Increderea si respectul de sine in dragoste ( cu exemple)

Increderea in sine in Dragoste si exemple ( Extrase din cartea Cei sase stalpi ai increderii in sine de Nathaniel Brandon)

Acest articol este un omagiu adus celei mai bune carti despre increderea in sine pe care am citit-o.

Nu este greu să observi importanţa respectului de sine în ceea ce priveşte succesul relaţiilor intime. Nu există o barieră mai mare în calea fericirii romantice decât teama că nu merităm dragostea şi că vom avea de suferit. Asemenea gânduri fac ca profeţiile să se materializeze.

Dacă am un sentiment ridicat de valoare a propriei persoane şi cred că pot fi iubit, atunci am şi fundamentul pentru a-i aprecia şi a-i iubi pe ceilalţi. Relaţia de dragoste este ceva firesc; bună-voinţa şi grija sunt ceva firesc. Am ceva de oferit; nu am sentimentul că-mi lipseşte ceva; am tipul acela de surplus emoţional pe care îl canalizez spre dragoste.

Dar dacă nu am respect şi nu mă bucur pentru ceea sunt, am foarte puţin de oferit – cu excepţia nevoilor mele neîmplinite.

Din pacate, foarte multe relatii apartin unor oameni care isi satisfac reciproc nevoi, nu a unor oameni care se iubesc pe baza unor sentimente de atractie, respect si valorizare reciproca.

Din cauza lipsurilor emoţionale, avem tendinţa să-i consideram pe ceilalţi în principal surse de aprobare sau dezaprobare.

Nu îi apreciem pentru ceea ce sunt în realitate.

Ii vedem doar din punct de vedere a ceea ce pot face sau nu pot face pentru mine. Nu cautam persoane pe care le putem admira şi cu care putem împărţi bucuriile vieţii.

Cautam oameni care nu ne condamnă – şi care probabil vor fi impresionaţi de persoana noastra şi de fata pe care o arătam celorlalţi.

Capacitatea noastra de a iubi rămâne sub­dezvoltată. Este unul dintre motivele pentru care încercările noastre de a avea o relaţie eşuează adesea – pentru că respectul de sine este absent.

Am auzit cu toţii la un moment dat remarca: „Dacă nu te iubeşti pe tine, nu vei putea să-i iubeşti nici pe ceilalţi." Mai puţin înţeleasă este cealaltă jumătate a poveştii. Dacă simt că nu pot fi iubit, este greu să cred că altcineva mă poate iubi. Dacă nu mă accept pe mine, cum să accept dragostea ta faţă de mine? Căldura şi devotamentul tău sunt confuze: sunt bulversat, pentru că „ştiu" că nu pot fi iubit. Sentimentele tale pentru mine nu pot fi reale, de încredere sau de durată. Dacă nu simt că pot fi iubit, dragostea ta pentru mine devine un efort de a umple jn gol, iar acest efort te va obosi în cele din urmă.

Chiar dacă refuz să recunosc în mod conştient sentimentul că nu pot fi iubit, chiar dacă insist că sunt minunat, părerea proastă despre mine / rămâne una profundă şi va submina încercările mele de a avea o relaţie. Devin pe nesimţite un sabotor al dragostei.

Aştept dragostea, dar fundamentul securităţii interioare nu există. In schimb, există o teamă secretă, aceea că sunt menit să trăiesc doar durere. Aşa că aleg pe cineva care în mod inevitabil mă va respinge sau mă va abandona. (La început voi pretinde că nu ştiu acest lucru, aşa , că drama va fi dusă la bun sfârşit.) Sau, dacă aleg pe cineva cu care există posibilitatea să fiu fericit, slăbesc relaţia cerând asigurări şi garanţii nesfârşite, fiind extrem de posesiv, provocând tot timpul  catastrofe sau mici fricţiuni, încercând să controlez totul prin dominare, găsind căi de a-mi respinge partenerul înainte ca partenerul să mă respingă pe mine.

