineretea, ca vreau sa fiu libera si independenta, sa experimentez…dar nu realizam ca fugeam de constantul sentiment de neputinta pe care il simteam si de care ma simteam vinovata. Voiam sa umplu golul acela prezent inca de la 14 ani…cand pur si simplu am fost pacalita sa plec de la bunica si sa ma alatur familiei in alt oras. Acum la 31 de ani sunt de aproape 2 ani intr-o tara straina unde perioada de adaptare m-a dus prin discrimare, abuz si lupta pentru siguranta personala. Momentele grele m-au ajutat sa imi dau seama de valoarea mea si ma gandesc ca poate aici e locul potrivit pentru a ma vindeca, mai ales ca exista un program national de self-help prin carti de specialitate pe care le poti comanda si imprumuta de la biblioteca plus asistenta psihologica daca intri in profil lor. Apoi, cultura incurajeaza independenta si auto-sustinerea. Aici mi-am dat seama ca sufar de dependenta de victimizare si de suferinta. Ca am asteptari nerealiste de a primi mereu ajutor din exterior sau ca cineva tb sa faca ceva pentru mine, ca sunt dependenta de control si perfectiune pe baza fricii de abandon si singuratate. Dar, am invatat sa planific, sa previzionez, sa fac planuri B, sa astept desi mai lucrez ca sa ajung la rabdare. Apoi, nevoia de a ma plasa in situatii si langa oameni care ma manipuleaza si abuzeaza si nevoia de a lupta cu ei pentru castiga un sentiment de valoare. Nevoia de a relationa cu „bad guys” si a le cere compasiunea si afectiunea s-a intensificat. Dar, am observat ca lucrul asta e f daunator pentru ajunsesem impulsiva si cream usor conflicte. Nu puteam sustine job-uri mai mult de 2 sapt din cauza asta dar si pt ca ma simteam complet stoarsa de energie. Acum, inca ma mai lupt cu dependenta de confirmare, atentie si apreciere externa, dependenta de ganduri negative si griji cu sentimente de devalorizare personala…Uneori ma simt stoarsa de energie cand sora mea nu imi da atentie – asa cum poate simt nevoia sau ma astept in acel moment – ma infurii, ma inchid in mine si o ignor perioade scurte de timp. Ma simt frustrata ca atunci cand vorbim nu avem contact vizual total sau aproape total, ca nu am parte de reciprocitate in multe lucruri pe care le fac pentru ea. Sora mea este o fire individualista si de obicei este multi-tasking fie si acasa si vorbeste in timp ce face si alte lucruri ceea ce tind sa iau personal. Apoi, imi dau seama ca e posibil sa exagerez dupa ce vorbesc cu ea sau ma imi ofera sprijinul ei in momente grele. Si inca nu am scapat total de sentimentul de neputinta desi incep sa constientizez ca nu este real…Dar trebuie sa mai lucrez la a fi convinsa de asta… Mi-am propus sa citesc regulat carti de specialitate, sa ma ocup de sanatate, sa am activitati fizice…De o zi-doua am inceput sa simt dezgust la gandul de a lucra in locuri cu oameni negativi si a mai fi in preajma lor dupa ce am primit oferte de a mai lucra in vechile locuri de „suferinta”…acum o luna m-as fi simtit triumfatoare si datoare sa ma intorc sa lucrez alaturi de acei oameni indurand eroic suferinta…corpul meu a reactionat si am simtit panica la gansul de a ma intoarce…chiar am simtit o intensificare a stimei de sine si de valorizare…motivandu-ma sa fac eforturi mai mari pentru a munci si a petrece timpul cu oameni pozitivi…ceea ce ma face sa cred ca totusi eforturile de dezvoltare personala nu sunt in zadar…

  23. Eu is dependent de 4 chestii,
    1. Afectiune sociala, sa fiu in centrul atentiei,sa ma bage lumea in seama, sa impartasesc cu oamenii ce chestii faine fac si sa ma felicite lumea sau sa ma invite lumea in oras
    2, E mancarea, mananc mult tare si numai prostii, exact cum explicai mai sus, dulciuri si mancare nesanatoasa,
    3. sunt jocurile pe calculator care imi aduc rezultate, cand nu am rezultate in viata personala.
    4. Munca excesiva ca sa nu ma gandesc la partea mea de relatii unde nu am reusit sa am rezultate

