Introdu e-mail-ul și te voi învăța, printr-un mini curs de 8 lecții, cum să îți descoperi vocația!
*Prin abonarea la newsletter îți exprimi acordul de a folosi datele tale pentru a putea comunica cu tine și accepți termenii și condițiile noastre. Informațiile tale nu vor fi niciodată distribuite unor terți.
articol
Și cu ce te ajută asta?

Nu lăsa pe nimeni să te definească. La început ai mintea blocată de convingeri limitative, prima oară de la părinţi.

Apoi şcoala, societate şi mass media. Şi apoi, după ce vezi că ai ajuns în budă cu toate învăţămintele lor, te trezeşti. Şi începi să te întrebi ce te ajută şi ce nu. Atunci e şansa ta să te cureţi de toate prostiile ce ţi-au fost impuse şi să începi să îţi creezi propria lume.

Şi cum începi să îţi creezi propria lume?

Experienţa de acum mă ajută să mă uit în urmă şi să identific nişte paşi:

1. Curajul de a tăia cancerul de la rădăcină

2. Înţelepciunea de a-ţi pune întrebările corecte

3. Disciplina de a implementa noile obiceiuri

4. Compasiunea de a oferi înapoi

Mi-am câştigat dreptul de a certa oamenii care greşesc făcând eu însumi greşelile cele mai mari. Am umblat în papucii omului sărac, în papucii omului supraponderal spre obez, în papucii omului cu sufletul aproape mort şi lipsit de iubire, în papucii omului leneş şi în zona de confort, în papucii omului ce luptă pentru propria supravieţuire fiind în stare să îl lase pe altul să moară, în papucii omului ce nu respectă pe nimeni şi nimic.

Am trecut prin toate astea şi multe altele dar nu m-au doborât şi nici nu m-au făcut mai rău, dimpotrivă.

Mi se întâmplă tot mai des să aud ”Da, Pera, ţi-e uşor să vorbeşti că tu ai, dregi, faci”

STAI PUŢIN!

Păi ce facem, ştergem cu buretele faptul că de la 10 ani am crescut mai mult pe străzi cu băieţii de cartier, că abia la 22 de ani am avut prima oară calculator acasă, că până la 25 de ani am fost sărac lipit şi eram întreţinut de mama care e învăţătoare, că după 5 ani de Politehnică am renunţat cu 5 examene rămase ca să încep de la zero psihologia, că la 27 de ani am avut prima relaţie de cuplu?

Unii oameni sunt obraznici pentru că pentru mine e obrăznicie curată să vii în faţa mea şi să îmi spui că ţie ţi-e mai greu ca altora, că situaţia ta e specială, că pe tine nimeni nu te înţelege şi că şi eu am avut avantaje şi poate de asta am reuşit.

Am să îţi spun imediat cum am reuşit, însă înainte de asta vreau să îţi spun că nu mă interesează că eşti gras, nefericit, lipsit de iubire, sărac, singur, cu tata alcoolic şi mama bolnavă. Şi eu am avut parte de toate astea.

Şi crezi că a venit vreun înger din cer să îmi aducă un card Visa şi mi-a zis ”uite aici un card, du-te şi rezolvă-ţi problemele”

Sau a venit zâna bună şi mi-a zis ”culcă-te liniştit purcelul meu de 90 de kile, dimineaţă te vei trezi la 67 de kile şi cu abdomenul plat”

Nu, nu!

Din rahatul în care eram, m-am ridicat de guler singur şi m-am scos afară.

Şi în continuare îţi zic exact şi cum am făcut lucrul acesta.

1. Curajul de a tăia cancerul de la rădăcină

Am încetat să vorbesc chiar şi cu propria mea mama, deşi locuiam în acelaşi apartament cu 2 camere. Au fost ani de zile în care comunicarea noastră se rezumă la câteva cuvinte pe zi. Nu mai vroiam să ştiu de nimeni şi nimic, m-am ascuns în grotă mea şi am renunţat să mai pun botul la vrăjeală oricărui om sau filozofii.

Mi-am dat seama că am fost otrăvit întreagă viaţă cu sfaturi şi păreri de la oameni care ei înşişi nu avea rezultate cu care să dovedească validitatea teoriilor lor. Sfaturi despre bani de la săraci, sfaturi de iubire de la oameni ce nu puteau să facă o capra să stea lângă ei şi să pască liniştită, sfaturi despre ce sănătos e să mănânci salată seară de la purcei ce lingeau blidele la doişpe noaptea.

Sfaturi despre succesul în viaţă de la profesori ce se aruncau de pe bloc că nu le ajungea salariul, sfaturi despre onoare şi cinste de la hoţi, sfaturi despre stil de viaţă de la oameni ce făceau ulcer din cauza stresului.

Eşti tare în gură dar nu ai rezultate care să arate că eşti într-adevăr competent? Marş de aici. Nu mă intoxică şi păstrează vorbele pentru ţine.

Succesul pentru mine este personalizat şi tot ce pot să fac este să culeg bucatzele de adevăr din experienţă altor oameni şi să le adaug celui mai important lucru: propria mea experienţă de viaţă, propriile valori şi principii.

Am tăiat răul de la rădăcina şi am preferat să rămân singur cu cărţile şi educaţia mea online, să discern singur cine mă poate învaţă ceva şi ce nu .

Crezi că eşti bun de ceva ? Dovedeşte şi apoi exprimă-ţi părerea. Dacă faci invers, nu faci decât să îngroşi rândurile papagalilor mediocrii din această lume.

2. Înţelepciunea de a-ţi pune întrebările corecte

Fiecare are propria experienţă de viaţă şi eu respect asta.

