Lectia 2 – Primul pas în descoperirea vocaţiei

Prima lectie poti sa o citesti aici: http://www.personalitatealfa.com/blog/lectia-1-cea-mai-importanta-intrebare-legata-de-vocatie/

 

Din punctul meu de vedere, sa iti descoperi pasiune si vocatia in viata este „ glontul magic” ce poate rezolva daca nu toate, atunci majoritatea problemelor cu care oamenii se confrunta.

Am inceput sa lucrez la un material nou pentru ca este o foarte mare provocare pentru mine sa ajut cat mai multa lume sa isi descopere vocatia. Este o provocare pentru ca nu pot sa ajut pe nimeni sa isi descopere vocatia. E o chestiune atat de intima si personala incat eu pot fi maxim un ghid pentru o persoana in propriul ei drum pentru descoperirea vocatiei.

Astăzi vreau să vorbim despre primul pas, despre căutare. Unde şi cum să cauţi talentele tale ascunse, vocaţia ta. Dacă-ţi place acest prim pas am să te rog să laşi un comentariu pe blog şi vom continua şi vom continua în celelalte materiale şi cu ceilalţi paşi. Acest articol este in varianta audio pe blog insa am considerat ca e important sa fie si text.

Primul pas: căutarea.

În primul rând trebuie să ne uităm la ce au făcut oamenii care deja şi-au descoperit vocaţia. Oameni celebrii, oameni de succes, oameni din întreaga istorie a omenirii. Ei bine, greşeala pe care o fac foarte mulţi oameni este că se uită la oamenii cu adevărat de succes şi la succesul lor actual, şi se uită la ei în momentul în care şi-au atins toate scopurile, şi-au descoperit vocaţia şi-au şi valorificat-o.

Şi mulţi oameni spun: eu n-aş putea niciodată să fac lucrul acela. Primul lucru pe care vreau să ţi-l spun este că e foarte important să te uiţi la ce au făcut oamenii aceia când au început, nu la sfârşit când au ajuns la prosperitate şi la glorie. Bill Gates, de exemplu, şi-a început afacerea într-un garaj – asta nu ştie nimeni sau cel puţin foarte mulţi oameni nu ştiu acest lucru. Steve Jobs, fondatorul Apple s-a lăsat de facultate în anul întâi şi mergea o zi pe săptămână, duminica, să mănânce un prânz. Mergea pe jos câţiva kilometri şi era cea mai frumoasă zi din săptămână pentru el. A reuşit în cel mai scurt timp să ridice o afacere care a revolutionat lumea.

Acum vreau să vorbim despre altă problemă. Oamenii au acces la informaţie şi oamenii iau această informaţie şi nu mai pun niciun fel de întrebări.

De exemplu: ţi s-a spus că trebuie să ai o familie, o slujbă şi să nu mai pui întrebări. De ce trebuie să le ai pe toate acestea? Vreau să ne jucăm un mic joc foarte drăguţ şi vreau să te întreb câte  simţuri crezi că avem noi oamenii.

Prima oară vreau să te gândeşti la cinci. Cinci simţuri, după care te gândeşti la încă unul, unul ascuns. Intuiţie. Nu prea se ştie multe despre el se aude că femeile ar avea mai multă intuiţie dar nu prea e nimic palpabil. Deci am avea cinci simţuri şi poate un al şaselea.

Te mai las un pic să te gândeşti, poate îţi mai vin în minte anumite simţuri. Şi-acum vreau să-ţi spun că mai există un simţ despre care poate nu ştiai.

Este un simţ ce este un organ din corpun uman şi anume simţul echilibrului. În urechea internă a fiecăruia dintre noi se află simţul echilibrului nostru. Aşadar avem un al şaselea simţ, fizic, palpabil, cu organ corespunzator.

Mai există simţul temperaturii. Nu trebuie să atingem ceva ca să simţim temperatura. Este diferit de simţul tactic.

Apoi simţul durerii, care este şi el diferit de simţul tactil. S-a descoperit că există un sistem nervos pentru durere externă şi unul pentru durere internă. \

Apoi avem simţul vestibular, acesta este simţul care se ocupă de echilibru şi acceleraţie, ne ajută să fugim, să mergem.

Există simţul kinestezic care se referă la membrele noastre, mâinile noastre şi în relaţia cu cei din jur. Ne ajută la mişcare, ne ajută să ne ridicăm dimineaţa din pat şi să ne orientăm.

Aşadar câte simţuri avem? Vezi? E o întrebare banală la care foarte mulţi oameni spun că avem cinci şi poate un al şaselea: intuiţia. Răspunsul e de fapt mult mai complex.

Ceea ce vreau eu să-ţi comunic prin aceste întrebări este că de acum încolo ar fi bine să începi să-ţi pui întrebări. Să nu mai spui: eu ştiu. Eu ştiu este cea mai proastă expresie pentru evoluţia şi succesul tău în viaţă.

Să revin acum un pic la oameni de succes din această lume. Eu observam că de la începutul omenirii şi până astăzi există un singur numitor comun al tuturor oamenilor de pe pământ. Avem o singură misiune pe pământ, toţi!

Şi anume să ne antrenăm abilităţile ca să putem oferi valoare lumii din jur. Am să repet: avem o singură misiune pe pământ, toţi: să ne antrenăm abilităţile ca să putem oferi valoare lumii din jur. Să facem lumea mai bună şi mai frumoasă. Dacă te uiţi la toţi oamenii care şi-au lăsat amprenta asupra acestei lumi vei vedea această caracteristică: de la inventatorul hârtiei, până la inventatorul avionului, până la inventatorul telefonului, vei vedea aceeaşi caracteristică.

Sunt oameni care şi-au descoperit talentele ascunse, le-au dezvoltat în abilităţi şi-au oferit valoare lucrurilor. Aceasta este singura întrebare pe care o să te rog să o ai veşnic în minte.

 

Cum îţi dezvolţi abilităţile pentru a-ţi putea oferi valoare lumii din jur.

Vreau acum să-ţi spun câteva lucruri pe care le-am aflat despre vocaţie, talente şi cum să le valorifici din cartea lui Sir Ken Robinson. Poate l-ai auzit la Ted Talks vorbind despre creativitate. El are o carte care se numeste The Element şi este plină de poveşti despre oameni care şi-au descoperit vocaţia şi acolo trăiesc. Sunt oameni de succes, de la actori la dansatori, la muzicieni, la oameni de afaceri.

La un moment dat Sir Ken Robinson spune un lucru foarte interesant: ca să-ţi descoperi talentele ascunse şi să le valorifici ai nevoie de două aspecte şi de două condiţii. Şi din nou te rog să-ţi notezi.

Cele două aspecte ale vocaţiei sunt: aptitudinea şi pasiunea.

Cele două condiţii ale vocaţiei sunt: atitudinea şi oportunitatea.

Să vorbim puţin despre fiecare.

 

Cele două aspecte: aptitudinea şi pasiunea.

Aptitudinea înseamnă că un om când se naşte, are un talent înnăscut pentru ceva anume. Partea interesantă e că aceste aptitudini înnăscute pot fi diversificate sau pot fi pe o singură nişă îngustă. De exemplu: poţi să fii un muzician extraordinar, să cânţi la două-trei instrumente şi să fii un dirijor foarte bun. Asta înseamnă că ai aptitudini înnăscute pentru muzică în general, există astfel de oameni. Sau poţi să fii foarte bun la săritura în lungime. Dintre toate sporturile tu eşti bun la unul singur: la săritura în lungime. Acela este talentul tău înnăscut, şi eşti atât de bun încât poţi să mergi la olimpiadă şi să iei medaliile de aur, să fii cel mai bun din lume la săritura în lungime. Deci nu eşti bun la sport în general ci doar la săritura în lungime. Asta înseamnă că ai o abilitate înnăscută pe o nişă foarte îngurstă. Orice om are aptitudini înnăscute, asta vreau să iti notezi.

Al doilea aspect este pasiunea. Ai auzit probabil la nesfârşit: e foarte important să pui pasiune în ceea ce faci, să ai foarte multă pasiune, să iubeşti ceea ce faci. De aceea aptitudinile tale înnăscute trebuie să le cauţi în hobby-urile tale. Gândeşte-te ce-ţi place să faci cel mai mult dar nu uita întrebarea: cum fac lumea din jur mai bună cu aceste abilităţi. Aşadar, mulţi oameni, când îi întrebi ce-ţi place mai mult să faci spun: îmi place să stau, să mă uit la televizor, să dorm, să mănânc. Lucrurile acestea nu răspund la întrebarea: cum fac lumea mai bună. Aşadar gândeşte-la la acele hobby-uri şi pasiuni ale tale care te-ar putea într-un fel să oferi valoare acestei lumi.