Câteva exemple ne vor arăta cât de des intervine respectul scăzut faţă de sine în sfera relaţiilor intime:

„De ce mă îndrăgostesc întotdeauna de persoana nepotrivită?", m-a întrebat o pacientă. Tatăl ei abandonase familia când ea avea şapte ani, iar mama îi spusese ţipând, în mai multe rânduri: „Dacă nu mi-ai fi făcut atâtea necazuri, poate că tatăl tău ar mai fi fost încă aici." Ca adult, ea „ştia" că soarta ei este să fie abandonată. „Ştia" că nu merită dragostea nimănui. Acum încerca să aibă o relaţie cu un bărbat. Conflictul era rezolvat alegând un bărbat – de obicei însurat – căruia în mod clar nu îi păsa de ea astfel încât să o susţină pe termen lung. I se dovedea că sentimentul de tragism al vieţii era justificat.

 

Când „ştim" că suntem damnaţi, ne comportăm în moduri în care realitatea să se potrivească cu ceea ce „ştim". De vreme ce „convingerile" noastre nu pot fi puse sub semnul îndoielii, ne sabotăm pe noi înşine.

Un bărbat se îndrăgosteşte, o femeie răspunde sentimentelor lui şi se căsătoresc. Dar nimic din ceea ce face ea nu îl poate determina să se simtă iubit pentru mai mult timp; este nesăţios. Cu toate acestea, ea perseverează. Când în sfârşit ea îl convinge că îl iubeşte şi nu mai există nici o urma de îndoială, începe să se întrebe dacă nu cumva şi-a stabilit un standard prea jos. Se întreabă dacă ea este într-adevăr-bună pentru el. în cele din urmă o părăseşte, se îndrăgosteşte de o altă femeie şi o ia de la capăt.

Toată lumea ştie faimoasa glumă a lui Groucho Marx, care spunea că nu ar deveni niciodată membru al unui club care ar încerca să-1 facă să devină membru. Este exact ideea pe care cei care au un respect scăzut faţă de sine o aplică în viaţa sentimentală. Dacă mă iubeşti, cu siguranţă ca nu eşti destul de bun pentru mine. Doar cineva care mă va respinge este un destinatar acceptabil al devotamentului meu.

O femeie se simte satisfăcută să-i spună soţului ei, care o adoră, toate punctele de vedere din care alte femei îi sunt superioare. Dacă el nu este de acord, îl ridiculizează. Cu cât el se poartă mai pasional, cu atât ea se poartă mai crud. într-un final, îl oboseşte şi el divorţează. Ea este îndurerată şi uimită. Cum 1-a putut judeca atât de greşit?, se întreabă ea. Dar în curând îşi spune: „Am ştiut mereu că nimeni nu mă poate iubi cu adevărat." A ştiut mereu că nu poate fi iubită, iar acum are dovada.

Tragedia vieţii multor oameni este că, având de ales între corec­titudine şi oportunitatea de a fi fericiţi, aleg întotdeauna „corectitu­dinea". Este satisfacţia finală pe care şi-o permit.

Un bărbat „ştie" că destinul lui nu este să fie fericit. Simte că nu merită. (Şi, în plus, fericirea sa i-ar uimi pe părinţii lui, care nu au fost niciodată fericiţi.) Dar când întâlneşte o femeie pe care o admiră şi de caré se simte atras, iar ea îi răspunde la fel, este fericit. Pentru un moment, uită că realizarea pe plan sentimental „nu este pentru el". Dând curs bucuriei, el uită pentru moment că şi-a schimbat părerea faţă de sine şi nu se mai simte aliniat la „realitate". Intr-un final, bucuria declanşează anxietatea pentru că simte că nu s-a aliniat la modul în care trebuiau să se întâmple lucrurile. Pentru a-şi reduce anxietatea, trebuie să-şi reducă bucuria. Astfel că, mânat în mod inconştient de o logică profund înrădăcinată a părerii faţă de sine, începe să-şi distrugă relaţia.