Fiecare are valori şi convingeri, lucruri care îl ung la suflet şi lucruri pe care le dispreţuieşte.

Fiecare are nişte preferinţe muzicale, culinare, religioase, sexuale, spirituale.

Până aici totul e ok.

Dar acum, să ne punem întrebările bune.

Cât de bine mă servesc convingerile şi preferinţele mele? Sunt eu o persoană fericită şi împlinită în acest moment?

Ce rezultate am avut până acum cu ce ştiu eu? Care este gradul de adevăr al principiilor care mă ghidează în viaţă? Am mici succese care să mă încurajeze să continui pe aceeaşi linie sau trebuie să schimb tot ce ştiu şi ce fac într-un mod profund şi fundamental?

Dacă nu ai ceea ce vrei în viaţă, dacă cel puţin nu te îndrepţi spre cele mai îndrăzneţe visuri şi dorinţe ale tale, tot ce crezi tu şi tot ce ştii tu acum, este GREŞIT. Ai eşuat.

Da-i un resest şi ia-o de la capăt. Nu e o ruşine să accepţi o înfrângere cât timp eşti decis să câştigi războiul.

E ruşine să crezi că deţii adevărul suprem şi viaţă ta să fie o mizerie.

Pune-ţi întrebările corecte şi dacă răspunsurile nu sunt pozitive, treci la pasul 1 şi porneşte la lupta din nou, de la zero, dar cu bagajele de cărămizi inutile lăsat deoparte.

3. Disciplină de a implementa noile obiceiuri

Ai tăiat răul de la rădăcină, ţi-ai pus întrebările cele mai bune şi acum o iei de la capăt.

Ce faci acum?

Păi acum e timpul să testezi noile convingeri, preferinţe şi adevăruri din viaţa ta, la care ai ajuns singur sau observând experienţele altora.

Ai nevoie de noi comportamente care să îţi aducă noi rezultate.

Dacă aceste noi comportamente încep să aducă noi rezultate, perseverezi până când noile comportamente devin noi obiceiuri în viaţa ta.

Iar cu noile obiceiuri vine o nouă viaţă. Te schimbi şi te transformi, începi să îţi scoţi la suprafaţă potenţialul adormit şi începi să creezi o nouă lume, o nouă realitate.

Şi astfel devii stăpânul vieţii tale şi al destinului tău, liber de condiţionarea mediului şi a oamenilor din jur.

Dacă cei din jur încearcă să te tragă în jos, tu deja ştii că adevărul tău este mai puternic decât al lor tocmai prin prisma noilor tale rezultate.

Şi astfel, le dai peste botic, punându-le cele mai bune întrebări.

Cât de bine te servesc convingerile şi preferinţele tale? Eşti o persoană fericită şi împlinită în acest moment?

Ce rezultate ai avut până acum cu ce ştii tu? Care este gradul de adevăr al principiilor care te ghidează în viaţă? Ai mici succese care să te încurajeze să continui pe aceeaşi linie sau trebuie să schimb tot ce ştii şi ce faci într-un mod profund şi fundamental?

4. Compasiunea de a oferi înapoi

Acum, viaţa ta e cu totul altfel şi tu zbori în timp ce alţii se târăsc în noroi.

Îţi dai seama că şi tu te târai odată în noroi dar au fost cărţi, mentori, ajutoare care în cele mai grele momente ale vieţii tale au fost acolo ca nişte ghizi şi mesageri răbdători, care ţi-au repetat cu voce şoptită sau cu urlete îngrozitoare un adevăr simplu.

Şi tu poţi! Nu te lăsa bătut. Luptă!

Încurajări care au făcut ca scânteia puterii tale interioare să nu se stingă şi să devină flacără şi apoi foc.

Şi îţi dai seama că ai preluat ştafeta şi că acum, oricât de grea e munca, e nevoie să treci în armata celor care încurajează potenţialul din oameni, lideri prin puterea exemplului care pot să arate rezultate în urma convingerilor şi principiilor pe care le au.

Nu e nimeni de lăsat în urmă şi cu toţii suntem în aceeaşi oală şi până la urmă într-un univers rece suntem singurii care ne putem oferi o mână de ajutor unii altora.

Niciodată să nu mai priveşti indiferent suferinţa altuia şi niciodată să nu mai crezi că eşti prea mic sau slab să oferi ceva semenului tău om.

Da, mulţi sunt răi şi sălbăticiţi dar asta doar pentru că nu e nimeni care să îi înveţe iubirea, compasiunea şi plăcerea de a oferi. Nu e nimeni care să îi înveţe să trăiască, nu doar să supravieţuiască. Şi în afară de noi, nu va apărea nimeni care să ne înveţe ceva, dacă noi înşine nu o facem cu pasiune şi entuziasm.

“A trăi înseamnă a construi poduri peste râuri care seacă”. G.Benn

Poate că munca noastră se va nărui şi tot ce am construit ziua se va dărâma noaptea însă noi ne vom lupta pentru viaţa noastră ”cu dragoste de ea, cu dor” pentru că doar aşa putem sfida răul de care suntem înconjuraţi.

Şi să nu uităm că o singură lumânare poate aduce lumină într-o cameră plină de întuneric.

O educaţie completă despre ritmul firesc al evoluţiei, despre domeniile cărora trebuie să le acorzi atenţie de-a lungul întregii vieţi, găseşti în cărţile mele, aici: http://personalitatealfa.com/carti/

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

Distribuie acest articol pe reteaua ta preferata de socializare
COMENTARII
Intră în discuție. Lasă mesajul tău mai rapid cu contul de social media.

Termeni și condiții