Introdu e-mail-ul și te voi învăța, printr-un mini curs de 8 lecții, cum să îți descoperi vocația!
*Prin abonarea la newsletter îți exprimi acordul de a folosi datele tale pentru a putea comunica cu tine și accepți termenii și condițiile noastre. Informațiile tale nu vor fi niciodată distribuite unor terți.
articol
Succesul este comemorat, esecul este uitat!

Am parcurs un drum lung impreuna si imi place sa cred ca a fost prima parte din drum. Unii dintre cititori sunt pe acest blog de ani de zile, altii de saptamani sau luni.

Mi-ar place sa stiu ca daca ai citit ceea ce eu am scris, indiferent ca au fost articole, pdf-uri, carti sau orice alt material, ai devenit o persoana un pic mai buna.

Daca este asa, atunci priveste cu speranta inainte pentru ca in 2010 am sa te trag dupa mine intr-un fel in care nu a mai facut-o poate nimeni. Munca la acest site, forum si comunitate care poarta numele de Personalitate alfa este o reflectie a ceea ce sunt si eu ca persoana.

Pentru mine, imi doresc ca 2010 sa fie un an in care munca pe care o fac pentru oamenii interesati de dezvoltarea personalitatii si potentialului lor sa fie cel mai productiva an al vietii mele.

Ma simt parca un demon ma biciuieste si imi urla in urechi:

“ Ridica-te, ridica-te, ori ti-ai uitat chemarea? Sus, sus, incepe-ti opera”

Acesta e mesajul meu pentru tine la trecerea dintre ani.

Incepe-ti opera!

Eu am 29 de ani acum si ma gandesc cu bucurie la cat de multe lururi am facut de cand mi-am descoperit vocatia. A fost greu insa am avut zambetul pe buze in toti cei 6 ani ce au trecut din ziua cand am stiut ce am sa fac pentru toata viata.

Totusi, sunt atat de multe lucruri pe care as fi vrut sa le fac si nu le-am facut.

Si cand ma uit la motivele pentru care nu le-am facut, sunt doar scuze.

Si stii ce? Scuzele nu au nicio greutate in cantarul vietii.

Care sunt faptele tale? Ele spun totul despre tine.

Azi, si tu si eu avem ceea ce meritam. Fiecare decide daca ceea ce are azi e mult sau putin insa te asigur ca e exact ceea ce meritam.

Pentru ca acesta e nivelul nostru actual si acestea sunt abilitatile pe care le avem. Este adevarul simplu fara sa fie pictat in culorile calde ale scuzelor si a mintirii de sine.

Pentru noi toti, este loc de mult mai bine.

Si va fi mult mai bine.

Inainte sa te las sa treci in noul an, vreau sa facem ceva impreuna.

Macar pentru o clipa sa simtim ca in acest scop comun al vietii noastre, dezvoltarea personalitatii si a potentialului adormit din noi, nu suntem singuri.

Acesta e motivul pentru care am scris acest mesaj, ca sa simti ca sunt aici, ma gandesc la tine si te vad ca pe fratele sau sora mea in lupta vietii.

Imi doresc sa crestem si sa evoluam impreuna.

Daca citesti acest mesaj, scrie-mi inapoi orice iti vine la comenturi, mai jos.

Daca ai simtit ceva in suflet cand ai citit aceste randuri imagineaza-ti ca eu simt al fel cand cititorii imi scriu inapoi.

Mai mult, arata ca nici eu si nici tu nu suntem singuri. Arata ca pe acest drum al dezvoltarii si al evolutiei suntem multi si nimic nu poate sa ne opreasca sa ne atingem scopurile, visurile si sa ne indeplinim dorintele oricat de nebunesti ar parea.

Asta e combustibilul meu si asta ma face sa tin steagul sus in fiecare zi.

La multi ani, tinteste sus, cat de sus poti tu in 2010. Visatorii schimba lumea si isi schimba viata.

Doar succesele sunt comemorate, esecurile sunt uitate.

Cand toate greutatile vietii se abat asupra ta, LUPTA! si  afla ca nu duci aceasta lupta de unul sau de una singura.

Cand simt ca se apropie o lupta in viata mea, am multe feluri de a ma motiva.

Unul din ele este sa citesc poezii pe care le-am gasit de-a lungul anilor.

Ai mai primit de la mine poezii si iti mai dau inca una azi.

Se cheama Decebal catre popor si sper sa te intorci la aceasta poezie de fiecare data cand simti ca incepe o lupta asa cum fac si eu.

Cu respect,

Pera Novacovici

Decebal către popor

Viaţa asta-i bun pierdut
Când n-o trăieşti cum ai fi vrut!
Şi-acum ar vrea un neam călău
S-arunce jug în gâtul tău:
E rău destul că ne-am născut,
Mai vrem şi-al doilea rău?

Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moş îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănţuit.

Cei ce se luptă murmurând,
De s-ar lupta şi-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orişicare laş fugar!
Murmurul, azi şi orişicând,
E plânset în zadar!

Iar a tăcea şi laşii ştiu!
Toţi morţii tac! Dar cine-i viu
Să râdă! Bunii râd şi cad!
Să râdem, dar, viteaz răsad,
Să fie-un hohotit şi-un chiu
Din ceruri până-n iad!

De-ar curge sângele pârău,
Nebiruit e braţul tău
Când morţii-n faţă nu tresari!
Şi însuţi ţie-un zeu îţi pari
Când râzi de ce se tem mai rău
Duşmanii tăi cei tari.

Ei sunt romani! Şi ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un întreg popor
De zei, i-am întreba: ce vor?
Şi nu le-am da nici lor pământ
Căci ei au cerul lor!

Şi-acum, bărbaţi, un fier şi-un scut!
E rău destul că ne-am născut:
Dar cui i-e frică de război
E liber de-a pleca napoi,
Iar cine-i vânzător vândut
Să iasă dintre noi!

Eu nu mai am nimic de spus!
Voi braţele jurând le-aţi pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Şi-n zei! Dar vă gândiţi, eroi,
Că zeii sunt departe, sus,
Duşmanii lângă noi!

Distribuie acest articol pe reteaua ta preferata de socializare
COMENTARII
Intră în discuție. Lasă mesajul tău mai rapid cu contul de social media.

Termeni și condiții