  24. Buna, cea mai buna metoda de a le depăsi este de a iesi din mediul toxic in care de obicei traiesti, esti, sa renunti la persoanele toxice care te inconjoara si sa lupti impotriva dependentelor in mod constient, cu gandul ca tu iti controlezi creierul si nu el pe tine.. daca esti dependent arunca naibii toate tampeniile din frigider si de prin casa si cumpara doar mancare sanatoasa si foarte putina a.i daca te trezesti hamesit sa nu ai ce roade pana dimineata, daca esti dependent de tv vinde-l, da-l cadou, scapa de el… daca esti de jocuri sau de pariuri sportive nu mai intra in viata ta intr-un astfel de mediu etc. Dar cel mai important e sa eviti persoanele care te fac sa ai comportamentul respectiv, apoi sa eviti situatiile care produc acel declick, daca sti ca esti dependent de junck food la ce naiba mai mergi la chermeze cu tone de mancaruri sau mai te intalnesti cu prietenii tai si ei dependenti de fast food de parca nu ai sti ce urmează??… daca e o dependenta emotionala la fel trebuie sa preiei controlul creierului tau si sa nu il lasi sa te pacaleasca.. vezi ca intri in starea aia te imbraci si mergi la sala si iti trece sau iei o carte buna si o citesti pe neraslufate si vei adormi gandindu-te la personaje si la msj transmis decat la melodrama din capul tau.. Eu am observat ca anumiti oameni declanseaza in mine anumite trairi, cu totii avem prietenul cu care radeam, cu care infulecam pana picam ca gandacii cu burtile in sus, cu care ne simtim mai inteligenti, mai spirituali sau mai prosti, sunt persoane care parca dreneaza energia din mine si ma umpla de stres si pers cu care sunt fericita doar vorbind cu ea/el sau standu-mi alaturi, astfel intri intr-un mediu toxic si intr-un continu cerc vicios ce parca nu se mai sfarseste si pe care il repeti caci esti tot mai disperat de ceea ce ti se intampla fara voia ta si vezi cum acei oameni se hranesc cu energia ta si iti inoculeaza dependentele astea nesanatoase. Asa ca o prima metoda ar fi sa elimini oamenii, situatiile, joburile, tentatiile etc care provoaca in tine astfel de probleme si sa te inconjori cu oameni care te pot ajuta, care au acelasi stil de viata pe care tu iti doresti sa il ai, sau aceleasi idei si credinte. Apoi sa lupti consitient, mereu cu gandul ca tu controlezi situatia si nu ea pe tine. Sa iti perimiti sa gresesti, daca ti dieta o luna si apoi gresesti nu renunti ci uiti si te ierti de greseala si continui pe calea buna, daca ai pierdut iar bani cu jocurile ale tampite la fel nu te intorci la dependenta ci te ierti si de maine esti ca nou si continui pe calea cea buna.. iar cel mai important e sa te simti bine tu cu tine, sa fi impacat cu tine e cel mai important, cu bune si rele sa nu te mai judeci asa dur, sa te ierti si iubesti si sa lupti cu toate otravurile din ziua de azi si mai ales cu lipsa de spiritualitate etc.

  25. draga Pera, iti multumesc pentru pretioasele informatii. Culmea, ma regasesc in toate materialele tale, si mai ales in acesta caci sunt dependenta de fumat. Motivez ca nu ma las pt ca-mi place, Stiu ca ma mint dar nici nu gasesc puterea, vointa pt a renunta . sunt dependenta de afectiune , sunt dependenta de familie si cred ca mai sunt dependente dar nu asa de acute ca cele de mai sus.
    Astept cu nerabdare materialele tale , din care am ff multe de invatat , sperand ca inca nu e prea tarziu pt mine

  26. 1 validare si apreciere din partea celorlalti- e uns entiment oribil izvorat cred eu din nesiguranta capatata candva prin copilarie cadn eram aia „timida, bleaga, mamoasa”
    2 afectiune