Incă o dată observăm modelul de bază al autodistrugerii: dacă „ştiu" că soarta mea este să fiu nefericit, nu trebuie să permit să devin confuz, în cazul în care realitatea îmi arată că pot fi fericit. Nu eu trebuie să ajustez realitatea, ci realitatea trebuie să se ajusteze la mine şi la ceea ce ştiu eu despre modul în care funcţionează şi trebuie să funcţioneze  lucrurile în cazul meu. ,..De observat că relaţia nu trebuie distrusă întotdeauna în întregime, ca în exemplele de mai sus. Se poate ca relaţia să continue, ca să-mi dovedesc că nu pot fi fericit. Mă pot înhăma la un proiect denumit cum să mă  străduiesc să fiu fericit sau cum să lucrez la relaţia mea. Pot citi cărţi despre 'fn acest subiect, să particip la seminarii, la sesiuni de lecturi sau la şedinţe K de psihoterapie cu scopul declarat de a fi fericit în viitor. Dar nu acum, nu astăzi. Posibilitatea de a fi fericit în prezent este prea înspăimântătoare.

Ceea ce trebuie să facem cei mai mulţi dintre noi, indiferent cât de paradoxal ar putea suna, este să avem curajul să tolerăm fericirea fără să ne sabotăm pe noi înşine.

Anxietatea provocată de fericire este ceva curent. Fericirea poate declanşa voci interioare care să ne spună că nu merităm acest lucru sau că acest lucru nu va dura mult, că vom da greş, că părinţii mei vor suferi să audă că sunt mai fericit decât au fost ei vreodată, că viaţa nu este aşa, că toţi ceilalţi vor fi invidioşi sau că mă vor urî, că fericirea este doar o iluzie, că, dacă nimeni nu este fericit, eu de ce aş fi?

Ceea ce trebuie să facem cei mai mulţi dintre noi, indiferent cât de paradoxal ar putea suna, este să avem curajul să tolerăm fericirea fără să ne sabotăm pe noi înşine, până când nu ne va mai fi frică şi ne vom da seama că nu ne va distruge (şi nici că nu trebuie să dispară). Mai demult, le-am spus pacienţilor: „vedeţi dacă puteţi avea o zi fără să faceţi nimic care să vă submineze sentimentele bune – iar dacă nu reuşiţi, nu disperaţi; vă reveniţi şi încercaţi să fiţi fericiţi. O asemenea perseverenţă este fundamentul respectului de sine. Mai mult, trebuie să ne luptăm cu aceste voci distructive, nu să fugim de ele; să ne angajăm într-un dialog interior; să le provocăm pentru a  afla motivele; să răspundem cu atenţie şi să evităm non-sensul – ca şi  cum am avea de-a face cu persoane reale; şi să le diferenţiem de vocea eu-lui nostru de adult.

Pentru niste pasi de actiune pentru iubire si relatia de cuplu, Florina scrie o serie de articole dedicate acestui subiect: http://www.creativitatea.com/blog/serie-de-articole-creativitatea-in-relatia-de-cuplu/

Pana la articolul urmator va las cu inca o serie de poze din bootcamp, de la Speedy: http://picasaweb.google.com/novapera2005/BootcampPersonalitateAlfaPozeSpeedy#

Distribuie daca ti-a placut:

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on pinterest
Pinterest
Share on email
Email
Share on whatsapp
WhatsApp

Profită de resursele de dezvoltare personală pe care le-am pregătit timp de 10 ani!

ARTICOLE SIMILARE

24 Responses

  1. Dureros de adevarat 🙁 Bine ca mi-am dat seama de asta acum catriva ani, adica am devenit constient ca functionam pe baza unui „soft mental mostenit” care dadea doar acele rezultate din viata mea! Am inceput sa dau delete la acel soft vechi si sa reinstalez unul performant dar n-am reusit in totalitate! Se pare ca softul mental vechi nu poate fi formatat ci doar sa instalezi altul nou peste cel vechi dar care ia timp 😉 Sa auzim numai de bine !!!

  2. nu doar increderea in sine poate face fiinta apropiata sa te iubeasca, ci poate numai pentru a-i trezi respectul si admiratia (si nu-i putin!)
    depinde ce cauta fiecare in celalalt si ce reuseste sa gaseasca (uneori, celalalt e chiar oglinda ta)
    depinde de cata capabilitate/disponibilitate ai pentru persoana pe care o iubesti (cunoastere, intelegere, acceptare fara conditii)
    e inutil sa mergi la restaurant cu o persoana care comanda pentru amandoi felul de mancare care ii place doar ei,fara sa te intrebe
    e inutil sa dai sfaturi daca nu ti se cer
    e insuportabil sa condamni pentru frustrarile proprii pe cel/cea care nu raspunde sentimentelor
    se spune ca in dragoste primesti ceea ce nu cauti si cauti ceea ce nu poti avea (vezi exemplul cu dragostea fata de persoane aparent „intangibile”)
    se poate lua partea buna din ceea ce reprezinta cel de langa tine, fara a-l critica, a-l persifla, a-l obliga,
    lasandu-i libertate in tot ce spune si ce face si mai ales, aratandu-i iubire si respect si…multa sinceritate in comunicare

