Pera Novacovici – o scurta autobiografie

Numele meu este Novacovici Pera.

Cand eram adolescent doream sa ma fac mafiot, pentru ca mafiotii aveau bani, femei si respect. Asta poate si pentru ca de cand parintii mei s-au despartit, cand aveam 10 ani, am avut     parte de foarte multe frustrari, lipsuri si am fost nevoit sa invat toate trucurile pe care “scoala vietii ” te invata ca sa poti supravietui.

Nu mi-a iesit foarte bine asa ca m-am apucat serios de scoala si m-am dus la lucru cu jumatate de norma la o firma care se ocupa cu carti. Multe carti de specialitate pentru orice domeniu. Aveam internet la discretie si invatam foarte multe. Timp de 3 ani am fost consecvent si prioritatile in viata mea erau sa am o slujba buna, CREDEAM ca imi plac calculatoarele si vroiam sa fiu inginer si sa plec in Canada.

 Copilaria

Amintiri de la pian

Desi eram FOARTE talentat, am renuntat la pian la varsta de 11 ani, dupa 5 ani de zile in care ajunsesem unul din cei mai promitatori tineri pianisti din Timisoara. La 30 de ani am reinceput timid sa imi aduc aminte de talentul meu adormit si acum cand pentru sufletul meu. Mai jos impartasesc cu tine un mic recital. Sper sa iti placa.

Iubirea

La un moment dat m-am blocat si cea mai mare schimbare in viata mea s-a produs atunci cand satul sa ma tot indragostesc de femeile din jurul meu fara sa am habar despre cum trebuie sa fiu sau ce sa fac pentru a se indragosti si ele de mine, am decis sa studiez serios acest aspect.

In acest moment lucrurile au inceput sa se schimbe foarte repede. Dupa cateva luni de citit si aplicat tot ce gaseam pe forumurile si site-urile straine am reusit sa fac lumina in acest domeniu al vietii mele.FEMEILE. IUBIREA. SEXUL. RELATIILE. 

Vocatia

La 23 de ani, cand incepeam anul V de Politehnica, am renuntat la slujba pe care o aveam de 3 ani, am schimbat TOTUL in viata mea, de la felul in care gandesc si actionez pana la oamenii din anturajul meu. Am invatat sa imi ascult vocea interioara si nu pe cea a celor din jurul meu, a societatii. Si am facut cea mai importanta decizie a vietii mele.

Am mers la facultatea de psihologie.M-am ocupat de increderea pe care o am in fortele mele, de convingerile dupa care imi traiesc viata. Am inteles ce este programarea sociala si cum sa lupt impotriva ei pentru ca viata mea sa aiba o calitate superioara. Am inteles ce inseamna inteligenta emotionala, emotiile si cum ele influenteaza ENORM vietile tuturor oamenilor. Am invatat despre comunicarea verbala, nonverbala si toate celalalte forme ale ei. Am invatat despre atractia sexuala si iubire, despre diferentele intre cele doua si punctele lor comune. La fel am descoperit ca personalitatea este cea mai de pret avere a fiecarui om si cum pot sa mi-o educ. Am inteles ce este statutul social, care este rolul lui si cum obtine.

In clipa aceea am avut o revelatie. Mi-am dat seama ca tot ce am nevoie se afla deja in mine, ca am un potential urias si ca doar trebuie sa ma antrenez si sa ma educ pentru a obtine ceea ce vreau in viata. Apoi am avut curajul sa fiu sincer cu mine si sa recunosc faptul ca ingineria si calculatoarele sunt un domeniu in care pot fi cel mult mediocru si ca stiintele umaniste pe care le-am ignorat atata timp sunt terenul fertil care ma astepta sa sadesc si sa culeg roadele.

Mi-am dat seama ca daca eu pot, oricine poate. Si cea mai important a lectie din toti anii de psihologie e ca TOTI oamenii au un potential urias. Faptul ca doar putini reusesc sa faca ce isi propun in viata e pentru ca majoritatea nu stiu, nu pot, nu sunt motivati suficient  sa isi dezvolte acel potential pe care de multe ori il iau cu ei in mormant fara sa fi stiut vreodata cate lucruri extraordinare ar fi putut face.

DACA ar fi stiut. DACA la un moment dat al vietii lor cineva le-ar fi spus.

Asta e rolul meu. Sa iti spun ca poti si sa iti arat cum.

Cartile si afacerile

Cele 3 carti ale mele scrise pana acum sunt Personalitate alfa – descopera comoara ascunsa din tine,  Arta seductiei – cum sa ai succes cu femeile si cu tine insuti si Cum sa il faci pe Cupidon animalul tau de companie Cred ca oricine ar trebui sa scrie macar o carte in viata. Stiu ca nu e usor si vreau sa iti arat mai jos cum sa depasesti obstacolele si sa iti atingi visul de a scrie o carte.

Sanatatea, puterea exemplului si stilul de viata. 

La 90 de kilograme La 65 de kilograme
             

O sa iti spun povestea mai pe larg intr-o zi si probabil cu pasii de actiune

Si inca ceva despre mine. Eu cred ca nu poti fi un bun psiholog si nu poti ajuta lumea daca nu traiesti ceea ce vrei sa ii inveti pe altii. Eu sunt primul pe care experimentez toate lucrurile noi si apoi le spun oamenilor ce s-a intamplat. Tine minte asta si fa si tu la fel. Cand vrei sa dai un sfat sau sa spui ceva, gandeste-te daca tu in viata ta aplici acele lucuri si cu ce rezultate.

Am o foaie pusa la vedere pe biroul pe care lucrez. Sunt cateva cuvinte ale lui Emil Cioran. Le citesc in fiecare zi ca sa nu uit care e destinul meu.

” Arta de a fi psiholog nu se învaţă, ci se trăieşte şi se experimentează[…]. Nu eşti un psiholog bun dacă tu însuţi nu eşti un subiect de studiat, dacă materialul tău psihic nu oferă zilnic o complexitate şi un inedit care să excite curiozitatea ta continuă. Nu te poţi iniţia în misterul altuia, dacă tu însuţi n-ai un mister în care să te iniţiezi. Pentru a fi psiholog trebuie să fii atît de nefericit, încît să pricepi fericirea şi atît de rafinat, încît să poţi deveni oricînd barbar; iar disperarea în care trăieşti să aibă totdeauna atîta ardoare, încît să nu ştii dacă trăieşti în pustiu sau în flăcări.

Ca psiholog, consideri pe toţi ceilalţi oameni părţi din tine, frînturi ale fiinţei tale.”

Poti lua legatura cu mine pe: