Introdu e-mail-ul și te voi învăța, printr-un mini curs de 8 lecții, cum să îți descoperi vocația!
*Prin abonarea la newsletter îți exprimi acordul de a folosi datele tale pentru a putea comunica cu tine și accepți termenii și condițiile noastre. Informațiile tale nu vor fi niciodată distribuite unor terți.
articol
Am innebunit sau am stat de vorba cu vocatia? - actul 3

Actul 1 poti sa il citesti aici: Actul 1

Actul 2 poti sa il citesti aici: Actul 2

In primele doua acte am vazut cum visurile si sperantele ce durau  de doi ani de zile s-au facut praf si pulbere cand s-au lovit de testul realitatii. Fanteziile mele de a fi psiholog, scriitor, om de afaceri, de a-mi rezolva problemele cotidiene traind din munca mea, vanzandu-mi prima carte, s-au dovedit a fi rodul unei minti foarte optimiste si total nerealiste.

In viata reala, de zi cu zi, lucrurile erau mult mai dure. Esuasem lamentabil si nu mai aveam argumente in fata nimanui, nici macar in fata mea.

Dupa 2 ani in care am crezut si am simtit ca fac ce trebuie urmandu-mi vocatia, realitatea imi luase orice argument.

Eram din nou pus in situatia de a-mi pune la indoiala propria capacitate de a gandi, de a lua decizii si de a-mi construi un viitor.

Actionasem fantezist  sau era un adevar in spatele energiei care m-a facut sa merg inainte timp de 2 ani fara sa ma uit inapoi?

Vocatia isi are originile in latina si se traduce liber in ”chemare”.

Deci, vocatia este o voce care te cheama sa faci o munca.

O misiune, o cariera, cert e ca e o chemare care poate fi auzita.

Acum, am sa las la libera ta interpretare.  Cine anume te cheama?

Poate ca e sufletul sau spiritul tau. Poate e un inger, poate este propria ta constiinta si ratiune. Poate e acea parte din tine care te face un om superior, poate e intuitia, poate e divinitatea, poate e energia din care suntem toti facuti.

Sau poate pur si simplu sunt gandurile tale, dialogul tau interior.

Te las sa te gandesti si sa descoperi pentru tine, dar cert e ca exista o voce si cert este ca toti avem acel dialog interior.

Atunci cand te intrebi daca o actiune e buna sau rea, atunci cand te gandesti la consecintele actiunilor tale, cand iti pui intrebari despre tine, despre viitorul tau si viata ta, despre alti oameni, ai de fapt un dialog interior. Toate gandurile tale intoarse pe toate partile, sunt dialogul tau interior.

Si toti il avem, nu e nimic SF sau ciudat.

Mai mult, se stia din cele mai vechi timpuri ca exista o voce interioara cu care stai de vorba si exista convingerea ca aceasta voce este separata de fiinta noastra.

Grecii ii spuneau Daimon ( care e diferit de demon).

Un inger care vegheaza asupra ta, un ghid, o sursa de inspiratie.

Eu i-am spus tot timpul, simplu, VOCATIE.

Vocea care te cheama sa iti indeplinesti misiunea pe care o alegi sau ti-a fost revelata.

Era trecut de ora 20, in ziua de duminica, si eu suferisem un esec urias. Intreaga lume se daramase dupa 2 ani de sperante ca voi scrie prima mea carte si cand o voi anunta in sfarsit, toate problemele mele se vor rezolva.

Va deveni un bestseller, voi putea sa ma intretin si sa imi platesc studiile si educatia, voi putea sa ma mut singur, voi avea calea deschisa si un viitor stralucitor.

Totul atingand un singur vis, scriind o carte.

Am scris-o dupa doi ani, am lansat-o si am vandut 14 bucati.

In ziua ce urma, luni, trebuia sa pun 14 cd-uri la posta cu cartea in format electronic si sa le expediez cu ramburs celor care au comandat-o.

Eu ma gandeam ca nu mai am niciun motiv sa ma trezesc luni dimineata.

Pentru ce sa ma trezesc?

Am ramas fara nimic. Pe langa faptul ca viata mea de luni avea sa fie identica cu cea de duminica si la fel ca toate zilele mele de pana atunci, adica multe visuri si putine realizari, nu mai aveam nici macar visul.

Nu mai aveam entuziasmul si motivatia.

Eram in depresie profunda, in conditiile in care la pranz eram un zeu cu lumea asteptand sa i se puna la picioare.

Eram de fapt acelasi nimeni care am fost si pana atunci.

Nici macar nu stiu ce am gresit.

Privind realist, si daca emailurile cu anuntul cartii nu ar fi intrat in spam, cati clienti as fi putut sa am din cei 1000 de cititori?