  3. Dragă Pera, probabil că ţi-ai pus deja aceste întrebări, chiar de mai multe ori şi îmi place că ai acţionat în consecinţă.
    Vrei sã fii un om obişnuit? Trebuie sã ştii cã ai dreptul sã fii deosebit şi sã foloseşti fiecare oportunitate pentru a realiza asta.
    Cauţi şansa şi nu siguranţa? Nu doreşti sã fii un cetãţean întreţinut, umil şi sters, în grija Statului?
    Vrei sã îţi asumi riscuri calculate, sã visezi şi sã construieşti, sã greşeşti şi sã reuşeşti?
    Refuzi sã schimbi entuziasmul pe lamentãri?
    Preferi provocãrile vieţii în locul existenţei garantate, fiorul împlinirii în locul calmului amãgitor al Utopiei?
    Îţi dau un sfat. Nu târgui libertatea pentru daruri şi nici demnitatea pentru pomanã. Este dreptul tãu sã gândeşti şi sã acţionezi pentru tine însuţi, sã te bucuri şi sã beneficiezi de creaţiile tale şi sã înfrunţi lumea cu îndrãznealã.
    Nu fii trist dacă alţi nu ţin la tine. Trebuie să înveţi să te iubeşti mai întâi pe tine. Nu strică să fii un pic egoist. Totuşi fii optimist, pentru că de obicei gândurile tale cele mai persistence se vor împlini.

  4. Pera draga ,te salut cu mult respect!
    Este un mare adevar in tot ceea spui.Un adevar pe care eu,tarziu l-am constientizat. Atat de multe lucruri sunt de schimbat in viata mea ,si unul din ele ,daca nu chiar primul a fost sa invat sa ma pretuiesc ,sa am incredere in mine si sa-mi accept greselile.Am avut mult de pierdut din cauza neincrederii,insa vreau sa reusesc sa iau viata de la capat. Sunt fericita te cunosc ,ca esti aici pentru noi-esti formidabil!
    Tot respectul si toata consideratia pentru ceea ce faci! Jos,palaria!
    Cu mult drag!

  5. Buna Pera
    Intr-adevar am simtit pe pielea mea cum ma sabotez singura si nu numai in relatia de cuplu ci mai ales in viata profesionala. anul acesta am primit o oferta de munca foarte bine platita, desi nu am fost foarte hotarata sa merg de la inceput am mers totusi si am incercat sa ajustez realitatea la convingerile mele in loc sa ma adaptez, drept pentru care am si plecat pentru ca nu ma regaseam in postura unei persoane care merita un post bun si sa fie bine platita. Am citi cartea Cei sase stalpi ai increderi in sine si chiar am inceput sa aplic acele exercitii de la sf fiecariu capitol. Ceea ce e ciudat si in acelasi timp foarte frustrant este faptul ca nu esti constient de aceste greseli si alienari pe care le faci si te poti trezi numai dupa ce internalizezi foarte bine aceste lucruri si incerci sa afli care a fost lectia din spatele experienei. Eu astept in continuare si alte aricole pe tema asta
    Toate cele bune
    Roxana

  6. Sunt o fiinta calculata,cerebrala dar am in viata mea fiinte pe care le iubesc neconditionat.Nu am fost in faza in care sa admit ca nu sunt destul de bun pentru a fi iubit.Sunt oameni si oameni si tot atatea firi…si varste diferite cu inteleggerea diferita a lucrurilor.

