Introdu e-mail-ul și te voi învăța, printr-un mini curs de 8 lecții, cum să îți descoperi vocația!
*Prin abonarea la newsletter îți exprimi acordul de a folosi datele tale pentru a putea comunica cu tine și accepți termenii și condițiile noastre. Informațiile tale nu vor fi niciodată distribuite unor terți.
articol
Minoritari și fericiti - o radiografie a relațiilor de lungă durată

Minoritari şi fericiţi
Ar fi atât de multe de spus...

Simona şi Darius: suntem doi oameni obişnuiţi... am vrea să credem noi, dar cum vei vedea, nu e aşa. Suntem nişte minoritari.

Ne-am cunoscut urmându-ne una din pasiunile comune, televiziunea. Eram tineri, cu facultatea terminată, gata să luăm viaţa în piept, dar încă neştiutori. Ne-am plăcut, ne-am iubit, ne-am căsătorit. Până aici sună a poveste comună, dar cu trecerea timpului am simţit că devenim aparte, într-un sens pe care nu l-am anticipat.

Cum am devenit minoritari

Desigur, în acelaşi timp, prietenii şi cunoscuţii se căsătoreau şi aveau copii, asemenea nouă, dar după trecerea anilor aceste cupluri "proaspete" au început să divorţeze. Încet, unul câte unul, până când majoritatea prietenilor şi cunoscuţilor noştri au acumulat "la activ" cel puţin un divorţ. A devenit un "model", vedeam în jurul nostru tot mai multe exemple de acest fel, mai ales din momentul în care Simona a început să lucreze ca trainer de comunicare, la afterschool-uri în Timişoara şi de când, împreună, am pornit să organizăm tabere pentru copii şi adolescenţi. Clienţii Simonei şi clienţii noştri, părinţii pe care inevitabil îi cunoşteam, erau, de cele mai multe ori, părinţi singuri, mai ales mame singure, sau cupluri care, după un an-doi au divorţat. Asistam la spectacolul unei epidemii de divorţuri.

După nişte ani, când am conştientizat fenomenul şi am contabilizat câte dintre cuplurile pe care le cunoşteam încă sunt căsătorite, sau câţi dintre părinţii copiilor cu care ne întâlneam în business-urile noastre încă sunt împreună, am ajuns la o concluzie interesantă: 40% dintre părinţii de la afterschool şi din taberele noastre îşi cresc copiii singuri (mai ales mame singure), peste 60% din părinţi au divorţat cel puţin o dată (chiar dacă ulterior s-au căsătorit), doar 15% din cupurile pe care le ştiam sunt împreună de când s-au căsătorit.

Ca să înţelegi ordinul de mărime, noi am aniversat recent 20 de ani de căsătorie, iar cuplurile de care vorbim au mai puţin timp împreună decât noi.

E clar, suntem o minoritate.

Doi sunt mult mai mult decât suma părţilor

Văzând că am devenit o minoritate, un "fenomen" ieşit din normele sociale, am început să ne întrebăm ce e în neregulă cu noi? De ce suntem împreună, după douăzeci de ani? Ce ne ţine aproape?

Dacă ar fi să te iei după criticii relaţiilor monogame, multe cupluri stau împreună fie pentru că soţia simte o dependenţă (economică, sentimentală sau de altă natură) faţă de partener, fie că îi uneşte "copilul", dorinţa de a asigura o familie clasică, standardizată, copilului sau copiilor avuţi împreună.

Nu e cazul nostru. Suntem amândoi distincţi, independenţi, fiecare are afacerea lui, ne simţim bine împreună, suntem fericiţi. Nici vorbă de dependenţă, de obligaţie paternală sau maternală faţă de copil. Atunci, ce?

Când am început să analizăm cuplul nostru, am văzut o sinergie: în sinergie, suma părţilor este mai mare decât adunarea lor. Împreună, unu plus unu face mai mult decât doi.

În ce? În toate domeniile!

În managementul gospodăriei, fiecare are sectorul lui, de care e pasionat: ea face aprovizionarea, eu întreţin şi repar prin casă, ea găteşte, eu grădinăresc şi cresc pomi fructiferi, ea spală, eu fac munca grea de pe lângă casă. Spălăm vasele cu rândul, facem curăţenie împreună. Ştiu, sună prozaic şi lipsit de "strălucire", dar asta înseamnă viaţa: mâncare, adăpost şi tot ce presupun aceste două lucruri.
Creştem copilul într-un duo care se completează: eu sunt mai strict, ea e împăciuitoare, eu ajut cu temele, ea predă fetei abilităţi de comunicare (acum nu mai e cazul, fata noastră are 20 de ani şi are aceiaşi tendinţă de independenţă pe care o avem şi noi).
Fiecare avem un business separat, dar avem şi un business comun. Eu o ajut în business-ul ei, ea mă ajută în al meu. Fiecare face ce știe mai bine.

Aceste faţete ale vieţii sunt completate de altele, mai mici, poate subtile, dar de fiecare dată când le analizăm, vedem cum împreună facem mai mult decât suma a doi oameni.

Mai mult decât atât, suntem fericiţi împreună. Ne iubim, ne respectăm şi ne susţinem, unul pe altul.

Eficiență şi stabilitate

Faptul că facem bine lucrurile împreună, de la cele prozaice, cum e managementul gospodăriei, până la cele legate de vocaţie (am uitat să spunem, suntem împreună într-un ONG care face educaţie complementară pentru tineri, urmându-ne vocaţia), ne aduce două beneficii enorme: eficiență şi stabilitate.

