Introdu e-mail-ul și te voi învăța, printr-un mini curs de 8 lecții, cum să îți descoperi vocația!
*Prin abonarea la newsletter îți exprimi acordul de a folosi datele tale pentru a putea comunica cu tine și accepți termenii și condițiile noastre. Informațiile tale nu vor fi niciodată distribuite unor terți.
articol
8 scuze preferate cu care ne mințim singuri

Pun pariu că ai burtica plină acum (să-ţi fie de bine)...

…şi ai ambele mâini şi ambele picioare (îmi cer scuze dacă îţi lipseşte vreun membru şi te-am jignit)

Şi ai apă caldă (sper că ai, dacă nu, mă bucur că ne vorbim doar prin email)

Şi ai internet …( dacă nu ai uitat iar să plăteşti factura)

Poate şi iubeşti pe cineva…altcineva decât animalul de casă.

Şi ai multe din facilităţile acestui secol, cel mai modern şi prosper din istoria omenirii

Şi totuşi…

TE PLÂNGI!

Ce-ţi lipseşte ca să fii fericit?

Să nu cumva să îndrăzneşti să mă minţi!

Vino pe blog dacă ai curaj, să îţi trag o mamă de bătaie ca să te trezesc la realitate

“Vaaai, Pera, un psiholog trebuie să fie plin de compasiune şi înţelegere!”

Aşa e, sunt un psiholog nonconformist care face multe lucruri non-psihologice. Dacă vrei, consideră că nu sunt deloc psiholog.

Pentru tine sunt unul de pe stradă şi atât.

“ Vaai, Pera, dar unii oameni nu au nevoie să fie bătuţi, pentru că sunt şi aşa în depresie, bătuţi deja de soartă. Au nevoie de iubire, compasiune şi acceptare necondiţionată.”

Ai vrea, nu?

Ai vrea să te ajut să revii cât mai repede în zona de confort, să te iau în braţe, să te pup, să îţi spun că totul va fi bine şi că ai potenţial, nu?

Şi apoi când te întreb peste 3 luni ce ai făcut cu viaţa ta, cum ai trecut la acţiune şi ce rezultate ai, să dai din colţ în colţ şi să îmi bagi nişte scuze obosite…

Să nu îmi spui că îţi lipseşte încrederea pentru că mă minţi.

Încrederea vine când exersezi un lucru fiind începător şi apoi îţi dezvolţi abilităţi tot mai mari şi apoi…ai ÎNCREDERE că poţi face un lucru bine.

Dacă nu îmi poţi spune “ uite ce am încercat de 14 ori, uite cu ce rezultate şi am nevoie de sfatul tău când încerc a 15-a oară” înseamnă că mă abureşti. Vrei doar o bătaie pe spate şi să îţi spun “Nu-i nimic, lipsa de încredere în forţele tale e vinovată. “ Nu am să îţi spun asta. În schimb am să îţi spun că te minţi pe tine, mă minţi pe mine şi fericirea ta e maximă când ai în jur o turmă de mincinoşi ca tine care îţi acceptă minciunile.

Să nu îmi spui că nu ai destulă inteligenţă emoţională pentru că mă minţi.

Ai ditamai neocortexul, partea cea mai evoluată a creierului tău care ţi-a fost dat în mod special pentru autocontrol şi inteligenţă emoţională. În afară de cazul în care ţi-a intrat o şină de tramvai în frunte şi ţi-a distrus lobul responsabil de autocontrol atunci ai tot ce îţi trebuie pentru a fi o persoană inteligentă emoţional.

Dar HEI! e nevoie de un pic de educaţie. E nevoie să nu mai fii un animal care mănâncă oricând îi este poftă, care scoate banu la orice rahat strălucitor din vitrină şi e nevoie de exerciţiu al puterii de autocotrol. Exerciţiu zilnic. E de muncă frăţică! Şi când e de muncă suntem indignaţi. Da scurtătura unde-i? Scurtătura spre suferinţa ta? E chiar lângă tine. În capul tău. E mai uşor să te plângi decât să te educi. Plânge-te în continuare şi fă paşi rapizi spre INSUCCES.

Să nu îmi spui că nu ai destulă motivaţie pentru că mă minţi.

Te asigur că ai motivaţie să ajungă pentru tine, familia ta şi toţi verişorii tăi.

Doar că poate nu eşti motivat să ai rezultate, să faci progrese, să îţi dezvolţi abilităţi, să te iei la trântă cu greutăţile vieţii.

NUUUUU.

Eşti o persoană motivată să STEA. Să stea mult, ore întregi, fără să facă nimic. Poate pe Facebook, poate la filme şi seriale. La frecat menta în general. Este motivaţia ta numărul unu şi nimic nu îţi poate distruge această motivaţie ce arde în sufletul tău ca un foc de pădure.

Dacă eşti o persoană motivată să mănânce chestii bune la gust (mniam mniam) nu veni să îmi spui că nu ai motivaţie să faci sport.