100? Asta ar inseamna o rata de conversie de 10% in conditiile in care in lume, cei mai buni au o rata de conversie de 3-4%.

Daca as fi avut cea mai buna rata de conversie din lume, as fi vandut 100 de carti.

Cum am putut sa fiu atat de nerealist? Cum de mi-am pierdut mintile si timp de 2 ani sa ignor orice urma de bun simt si sa imi imaginez ca 100 de carti vandute imi vor rezolva magic toate problemele?

Ca ma vor face un om mai bun?

Ca imi vor aduce linistea financiara?

Sunt oare bolnav psihic sa am asa o viziune fantezista asupra lumii?

Ce sa fac mai departe?

Sa le dau dreptate celor care spun in continuu ca nu se poate? Sa nu mai visez? Sa nu ma intind mai mult decat mi-e plapuma? Sa ma multumesc cu putin si sa imi accept locul mediocru in lume?

Sa continui sa visez si sa merg direct spre propria mea distrugere?

Vocatia era de vina.

Auzisem cu doi ani in urma vocea care mi-a vorbit atat de clar. Mi-a spus ca am o misiune, aceea de a spune oamenilor ca au o putere uriasa, ca dezvoltandu-si personalitatea si abilitatile pot obtine orice isi doresc.

Atat de puternic si clar a fost mesajul ca am plecat de la Politehnica dupa 5 ani, fara sa imi dau ultimele examene si sa iau licenta si nu am mai pasit niciodata in cladire.

M-am dus la psihologie, anul 1, am luat totul de la zero, mi-am dat demisia de la job-ul la care am mers timp de 3 ani si am renuntat la orice viata sociala, la vechiile anturaje si mi-am pus in cap familia.

Timp de 2 ani am muncit manat de aceasta voce. Uneori am muncit mai bine, alteori mai putin bine, insa m-am dedicat unui singur scop, unei singure misiuni.

Aveam de transmis un mesaj si nu stiam cum sa o fac mai bine decat scriind o carte.

Si vocea m-a asigurat ca totul va fi bine daca perseverez, daca muncesc, daca nu ma abat si daca nu fac nici un compromis.

”Si daca vezi lumea ca se darama in jurul tau, si daca se deschide iadul cu toti dracii din el sub tine, tu sa fii neabatut din calea ta si fara frica”. Asa imi zicea vocea. ”Ai o misiune, nu te abate, sunt cu tine”. Asta am auzit 2 ani.

Stand in camera mea amarata, inghesuita si plina de haine murdare, sticle de suc si carti, cu un birou mic, plin de hartii, carti si lucruri inutile, pe care de abia mai gaseam mouse-ul, ma simteam abandonat. Nu stiu daca doar am gandit sau am si verbalizat, ca oricum nu era nimeni sa ma auda insa m-am adresat vocatiei mele, vocii care acum ma abandonase:

”Unde esti acum, cand am pierdut totul? Cum mai pot sa continui?

Maine e o noua zi. Nu am bani, nu am solutii si nu stiu incotro sa ma indrept. Ce fac? Mai muncesc 2 ani ca sa mai vand alte 14 carti? Simt ca totul a fost o mare pacaleala. De unde imi voi plati scoala anul asta? Mama nu mai are de unde sa imi dea, nici daca ar vrea. Am 26 de ani si nu am realizat nimic. Nu mai am timp, nu stiu ce sa fac si nu am pe cine sa intreb ce as putea sa fac pentru ca nu mai face nimeni ce fac eu.

Sunt pierdut”.

”Serios? Chiar nu mai face nimeni ce faci tu?” s-a auzit vocea.

”Cel putin nu in Romania”, am raspuns eu, intrand in dialog pe nesimtite, fara sa imi dau seama ca nu mai era doar un dialog interior cu mine insumi, ci era chiar vocatia.
”Adu-ti aminte cum ai ajuns sa ai blog si sa scrii emailuri cititorilor tai”, a spus Vocatia.

”Pai dupa ce am primit ani de zile emailuri de la cei la care eram abonat, psihologi si autori de dezvoltare personala, emailuri care mi-au schimbat viata fiind pline de informatii utile, mi-am dat seama ca asta e o cale pe care as putea sa o urmez si eu pentru a-i inspira pe oameni si a le transmite mesajul”, am continuat eu dialogul.

”Si cand primeai acele emailuri, in anii astia, au ajuns in inbox sau nu?”, a continuat Vocatia cu intrebarile.

”De fiecare data au ajuns in inbox”, am zis.

”Te-ai intrebat vreodata cum se trimit aceste emailuri de ajung in inbox de fiecare data, de ani de zile?” a zis V.

”Nu, dar pot sa ma uit acum, poate descopar.” am spus si am sarit din pat direct la calculator.

