Ne plângem de mult timp de sistemul nostru educaţional care nu produce oameni capabili şi competenţi care să schimbe destinul României.
Ne lăudăm cu eforturile supraumane ale unor profesori şi elevi care ajung la olimpiade, însă miza este atât de măruntă comparativ cu eșecurile noastre. Ce oameni de afaceri şi antreprenori, ce funcţionari, muncitori, meseriaşi şi ce profesori a scos acest sistem?
Pentru cei care vor să dezbată sistemul educaţional românesc, aş vrea să lansez următoarea întrebare:
Ce fel de parlamentari şi politicieni a scos sistemul educaţional românesc? Pentru că aproape toţi sunt şcoliţi în sistemul românesc de educaţie, nu?
Cine sunt cei care îşi asumă responsabilitatea pentru educaţia lor care acum se răsfrânge asupra noastră?
Cine îşi asumă responsabilitatea pentru educaţia celor care votează parlamentarii şi politicienii care au ajuns să ne decidă destinul prin legile pe care le-au dat aşa cât i-a dus mintea şi educaţia pe care o au?
Cei care fac legile unei ţări ar trebui să fie vârfurile unei societăţi, tot ce au sistemul şi societatea mai bun de oferit. Ce spune despre sistem calitatea ”conducătorilor” noştri?
Ce facem acum pentru a ne asigura că generaţiile ce vin sunt mai competente?
Tăiem răul de la rădăcină? Facem o schimbare lentă? Facem o schimbare, de orice fel ar fi ea?
Marea trădare
Eu arăt cu degetul spre sistemul educațional şi spun: ”M-ai trădat”.
TU trebuia să ai grijă de mine când eram copil şi tânăr, să te asiguri că mă dezvolt dintr-o sămânţă, că sunt plantat într-un teren fertil şi am condiţiile să cresc şi să mă dezvolt armonios.
Şcoala nu este doar un loc în care să stau ca să aibă părinţii mei timp să meargă la muncă.
Şcoala este un loc în care ar trebui să se petreacă educaţia, care în adevăratul sens al cuvântului din latină, educo, înseamnă ”a dezvolta din interior”.
Ce anume a dezvoltat din interiorul meu şcoala în care am petrecut 12 ani + 5 de Politehnică + 4 de psihologie, unii dintre cei mai preţioşi ai vieţii mele?
Am fost pus să dau teste de memorie timp de 21 de ani.
Dar de sufletul meu cine a avut grijă?
Cine m-a învăţat ce este iubirea, familia şi cum să invit o fată la o plimbare, ce să vorbesc cu ea şi cum să duc lucrurile pas cu pas mai departe?
Cine m-a învăţat ce sunt banii, cum se câştigă şi cum pot să devin liber financiar?
Cine m-a învăţat ce este sănătatea, nutriţia, sportul şi cine mi-a dat dragostea pentru ele?
La şcoală petreceam cele mai multe şi importante ore ale zilei.
În rest eram acasă, însă părinţii mei mă trimiteau la şcoală tocmai în ideea că voi prinde acolo ceva ce ei nu mă pot învăţa.
În afară de asta părinţii mei mă puteau învăţa maxim ce ştiau ei, iar asta se vedea în rezultate lor care nu erau prea grozave. Tot din cauza sistemului educaţional prin care şi ei au trecut.
În rest cine să mă educe?
Nu şcoala mi-a pretins prezenţa?
Nu şcoala mi-a cerut note mari?
Nu şcoala mi-a promis că voi avea succes în viaţă dacă obţin rezultate bune?
Nu şcoala mi-a impus reguli şi disciplină pentru binele meu?
Şcoala şi sistemul m-au trădat şi îi consider pe toţi cei parte din sistem direct responsabili.
Cine e sistemul?
Spre cine arăt cu degetul?
Spre toţi cei care sunt profesori ca şi funcţionari în loc să fie profesori şi educatori din vocaţie.
Spre toţi cei care vin la şcoală ca la sapă, să îşi facă norma de ore fără a ţine cont de individualitatea şi sufletul vulnerabil al fiecărei fiinţe ce se află în faţa lor.
Spre toţi cei care ştiu că la sfârşit elevii nu se vor alege cu mare lucru, însă îşi joacă rolul de dragul aparenţelor şi pentru a-şi încasa amărâta de leafă.