Apoi după aptitudine şi pasiune avem două condiţii pentru descoperirea şi valorificarea vocaţiei.

Şi anume: prima este atitudinea. Atitudinea înseamnă mentalitatea: optimismul, perseverenţa, curajul. Trebuie să ai o atitudine de războinic în viaţă, în faţa vieţii şi a problemelor ei.

Oportunitatea este a doua condiţie. Oportunitatea este poate cea mai importantă condiţie. De ce? Pentru că s-ar putea să nu-ţi descoperi niciodată talentele ascunse şi să nu poţi să le valorifici niciodată.

Ştiu, e un lucru trist.

Ce înseamnă oportunitatea?

Dacă tu eşti foarte bun la scufundări, poţi să te scufunzi la 100 de metri sub apă, sau la 50 de metri şi poţi să fii un foarte bun căutător de perle, să zicem, poate cel mai bun căutător din lume, ce te faci dacă eşti în deşert? S-ar putea să nu ai oportunitatea niciodată să-ţi descoperi talentul ascuns şi să-l valorifici.

Cunosc un caz: există un copil de 7 ani care este bun la pian, el locuieşte într-un sat la părinţii lui nu-şi permit nici să-i cumpere pian şi nici să-l aducă în oraş să facă lectii de pian. S-ar putea din păcate ca acest copil să nu-şi valorifice niciodată talentul înnăscut pe care-l are pentru muzică.

Aşadar să recapitulăm: există două aspecte pentru descoperirea vocaţiei – aptitudinea şi pasiunea – şi există două condiţii: atitudinea şi oportunitatea. Toate acestea patru trebuie să lucreze împreună ca să ne ajute să descoperim vocaţia şi să o valorificăm.

Vreau să mai vorbim de un singur lucru: Ai vreunul din cele 4 ingrediente necesare pentru vocatia ta? Astept raspunsul in coment-uri.

Cu respect,

Pera Novacovici

Afla mai multe despre cartea Personalitate alfa si comanda aici: http://www.personalitatealfa.com/blog/comanda-cartea-personalitate-alfa/

Distribuie daca ti-a placut:

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on pinterest
Pinterest
Share on email
Email
Share on whatsapp
WhatsApp

Profită de resursele de dezvoltare personală pe care le-am pregătit timp de 10 ani!

ARTICOLE SIMILARE

41 Responses

  1. Am ajuns la concluzia ca le am pe toate patru dar la un volum moderat, insa vreau sa fortez acest volum pana ies rezultatele la dans!

  2. Din cele 4 ingrediente eu am: pasiunea si oportunitatea.
    Adica imi place f mult ce fac in domeniul sanatatii, si vad o gramada de oportunitati deschise…
    INSA
    Stau f prost la aptitudini: adica niciodata n-am avut o minte luminata, motiv pentru care ma descurc f greu la scoala.
    Ce sa fac daca am minte prosta?
    La fel de prost stau si cu atitudinea: adica de prea mult ori pun stapanire pe mine lenea, neznadejdea, pasivitatea, etc.
    Am doar 2 ingrediente din 4. 🙁
    What's next?

  3. Foarte interesant articolul. Trebuie sa fi foarte atent ca sa iti dai seama de ce aptitudine ai. cred ca asta e cea mai mare problema pe care o avem….