  27. Doamne, cata dreptate ai.
    Acum cativa ani m-am indepartat de Dumnezeu, am vrut sa vad cum e sa fi ateu. Mare greseala. De atunci, asa cred, imi caut golul din suflet in mancare. Alta mare greseala. Articolul tau mi-a deschis ochii. Azi noapte am visat ca eram intr-o biserica, stateam la o masa cu mine, ma analizam si plangeam. Dar data asta, in vis, eram slaba (aveam silueta).
    Iti multumesc pentru ajutorul pe care mi-l dai prin articolele tale. Toate, imi sunt pe sufletul meu.
    Mihaela

  28. Am fost dependent e jocuri de noroc, de tigari, cafea, dar am constientizat si le-am lasat, treptat. Cred ca daca esti constient de dependentele tale si iti dai seama ca nu iti fac bine, alaturi de vointa si automotivare vei renunta. Daca nu vei renunta atunci probabil ca te vei imbolnavi sau vei ramane falit. Tot ceea ce creeaza dependente sunt o stare de nefericire. Eu sunt recunoscator ca am reusit sa renunt la aceste dependente si ma simt mult, mult mai bine acum. Ar trebui ca fiecare sa incerce sa renunte, pe rand, daca are mai multe dependente.
    Felicitari pentru toate articolele pe care le scrii si pentru ca ajuti oameni sa iasa din „cutie” si ne deschizi mintile pentru a vedea mai departe. Succes in continuare!

  29. Salut, Pera.Am fost dependenta de suferinta, de ganduri negative, de depresie, cred ca si de atentia celor din jur, de a lasa responsabilitatea pt viata mea celor din jur. Acum, datorita lui Dumnezeu, familiei mele,unei prietene care m-a ajutat, ingerilor si arhanghelilor la care m-am rugat, dar si articolelor scrise de tine si de Marius Simion, sunt mai bine.Mai am unele ganduri negative, dar nu mai ma domina intotdeauna. Inca sunt dependenta financciar de familia mea. Mai e si dependenta de singuratate, vreau sa ma dezobisnuiesc de a mai fi singura, imi e greu ca mutandu-ma aici la tara, nu prea cunosc oameni, iar din cauza depresiei m-am izolat de oameni. Iti multumesc pt articol.

    1. Eugenia dute la un psiholog, eu citesc cam de 6 luni siteuri de dezvoltare personala dar uite am pus piciorul in prag doar cand am inceput sa ma duc la un psiholog,mi-a oferit exerciti practice cum sa fac anumite lucruri si eu m-am mutat la tara si am avut depresie si ganduri negative dar uite pe zi ce trece gandurile pozitive le depasesc pe cele negative si ma simt din ce in ce mai bine iar pe langa asta am inceput sa actionez pt.ca la sfarsitul saptamanii trebe sai dau socoteala unui om care incearca sa ma ajute si nu pot sa ma duc acolo sama plang trebe sai demonstrez ca pot sa fac si aia si cealalta si pe langa asta sunt mai tolerant, ma mai enervez asa rapid si cel mai important lucru este ca facand ceea ce cred eu ca imi va crea un viitor cum vreau eu sa fie parerea celorlati incepe sa conteze din ce in ce mai putin.
      Uite si ai mei sau mutat la tara dar acu in loc sa ma plang am cautat chirie sa vad preturi m-am interesat de alte cheltuieli si mi-am facut cv-uri ma duc sa ma angajez iar apoi vine mutatul ar apoi restul vieti,si sa sti e din ce in ce mai bine, doar gandul ca de ceva timp incoace actionez in fiecare zi ma face tot mai increzator si mai fericit.Baft si punete pe treaba psihologi nu prea musca dar se pricep la sfaturi si credema n-ai ce sa le zici si sa nu stie deja deci nare rost sa-ti fie rusine,ei nu judeca ei doar ajuta.

  30. Ce stii tu de blesteme si iadul pe pamant. Iti scrie o fata blestemata care lupta pentru copiii ei. Eu chiar am trait iadul pe pamnat din caza unor blesteme marisi inca il mai traiesc. Dar nu mai stiu cum sa lupt.