  7. Draga Pera,
    Poate uneori in viata nu mai e bine nicicum,sunt lucruri care trebuie sa se intample si se intampla oricum,orice ai face.Ce pot sa spun,eu m-am apreciat,mi-am stiut valoarea,si am fost corecta si am facut in viata doar cum trebuie si cum e bine,nu cred ca am facut rau cuiva,dar trebuia sa se intample asa cum mi s-a intamplat.Nu e bine cateodata sa ai prea multa incredere in cei din jurul tau.Exista oameni care nu respecta nimic pe lumea asta,nici pe ei,nici pe cei din jur,nimic nu e important pentru ei…decat banul…e ingrozitor cat rau pot face acesti oameni…nu stiu daca ai cunoscut sclavi ai banilor…zgarciti pana la a fii putrezi de bogati,si sa aiba doar hainele de pe ei,si sa fie in stare sa manance si din gunoi,numai sa faca cat mai multi bani…sa stii ca chear am intalnit asa ceva…un om fara respect de nimeni si de nimic…e ingrozitor…nu mai cunosc pe nimeni ca el…dar intalnirea si faptul ca eu am avut incredere in asa ceva mi-a facut mult rau…culmea e ca incerca sa fie bun,dar pana la bani…si ce poti face fara bani.,..absolut nimic……………

  8. Tot ma mir in ce lume am ajuns sa traim. O lume in care a fi om normal este o virtirtute. Sau e mai usor sa gasesti 10 nebuni decat 1 om intreg la minte.
    Si sa te iubesti pe tine a ajuns un lucru greu de facut. incredibil.

  9. Cum poti diferentia acele voci interioare..daca esti putin confuz sau influentat de voci exterioare? de unde stii care este vocea ta adevarata? Daca esti deprimat e bine sa asculti de acea voce?

  10. Crezi ca teoria increderii si respectului de sine in dragoste se aplica si celor care nu reusesc sa iubeasca pe nimeni in profunzime si da dovada de superficialitate in relatii? Am 24 de ani si poate ca ar trebui sa fiu stabila din punctul asta de vedere, dar tot ceea ce simt este neimplinire.

  11. Bun articol si as dori sa cumpar o carte de dezvoltare personala , care este mai bine sa cumpar pe aceasta cu Cei 6 stalpi ai increderii in sine sau De la idee la bani ( Think and grow rich ) ?
    Te rog spunemi ca sa mi fac un cadou de craciun folositor 😀

  12. buna ziua….ma numesc claudia am 24 de ani si sunt masteranda la psihologie……sunt socata ca primesc emailuri de la dumneavoastra cu teme care se potrivesc exact perioadei pe care o traiesc…de exemplu astazi….." Claudia, iubesti persoane care nu te iubesc inapoi ?"………si se potrivesc mereu..nu intru des…pe acest email..dar…astazi am realizat ……………………………………..

  13. Complet adevarat… tot siteul personalitatea alfa ne poate ajuta sa ne definim caracterul, sa descoperim ce inseamna increderea, sa intelegem ca viata trebuie traita, dar „traita” in adevaratul sens al cuvantului. Felicitari pentru inca un articol reusit!

  14. Ceau prieteni!
    Sa te poti accepta asa cum esti!
    Tot acest site, cum zice Claudiu!
    Eu unu am intrat pe aceste site`uri.., m`am intrebat:" acela de ce are o fata langa mine si eu nu?"
    Prima oara cand m`am pus sa caut pe google informatii am reunutat din pricina ca nu am gasit ceva care sa`mi umple acel gol, ca si eu pot!
    Sufeream din acea lipsa! era singura grije!
    Dar acum, acum ca am citit si m`am informat, am inceput sa nu ma mai pot accepta asa cum sunt, si vreau sa fiu altcumva, se intampla asta din modul in care vad lucrurile!
    Totul spre schimbare, o schimbare care o doresti, parerea mea ii ca aceea schimbare trebuie sa vina treptat, ci nu radical.
    Cati ani ai? atatia ani ai avut nevoie sa ajungi persoana care esti acuma si tu vrei sa te schimbi intr`o secunda sa fi alta persoana mult diferita!
    Acum sa dam sens! Transforma anii tai in secunde, am zis secunde, is foarte multe secunde, pana in secunda de fata, atatea secunde ai avut nevoie sa ajungi ce esti acum!
    Pentru ca ai citit aceste randuri, esti alta persoana fata de acum 4 minute!
    Sa te poti accepta ca gresesti!
    Sau
    Sa gresesti pt a accepta ce`ai facut!
    Sa te bucuri pt fiecare greseala la fel de mult cum te bucuri pt fiecare succes!
    SAU
    Sa suferi(lacrimi) la fel de mult cand ai succes ca atunci cand esti invins!
    Pa!