  4. Te felicit pentru acest articol! Este un subiect foarte bun si multi dintre noi uitam sa facem ceea ce ne place si uitam sa ne dedicam viata si timpul pentru ceea ce putem face cu pasiune….stau si ma gandesc la aptitudinile mele si simt ca m'am pierdut pe drum si numai gasesc nimic folositor…imi plac atatea lucruri si am talent in multe domenii dar nu mai am curaj sa pun in valoare…ma complac in pierdut timp si simt ca traiesc degeaba…acest articol m'a pus pe ganduri si pentru asta iti multumesc…aveam nevoie sa ma trezeasca cineva…aptitudinile le am, sper sa regasesc pasiunea, sa'mi revizuiesc atitudinea si poate va veni si oportunitatea…dar macar voi incerca sa fiu pregatita atunci cand va veni! 😀

  5. Cred ca vocatia mea este psihologia si lucrul in domeniul dezvoltarii personale.
    Aptitudinea – observ si la scoala, ca ma descurc mult mai bine, in sensul ca mi se par mult mai usoare si obtin rezultate mai facil la materiile umane. Invat si retin mult mai repede. In schimb la materiile reale…ma descurc…cat de cat, dar parca mult mai mult imi storc creierii. Ce e ciudat e ca in scoala generala, era sau aveam impresia, EXACT INVERS. Asta imi da de gandit.
    Pasiunea – nu stiu ce sa zic. Dar de cand am dat de dezvoltare personala nu m-am mai oprit din cautat. In continuu am citit ce mi s-a parut interesant, am vizionat filmulete, am ascultat materiale audio, pe cand inainte nu citeam nimic in afara de lecturiile obligatorii pentru scoala :|. Invat despre aceste lucruri parca fara sa gandesc, in sensul ca in mod instinctiv caut ceva despre acest domeniu.
    Atitudinea – sunt optimist, per general, am deschis blogul ca prim pas in cultivarea si valorificarea talentelor. Mi-am facut planuri, ramane sa le aplic pe toate.
    Oportunitatea – am dat de acest site, v-am cunoscut pe voi, am vazut ca alaturi de psihologie si educatie in toate domeniile iti poti imbunatatii enorm viata. Am descoperit de atunci ca nu m-am mai despartit de acest domeniu, am ramas pur si simplu atasat.
    Marea mea temere consta in faptul ca observ ca, cel putin in Romania, acest domeniu se valorifica putin mai greu. Dar totusi ma gandesc ca merita incercat, daca vad ca in alte locuri mai „bine monetizate” nu am aptitudini.
    Si eu ma ocup cu problema asta in care oamenii imi insufla subtil, „fa-te inginer, programator…se plateste bine, ai loc de munca sa iti intretii familia..”. Pai vad ca se plateste bine dar ce ma fac daca vad ca n-am aptitudini. Imi storc creierii si tot in mediocritate ajung cel mult. Nu simt ca ma pasioneaza statul in fata unui ecran albastru si lucratul cu cod-uri sau rezolvatul de probleme de matematica care vad ca nu ating oamenii.Pe langa, aici e si competitia mare.
    Problema ma framanta, ma tot gandesc.

  6. Da, am pasiune foarte multa si aptitudine. Si sunt sigura ca asta vreau sa devin pe viitor. Am foarte mare vointa, dorinta de a reusi, optimism ca pot. Acesta este singurul lucru care ma atrage, a inceput ca un hobby dar acum nu. Acum sunt absolut sigura.

  7. Salut! Toata lumea imi spune ca sunt „universala”… adik pot sa fac orice… Imi place mult muzica (cant la pian, vioara… si nici cu vocea nu stau chiar asa prost, urmezi si cursuri de dans), imi place sa desenez si pot spune ca ma descurc destul de bine, imi place sportul (fac volei si karate)… si cu invatatura stau bine si imi plac foarte mult materiile reale, in special matematica si fizica. Cand eram mica imi doream foarte mult sa devin arhitect, dar in cls a 8a, semestrul 2 m am hotarat sa dau la liceul militar. Acum sunt in cls a 10 a la acest liceu. Porblema mea e ca nu excelez in nici un domeniu (sunt undeva la mijloc) si nu imi pot da seama care mi se potriveste mai mult si as putea sa il valorific… Sti cum se spune: „Pe toate nu le poti face!” …

  8. Ca aptitudine este SCRISUL, pe care il practic cu pasiune. Plang si rad cu eroii mei. Am o atitudine ferma in a-mi exprima parerile prin jocul metaforelor si oportunitatile mi se deschid rand pe rand. Cat priveste finalitatea scrierilor mele sper sa fie cu happy-end si sa imi pot publica romanul la care lucrez. Foarte bun articolul. Tot asa si la mai multe. Felicitari!