Sper că e un preţ bun şi de care sunteţi mulţumiţi pentru trădarea viitorului unei întregi naţiuni.
La şcoală nu aveam nevoie să mi se spună ”scoate o foaie de hârtie, avem test” ci aveam nevoie să mi se spună ”cum rezişti în fiecare zi cu tatăl alcoolic şi cum rezistă mama ta ca întreţinătoare a familiei?”
La şcoală nu am avut nevoie de matematică pentru că eram foarte slab şi erau destui mult mai buni ca mine care aveau un viitor în informatică şi inginerie. Nu era nevoie să fiu sacrificat eu şi să fiu transformat într-o simplă statistică.
Aveam nevoie să mi se spună ”Pera, parcă nu eşti aşa bun pe mate info şi parcă din ce am observat noi credem că eşti natural talentat spre ştiinţe umaniste. Hai să explorăm un pic şi să vedem cum îţi place”.
La şcoală nu am avut nevoie să mi se sublinieze cu roşu greşelile, nu am avut nevoie să fiu devalorizat prin note şi nici pus într-o competiţie cu colegii.
Aveam nevoie să fiu încurajat, să mi se spună ce fac bine, să fiu valorizat ca fiinţă umană şi să învăţ că prin cooperare câştig infinit mai mult decât prin competiţie.
Dar pentru ca în şcoală să se întâmple ce aveam eu nevoie cu adevărat, ar fi însemnat să existe oameni pregătiţi pentru a oferi această educaţie.
Şi din păcate, aceşti oameni nu au existat atunci şi nu există nici acum.
De aceea, sistemul educaţional românesc, te consider vinovat de TRĂDARE. Eu nu sunt doar carne de tun, doar o statistică şi m-am eliberat prin propriile forţe de jugul acesta al unei maşinării sociale ce distruge suflete şi creează doar zombie şi roboţi.
Şi am plănuit distrugerea acestui sistem în fiecare zi de la 22 de ani, de când aproape a fost distrus şi viaţa lui Pera nu ar fi însemnat nimic.
Cum schimbi un sistem
Citind despre cum se poate distruge un sistem, de la metode violente la metode nonviolente, am descoperit un lucru foarte interesant.
Buckminster Fuller a spus că dacă vrei să schimbi un sistem, nu te lupţi direct cu el pentru că lupta e foarte dificilă, sistemul e foarte bine ancorat şi are resurse foarte mari.
Dacă vrei să schimbi un sistem, creezi altul nou care într-o zi va face sistemul vechi să fie depăşit şi oamenii nu vor mai apela la el.
Şi am ştiut că asta e misiunea mea, acum în plină desfăşurare.
Fiecare articol, carte, curs, seminar, alfacamp, workshop şi orice formă de exprimare şi educaţie am găsit a avut ca scop să pună bazele unui nou fel de a face educaţie.
O educaţie care să facă cinste originii acestui cuvânt: ”a dezvolta din interior”.
După 12 ani, această fundaţie a fost pusă, una solidă, puternică, pe care orice om îşi poate clădi şi construi o viaţă extraordinară.
Preţul însă pentru această nouă educaţie este că aproape tot din ce ai învăţat până acum va trebui să rămână în urmă şi va trebui să accepţi că s-ar putea să fi pierdut mulţi ani preţioşi din viaţa ta mergând pe o cale greşită.
Îmi este clar că tot ce ai fost învăţat până acum despre bani, iubire, sănătate, vocaţie, personalitate, suflet, este greşit în afară de cazul în care ai ceea ce îţi doreşti în aceste domenii importante ale vieţii.
În următoarele zile îţi voi detalia amănuntele acestui nou sistem educaţional, aşa cum îl văd eu.
Până atunci, m-ar ajuta un comentariu din partea ta în care să îmi răspunzi la întrebarea: dacă ar fi un singur lucru pe care ai vrea să îl înveţi şi pe care sistemul educaţional, şcoala la care mergi acum sau la care ai fost, nu ţi-l oferă… care ar fi acel singur lucru? Cel mai important pentru tine acum?
Ca să nu închei într-o notă negativistă vreau să împărtășesc cu tine câteva momente frumoase din excursia memorabilă în Thailanda, de care mă bucur momentan.
Oxana mi-a facut o super surpriza și a închiriat un yacht împreună cu câțiva prieteni de-ai noștri și ne bucurăm de plimblări maritime.