Am deschis unul din sutele de emailuri primite si m-am uitat la sfarsit. Era scris in engleza ”Acest email este trimis cu aweber. Daca doresti sa te dezabonezi, apasa pe link-ul de dezabonare”.

Am cautat pe net si am gasit ce este Aweber.

Un serviciu profesional prin care poti strange o comunitate si care iti garanteaza ca mesajele tale, mii sau zeci de mii, ajung in inbox-ul oamenilor.

Un serviciu care costa.

”Cine cauta, gaseste”, am auzit iar vocea.

”Cine pune intrebarile potrivite, primeste si raspunsurile potrivite. Calitatea vietii noastre este data de calitatea intrebarilor pe care ni le punem. Te plangi ca o capra ca nu ai primit raspunsuri si nu ai primit ajutor, dar ai pus intrebarile potrivite? Cine sa le puna in locul tau? Ai intrebat unde ai gresit.

Vrei sa iti spun unde e greseala? Am sa iti spun”.

In acest moment, nu mai era un dialog cu mine insumi. Era vocatia, in toata maretia ei, care venise in camera mea. Si imi vorbea, spunandu-mi lucruri pe care eu nu aveam cum sa le stiu sau sa le constientizez atat de clar. Era o informatie din afara mea.

” Suferinta pe care o simti in momentul asta nu are legatura cu misiunea si cu vocatia.

Suferinta ta este egoista.

Suferi ca nu ai vandut cartea, ca nu ai bani, ca nu stii cum iti vei plati scoala. Suferi ca doi ani de munca nu s-au transformat in succesul pe care il asteptai.

Cand am venit la tine, acum doi ani de zile, am venit pentru ca ai trecut primul test. Ai spus ca ai un mesaj, ca oamenii au nevoie de tine si ca iti vei pune viata in slujba celorlalti. Ti-am venit in ajutor si ti-am dat putere, entuziasm si motivatie in fiecare zi, timp de 2 ani de zile.

Timp de 2 ani te-ai simtit invincibil, te-ai putut lupta cu toate vocile descurajarii si fiecare zi a fost o bucurie, in care nu ai simtit suferintele desi ele au existat.

Eu ti-am dat puterea asta insa ti-ai batut joc de ea.

Ce ai facut in astia 2 ani?

Ai scris 300 de pagini amarate?

Am scris cateva zeci de articole?

In doi ani de zile?

Ai crezut ca mesajul acesta, minunat de altfel, despre dezvoltarea personalitatii si incurajarea oamenilor se va transmite de la sine?

Ai cerut si ai primit aceasta misiune. Ce ai facut concret? Te joci zile intregi la calculator, dormi cam mult, nu te ocupi de dezvoltarea ta personala asa cum ar trebui si cel mai grav, te minti pe tine.

Te minti ca esti pasionat de psihologie, ca vrei sa ajuti lumea, ca vrei sa fii productiv, ca te dezvolti personal.

Insa faptele tale arata altceva.

Te joci, te uiti la filme, ceri bani mamei tale care te suporta ca o eroina si apoi stai in pat cu ochii in tavan si iti imaginezi povesti cu psihologi, autori de bestellere si oameni care au impact asupra lumii.

Stii ce lipseste din toata ecuatia asta?

MUNCA.

Mama ta se trezeste la ora 5 dimineata, de ani de zile, si face naveta la Centrul de reeducare al minorilor si vine acasa la ora 17.

12 ore de munca.

Apoi mai face treaba acasa pentru ca tu nu pui mana pe nimic si nu contribui cu nimic decat cu povesti si promisiuni neonorate.

Si apoi o ia de la capat.

V-a suportat pe taica-tu si pe tine, doi paraziti si totusi, femeia asta pare neobosita si pare ca nimic nu are putere sa o doboare.

Ea este un exemplu, nu tu.

Ea munceste, nu tu.

Munca ta unde este?

Ai un pat unde sa dormi, ai ceva de mancat de bine de rau, ai calculator si internet.

Nu as spune ca o duci rau comparat cu foarte multi alti oameni.

Si totusi, te vad plangandu-te ca o adolescenta dezamagita si abandonata dupa prima ei iubire.

Ce ti s-a intamplat atat de rau incat sa te dai de ceasul mortii?

Iti spun eu care e problema. Nu lipsa de bani, nu cunostintele tehnice si nici lipsa de rezultate nu sunt problema.

Problema e ca te-ai indepartat de cale si de misiune.

Ce s-a intamplat azi, cu lansarea de carte esuata, nu a fost decat un semnal de alarma pentru ca nu le-ai luat in serios pe celelalte.

Am venit de multe ori in astia doi ani si te-am avertizat insa te-ai facut ca nu ma auzi.

Ti-am spus ca ai putea sa lucrezi un pic mai mult. Ca ai putea sa fii un pic mai disciplinat. Ca ai putea sa iti faci un plan concret. Ca ai putea sa te educi mai mult. Ti-am spus astea si multe altele si tu ce ai facut?

Ai mai pornit un episod dintr-un serial, ai mai desfacut o sticla de Cola si ai mai mancat un kebab. Apropo, peste cativa ani vei regreta regimul asta alimentar dar probabil acum nu vei asculta. Vorbim cand o sa ai 30 de ani. Probabil va fi nevoie sa iti trimit iar un semnal de alarma puternic pentru trezire.

Asadar, dragul meu Pera, daca vrei sa afli toate motivele pentru ceea ce numesti tu esecul vietii tale, priveste nu mai departe de propria ta persoana.

Problema nu e ca visezi. Problema e ca munca depusa nu e pe masura visurilor.

Visurile si obiectivele mai mici, au nevoie de o munca mai rezonabila. Unii oameni au vocatii mai mici, obiective si visuri mai mici si ei sunt perfect fericiti cu asta.

Tu insa, ai venit cu pieptul inainte, ca un cocos. Ai spus ca vrei sa ii ajuti pe TOTI. Ca vrei sa schimbi lumea. Ca vrei sa fii un foarte bun psiholog si scriitor.

Acestea sunt visuri mari, rezervate pentru cei dispusi sa faca orice e nevoie pentru ele.

Azi este momentul tau de rascruce.

Poti sa iti propui visuri sau obiective mai mici.

Poti sa iti gasesti un job care sa se potriveasca cu personalitatea ta de acum. Sa mai tragi chiulul, sa mai bagi un joc, un serial.

Poti sa iti intemeiezi o familie si in plus, ai suficienta vrajeala in tine sa iti gasesti o gagica cu bani careia sa ii placa un visator nerealist ca tine. Te va aprecia pentru potentialul tau, chiar daca va ramane doar potential.

Esti un baiat descurcaret, o sa gasesti tu o cale sa fii bine.

Mediocritatea nu a omorat pe nimeni si chiar poti avea o viata buna si linistita, avand visuri si obiective mai mici. ”

Asta mi-a spus vocatia iar starea mea acum de la depresie trecuse la una de furie.

”Nu vreau visuri mai mici. Nu vreau munca putina si nu vreau sa fiu menajat. Singurul lucru care face ca viata sa aiba sens pentru mine, este ceea ce am spus din prima zi cand ne-am intalnit.

Vreau sa aduc valoarea in vietile oamenilor. Cat mai multa valoare, in vietile cat mai mult oameni, facand ceea ce m-am nascut sa fac. Psihologie. Stiinta despre minte si suflet, in slujba oamenilor, asta e tot ce vreau sa fac.

Da, am fost lenes. Da, am tratat foarte superficial sansa ce mi s-a dat. Si da, poate ca sunt prea sensibil si am luat esecul prea personal. Acum, la rece, imi dau seama ca e o lectie si poate un alt fel de test, mai dur.

Acum ca stam de vorba, imi reinnoiesc angajamentul.

Nu am nicio indoiala cu ce vreau sa fac.

Viata mea apartine vocatiei si nu mai imi apartine mie.

Spune-mi ce sa fac si am sa fac fara sa mai comentez sau sa ma plang vreodata.

”Esti sigur?” a intrebat Vocatia. ”Daca iti spun ca suferinta ce ai simtit-o azi, o vei simti de 10 ori mai puternic, pe o perioada de 100 de ori mai lunga?”

”Nu-mi pasa.”

”Vorbesc serios, munca ce urmeaza este mult mai grea decat cea de pana acum. A trecut deja mult timp pretios pe care l-ai irosit. Ai deja 26 de ani si nu ai absolut nicio realizare.

Mai repede de alti 2 ani nu vei vedea mare lucru in rezultate exterioare, chiar daca lucrezi super disciplinat si daca e sa ai vreun impact asupra oamenilor din jur, va fi nevoie de cel putin 10 ani.

Asta inseamna ca vei ajunge la 35 de ani pana cand vor incepe sa se vada rezultatele la care acum visezi si atunci, munca ta tot la inceput va fi.

Nu exagerez cu nimic cand iti spun ca nu stiu cati oameni vei ajuta sau influenta, dar stiu sigur ca vei muri fara sa iti desavarsesti munca pentru ca munca asta nu are capat.

Daca te angajezi in misiunea asta din nou, asa cum spui ca vrei, va trebui sa gasesti placere in fiecare zi facand aceasta munca fara sa poti vreodata sa spui ca munca s-a incheiat.

Mai mult, daca mi te dedici mie, nu mai poti avea ego. Nevoile si dorintele tale sunt mai putin importante.

Toata viata ta va fi atinsa de mana mea.

Daca vei avea prieteni, acestia vor fi sprijinul pentru misiunea ta si tu sprijin pentru ei pentru ca munca voastra impreuna si puterea sa fie amplificata pentru scopul vocatiei. Nu vei putea avea prieteni doar de dragul de a avea prieteni, cu care sa stai la suc si sa vorbesti despre ultimele noutati in fotbal, politica sau economie.

Daca vei avea sotie, ea te va sprijini in vocatia ta si tu in a ei, pentru ca cineva fara vocatie oricum nu te va intelege si nu va putea sa te suporte.

Daca vei castiga bani, acestia vor fi folositi pentru a-ti asigura o buna functionare si lipsa grijilor pentru ziua de maine, insa toate astea pentru a-ti oferi liniste pentru a fi creativ si productiv….pentru a servi vocatia.

Vei face sport si vei manca sanatos, nu pentru ca sa arati bine la plaja ci ca sa ai energie sa muncesti in misiunea ta.

Absolut tot ce faci, va fi sub influenta mea si de fiecare data cand te vei abate de la drum si de la misiune, vei simti ca ti se ia totul si ramai doar tu, cu ego-ul si dorintele tale, cu suferintele si nevoile tale.

Cand va fi despre TINE, iti voi lua totul. Cand va fi despre CEILALTI, iti voi da totul.

Vrei sa ai reputatie, sa fii cel mai bun psiholog si sa vinzi cele mai multe carti? Asta inseamna egoism, aroganta si mandrie si voi avea grija sa simti gustul taranei pentru ca te voi smeri. Esecul ce l-ai avut azi e nimic comparat cu esecurile ce urmeaza atunci cand te vei gandi doar la tine.

Vrei sa ajuti lumea, sa te dezvolti pentru a oferi solutii si a alina suferintele celor din jur? Vei avea tot ce ai nevoie pentru a face asta si poate, intr-o zi, lumea va spune lucruri bune despre tine dar ai grija, sa nu pleci urechea la prea multe vorbe mieroase pentru ca te vor molesi si te vei abate din nou de la cale si va fi nevoie sa te corectez din nou.

Si cred ca deja stii ca eu nu spun povesti aburitoare si nici nu distorsionez adevarul.

Deci, alege acum. Ce va fi?”

Asa a vorbit vocatia, clar si raspicat.

Dupa depresie si furie, acum eram linistit si o piatra uriasa mi se luase de pe inima.

Adevarul e ca nu lipsa de bani, vorbele celor din jur sau faptul ca am vandut doar 14 carti m-au facut sa sufar atat de puternic.

Suferinta venea din teama uriasa ca vocatia nu exista, ca ma tradase si ma abandonase. Insa adevarul era acum limpede. Eu ma tradasem, ma abandonasem si ma minteam pe mine. Am dat de un pic de suferinta si am inceput sa ma plang de problemele mele. Ca mie mi-e greu, ca eu vreau succesul si uitasem promisiunea primordiala care facuse vocatia sa apara si sa ma sprijine:

”Si daca mor in sant, un ratat, am sa imi urmez pana la capat misiunea de a spune oamenilor ca dezvoltarea personalitatii este lucrul care le va aduce tot ce si-au dorit vreodata”.

Acum, nu mai aveam aceasta teama. Si am raspuns:

”Aleg vocatia si stii foarte bine ca cine traieste vocatia si sentimentul misiunii personale macar pentru o clipa, nu mai poate sa traiasca altfel.

Viata mea iti apartine.

Spune-mi ce sa fac mai departe. ”

Iar vocatia a continuat:

”In primul rand, indura. Astia doi ani de frecat menta te-au dus intr-o situatie destul de neplacuta. Da, inca nu ai bani, inca nu ai dovedit nimic, maine mama ta tot parazit te va considera si viitorul tau e incert.

Maine ai de dus 14 cd-uri la posta. Ai 14 clienti, 14 oameni care cred in tine si care sunt dispusi sa scoata din buzunar banii munciti din greu ca sa-ti dea tie.

Onoreaza si respecta treaba asta.

Daca te achiti bine de sarcini, daca oamenii astia si cei care vor urma sunt multumiti, ti se va deschide calea pentru rezultate mai bune.

Daca nu ai rezultate mai bune, inseamna ca ceea ce oferi nu este destul de bun, si ce ai de facut?

”Am de muncit mai mult.”

”Exact.”

”Si dupa ce trimit cele 14 cd-uri, ce fac?”

”Te asiguri ca niciodata, un email de-al tau nu mai ajunge in SPAM. Cum ai putea sa iti transmiti mesajul oamenilor daca ei nu il primesc? Faci orice e nevoie sa te asiguri ca cei care te gasesc, primesc mesajul tau. ”

”Si apoi?”

”Si apoi, fiecare zi trebuie sa o tratezi ca pe cea mai importanta zi din viata ta. Trecutul a trecut, viitorul e incert, singurul moment in care ai putere este acum.

Banii pe care ii vei castiga, ii investesti in tine si in abilitatile tale. Devino cat mai bun in ceea ce depinde de tine si nu iti fa griji de ceea ce nu depinde de tine.

Pe masura ce devii tu o persoana mai capabila sa ofere valoare, si impactul tau va creste. Tot timpul investeste in tine, mai mult ca in orice altceva. Si orice investitie in tine trebuie sa serveasca vocatiei.

Dezvolta-ti permanent abilitatile si pe masura ce indeplinesti cate un obiectiv, pe masura ce faci cate un pas, ti se vor revela pasii urmatori.

Acum nu te ajuta cu nimic sa vezi intreg tabloul ci doar sarcina ce o ai de indeplinit in prezent.

Viziunea va deveni mai larga pe masura ce evoluezi insa singura viziune de care ai nevoie acum e ca viata ta este in slujba celor din jurul tau dispusi sa te asculte.

Indura si munceste.

Si incearca sa zambesti in timp ce faci toate astea pentru ca in fata vietii, vei avea tot timpul puterea de a decide ce atitudine vrei sa ai. Asa cum ti-am spus, in viata ta nu exista destinatie finala ci doar borne. Nu vei avea satisfactia unui scop suprem inplinit ci doar bucuria vietii de zi cu zi, placerea si starea de flux pe care le ai in prezent. Fa din viata ta o sarbatoare zilnica in timp ce munca devine o placere la fel ca cel mai captivant joc al tau de pe calculator, ca cel mai interesant serial la care te-ai uitat vreodata. Astfel,  vei redefini cuvantul munca si va deveni joc. Iar jocul il joci de placerea jocului, nu pentru ca ii astepti capatul. Nu vei mai avea nevoie de concedii si vacante pentru ca vocatia ta devina vacanta ta, locul din care nu mai vrei sa pleci sau de la care ai nevoie de pauza.

Vei cauta sa iti continui jocul si munca la fel ca si copilul care inca nu termina mancarea din farfurie se grabeste sa se intoarca din nou la joaca. Nu vei simti nici foame si nici sete si nevoile tale vor fi usor de satisfacut pentru ca va exista o singura nevoie.

Nevoia de a-ti servi vocatia.

Ai inclusiv puterea de a renunta la vocatia ta oricand vei dori.

Libertatea de alegere este puterea pe care fiecare om o are in fiecare secunda a vietii lui.

Dezvolta-ti abilitatile

Pentru ca mesajul tau sa aiba cu adevarat putere, e nevoie sa iti rezolvi toate problemele pe care majoritatea oamenilor le au, pornind dinauntru in afara.

Bani, iubire, sanatate, vocatie si toate domeniile in care oamenii au suferinte si provocari. Rezolva-le tu prima oara dezvoltandu-ti personalitatea si devino un exemplu.

Acum, te cred putini oameni cand le spui mesajul tau si nici nu ai ce sa arati ca sa demonstrezi validitatea spuselor tale.

Pe masura ce trec anii, pe masura ce rezultatele tale devin mai bune, si evolutia incepe sa se vada, se va crea efectul bulgarelui de zapada. Tu ai rezultate, asta ii ajuta pe oameni sa prinda curaj si sa aiba si ei rezultate, sa incerce metodele propuse de tine si avand ei rezultate, si tu ai rezultate mai bune, la fel au si ei din nou si intr-o zi, poate, mesajul tau nu va mai fi doar un vis indepartat ci o realitate palpabila care ajuta, schimba vieti si poate demonstra lucrul asta. ”

Asa a vorbit vocatia.

”Indura. Munceste. Nu te plange si nu te mai gandi la tine ci la ceilalti. Puterile tale se inzecesc atunci cand lupti si muncesti pentru alti oameni in care crezi si care crezi ca merita munca ta, efortul tau, suferinta ta si iubirea ta.”

Nu am gasit pe nimeni cunoscut care sa ma aprecieze si care sa merite sacrificiul meu, in acele zile, nici macar mama. Nu ii vedeam eforturile atunci asa cum le vad acum, inca eram prea necopt pentru a-mi aprecia parintii.

Asa ca m-am dus la necunoscuti. Cititorii mei ma apreciau si imi multumeau pentru munca mea. Nu familia mea, nu vecinii mei, nu colegii mei de la facultate sau profesorii.

DIMPOTRIVA. Cei din jurul meu nu aveau acelasi valori ca si mine, se uitau la mine ca la un ciudat si mai degraba orice urma de succes a mea era o jignire la adresa lor.

Am inteles insa si nu am mai luat niciodata personal descurajarile sau incercarile de umilire a celor din jur.

Stiam ca transmitandu-mi mesajul, ii voi gasi pe cei ca mine si VAI!, ce oameni extraordinari am intalnit.

Asa cum se cerne sita, au ramas langa mine exact acei oameni care rezoneaza cu mine. Prieteni, parteneri de afaceri, echipa, sotia si cititorii de pe personalitate alfa.

Toti ca unul.

Flamanzi de evolutie si dezvoltare, harnici si dedicati, perseverenti si luptatori, in ei am gasit oamenii pentru care merita sa indur orice, sa muncesc oricat, sa fac orice imi sta in puteri ca sa fiu un exemplu care ii inspira si le arata ca se poate. Se poate orice. Si personalitatea noastra este cheia.…..

……

……

Acea duminica a fost prima si ultima zi cand m-am indoit de existenta vocatiei.

Au trecut multi ani de atunci si nu m-am oprit niciodata din munca.

De fiecare data cand am alunecat pe ulei si am crezut ca sunt important si m-am gandit la mine, am suferit esecuri usturatoare.

De fiecare data cand scriu si lucrez cu gandul la binele ce il va face munca mea altora, obtin rezultate excelente.

Si cel mai important, orice am obtinut, a fost pentru ca mai intai am dezvoltat ceva in interior si apoi cu acea abilitate am obtinut si rezultatul exterior. De fiecare data cand sufar un esec, pierd o batalie din lumea exterioara insa castig o uriasa batalie in lumea interioara care vine odata cu lectia invatata din esecul exterior.

Prima sarcina a Vocatiei a fost sa ma puna sa ma inarmez pentru bataliile ce aveau sa urmeze.

Vrei ca emailurile pe care le trimiti sa nu mai ajunga in spam? Uita-te la ce fac altii. Folosesc un serviciu profesional de trimis emailuri, care trebuie platit.

Vrei ca oamenii sa iti cumpere cartile? Invata sa vorbesti oamenilor despre cartile tale, despre beneficiile pe care le pot avea si cum isi pot imbunatatii viata.

Vrei sa fii citit, invata sa scrii.

Vrei ca mesajul tau sa ajunga la cati mai multi oameni? Pune mecanisme  si sisteme care sa lucreze pentru tine si atunci cand dormi.

Fa-ti echipa.

Pentru toate astea ai nevoie de noi si noi abilitati.

Abilitatea de a scrie, de a comunica, de a te promova, abilitati de antreprenor, de manager de proiect, de PR si atatea altele.

Ai nevoie de abilitatea de a discerne de ce abilitati ai cea mai mare nevoie, pe care sa le prioritizezi si care abilitati sa le lasi altora pentru ca nu le poti face singur pe toate.

 

Peste 2 ani, in 2009, am scos editia a doua a cartii Personalitate alfa, mult imbunatatita si cu adaugiri.

Am vandut in 2 luni, 1500 de carti tiparite.

Si acum stiu de ce.

Pentru ca acum, traiam ceea ce propovaduiam. Acum, puteam sa le arat oamenilor si cum se traieste vocatia, si cum ne putem ridica dupa cel mai mare esec care credeam ca ne-a distrus. Cum sa crezi in tine nu doar cand altii nu cred dar cand nici tu insuti nu mai crezi.

Acum, desi eram in continuare optimist si entuziast, eram si moderat, rabdator si sceptic. Eram harnic, pasionat si serios.

Toate acestea, abilitati pe care le aveam adormite in mine si care au aparut ca niste aliati de nedajde odata ce am trecut primul si cel mai important test.

Testul perseverentei in fata obstacolelor care par insurmontabile.

Epilog

Orice dorinta sau obiectiv din exterior are un corespondent in interior, o nevoie, mult mai importanta.

Pentru ca suntem analfabeti in privinta sufetului nostru si a lumii interioare, la inceput ne folosim simtul vizual in care credem absolut ( desi este un simt foarte superficial) pentru a da glas acestor nevoi sufletesti.

Vedem bani si o viata luxoasa si ele devin o dorinta pentru noi. Nevoia mult mai profunda poate fi cea de a simti siguranta, linistea sufletesca si lipsa de stres.

Vedem o viata cu aventuri, excursii si sporturi extreme si se transforma intr-o dorinta. Nevoia mai profunda poate fi de a scapa de sentimentul de plictiseala, lipsa de sens si scop in viata noastra.

Vedem oameni care ating succesul si popularitatea si ele devin o dorinta pentru noi. Nevoia mult mai profunda poate fi cea de a fi iubiti si de a ne simti valorosi.

Intelegand adevarata nevoie, mergem direct la tinta.

Pentru asta insa, e nevoie sa lasi mastile deoparte si sa te descoperi pe tine. Sa te cunosti atat de bine incat sa stii care sunt nevoile tale interioare adevarate.

Iar pentru asta, e nevoie sa te schimbi. Iar omul vrea sa ramana in zona de confort.

Asa ca incepe o lupta interioara.

Castigatorul: incert

Imi aduc aminte cum odata, toate visurile si dorintele mele erau lucruri exterioare.

Bani, rezultate, succes, un stil de viata.

Pe masura ce au trecut anii, am inceput sa vad dincolo de aparente.

Ce doream de fapt era respectul si admiratia mamei. Iubirea celor din jur si sentimentul ca sunt util si valoros.

Nu exista razboaie, victorii si infrangeri in lumea exterioara.

Acelea sunt doar oglinzi ce oglindesc razboaiele, victoriile si infrangerile din lumea interioara si nu fa greseala sa crezi ca exista scapare de aceste lupte interioare.

Unii ar spune ca sa crezi in razboi este o convingere limitativa.

Insa in aceasta lume in care ne-am nascut toti, vei fi lovit si agresat, chiar ucis daca stai pasiv.

Budism-ul promoveaza nonviolenta si Dalai Lama, liderul tibetan a spus ca are un singur regret, daca iti poti imagina unul dintre cei mai intelepti si evoluati spirituali oameni de pe pamant avand un regret.

Regretul sau este ca le-a spus tibetanilor sa fie pasivi si sa nu raspunda cu violenta atunci cand China si-a trimis armata sa ii masacreze.

La fel e si in viata. Poti sa consideri ca viata nu e o lupta si ca e doar floricele si emotii pozitive.

Insa cand simti pumni in gura, picioare in stomac si o flegma de dispret fata de convingerile, iubirea si valorile tale, ai o alegere de facut.

Daca lasi raul sa te ucida, binele ramane cu un luptator mai putin.

Uneori ascult muzica ce ma baga rapid in stare de flux. Una din melodiile preferate este cea de mai jos pentru ca imi aduce aminte sa merg spre scop, spre destinatie, in ciuda fortelor ce ma pot destabiliza oricand:

https://www.youtube.com/watch?v=SGjQe2RbkaU

Alexandru cel Mare si armata lui au cucerit 90% din lumea cunoscuta. Au ajuns in India dupa ce au ingenuncheat marele imperiu Persan si acolo au intalnit intelepti indieni.

Unul din acesti indieni, yogin, i-a spus lui Alexandru cu un tupeu si curaj maxim ca, in toate maretia lui, Alexandru nu ii intrece pe inteleptii indieni care mediteaza zilnic si traiesc cu foarte putin.

”Eu am cucerit intreaga lume”, a spus Alexandru. ”Voi ce ati facut?”

”Noi am cucerit nevoia de a cuceri lumea”, a spus indianul.

Astfel, pe masura ce trece timpul inteleg din ce in ce mai bine de ce toti marii intelepti ai lumii, de mii de ani, spun ca sa te cuceresti pe tine insuti este o victorie de 1000 de ori mai importanta decat orice victorie exterioara.

Suntem plini de slabiciuni si defecte si cu ele ne confruntam in razboiul nostru zilnic.

Tot ce vezi ca au alti oameni in exterior, in lumea materiala, este usor de obtinut pentru cel care gaseste si dezvolta abilitatile corespondente din interior si sunt imposibil de obtinut si pastrat pentru cel care nu priveste in interior.

Cum spune Jung: ”Cine se uita in afara, viseaza. Cine se uita inauntru, se trezeste”.

Munca mea din ultimii 10 ani o gasesti pe acest blog si in dreapta poti vedea cartile si cursurile pe care le-am creat. Multe dintre ele vorbesc despre lucruri exterioare, bani, relatii, slabit si corp fizic.

Pentru ca oamenii isi doresc asta si eu demonstrez cum poti prin dezvoltarea personalitatii sa obtii toate aceste lucruri.

Deasemenea vorbesc si despre subiectele mele preferate, vocatia si personalitate alfa desi audienta pentru acestea este mai mica pentru ca sunt lucruri aparent abstracte.

Banii, un abdomen plat sau o relatie pot fi vazute si de ceilalti si oamenii si le doresc. Vor ceva pe care pot sa puna mana, ceva ce se vede.

Motivul pentru care oamenii nu obtin ceea ce se simte si se vede e pentru ca nu au inteles ca pentru a avea ce se simte si se vede e nevoie sa stapanesti ceea ce nu se simte si nu se vede.

Lumea ta interioara.

Eu imi continui munca cu speranta ca intr-o zi balanta se va inclina si numarul celor care pun accent pe lumea interioara mai intai si apoi pe cea exterioara va fi mai mare decat al celor care cred doar ceea ce se vede.

Atunci, cu adevarat, lumea va fi schimbata.

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

Distribuie acest articol pe reteaua ta preferata de socializare
COMENTARII
Intră în discuție. Lasă mesajul tău mai rapid cu contul de social media.

Termeni și condiții