  31. PERA, cat ma bucur ca ai scris acest articol, eu am observat dependente la mine, mai ales cea de a manca, mananc de numa, is constient ca is dependent dar bag scuza: ´´ultima data, numai acum o mai fac dupaia gata´´ si pola ca dupaia se intampla din nou.
    Cred ca raspunsul e asta: totul sta in puterea fiecaruia, dar si mediul inconjurator il afecteaza…
    Felicitari pt tot ceea ce faci!

  32. Buna,Pera.
    Articolul cu dependenta mi-se pare unul foarte interesant si vreau sa va impartasesc si eu o ”noapte neagra” a fiintei mele..
    Acum cativa ani,am cunoscut pe cineva de care m-am indragostit,ne-am mutat impreuna etc,totul a fost ok o perioada, pana cand au inceput neintelegerile.
    La inceput au fost mici certuri,apoi scandaluri si ,binenteles,violenta. Se purta foarte urat,imi vorbea urat,ma batea,imi controla telefonul,ma urmarea,a fost un cosmar!
    Dar un cosmar pe care l-am acceptat,ma simteam dependenta de el,de relatia in care eram. Nu voiam sa se termine,sa fiu singura,mi-era frica de el,dar mai
    frica imi era sa am sentimentul acela de a fi a nimanui. A plecat de la mine de cateva ori,imi spuneam ca nu il voi mai primi niciodata,dar nu era adevarat.
    Era suficient sa ma sune o singura data sau sa vina,ca o luam de la capat. Simteam ca toata viata mea se invarte in jurul lui,ma agatam cu disperare de speranta ca el se va schimba si relatia va fi ca la inceput.Dupa aproape 2 ani de suferinta pe care mi-o provocam singura ca acceptam
    toate astea,m-am hotarat sa plec o perioada din tara.. Asta a fost solutia mea : sa fug,sa stau departe de ceea ce imi facea rau. Am stat o noapte intreaga si am aruncat toate obiectele care imi aduceau aminte de el,i-am dat ignore pe toate retelele de socializare,i-am sters nr de tel din agenda mea si la cateva zile am plecat. Imi aduc aminte ca m-a sunat,aflase de la o prietena comuna ca plec si, pur si simplu, era socat. Imi promitea ca se va schimba,ca va face tot ce vreau eu etc. I-am spus ca e prea tarziu si ca e ultima data cand ii mai raspund la tel… In fine,prima saptamana acolo a fost urata rau,mai plangeam, ma apucau niste crize de as fi plecat acasa si pe jos…dar mi-a trecut. Dupa vreo luna aproape,nu ma mai interesa nimic si nu ma mai gandeam deloc la el. Ma simteam libera,simteam ca pot respira usurata,ca am scapat..
    M-am intors in tara dupa cateva luni, m-a cautat ,dar nu am mai dat inapoi.
    Daca m-ar intreba acum cineva de ce am stat atata timp agatata de o relatie care ma facea teribil de nefericita,nu as sti ce sa-i raspund…Stiu doar ca am pierdut 2 ani din viata stand trista si acceptandu-mi starea de „victima”…Imi este rusine cand imi aduc aminte de felul cum ma purtam atunci numai de dragul de a avea pe cineva langa mine…
    Daca descopeream atunci blogul „Personalitate Alfa” ,cu siguranta ma vindecam mai repede!
    Mult succes!

  33. buna pera cred ca sunt dependenta de afectiune, de dulciuri si de munca..dar cu limita adik eu cred ca ma pot controla..mananc aproape zilnic cv dulce de genul 2 buc de ciocolata(o cantitate mica) sau muncesc dar imi fac timp si pt mn..nu inteleg cum oamenii au dependente atat de rele si nu se pot schimba(gen fumat,droguri ,alcool si nu se pot lasa).

