Introdu e-mail-ul și te voi învăța, printr-un mini curs de 8 lecții, cum să îți descoperi vocația!
*Prin abonarea la newsletter îți exprimi acordul de a folosi datele tale pentru a putea comunica cu tine și accepți termenii și condițiile noastre. Informațiile tale nu vor fi niciodată distribuite unor terți.
articol
URAAA! Am primit salariul. Azi ne permitem un salam.

Azi e ziua de salariu a mamei, singurul venit in casa.

Fericirea cea mare este ca se vor face cumparaturi.

Salam, parizer si crenvursti.

Totusi, mai sunt cateva ore pana cand ajunge acasa si eu nu prea am mancat azi.

Mai dau o tura prin bucatarie de parca nu stiu exact ce o sa gasesc, sau mai bine zis, ce nu o sa gasesc.

Deschid frigiderul, ca un robotel.

Frigiderul functioneaza pe post de dulap, pentru ca este stricat si nu functioneaza.

E gol.

Insa are acel miros ranced, care nu stiu de unde dracu vine.

Il inchid la loc.

Mai am o jumate de paine. Si niste untura intr-un borcan, pe balcon.

Ung painea cu untura, 2 felii, le pun pe o farfurie si merg sa ma intind in patul din camera mea.

Mai sunt vreo 2 ore pana vine mama cu o plasa plina de la magazin in care vor fi bunatati din care nu am mai mancat de 2 saptamani.

In special salamul.

Cand avem salam acasa, e semnul ca inca suntem in prima parte a lunii de cand mama a luat salariul. Cu 2 saptamani inainte de salariu, cartofii in diverse forme sunt mancarea de baza.

Imi deschid cartea: Jules Verne - Prichindel

In cartea asta, Prichindel este un copil abandonat si chinuit inca de la varsta de 2 ani de catre un papusar ce il punea sa roteasca niste mecanisme dintr-un aparat care distra lumea din sate.

prichindel

Dupa ce este salvat, Prichindel ajunge la casa de copii si de aici, o sumedenie de lovituri ale vietii, suferinte si intamplari care te fac sa crezi ca ar dobora orice adult, dar mai un copil.

Exista o scena, cand Prichidel, cu ultimii bani din buzunar, descult si flamand, pornit spre capitala Irlandei, se opreste la un han.

Intra inauntru sub privirile suspicioase ale localnicilor si isi comanda o supa, cu singurii banuti pe care ii mai are.

Un capitol intreg descrie acest moment, in care Prichidel priveste supa, o miroase, observa picaturile de grasime din ea si se gandeste cand a fost ultima oara cand a avut o masa calda?

Eu o duc un pic mai bine ca si Prichindel.

De 3 ori pe saptamana merg 4 km pe jos pana la bunica.

Acolo mananc mancare gatita, si felul 1 si felul 2.

Ma asteapta de fiecare data la ora 13. Luni, miercuri si vineri.

Sunt cele mai frumoase momente ale vietii mele.

O mancare care odata este buna pentru ca e facuta de mainile iscusite ale bunicii. De cele mai multe ori avem si desert.

Un adevarat ospat de la care nu lipsesc pentru nimic in lume.

La 19 ani, cand aveam un job cu jumatate de norma, indiferent ce aveam de lucru, ma scuzam si spuneam:”Plec la bunica-mea la pranz, ne vedem intr-o ora”.

Privind la viata lui Prichindel si a mea, sunt inspirat si incurajat.

Pana la sfarsit, Prichindel ajunge antreprenor, la 18 ani, isi regaseste familia adoptiva care a fost deportata din cauza neplatii impozitelor si le rascumpara casa.

Daca Prichindel a reusit, si eu pot reusi. Poate si eu imi voi rascumpara toate rusinile si suferintele traite din cauza saraciei.

Insa ca sa pot face asta, este vital sa nu uit niciodata un singur lucru…

Am simtit foamea de foarte multe ori.

Si nu m-a omorat.

”Paine cu ceva” s-a gasit tot timpul.

Speranta de mai bine insa…

Optimismul.

Visurile.

Curajul.

Indiferent ce bagi in stomac, cat timp te ridici din pat pentru o noua zi, ai sansa ta, poti lupta.