TE CRED. Nu trebuie să îmi spui. Mi-e destul să te văd cum mănânci şi îmi dau seama că eşti o persoană super motivată să bagi în tine.

La fel cu orice domeniu. Problema ta nu e lipsa de motivaţie de a face ce e bine, ci motivaţia de a face lucrurile greşite.

Să nu îmi spui că nu ai personalitate pentru că mă minţi.

Personalitatea se formează din genele cu care te-ai născut de la mami şi tati, din mediul în care creşti şi din educaţia ta.

Aşadar Personalitatea ta = genele tale (nu se pot schimba) + mediul în care te dezvolţi (nu se poate schimba în copilărie, dar se poate schimba apoi oricând) şi educaţia ta (cel mai important factor, cel mai la îndemână şi cel mai puţin folosit) .

E uşor să dai vina pe mama şi pe tata că te-ai născut cu nasu mare ca Pinochio şi minţi la fel de mult ca el, că doar ai moştenit genele lor. E uşor să spui “m-am născut într-o societate/ unde totul este destrămat. Da să pui mâna pe o carte de dezvoltare personală cât de greu poate fi?

Când îi vezi pe unii cum se lamentează de părinţi şi familie, de mediu şi anturaj zici că se află în Somalia. Nu ai net? Net-ul este cel mai bun prieten al tău.

Hai să căutăm pe google: Cum să nu mai mint.

Rezultat: De ce mint copiii. Copiii cresc prin stadii progresive ale dezvoltării morale. Un copil de 2 ani poate să nu înţeleagă conceptul de adevăr vs. minciună.

Aaa, acum înţeleg. Poate nu ai depăşit vârsta de doi ani. Atunci te rog să mă scuzi.

Să nu îmi spui că nu ai iubire şi că asta te necăjeşte atât de tare încât nu mai poţi face nimic altceva.

Iubirea doar se OFERĂ. Nu se cere. Ai atâta iubire cât poţi să găseşti în sufletul tău şi dacă nu găseşti, înseamnă că ai rezervoarele goale sau nici măcar nu ştii că iubirea se ţine în rezervoare. Acum ştii. Iar dacă nu simţi iubirea înseamnă că rezervorul gol trebuie umplut. Dar asta e responsabilitatea TA şi a nimănui altcuiva.

Vrei să simţi iubirea? Fă acele lucruri care te fac fericit.

Să ceri iubire de la alţii e ca şi când preferi să cerșești bani în loc să munceşti pentru ei. Este clar că poţi să primeşti iubire de la cei din jur dar numai dacă ei ţi-o dau de bunăvoie fără să le-o ceri.

Ce ai nevoie de la alţii nu se cheamă iubire ci doar hrană pentru ego-ul tău (adică animalul din tine)

În acest articol am explicat că atunci când trăieşti în starea ta inferioară, eşti o persoană disperată după validare, atenţie, te apucă crizele de gelozie că nu eşti animalul de casă preferat al partenerului şi tot felul de chestii care îţi provoacă suferinţă.

Când ai rezervoarele pline de iubire, atunci poţi să funcţionezi în starea ta superioară.

Dacă nu simţi iubirea, caută în tine şi nu mai te plânge de lipsa ei.

Plângi de sărăcie şi tu ai un seif plin de bani în casă. Nu doar plin de bani dar oricât ai lua nu se mai termină.

Să nu îmi spui că nu ai vocaţie pentru că mă minţi.

Lucrurile sunt extrem de simple. La ce eşti bun? Cum poţi face viaţa altora mai bună prin ce eşti tu bun?

E ca şi în iubire. În loc să te plângi toată ziua de condiţii economice, de foame, de sete sau de abonamentul mare la telefon, începe să dai din puţinul tău celor din jur.

“Buzunarele goale nu au tras niciodată pe nimeni înapoi. Numai capetele şi inimile goale o pot face.” Norman Vincent Peale

Te avertizez!

Începe să faci ceva pentru cei din jur. Începe să ajuţi, începe să serveşti, începe să aduci valoare pentru oamenii din jur.

Dacă nu faci asta, rămâi de căruţă, îţi garantez. Sărac, nefericit şi urlând cât de nedreaptă e viaţa.

Singura ta salvare e ca oricât de puţin ai, să împarţi cu semenii tăi. Nu ai nicio scuză sau argument să nu o faci.

Nu arunca gunoiul pe jos, împarte din mâncarea ta şi fii de folos celor din jur cu ceva. Nu îi parazita pe cei din jur, nu fi pitzi cu pretenţii şi nu te crede mai bun ca oricare om din jurul tău.

Suntem toţi colegi de suferinţă pe planeta asta, cum zice Schopenhauer.

Să nu îmi spui că sănătatea te opreşte pentru că mă minţi.