  9. Buna Pera , foarte interesant articolul tau. Aptitudine, pasiune , atitudine , oportunitate. Cauta adanc in tine si vei aptitudini, bucura-te de ceea ce ai gasit si pune pasiune (cand faci ceva din pasiune – uiti de partea materiala a lucrurilor si faci totul doar pentru a te implini sufleteste), apoi atitudinea ta te va defini – fii pozitiv si crede ca asta este menirea ta in viata, oportunitatile de a de a avea si un venit financiar sau recunoastere vor veni de la sine , nu va trebui sa le mai cauti !!!
    P.S. : Pera, vreau sa ajut acel copil sa isi indeplineasca visul.Pianina pe care eu am invatat sa cant (in urma cu 20 de ani) asteapta in apartamentul parintilor mei sa o mai foloseasca cineva.Pot sa ii DONEZ aceasta pianina si sa il ajut sa isi valorifice talentul.Contacteaza-ma pe email te rog ca sa vedem cum putem face acest lucru.Cu respect, Daniel Alexandrescu

  10. Preocuparea aproape obsesiva de cunoastere a tot ce reprezinta un domeniu oarecare ,poate fi interpretata ca instrument de definire a vocatiei?

  11. Buna Pera!
    Am citit articolul si mai astept si urmatorii pasi in descoperirea vocatiei pentru ca sunt la varsta la care cred ca ar trebui sa imi dau seama cel putin orientativ in ce domeniu pot fi bun in mod natural. In ciuda acestui fapt, nu pot sa imi dau seama deloc si incep sa intru in panica incetul cu incetul.
    Pana acum am doar atitudinea. Din moment ce nu am inca aptitudinea, nu pot avea pasiunea, iar oportunitatea cred ca stii ca o ai, sau mai bine zis ca ai avuto abia dupa ce realizezi ca ai ajuns unde iti doreai.

  12. Eu cred in vorbele "norocul si-l face omul cu mana lui" si "dumnezeu iti da, dar nu-ti baga in traista". Pe scurt, ATITUDINE ce creeaza OPORTUNITATE. Cele 2 aspecte dau marimea talentului.
    Ce pot spune din propie experienta: orice meserie isi are rutina ei. Mai devreme sau mai tarziu rutina e constientizata si omul va avea repulsie de meseria aleasa. Daca viata externa muncii sau pasiunea pentru acel job nu spala depresia rutinei atunci omul acela e sclavul serviciului sau. Exemplu clar: cunoscun medic ortoped facut rdic dinainte de 89 in ideea de a primi spagi, nu de a ajuta oameni. A ajuns un alcoolic trist, arogat si acru cu aere de vedeta ratata. De ce? Pentru ca asa si-a dorit de la viata.

  13. imi lipseste aptitudinea, de altfel cred ca este cel mai greu lucru sa afli la ce esti bun din nastere, dar este foarte important sa iubesti ceea ce faci cu pasiune, sa ai oportunitatea de a persevera, si cu o atitudine de razboinic cred ca putem reusi. Ce ne facem atunci cand nu stim de unde sa incepem?

  14. Buna Pera! Foarte bun articolul dar in opinia mea atitudinea este cea mai importanta. Presupunand ca nu am gasit acel „glont magic”,atitudinea este cea de cautator. Aceasta atitudine ne va conduce spre oportunitate apoi spre aptitudine..si in final punem foarte multa pasiune in ceea ce facem. Adica ne impuscam cu „glontul magic” sa putem „renaste” ceea ce suntem cu adevarat. Eu inca lucrez la atitudine…
    Cu respect
    Iulian

  15. Singurul atuu pe care il am este atitudinea, este cea de razboinic si sunt pe calea cea buna, sunt increzator si stiu ca daca imi pun mintea la contributie pot realiza multe, insa caut sa vad la ce merita sa imi pun mintea, si am desoperit ceva interesant, ca trebuie sa imi pun mintea sa imi creez relatii, cunostinte si mai ales oameni care au reusit, care sunt experti in ceea ce fac si sa descopar ceea ce i-a dus pe ei de fiecare data mai departe, voi incerca sa le copiez modelele pana imi voi forma eu unul personalizat( va fi un mod de gandire si nu doar niste pasi, un stereotip).