  34. salut Pera , pot sa-ti spun ca pana anu trecut in decembrie am fost dependent de afectiune si imi doream foarte foarte mult o persoana care sa fie langa mine sa ma iubeasca si sa fie iubita mea.Totusi in decembrie a avut loc o despartire de ultima mea iubita ,am suferit cam 2 luni pana cand am dat ,prin recomandarea unei prietene,de blogul acesta personalitatea alfa si am inceput sa citesc.La inceput am fost sceptic ca nu stiam daca ma vor ajuta sfaturile tale ,necunoscandu-te, si am zis fie ce o fi hai sa citesc (eu nefiind un fan al cititului).M-am pus sa citesc ,am citit vreo 2 articole si mi-am zis : „oare fac bine?”.Pas cu pas inca s-a schimbat foarte mult iar in iunie am primit in mail articolul acela cu ce ai vrea sa faci in fiecare zi si cum ti-ai vedea tu ziua perfecta.Am luat o foaie si un pix si am trecut la scris.Atunci mi-am propus sa numai fiu dependent de : ciocolata (ceea ce imi da energie), de afectiune ,de persoane din jurul meu si am inceput sa ma iubesc pe mine.Acum am vreo 6-7 luni de cand citesc de pe blog si ma simt schimbat ,in bine !Iubita nu am mai avut si nu stiu cand voi avea ca mi-am ridicat standardele si nu pot fi impreuna cu orice fata.Cu ocazia asta vreau sa-ti multumesc pentru ceea ce faci pentru omenire !

  35. Nu stiu exact de ce anume sunt dependenta. Poate de afectiune, de control, de mancare, de atentia celor din jur. Sunt dependenta de compasiunea celor din jur, asta e sigur. Habar nu am cum sa scap din acest cerc vicios. Ideea e ca am ajuns la capatul tunelului, am trecut de cel mai intunecat punct, am dat cu fundu de pamant si apoi, am mai sapat si o groapa. Am stat singura 1 ora cu mine. Nici macar nu ma suport. E foarte greu. Dar, acum o iau de la capat. ma rup de tot mediul, ma mut in capitala in 2 zile si deja am emotii, oameni noi, lume noua, dar eu sunt aceeasi. Mi-e frica sa nu fac aceleasi greseli, de asta voi merge o data pe luna la un psiholog – atat imi permit, dar sper sa fie de-ajuns. Urmaresc blogul lui Pera si imi caut vocatia. Nu stiu ce va fi in 3,4,5,6 zile, o saptamana, peste o luna, peste un an, mi-este frica sa nu petrec sarbatorile iarasi singura sau ziua mea de nastere… Imi vand tot si o iau de la capat, dau tot ce am si o iau de la capat. Poate e radical, dar nu mi-a mai ramas nimic si am pierdut tot. Si, poate acum, e diferit. Sper.

  36. Noaptea neagra a dependentelor mele. Dependenta de singuratate, de afectiune, de control, de dulciuri, de victimizare, de putere.Dependenta de victimizare o de cel mai mult timp.
    Multumesc pentru articol.

  37. Reincarca-ti GRATUIT cartela in fiecare Luna !! A aparut de curand un nou mod de a c.a.s.t.i.g.a b.a.n.i foarte simplu, accepti sa primesti mesaje pe telefon cu tot felul de oferte de la magazine, si in schimb primesti bani, pentru fiecare mesaj primit, care poti sa ii folosesti la reincarcarea cartelei, sau sa ii transferi pe card .
    Cu banii castigati poti sa iti reincarci cartela sau sa ii scoti pe card cand ai mai multi. Nu o sa regreti !
    Pentru inscriere acceseaza:
    goo.gl/LccEAc

  38. Pera,
    asa cum ti – am scris:
    no comment………trec la treaba
    numai, ca deschizand ” iadul pe pamant ………..”
    am vazut, ca lucrurile nu sunt chiar atat de simple; apropos, mi – am facut si testul de MATURITATE EMOTIONALA = 17,80, adik ………….la limita
    dar incerc, sa – mi revin:
    Nu cred, ca o viata fara dependente e posibila.
    Viata e mult mai complexa……..
    incerc, sa ma raportez la doua extreme:
    1. citatul din Dalai Lama, chiar daca nu al reproduc perfect: ” idealul in viata este sa fi fericit si…… folositor ”
    2. povestea magarului ( batran ) care in final si – a gasit libertatea.
    amandoua ramanand la fel de puerile, daca nu se intra in suficient in nici una dintre ele
    Le – am dat totusi, pentru ca libertatea de a fi fericit si util, asta – i scopul …….se intampla fiecaruia intr – un contextual largit – omul este o fiinta sociala; suprimarea dependentelor este o iluzie.
    Multumesc, ca m – ai antrenat in aceasta discutie…….ai intuit, ca inot si eu intr – o lume a dependentelor.
    felicitari deci Pera:
    M – ai prins…….
    SUBSCRIU LECTIILOR ANTIDEPENDENTA
    Florin’V

