articol
Cum să te vindeci pentru totdeauna de părerile celor din jur

Cum m-am vindecat de teama de ceea ce spun cei din jur

Când eram anul 5 la Politehnică, în semestrul 1, deja mergeam în anul 1 la facultatea de psihologie fără să spun nimănui din familia mea.

Presiunea era prea mare şi în exterior şi în interior.

În exterior, erau toate aşteptările a 3 generaţii de la bunici şi până la mine, care cumva doreau un inginer în familie, pentru că niciunul din bărbaţii din familie nu a fost inginer.

Unul a fost muzician foarte talentat, altul alcoolic cel puţin la fel de talentat.

Eu eram alesul. The one. Cel care avea onoarea să rezolve visurile nerealizate ale înaintaşilor săi. Pera inginerul.

Pe de altă parte, în sufletul meu, ani şi ani de zile a crescut îndoiala că nu ingineria este pentru mine şi descoperind psihologia, am fost contaminat pentru totdeauna de curiozitatea şi fascinaţia unui tărâm prea puţin explorat: mintea şi inima omului.

Aşadar, mi-a fost mai uşor să mint pe toată lumea că totul e în regulă şi să încep în paralel facultatea de psihologie decât să depun efort să duc o muncă de lămurire care ar fi început ”da, dar măcar termină Politehnica”.

Nu doream să termin Politehnica. Ce am vrut eu a fost ca după 5 ani petrecuţi acolo, să nu mai pun piciorul niciodată în clădirea respectivă. Ceea ce s-a şi întâmplat.

Oricât de mult te-ai dus pe un drum greşit, întoarce-te. În orice aspect al vieţii.

Evident, fiind anul 5, aveam lucrarea de licenţă şi absolvirea.

În timpul verii a trebuit să îmi pun în valoare toate calităţile de actor de Hollywood ca să mimez absolvirea.

Inclusiv am fost la o masă dată în cinstea absolvirii la care au participat bunicii şi neamurile care mă felicitau că au un inginer în familie.

Îmi vine să râd dar mă trece şi un fior rece când mă gândesc că a fost nevoie să port un război de gherilă cu propria mea familie şi să mă strecor prin tuneluri ca în Vietnam doar ca să învăţ ce vreau eu şi nu ce vor ei, să îmi croiesc propriul drum şi nu cel trasat de ei.

Cum aş fi putut să îi dezamăgesc pe bunicii care credeau atât de mult în mine, pe mama care se sacrifică de atâţia ani, pe tatăl care vedea în mine singurul lucru bun pe care l-a făcut în viaţa asta?

În acelaşi timp, mi-am asumat riscul de a-i dezamăgi pentru că riscul de a mă trăda pe mine nu mai era o variantă.

Şi a venit imediat dovada că am luat cea mai bună decizie.

În mintea tuturor, eu absolvisem 5 ani de Politehnică şi nu eram foarte departe de adevăr. Timpul mi l-am făcut aproape pe tot, pedeapsa era aproape ispăşită.

Am evadat ca şi puşcăriaşii ce mai au 2 luni de pedeapsă din 10 ani şi te întrebi cum de sunt atât de cretini să evadeze chiar la sfârşit când puteau să mai aibă un pic de răbdare.

Ştii ce am primit pentru munca de 5 ani pe care am făcut-o de dragul familiei? O strângere de mână, o îmbrăţişare şi o bătaie camaraderească pe spate.

Nu că aş fi avut vreo aşteptare pentru că material ai mei nu şi-ar fi permis să îmi cumpere nimic.

Dar în inima mea şi a lor, mă aşteptam să simt ceva mai special. Să văd artificii, să văd că se schimbă totul în bine, că viaţa devine roz. Că bunicii mei întineresc cu 30 de ani, că maică-mea se recăsătoreşte cu un milionar sau că tata se lasă de băut şi devine tatăl pe care nu l-am avut când aveam nevoie.

Şocant!

A doua zi, totul era ca înainte.

Aceleaşi probleme, aceleaşi obiceiuri, aceeaşi oameni cu aceleaşi convingeri.

Faptul că eu am absolvit Politehnica în imaginaţia alor mei, nu a avut niciun impact asupra lor, şi nici asupra mea.

Mai mult, în continuare, aveau alte aşteptări.