23 de răspunsuri
Iubirea de sine
Sa invatam ca nu avem nevoie de nimic din exterior si sa nu ne mai asociem cu imaginile subiective care creaza suferinta. Si sa oferim mereu doar ce am vrea sa primim. Asta vreau sa se predea in scoli. Sunt multe de zis, dar asta ar trebui da fie baza.
As fi vrut sa invat sa relationez cu oamenii, sa nu reactionez din ‘instinct’ la ce spun ei.
Eu cred ca e asa sistemul cum e ca sa putem fi folositi de altii, sa fim manipulati, sa nu ne traim viata asa cu ar fi bine pentru toti.
Super vacanta, distractie placuta!
Desi nu e tocmai usor sa selectez UN SINGUR lucru, lista fiind enorma, as alege asta: vroiam ca scoala (generala + liceu + 2*facultate + master + doctorat in curs) sa ma invete cum sa imi aleg un rol in societate. Cum sa devin un membru pozitiv in societate, un membru care sa se bucure de cei din jurul sau, sa stie cum sa ajute atunci cand are ocazia, si cum sa isi structureze viata, atat personal cat si profesional.
Am avut parte insa de un „proces de asamblare” a elevului/studentului, unde intri in sistem ca o bucata multicolora de plastilina, si iesi tot plastilina, dar gri uniform, un produs excelent al liniei de asamblare „facem absolventi pentru ca pana acolo am ajuns si noi”.
Am avut parte si de cativa oameni extraordinari in acesti ani de studii, si ma consider norocos pentru ca i-am intalnit si am avut ce invata de la ei. Insa ei sunt putini, si nu ies in fata.
Imi doresc pentru generatiile care acum intra in scoala sa intre intr-un mediu prietenos, unde sa nu mai fie catalogati dupa abilitatea de a memora lucruri si numere, ci sa fie incurajati sa se dezvolte fiecare dupa propriile abilitati si preferinte. Scoala nu este un serviciu, unde nu iei bani dar iei note, ci (cel putin eu asa consider) scoala este un loc unde, intr-un mediu sigur si de incredere, te pregatesti pentru a iti contributia ta proprie si personala in societatea in care iti vei petrece restul vietii.
Subscriu la ceea ce a zis Sabin Simionescu…
Si as mai vrea sa fi invatat: cum sa te accepti asa cum esti, cum sa ai incredere in tine, sa uiti ceea ce ai auzit de la tatal tau toata copilaria, cum ca nu vei face niciodata nimic in viata pentru ca nu esti buna de nimic si bataia care insotea toate acestea+ bautura lui si certurile parintilor din weekend… apoi cum sa nu-ti mai fie teama si sa nu te mai pierzi in fata altor oameni la job, cum sa-ti gasesti job-ul potrivit, astfel incat sa nu ajungi la un punct in care sa ti se para ca nu-ti mai place nimic, ca nu mai vrei niciunul, pentru ca peste tot esti tratat ca un nimic, si cum sa ai o relatie de iubire de lunga durata, fara a simti mereu cum te roade gelozia si a-ti fi teama ca intr-o zi, partenerul tau te va parasi pentru alta mai frumoasa, mai desteapta, mai sigura pe sine si cu un job mai bun, desi tu faci tot ce iti sta in putinta ca sa mearga.. teama aceasta tot exista mereu…
Stima de sine..cum sa nu te mai simti inferior altor oameni, care iau note mai mari sau au mai multi bani?
Școala nu ne-a învățat să avem încredere în noi și nici să facem în viață ceea ce ne place…
Salut, Pera. Am același privire asupra sistemului educațional „vechi”. În acest sistem ar fi trebuit să existe măcar o oră din săptămână dezvoltare personală, atât teoretică, cât și practică. Însă nu vedem asta ÎNCĂ. În școală ar fi trebui să fie stări precum armonie, încredere, optimism și pasiune. În acest sistem ar fi trebuit să ne învețe cum să ne simțim fericiți cu noi înșine. Din nou nu vedem asta, cel puțin, nu văd eu. Iubirea de sine, acceptarea (de sine) încurajarea să ne urmăm visele în viață, cam lipsește în scoală. Iubirea (vocația), încrederea, entuziasmul, gânduri constructive, aceste cuvinte abstracte și pragmatice, ar fi trebuit sa existe în școală. Și mai este o posibilitate uriașă: să ne schimbăm pe noi înșine și să oferim un exemplu POZITIV în lume. Mă bucur că ai deschis subiectul, Pera! Să auzim numai de bine! 🙂
„Dacă dorim să vedem în jurul nostru o schimbare, trebuie să începem prin a ne schimba noi înşine în sensul dorit.” – Mahatma Gandhi
As fi vrut sa invat despre comunicare, gestionarea emotiilor si ce inseamna viata de familie!