  16. Foarte interesant, atat site ul cat si acest articol.Momentan trec printr un moment greu al existentei mele.Si m am pierdut asa pe drum,binenteles si cu ,,ajutorul'' meu .Astfel incat la varsta de 28 inca nu stiu ce mi place , ce vreau sau ce stiu sa fac.Adica nu mi am gasit inca acel dar , ascuns undeva inauntrul meu …..deci nu mi cunosc sinele.Oricum o sa pun in aplicatie ceea ce zici.Si testul e cool.Prima facultate la care am dat si visul meu a fost Dreptul….sa devin avocat, insa din motive mai putin fericite a trebuit sa renunt si sa plec din tara sa fac un ban,Si culmea acum am terminat turismul .Exact cum a zis rezultatul testului.Acum trebuie doar sa cultiv eu.Totusi o intrebare : Crezi ca ma pot reabilita profesional, emotional … acum la varsta asta ?nu este tarziu? Oare ma pot autoeduca si culturaliza acum?dupa ce atatia an m am lasat tarata in comoditate?pana la depresie?

  17. Acest articol este unul intr-adevar reusit,,dar in opinia mea,pentru a reusi sa faci ceva ma exista un aspect"increderea in sine"…fara acest lucru nu pot reusi in viata…..ceea ce eu mai am de lucrat la acest aspect…in rest pot spune ca detin celelate aptitudini….

  18. Buna! Foarte buna articolul! Multumesc Pera!
    Eu mi-am descoperit aptitudinea ( aptitudinile) , simt pasiunea din plin,mai am de lucru la atitudine si,cred ca o atitudine imbunatatita, ma va conduce catre opotunitatile necesare. Trebuie sa spun "DA!" provocarii si" sa pasesc cu incredere pe prima treapta, chiar daca nu vad inca toata scara", cum zicea M.L.King.
    My recent post Fitness Emotional

  19. Aptitudinile mele inca le caut….pana acum am descoperit ca imi place sa rezolv probleme (de informatica in mare parte :P) si sunt bun intr-o oarecare masura la asta.
    Am o nelamurire…..pasiunea e legata de motivatie?……sau sunt 2 lucruri diferite?…ca nu-mi dau seama.
    Am atitudine si oportunitate, imi lipseste pasiunea/motivatia.

  20. Buna!
    Cred ca am trei din ele, si anume aptitudine, pasiune si atitudine, nu stiu sigur daca imi lipseste oportunitatea. As spune poate ca da, dar nu sunt sigura. Deci doar trei am, din punctul meu de vedere.

  21. Buna Pera.citesc cu deosebita placere articolele tale si le consider de un real folos pt cei ce le pun in practica.nu sunt o fana a articolelor motivationale si pina la tine nu prea am citit genul asta de articole din ideea ca nu au aplicabilitate in practica…dar stilul tau direct si simplu de abordare a subiectelor mi-a schimbat opinia.parerea mea este ca o persoana are nevoie de multa ambitie,curaj si incredere in sine pt a-si pune in practica pasiunile si talentele pt ca toate astea fac parte din atitudine.doar atitudinea de invingator te poate ajuta,intari si sustine in tot ceea ce doresti sa realizezi.daca nu te implici in propria ta viata,daca nu lupti pt realizarea viselor tale si doar stai si-ti plingi de mila fara a actiona asteptind o minune esti destinat esecului pt ca minunile nu apar la usa lenesilor …si o spun din propria mea experienta. Iti doresc mult succes in continuare in tot ceea ce faci si iti multumesc pt ca ne ajuti prin ceea ce scrii ca viata noastra sa devina mai buna pe zi ce trece.

  22. Mda……articolul nu e rau, dar l-am simtit ca si cand ar fii o lectie de teorie de la scoala…..adica aptitudinea este….oportunitatea este….Ma asteptam si eu la un 'glont' vorba ta. Si ca sa-ti rapund la intebare: da, le am pe toate 4, am si aptitudibe si atitudine,oportunitate si pasiune si mai am: incredere in mine dar……nu o situatie financiara care sa-mi permita sa fac ceea ce vreau, ce stiu, ceva unde toate aceste 5 lucruri sa sa intalneasca si sa se contopeasca!
    O zi buna!