Să mă angajez, să am grijă de ei la bătrâneţe, să mă căsătoresc, să le ofer nepoţi şi strănepoţi.

Şi atunci am avut revelaţia.

Ăştia or să mă omoare şi apoi îmi vor spune că sunt adult şi că dacă doream cu adevărat puteam să îmi iau singur deciziile.

Vor continua să îmi spună ce să fac conform propriilor lor limitări şi experienţe de viaţă, limitate şi ele, apoi vor avea pretenţia să fiu fericit şi să îi servesc. Să îi ajut, să îi salvez. Eram singurul copil şi singurul nepot.

Când bunicii cad la pat, cine are grijă de ei? Când pensia e mică, cine va veni cu o mână de ajutor?

Nepoţelul, evident.

Tata e alcoolic. Nu are venituri şi eu îi duc câte o plasă cu mâncare odată pe săptămână. Vrea şi nişte bani. De ţigări şi de băut. Cine are grijă de tata că el nu e capabil?

Singurul fiu, evident, că are 22 de ani deja, e mare, e inginer şi va avea un job.

Mama care duce singură în cârcă întreţinerea ei şi a fiului, de ea cine are grijă? Că până la urmă ar merita cea mai multă grijă pentru că ea a dus greul cel mai mare în întreținerea şi creşterea mea.

Păi tot fiul, că e singurul de pe lume căruia i-ar putea păsa.

Şi toate grijile astea, făcute din poziţia unui tânăr care a fost dus pe un drum greşit, care nu avea viitor.

În acel moment, orice regret legat de deciziile legate de viaţa mea, a încetat.

Ăştia ai mei, cu iubirea lor, or să mă omoare. Va trebui să am grijă de ei din poziţia unui om care nu e în stare să aibă grijă de el.

Şi probabil că îşi vor imagina că şi-au făcut datoria şi cu multă iubire m-au ghidat spre o viaţă împlinită şi de succes iar eu eram aproape să mă arunc sub tren.

Când am văzut care este răsplata pentru că asculţi de alţii, fie că sfaturile lor vin din iubire, obligaţie sau orice altă formă, am reuşit să elimin pentru totdeauna orice regret sau sentiment de vinovăţie.

A fost o eliberare.

De comentat, toată viaţa bunicii, părinţii, neamurile, familia, vor comenta.

Întrebarea validă şi care contează pentru tine este din ce poziţie întâmpini comentariile?

Om împlinit care are tot ce îşi doreşte sau om frustrat şi nefericit, agresiv și plin de ură.

Există câteva motive pentru care oamenii te călăresc cu sfaturi şi păreri, ducându-te pe un drum greşit.

Proiecţia

Cei apropiaţi, proiectează pe noi propriile dorinţe, visuri şi frici. Dacă vreunul se simte nesigur financiar, îţi va propovădui ţie importanța siguranţei financiare. Dacă relaţia lui de iubire este varză, îţi va propovădui importanța unei relaţii de iubire sănătoase.

Când cineva îţi spune sfaturi, ce e bine şi ce e rău, ţine minte că el îşi ţine lui însuşi un discurs despre ce ar vrea să creadă că ar fi bine să facă el pentru viaţa lui.

Nu îl băga în seamă şi nu pune botul. Discursurile lor bine intenționate nu sunt pentru tine ci sunt un monolog motivaţional pe care şi-l tot repetă.

Când îţi spune cineva ce să faci, spune-i simplu: ”Fă tu!”. Apoi ia un popcorn şi ascultă-i justificările pentru care el nu face ceea ce îţi spune ţie să faci.

Egoismul

Un egoism conştient sau inconștient prin care cineva îşi dă seama că are nevoie de ceva de la tine.

Bătrânii îşi fac griji despre ce se va întâmpla cu ei când nu mai pot să aibă grijă de ei. De aceea, îţi vor propovădui siguranţa în locul aventurii, de cele mai multe ori. Să stai acasă, să ai familia ta, să prinzi rădăcini, ca să aibă cineva grijă şi de ei.

Părinţii te trimit la şcoală şi se preocupă de viitorul tău pentru că se gândesc că într-o zi te duci şi tu la casa ta şi îşi recuperează şi ei viaţa irosită cu creşterea unui puţoi nerecunoscător.

Partenerii de cuplu îţi ţin discursuri despre respect şi sinceritate, pentru că vor să te controleze şi nu pentru că ar intenţiona ei să te respecte şi să fie sinceri, atunci când zarurile sunt aruncate sau apar oportunităţi mai avantajoase.

Evident, nu toţi şi nu tot timpul egoismul primează, însă fă-ţi un serviciu şi gândeşte-te când ţi se ţin discursuri care este interesul celui care este preocupat de motivarea ta pentru a face anumite lucruri. S-ar putea să faci descoperiri surprinzătoare.

Judecata

Judecăm pentru că ne e mai uşor să vedem paiul din ochiul altuia decât bârna din ochiul nostru. Ne declinăm responsabilitatea rezultatelor din propria noastră viaţă privind la ograda vecinului şi dându-ne cu părerea.

Ca şi când eşti în tribune şi te uiţi la jucătorii de pe teren şi urli la ei despre cum ar fi bine să facă, însă tu habar nu ai ce înseamnă să fii în teren.

În viaţă, ori te ridici prin propriile merite, ori încerci să îi dobori pe cei din jur pentru ca poziţia ta să rămână superioară.

Oamenii care nu se iubesc pe ei vor veni să te judece şi să îţi spună cât de mult greşeşti, ce prost eşti şi că ai face bine să revii cu picioarele pe pământ.

Teama cea mai mare a acestor oameni este că vei reuşi şi astfel, le vei arăta adevăratul loc pe care îl merită.

Plictiseală

Oamenii cu o educaţie precară se plictisesc mai uşor. Şi atunci printre altele, vorbesc despre alţi oameni la o sămânţă la colţul blocului.

Ar fi o mare greşeală să pleci urechea la vorbele unor oameni care scot nişte sunete lipsite de orice justificare sau argument.

Anturajul este esenţial. Eşti media celor cu care te înconjori. De aceea, actorii de la Hollywood stau cu actorii de la Hollywood, studenţii cu studenţii şi boschetarii cu boschetarii.

Cine se aseamănă se adună. Cu cine te înconjori şi cine sunt aceia care vorbesc despre tine şi îţi spun ce şi cum e mai bine? Ce rezultate au?

Nu ai un anturaj de calitate? Nici o problemă, înconjoară-te cu cărţi, documentare şi educaţie. Vei avea cel mai şmecher anturaj posibil de la care chiar ai ce să înveţi.

Mulţi oameni sunt lipsiți de empatie şi compasiune şi nu ştiu cum e în papucii noştri

Multor oameni le merge gura aiurea pentru că nu ştiu cum e în realitatea noastră, nu ştiu provocările şi obstacolele noastre, lupta ce o dăm şi munca interioară şi exterioară la care suntem înhămaţi.

Oamenii privesc doar suprafaţa şi apoi dau din gură pentru că aşa stă în firea oamenilor needucaţi să privească în profunzime.

Am fi fraieri să ne lăsăm la mila influenţelor unor oameni incapabili de a vedea punctul nostru de vedere. Lasă-i să vorbească, tu fă-ţi treaba. Într-o zi se vor uita la tine şi îşi vor lua notiţe.

Unii oamenii sunt pur şi simplu distructivi şi autodistructivi. Dacă vor să îşi facă rău, să îşi facă lor. Tu protejează-te şi păstrează o distanţă sănătoasă.

Când eram student, am avut o revelaţie.

După ce dau din gură şi emit sfaturi şi păreri, toţi oamenii pleacă acasă la problemele lor. Nimănui nu-i pasă de tine mai mult decât de propriile nevoi şi dorinţe.

Cea mai mare greşeală ar fi să iei personal ceea ce spun cei din jur despre şi pentru tine.

La sfârşitul zilei, fiecare om merge acasă şi uită de tine pentru că are propriile probleme. Aşadar, preocuparea ta să nu fie mulţumirea celor din jur, ci fericirea şi împlinirea ta personală.

De ce suntem disperaţi după părerea celor din jur şi de ce contează atât de mult?

Slăbiciunea noastră iniţială este că avem nevoie de acceptare şi iubire, avem nevoie de apartenență.

Pentru a satisface această nevoie, purtăm hainele, freza şi tatuajele potrivite pentru ca grupul să ne accepte.

Totuşi, aceasta este doar o etapă în evoluţia noastră.