Daca insa atitudinea este contaminata, mai ales de frica si descurajare, batalia e pierduta inainte de a incepe, inainte da a mai putea spune ”este sansa mea, oricat de mica”.

Am facut foamea si nu am crapat.

De ce sa mai imi fie frica?

De parerea celor din jur? De descurajarile lor?

Ce se poate intampla cel mai rau in caz ca nu reusesc sa fac ce mi-am propus?

Sa fac foamea?

HAHAHAHAHA :))))

Pai de acolo vin, din foame.

Si nu mai mi-e frica.

Cum as putea sa mai renunt la ce este important pentru mine? Cum as putea sa aleg calea pe care altul mi-o propune, mieros sau autoritar?

Cum as putea sa mai accept atitudinea de superioritate a cuiva, oricat de multe realizari are, cand stiu ca intre mine si destinul meu nu poate sta nimic?

Cum sa mai ma indoiesc de mine cand stiu ca in mainile, mintea si sufletul meu a fost pusa puterea de materializare si actiune a intregului univers.

Frica?

Cand stii ca nu vei muri de foame, orice s-ar intampla, nu mai poti trai cu frica si nu mai poti actiona cu frica.

Oamenii devin sclavi pentru ca le e frica de foame.

Daca fac altceva decat vor parintii mei, ma vor da afara din casa si nu am ce sa mananc asa ca am sa le fac pe plac cu pretul viitorului meu.

Daca nu mai merg la job, desi visez sa fac altceva, s-ar putea sa mi se faca foame si sa nu am ce baga in stomac asa ca voi continua sa merg la acelasi job cu pretul sanatatii, fericirii si vietii mele.

Daca ma despart de partenerul de cuplu care castiga mai bine ca mine, s-ar putea sa nu mai ma pot intretine si ajung sa fac foamea. Mai bine tac si inghit nefericirea, abuzul si neputinta cu pretul sufletului meu.

Fericiti cei care au facut foamea si au descoperit ca foamea nu ii poate omori.

Ei pot sa traiasca fara frica, isi pot asuma riscuri, isi pot urma visurile asumandu-si esecuri temporare.

Acesti oameni nu mai pot fi manipulati cu usurinta prin frica.

Acesti oameni sunt rebelii si nonconformistii care actioneaza cu curaj, isi transforma vietile proprii si pe ale celor din jur.

Ce ar trebui sa se intample pentru tine ca sa nu mai iti fie frica de foame si sa fii liber sa faci ceea ce iti spune inima si nu stomacul si fricile?

Un film emblematic despre pierdere, frica, libertate si o atitudine transformatoare: FIGHT CLUB ( trailer aici )

fight-club

Apoi, dupa frica de a muri de foame, pe locul doi in preferintele votantilor: 

Increderea in sine

Increderea in sine este de multe ori o pretentie cretina

Vrei sa ai si incredere, sa iti iasa din prima, sa nu suferi esec, sa nu fii pus intr-o lumina proasta, sa nu ti se zdruncine imaginea creata, sa ti se faca statuie.

Nu se poate si cu p--a in c-r si cu sufletul in rai.

Vrei rezultate pe viata sau vrei sa pari important, smecher si valoros in ochii altora pentru 5 minute?

Vrei sa ramai sarac si sa fii mandru, sau vrei sa incepi sa faci bani si sa fii smerit?

Stai linistit, daca nu ai rezultate oricum pari prost in ochii tuturor asa ca cu cat incepi mai repede cu atat mai bine.

Daca e ceva ce nu ai, e pentru ca NU STII.

Spune:

”Nu stiu sa fac bani”

”Nu stiu sa imi fac o relatie”

”Nu stiu sa fac relatia pe care o am una armonioasa si ne certam ca dobitocii”

”Nu stiu sa invat”

”Nu stiu ce nu stiu”

”Nu stiu sa ma antrenez”

”Nu stiu sa mananac corect ca sa arat cum vreau”

Nu-i rusine sa zici nu stii.

Nimeni nu s-a nascut invatat dar nu avem nicio scuza sa murim prosti.

”Cred ca totul se datoreaza lipsei de incredere in sine” - spun oamenii fericiti ca au gasit o scuza.