Eficiența este dată de faptul că fiecare face ce-i place şi ce se pricepe. Din această cauză, faptul că ne completăm produce o creştere a eficienţei. Să-ţi dăm un exemplu: Simona e foarte pricepută în comunicare, deci ea se ocupă de relaţia cu clienţii în toate firmele, fie că e firma mea, a ei sau business-ul nostru comun (organizarea de tabere). Eu sunt bun în finanţe şi fiscalitate, deci eu mă ocup de planificarea financiară şi fiscală în toate firmele. Înseamnă că fiecare face ce-i place, la un nivel de calitate ridicat, atât pentru sine, cât şi pentru celălalt. Lucrăm eficient şi obţinem rezultate foarte bune.

Stabilitatea e dată tot de completare. Evident că fiecare dintre noi are puncte tari şi puncte slabe. Dacă ne-am baza doar pe noi, am fi dezechilibraţi, în schimb, împreună, ne echilibrăm unul pe altul. Rezultatul este o capacitate ridicată de rezistență la dezechilibre externe (emoţionale, financiare, etc.)

Iubire şi sprijin reciproc

Când e vorba de sentimente, o relaţie fericită, de lungă durată, nu poate fi bătută de nimic. După cum ştii, viaţa e plină de încercări şi lovituri. Atunci când ai lângă tine un om care te iubeşte şi care te susţine la greu, care te stabilizează (emoţional) şi care te ajută să învingi (completându-te în zonele în care nu excelezi), ajungi să crezi că nimic nu te poate doborî.

Fiecare fiinţă vie are nevoie de iubire, pentru a trăi şi a fi fericită. Sigur, putem trăi şi singuri, putem creşte un copil divorţaţi, dar adevărata împlinire apare numai alături de un bărbat sau de o femeie cu care alcătuieşti un cuplu, iar familia adevărată este cea în care sunt prezenţi, zi de zi, iubindu-se, atât mama cât şi tatăl. Cei care contrazic sau combat această realitate pot fi doar compătimiţi, pentru că nu au cunoscut-o cu adevărat niciodată.

Când ai, poţi să dăruieşti

Nu vreau să-ţi faci o părere greşită: nu suntem perfecţi, niciunul dintre noi şi nu suntem compatibili, nici măcar 80%. În schimb, ne-am iubit de la început şi acest lucru a fost suficient pentru a ne modela personalitatea şi comportamentul, în aşa fel încât să-l facem pe celălalt fericit. Ne-au trebuit 20 de ani de muncă zilnică, în care am depus efort continuu pentru a fi un om mai bun, pentru a-l iubi pe celălalt aşa cum este, pentru a-i preţui calităţile şi a-i privi cu înţelegere defectele, pentru a munci asupra propriei persoane în aşa fel încât să devenim fiecare dintre noi, mai buni pentru a ajunge un partener care acordă necondiţionat iubire şi sprijin. A fost greu, de multe ori am obosit, dar cumva am reuşit să trecem, de fiecare dată, de clipele întunecate şi confuze, ajungând în final la ceea ce ne uneşte: iubirea unuia pentru celălalt.

După 20 de ani suntem un cuplu minoritar, un cuplu care a trăit neîntrerupt împreună, tot acest timp, un cuplu care a crescut un copil deosebit. Pe de altă parte suntem o ciudăţenie, un cuplu la care majoritatea "divorţată" sau "recăsătorită" se uită "ca la urs" şi se întreabă prin ce minune existăm.

Cum spuneam, secretul este simplu: avem o relaţie minunată pentru că în tot acest timp ne-am iubit şi am lucrat, zi de zi, pentru ca relaţia să devină mai bună. Asta avem, o experienţă de viaţă împreună, o experienţă reuşită, asta dorim să-ţi dăm şi ţie: o cronică a lucrurilor pe care le-am făcut, în ordine necronologică, în care să vezi ce a funcţionat pentru noi.

Împreună cu Pera, am decis să-ţi împărtăşim această experienţă. Sperăm să poţi învăţa ceva din greşelile şi lucrurile bune pe care le-am făcut, sperăm ca experienţa noastră de cuplu fericit să fie pentru tine un exemplu viu că "se poate", sperăm ca măcar o parte din oamenii care ne vor asculta, vor găsi în povestea noastră, în felul în care am făcut lucrurile, o modalitate nouă de a relaţiona şi de a face fericit partenerul pe care şi l-au ales.

Am înregistrat un DVD în care am fost cât de sinceri am putut şi ne-am deschis, cu riscul de a fi judecaţi. Sperăm ca acum, când spunem atâtea lucruri despre noi, vom putea fi înţeleşi mai bine şi nu vom mai părea atât de "ciudaţi", prin faptul că suntem împreună şi ne iubim după 20 de ani. Vrem să arătăm cât de multe beneficii are un cuplu care îşi găseşte stabilitatea şi fericirea, într-o relaţie de durată. Sper să te putem convinge :)

Povestea continuă...

În acest DVD am vorbit doar despre relaţia noastră. Puteam vorbi mai mult, dar a trebuit să ne restrângem, din lipsă de timp.

A mai rămas nespusă povestea vieţii noastre ca părinţi. A fost o aventură extraordinară, din care am învăţat enorm, adică totul, pentru că niciunul dintre noi nu a mai avut o experienţă anterioară. Vrem să oferim şi această poveste... într-un DVD ulterior, pentru cei care sunt părinţi şi vor să se inspire dintr-o poveste adevărată. Deci... ne revedem în curând.

Cu drag,

Simona și Darius

Distribuie acest articol pe reteaua ta preferata de socializare
COMENTARII
Intră în discuție. Lasă mesajul tău mai rapid cu contul de social media.

Termeni și condiții