Din punctul meu de vedere, ce mi-as fi dorit sa ma invete sistemul, este iubirea de sine…de acolo cred ca pleaca totul.
Dezvoltare personală. Să te învețe cum să dezvolți frumos și armonios ca om, încrederea și respectul de sine, iubire de sine.
Mi-as dori sa invat sa ma descurc in viata.Ai nevoie de oameni care sa-ti arate cum.Sincer scoala n-a invatat pe nimeni asta.Multi ajung dependenti de alcool,de servici,isi fac imprumuturi,raman in relatii pe care nu le vor cu adevarat si altele din cauza ca nu ne-a invatat nimeni cum se umple corect”golul”pe care il simtim constant.Nimeni in scoala nu iti spune nimic despre sanatate,bani,iubire,incredere si alte lucruri importante pe care toti le vrem si avem nevoie de ele.Astfel ajungem sa cumparam lucruri,mancare si sa avem diferite activitati,toate inutile si care ne fac mai mult rau daca gandim bine dar care ne fac sa uitam pentru o clipa adevaratele noastre probleme.
foarte tare !!! esti tot mai puternic !!! vei invinge noul sistem !!! prin puterea exemplului !!! sa nu uiti de fondul monetar international ! banca mondiala si familia rockefeller … corporatiile le ai deja pe lista !!!
totusi cum vrei sa intri in sistemul actual readucand educatia sanatoasa ?!!! prin ore de psihologie ?!!
sunt de partea ta… o sa ajungi de teapa internationala !!!
o sa.ti faci propria televiziune ?!! o sa ai pt inceput o emisiune la antena 3 ?!!
esti tot mai agresiv cu fiecare articol !!!
Sa faca fiecare individ sa afle ce vrea sa faca in viata si nu sa bage in el tone de informatii care oricum dupa ce termina scoala nu le va mai folosi niciodata!
Salut Pera Novacovici,
Imi place ce citesc la tine, fiindca suntem pe aceeasi lungime de unda. Am cumparat cativa ani in urma un domeniu de site,
adevarataeducatie.ro cu aceleasi ganduri ca ale tale, dar nu am facut nimic. Voiam sa ajut oamenii sa isi inteleaga si poarte cu demnitate suferinta, dar m-am oprit, fiindca mi-am dat seama si spus apoi „cine sunt eu sa-i invat pe ei care este adevarata educatie? sunt un nimeni”.
As vrea sa renunt la jobul pentru care sunt platita, dar am 50 de ani si m-am oprit sa imi mai doresc ceva. Imi lipseste entuziasmul cu care imi incepeam ziua candva.
Toate cele bune,
Încrederea în sine mi-a lipsit. Și asta m-a făcut să pierd până în clipa când am dobândit-o, ani prețioși din viață….
Consider ca sistemul educational ar trebui, in primul rand , sa ne invete autocunoasterea. Ce bine ar suna ca materie in orar!
Cu adevarat ar fi o materie care merita tot efortul profesorilor, elevilor si directorilor de scoli! Atunci scoala ar educa Oameni, nu roboti.
Cunoasterea de sine merita invatata de tanar, prin urmare in scoala, altfel fiecare va crede despre el ca este altcineva decat este in realitate si mereu va face sa para mai destept, ori mai inteligent decat este intru-adevar.
Vorbe goale!
Cunoasterea de sine merita invatata de tanar, prin urmare in scoala, altfel fiecare va crede despre el ca este altcineva decat este in realitate si mereu va face sa para mai destept, ori mai inteligent decat este intru-adevar.
Sa ajung liber financiar.
Sa-mi descopar pasiunea, cum sa dau oamenilor din jur lucruri bune si valoroase prin intermediul pasiunii si sa ne invete sa ne iubim si sa fim impliniti cu noi insine.