  23. nu cred ca exista cineva care sa nu aiba cel putin una din cele patru, aici apare si partea cea mai grea … starea financiara. din pacate asa sunt si eu, poate ca daca as avea ceva mai multa atitudine as face ceva. dar nu s-a ivit acea oportunitate …

  24. Salut Pera ,e foarte bun subiectul despre descoperirea vocatiei vreau sa cred ca pe noi cei( rataciti) care nu ne-am descoperit vocatia inca sa ne fie de ajutor sfaturile tale.Eu am avut in primul rand nesansa sau ghinionul de a nu avea oportunitatea despre care vorbeai tu asa am ajuns ca abia acum la 24 de ani sa am o sansa ,insa acum e mult mai greu sa ajung acolo unde imi doresc insa voi lupta asa cum spuneai tu.Felicitari faci o treaba foarte buna .

  25. O zi buna la toata lumea si multumesc Pera pentru articol,
    Din cele 4 ingrediente cred ca am din toate cate putin. Si daca ma gandesc mai bine la capitolul "aptitudini" stau mai prost. Eu nu am descoperit care sunt acelea si ca urmare ma stradui ca pentru copilul meu sa-i ofer oportunitati prin care sa-si descopere talentele.
    Daca nu pot face ceva pentru mine macar pentru altii sa pot face ceva. Intr-o zi voi descoperi si aptitudinile mele pentru ca energia mea este directionata spre asta.
    Toate cele bune

  26. Pera,
    Atitudinea este cu adevarat cea mai importanta in viata. Ceea ce imi lipseste este faptul ca nu am fost educata sa fac ceea ce-mi place. Abia acum de cateva luni incerc sa aflu la ce ma ptrivesc cel mai bine, restul ingredientelor o sa vina de la sine- cred in legea atractiei !

  27. Bun articolu.Pare un deja-vous util:D.Mie imi lipseste atitudinea.Cred ca imi este foarte greu sa ies din zona mea de confort si nu prea stiu cum sa fac chestia asta.Cred ca imi lipseste foarte mult atitudinea si constientizarea la nivelul necesar.Am avut pana recent si o problema cu drogurile usoare care mi se pareau ca un refugiu in fata plictiselii si monotoniei (mare greseala.Sper sa trec usor si peste asta)..Acum nu stiu exact ce trebuie facut,nu stiu exact la ce sunt bun cu adevarat, dar articolele tale cu siguranta mi-au dat un sut in fund.Trezitul cu adevarat stiu ca este treaba mea. Multumesc si o cautare cat mai usoara si o viata plina de multumiri sufletesti va doresc.

  28. Buna!in primul rind sunt o persoana constienta de capacitatile sale,de ce pot  face/nu.aptitudini?am multe.pasiune,am.imi lipseste atitudinea  datorita faptului ca m-am lovit mereu de pereti si desigur oportunitatea.

  29. Buna!
    Foarte interesant articolul.  🙂
    Aici http://www.letterstomy25yearoldself.com/letters/joel-hladecek/ am gasit ceva ce pe alocuri e in ton cu subiectul ! 
    La mai multe lectii !!

  30. I believe that is one of the most significant information for me. And i’m satisfied studying your article. However want to observation on some basic things, The site style is ideal, the articles is actually great : D. Good job, cheers

Lasă un răspuns

PERA NOVACOVICI

Sunt psiholog și scriitor, dar expertiza mea cea mai importantă este că am învățat și experimentat tot ce mi s-a părut mai dificil.

Niciun obstacol nu a fost prea mare ca să-l încerc, și nu ar trebui să fie nici pentru tine.

  • Înveți să îți exploatezi calitățile reale, să fii autentic și să faci oamenii să te iubeasca (la nivel personal dar și profesional)
  • Îți voi oferi materiale de dezvoltare personală pe care le-am pregătit timp de 10 ani!
  • Îți îmbunătățești rezultatele legate de bani, sănătate și relații;
  • Descoperi un mod interactiv și distractiv de a-ți crea stilul de viață pe care ți-l dorești;
  • Urmezi pași simpli pentru a-ți crește încrederea în tine;

SUNTEM DUSI PE UN DRUM GRESIT O VIATA INTREAGA

Dezvolta-ti personalitatea pentru a reusi in felul tau.

CATEGORII

Mulțumesc că te-ai abonat!

Verifică inboxul, te așteaptă primele materiale acolo.