Si vine Pera sa te dezbrace de scuza asta spunandu-ti ca:

”Lipsa de incredere in sine e normala in orice activitate in care esti incepator. ”

Daca nu ai inceput o alta afacere pana acum, cum ai vrea sa ai incredere la prima incercare?

Daca nu ai mai avut o casnicie de 50 de ani, cum sa ai incredere ca va merge totul bine in prima ta relatie de lunga durata?

Daca nu ti-ai mai urmat cu curaj un vis si nu te-ai confruntat cu obstacole si dificultati, de unde incredere ca vei reusi sa faci ce ti-ai propus?

Increderea in sine se construieste luandu-ti pumni in gura si observand ca poti sa rezisti durerii si apoi chiar sa te ridici si sa ripostezi.

Si tu ii poti sparge nasul celui care te terorizeaza.

Problema nu e ca nu ai incredrea in tine ci ca esti prea mandru sa te consideri incepator.

Un incepator este un ucenic. Se uita, apoi pune mana  incearca, invata si apoi reuseste.

In orice domeniu in care nu ai rezultate, esti prost.

Nu e pentru ca ai ghinion. Pentru ca altii sunt mai smecheri. Pentru ca Mercur e in retrogad.

E pentru ca esti prost si nu stii.

Faptul ca ai dobandit o competenta intr-un rol, nu inseamna ca s-a transferat competenta in toate celelalte roluri.

Daca esti bun la servici, nu inseamna ca esti bun in relatie, in comunicare, ca tata, ca mama, ca prieten, ca atitudine.

Daca esti buna ca mama, nu inseamna ca esti buna si antreprenoare, si ascultatoare, si sfatuitoare.

Esti bun in ce te-ai antrenat cel mai mult si esti prost in ceea ce ai neglijat.

De aici incepe orice discutie.

Ce ai neglijat si te musca azi de cur?

Ti-ai neglijat sanatatea pentru munca?

Ti-ai neglijat munca pentru iubire?

Ti-ai neglijat relatia pentru vicii?

Pretul trebuie platit.

In rolul in care esti cel mai bun, acolo se blocheaza evolutia.

Daca esti bun la servici, de acolo vin rezultatele cele mai bune in viata ta. De acolo vin banii, de acolo vin laudele, validarea, succesul, aplauzele.

Cand mergi acasa nu iti convine ca ti se reproseaza ca esti neglijent si ai uitat de familie.

Tu la lucru esti miezul, cum isi permite cineva sa te certe?

Vrei respectul ce ti se cuvine.

Hai sa iti dau un pont.

Mai bine recunoaste ca esti prost in majoritatea aspectelor vietii.

E cel mai sanatos.

Pentru ca asta inseamna ca e mult loc de invatare. Inseamna ca poti avea mult mai mult decat ai acum, ca poti invata de la altii care sunt buni pe feliile pe care tu esti prost iar la randul tau ii poti invata pe altii acolo unde esti tu bun.

Asta e raiul pe pamant.

Oamenii care se intrajutoreaza unii pe altii, fiecare pe ce poate sa ofere ceva valoros.

Bani, sanatate si iubire - toate se pot obtine de catre oricine.

E nevoie de obiceiuri, de un plan, de munca. Insa e tangibil.

Problema e ca in loc sa fii deja in proces, tu mai tragi matza de coada ca poate se intampla ceva si iti scurteaza drumul.

Am vesti!

Nu o sa se intample nimic.

Actiunea ta, munca facuta cu manutele tale, va face schimbarea sa vina.

Daca nu se schimba nimic in viata ta, inseamna ca nu mai risti nimic.

Te blocheaza frica de a nu pierde ceea ce ai muncit sa obtii insa ce tu nu stii inca, e ca singurul lucru care este cu adevarat al tau e ce ai dobandit in minte si in suflet, si nu ce ai obtinut material.

Frica de a pierde e fireasca insa e semnul ca trebuie sa reluam asaltul.

Mai sus, mai tare, mai puternic.

Altius, Citius, Fortius.

Printre greutati spre stele.

Pera Novacovici

Distribuie acest articol pe reteaua ta preferata de socializare
COMENTARII
Intră în discuție. Lasă mesajul tău mai rapid cu contul de social media.

Termeni și condiții