Nick Vujicic nu are nici mâini şi nici picioare şi a realizat mai multe până acum decât majoritatea oamenilor într-o viaţă.

http://www.lifewithoutlimbs.org/

Oameni orbi pictează şi cântă la pian, oameni cu handicapuri serioase îşi trăiesc viaţa cu demnitate şi tu vrei să îmi spui că îţi lipseşte sănătatea?

În primul rând, orice boală are o cauză spirituală, apoi psihologică şi abia apoi mesajul pe care nu ai ştiut să îl descifrezi urlă cât poate el de tare şi se manifestă în corpul fizic.

Te îmbolnăveşti din aceeaşi cauză din care nu ai iubire, bani şi orice altceva. Le tot cauţi în afara ta în loc să te uiţi înăuntrul tău.

“Cine se uită în afară, visează. Cine se uită înăuntru, se trezeşte.” C. G Jung

Dacă te plângi de lipsa de prieteni, pile şi viaţă socială, mă minţi.

Sărăcia, ura, batjocura semenilor tăi, astea crezi că sunt întâmplătoare? Atragi în jurul tău oameni ca tine care îţi sunt oglinzi şi îţi arată ceea ce nu ştii încă despre tine. Dacă eşti bătaia de joc a semenilor tăi e pentru că ai ales să trăieşti între alte animale.

Orice animal îşi trăieşte suferinţa cu demnitate chiar şi în faţa morţii.

Gândeşte-te că niciun animal rănit, bătut de soartă nu se plânge, probabil pentru că nu are unde şi cui.

În natură, leul mănâncă antilopa, iar hienele mănâncă puii de lei dacă sunt prinşi descoperiţi.

În societate, dacă nu eşti dispus să lupţi pentru respect, nu îl vei primi cadou de la nimeni.

Luptă sau mori.

Dacă ierbivorele din filmul ăsta alungă leii şi crocodilii, şi tu ai o şansă: http://www.youtube.com/watch?v=LU8DDYz68kM

Dacă te plângi că banii te opresc, iarăşi mă minţi.

Nu este natural şi normal să ai bani fără să faci paşii necesari pentru ei.

De unde vrei bani? Îi meriţi? Toţi oamenii cheltuie ENORM în fiecare zi. Inclusiv tu.

Cheltuim pe toate prostiile.

Ştii de ce nu ai bani şi de ce măcar o parte infimă din toţi banii cheltuiţi pe planeta asta nu ajung şi la tine?

Pentru că nu faci nimic pentru a-i avea. Oamenii care fac bani sunt aceia care oferă valoare celor din jur şi oamenii îi plătesc cu plăcere.

Apoi, suma de bani pe care o faci este direct proporţională cu nivelul tău de dezvoltare personală.

Scuză-mă dacă îţi spun că ai exact ceea ce meriţi.

Ştiu cum e. Am umblat în papucii omului sărac ce caută scuze şi se victimiza pentru multă vreme. Şi cât timp doar m-am plâns, nu a avut nimeni milă pentru mine şi nici nu am primit cadouri.

Când am scăpat de prejudecăţi şi am început să dau tot ce am eu mai bun pentru semenii mei, să muncesc în adevăratul sens al cuvântului, să accept să fiu plătit doar pentru rezultate şi nu pentru timpul petrecut la calculator, atunci au început să vină banii.

Chiar acum, sute de mii de oameni din întreaga lume, oameni ce au rămas fără job din cauza crizei, îşi pun pe picioare afacerile lucrând de acasă. Din pasiune, pentru a oferi valoare semenilor care îi plătesc pentru asta.

Pe tine ce te opreşte? Alege-ţi din lista de mai sus și plânge-te. Dar nu vei avea mai mulţi bani mâine. Mă crezi?

Aşadar, crezi că ai putea să nu mai minţi?

Ai putea să te uiţi la tine cu toată sinceritatea şi să începi să treci la acţiuni care să te ducă la rezultate în loc să dai din gură şi să te plângi?

Ai putea să ceri sfaturi doar după ce ai încercat ceva şi nu înainte de a începe?

Ştiu că poţi. Alţii în situaţii mult mai grele ca tine au reuşit.

Iar dacă nu vei avea ce îţi doreşti acum, nu te mai plânge. Ai avut şansa ta şi nu ai vrut-o.

Pentru că îţi place doar să stai.

E fain să stai.

Şi mie mi-ar plăcea doar să stau dar e ceva ce nu mă lasă...

O educaţie completă despre ritmul firesc al evoluţiei, despre domeniile cărora trebuie să le acorzi atenţie de-a lungul întregii vieţi, găseşti în cărţile mele, aici: http://personalitatealfa.com/carti/

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

Distribuie acest articol pe reteaua ta preferata de socializare
articole similare
De ce m-ai făcut dacă n-ai bani?

  Pe la 15 ani asta o întrebam pe…

Citeste articolul
O prietenie de 14 ani și o competiție

  Sunt în competiție cu Zărnescu. De 14 ani.…

Citeste articolul
COMENTARII
Intră în discuție. Lasă mesajul tău mai rapid cu contul de social media.

Termeni și condiții