  39. Da…m-am confruntat cu dependenta de heroina..cam vre-o 6 ani..pana cand intr-o zi mi-a fost scarba si mila de mine.. Mi-am dat seama ca sunt capabila de mai mult..simteam in interiorul meu ca viata inseamna mai mult..ca nu m-am nascut doar ca sa mor in genunchi.. In fine,povestea e lunga..dar in momentul in care mi-am asumat responsabilitatea pt viata mea..lucrurile au inceput sa se schimbe.. Am ales sa plec din tara.facandu-mi promisiunea ca orice s-ar intampla nu voi cauta sa-mi procur drogul..mi-am promis mie ca orice ar fi nu voi mai lasa nimic sa ma controlezee.. Nu spun ca a fost usor..dar spun ca DA,POTI REALIZA ORICE ITI PROPUI…si imi repet mereu..daca am putut trece peste dependenta de ceva atat de puternic,fara medici,fara pastile,doar cu vointa se poate realiza orice…Ah,si sunt perfect sanatoasa.nuhepatita.nu hiv,nimic…si cu toti stim ca cei ce consuma heroina sunt cei mai predispusi la astfel de boli…deci asta imi intareste credinta si sentimentul ce l-am avut mereu ca viata e minunata si sunt aici cu un scop..:-)

    1. Dupa au mai fost dependenta de iubire de atentie de bla bla.dar am trecut si peste astea.. Acum sunt o alfa si invat,evoluez,ma descopar,ma accept si ma depasesc zilnic

  40. Buna Pera!
    Faci o treaba minunata! Am avut si eu ca majoritatea, cred[spun asta referindu-ma la conditionari, modul cum se dau mai departe „chestii” de la generatie la generatie], acel gol interior care venea dintr-un sentiment de inadecvare, ca nu sunt suficient de buna…sentimentul acela de a privi de jos in sus la cate unii…cred ca toate astea venite dintr-un self-esteem scazut. Dependenta de mancare. Asta pana intr-o zi cand nu m-am mai putut suporta si am trecut la …fapte. Am citit mult si am lucrat cu mine. Pot sa spun ca am ajuns la un echilibru, la o stare de bine, in care nu mai caut validarea in altii, pur si simplu stiu ca tot ce am nevoie se gaseste in mine si ca sunt responsabila pentru viata mea. Un material pe care l-am ascultat pana l-am tocit este acesta http://www.slideshare.net/dcarter73/the-iceberg-webspace. Il atasez aici poate va fi de folos si altora. Inca sunt „pe drum”, in sensul ca mai am de lucru cu mine, mai ies din cand in cand la iveala chestii in interrelationari, dar sunt mult mai constienta si mai ales le simt imediat
    si nu trec mai departe pana nu inteleg „ce-mi e” 🙂

    1. Am uitat sa mentionez un lucru important. Momentul de declic a fost „scoaterea scheletilor din dulap” la o plimbare prin lume, in plin soare 🙂 , undeva pe un site, pe un subiect minunat care se numea „Copilul captiv”, in care zeci de persoane au facut acelasi lucru.

  41. Stiu ca este foarte greu dupa un timp indelungat in care ai urmat niste placeri sa scapi de ele, dar un lucru este clar, daca vrei sa te marturisesti inseamna ca se intrevede in tine dorinta de a depasi o dependenta. Cand ai puterea sa iti impui sa abandonezi placerile, chiar si pentru o zi, o saptamana sau o luna, ca in cazul oricarui tratament, poti sa mergi si mai departe.