  15. Asta fac acum.Sunt atenta ca actiunile mele sa nu-mi mai aduca argumente ca nu sunt buna de nimic.
    sunt atenta ca actiunile mele sa imi aduca argumente ca sunt o persoana valoroasa.Si intradevar exista de mult si am sesizat ideea.Cum as putea sa fiu fericita cand mama mea e atat de nefericita.Si Dumnezeu mi-e martor primul lucru pe care am incercat sa-l fac a fost sa-i ofer ei fericire.Dar n-a mers.
    O zii frumoasa…

  16. Tragedia vieţii multor oameni este că, având de ales între corec­titudine şi oportunitatea de a fi fericiţi, aleg întotdeauna „corectitu­dinea”. Este satisfacţia finală pe care şi-o permit.
    As vrea sa dezbati putin aceasta afirmatie.
    Care este linia de demarcatie intre corectitudine si oportunitatea de a fi fericit?
    Trebuie sa ai in vedere perceptele religioase? Sau este suficient propriul discernamant?
    Este adevarat ca stima de sine, se dezvolta si langa un barbat care vede ceea ce este bun in tine. Si de aici lucrurile curg firesc. Ai incredere in tine la servici, simti nevoia sa te dezvolti profesional, sa-i deovedesti celui de care te-ai indragostit ca meriti iubirea lui si implicit ii dovedesti iubirea ta.
    Dar, revin , daca alegi oportunitatea de a fi fericit, ajungi sa fi fericit, cresti sentimental, profesional(intelectual), te simti implinit ,dar totusi ai ales oportunitatea de a fi fericit si nu corectitudinea.
    De cine tii cont in viata? De perceptele religioase care spun ca nu este corect sau de oportunitate, de sansa?
    Multumesc.

  17. Mulțumesc mult de articol. Informație la țanc! 🙂
    Doar câteva obiecții:
    1. Pera, e rușinos să ai un blog așa frumos, iar în text să lipsească diactriticile și să fie foarte multe greșeli mecanice și tehnice. Asta mă face să mă enervez când citesc articolele tale. Culmea e că unele dintre aceste greșeli sunt anume acolo unde sunt idei importante, ceea ce mă face să fiu foarte confuz și să vreau să amân citirea. Te rog să iei măsuri. Cred că nu eu sunt unicul care este nemulțumit de acest lucru și are această problemă.
    În rest, mi-au plăcut mult exemplele. Aș vrea ceva mai mult, mai multe articole dedicate relațiilor de cuplu, problemelor care apar și mai ales, cum să fi fericit pe termen lung și să înveți să trăiești iubirea.

  18. Cum se aplica exercitiile din aceasta carte? Pe masura ce citesti le si aplici concomitent, sau trebuie urmat fiecare pas pentru fiecare stal, si pana ce nu ai terminat cu unul nu treci mai departe? Help please!

Lasă un răspuns

PERA NOVACOVICI

Sunt psiholog și scriitor, dar expertiza mea cea mai importantă este că am învățat și experimentat tot ce mi s-a părut mai dificil.

Niciun obstacol nu a fost prea mare ca să-l încerc, și nu ar trebui să fie nici pentru tine.

  • Înveți să îți exploatezi calitățile reale, să fii autentic și să faci oamenii să te iubeasca (la nivel personal dar și profesional)
  • Îți voi oferi materiale de dezvoltare personală pe care le-am pregătit timp de 10 ani!
  • Îți îmbunătățești rezultatele legate de bani, sănătate și relații;
  • Descoperi un mod interactiv și distractiv de a-ți crea stilul de viață pe care ți-l dorești;
  • Urmezi pași simpli pentru a-ți crește încrederea în tine;

SUNTEM DUSI PE UN DRUM GRESIT O VIATA INTREAGA

Dezvolta-ti personalitatea pentru a reusi in felul tau.

CATEGORII

Mulțumesc că te-ai abonat!

Verifică inboxul, te așteaptă primele materiale acolo.