  42. am fost dependent de tigari 13 ani pana ce am vazut un film in care explica omul cum ai acel monstrulet in tine care iti cere sa ii dai de mancare(ego), mi-a zis sa il fac sa rabde cum ma facut si el pe mine si de atunci nu mai simt deloc nevoia sa fumez.
    Acum sunt dependent de iubirea lui Dumnezeu pe care o simt cand sunt asemanator unui copil:cu sufletul curat, bland si cu ganduri bune si trebuie sa scap de tot de acel monstrulet care uneori ma imiedica sa fiu iubire.
    Din cel mai timid om am ajuns unul dintre cei mai buni in vanzari directe datorita tie Pera(am spus asta ca sa intelegi ca stiu cum e sa ai succes) dar dupa ce am simtit iubirea lui Dumnezeu nimic in afara de EL nu ma mai face fericit, nici nu vreau altceva…am crezut ca nu mai vand nimic daca iau calea lui Dumnezeu si renunt la ego dar acum vand la fel de mult, mult mai usor si la oameni mult mai frumosi(nu imi dau seama daca am fost egoist ca am scris asta dar gandul meu e sa ajut si pe altii cu ce am scris)
    din experienta trecuta mai pot spune ca faceam bine stiind ca mi se intoarce dar la fel de bine stiam ca daca fac bine doar ca sa mi se intoarca, nu se va intampla.
    am continuat sa fac bine chiar daca ma gandeam ca mi se intoarce pt ca stiam ca la un moment dat o sa fie felul meu de a fi si o sa o fac sa ajut lumea(chiar daca ego imi punea ganduri negative in cap)
    cel mai simplu si mai bun sfat pe care il pot da oricui este sa fie sincer tot timpul(daca esti fals esti condus de ego)…orice faci la urma urmei tot iubire vrei!

  43. Eu sunt dependenta de dulce.Mi-e rusine cand ma uit in urma si vad cat amar de dulce a trebuit sa bag in corpul meu sa fiu fericita??!!Ei bine,nu am fost,sau na rog,pe moment.Am crescut singura fara parinti,mama divortata,a plecat in Italia sa poata sa ne asigure un trai mai bun.Si ne trimitea zeci de kg de dulce pe care le devoram in cateva zile.Ei bine,a fost un timpcand nu mancam mancare cu saptamanile.Ma lupt de cativa ani sa scap de acest gand care ma ucide cate putin si sa ma eliberez de dorinta asta arzatoare de a manca dulce.(nu am decat 5kg in plus pt ca am avut arderile f bune dar acum au inceput sa apara si problemele de snatate,fapt ingrijorator pt mn.)Mancarea pe care o gatesc e sanatoasa,ma preocupa aspectul asta mult,dar nu ma descurc deloc cu dulcele.E groaznic sa ma descotorosesc de acest sentiment de dependenta si vinovatie.Fac sport(cate o clasa in fiecare zi) si incerc din rasputeri un echilibru.va rog,da ti mi un sfat.Va implor.

  44. Cum scapă cineva de dependența de telefon, jocuri pe telefon, Facebook, și nu în ultimul rând setea de a încerca toate aplicațiile și jocurile posibile din AppStore ?

Lasă un răspuns

PERA NOVACOVICI

Sunt psiholog și scriitor, dar expertiza mea cea mai importantă este că am învățat și experimentat tot ce mi s-a părut mai dificil.

Niciun obstacol nu a fost prea mare ca să-l încerc, și nu ar trebui să fie nici pentru tine.

  • Înveți să îți exploatezi calitățile reale, să fii autentic și să faci oamenii să te iubeasca (la nivel personal dar și profesional)
  • Îți voi oferi materiale de dezvoltare personală pe care le-am pregătit timp de 10 ani!
  • Îți îmbunătățești rezultatele legate de bani, sănătate și relații;
  • Descoperi un mod interactiv și distractiv de a-ți crea stilul de viață pe care ți-l dorești;
  • Urmezi pași simpli pentru a-ți crește încrederea în tine;

SUNTEM DUSI PE UN DRUM GRESIT O VIATA INTREAGA

Dezvolta-ti personalitatea pentru a reusi in felul tau.

CATEGORII

Mulțumesc că te-ai abonat!

Verifică inboxul, te așteaptă primele materiale acolo.