În momentul în care începi dezvoltarea personală şi educaţia ta, munca interioară de valorificare a potenţialului, începi să faci trecerea spre a deveni o personalitate alfa, o individualitate.

Dacă până acum doreai să fii ca toţi ceilalţi, acum doreşti să fii diferit de toţi ceilalţi.

A scăpa de autorităţi imaginate este un pas esenţial spre devenirea unei personalităţi alfa.

Un citat amuzant pe facebook zilele trecute spunea că ”dacă te comporţi suficient de mult timp precum o oaie, sigur vin lupii”.

Un aliat de nădejde în lupta pentru redobândirea puterii noastre interioare este Ursula Sandner.

În cuvintele ei:

”Ţi se tot spune de mic că trebuie să faci compromisuri, să laşi de la tine, să îi pui pe ceilalţi mai presus, iar astfel vei fi fericit, vei fi privit cu ochi buni şi vei câştiga doar simpatia şi iubirea celor din jur.

Ai făcut toate aceste lucruri şi cu ce rezultat?

Cei în favoarea cărora ai lăsat de la tine şi ai făcut compromisuri, par să te respecte cel mai puţin, i-ai învăţat că pot să se folosească de tine şi ca atare o şi fac, te desconsideră, iar de afecţiune sau de iubire nici să nu mai vorbim, nu-i aşa?

Le cerem altora să renunţe la propria lor personalitate ca să ne fie nouă mai uşor şi din egoismul nostru propriu - ne dorim ca ceilalţi să trăiască pentru noi şi nevoile noastre. Însă îi respectăm cu adevărat pe cei care fac compromisuri pentru noi? Nu, deoarece îi vedem ca fiind slabi, fără personalitate proprie şi ca atare, nu trebuie să facem nimic special ca să le intrăm în grații.

Noi oamenii îi respectăm pe cei care sunt puternici, pe cei pentru a căror afecţiune trebuie să luptăm, pe cei care îşi trasează limite clare şi ecologice de interacţiune cu cei din jur. Aşa suntem noi oamenii construiţi.

Deci, dacă compromisurile nu te-au făcut fericit, de ce ai mai continua să renunţi la tine şi să le faci?

Trăieşte în acord cu tine însuţi, iar astfel vei fi şi respectat şi iubit de cei care merită să facă parte din viaţa ta.”

Dacă nu faci din dezvoltarea personală un stil de viaţă, nu ai şanse să reuşeşti.

Să implementezi doar câte o tehnică din când în când e frecţie la picior de lemn.

În cartea Personalitate Alfa - Descoperă comoara ascunsă din tine am dezvoltat pe larg această problemă precum și altele.

Exerciţiu şi întrebări

Există lucruri pe care le faci doar pentru a-i mulţumi pe alţii şi care îţi consumă energie şi timp?

Dacă da, ce se va întâmpla dacă nu schimbi nimic? Unde vei ajunge? Ce roade vei culege?

A existat vreun moment când te-ai revoltat împotriva celor care doreau să faci ce vor ei? Cum te-ai simţit? Care au fost rezultatele şi consecinţele?

Aştept răspunsurile tale şi spor la treabă.

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

Distribuie acest articol pe reteaua ta preferata de socializare
Profită de resursele de dezvoltare personală
pe care le-am pregătit timp de 10 ani!
imagine-news
Descoperă-ți șansele actuale la o relație fericită

Săptămâna asta, în articolul precedent, ai făcut cunoştinţă cu…

Citeste articolul
Minoritari și fericiti - o radiografie a relațiilor de lungă durată
Citeste articolul
206 DE COMENTARII
Intră în discuție. Lasă mesajul tău mai rapid cu contul de social media.

Comments

  1. Spuneai odata ca cei care arata cu un deget spre tine arata cu 3 spre ei. Exista si sfaturi pertinente si mentori/oameni care vor sa te ajute neconditionat sau toti au asteptari ?

    1. Salut! Nu cred ca exista om care sa nu aiba asteptari, la fel ca si intr-o relatie, ai asteptari de la partenerul/partenera de viata.Asa e peste tot, nu te ajuta nimeni fara sa astepte ceva in schimb.

      1. Te contrazic Adrian! Eu sunt de părere că ajutorul fără așteptări e singurul ajutor adevărat. Și am și argumente, să luăm exemplul tău cu partenerul/partenera de viață:

        Exemplul 1: Îmi iubesc partenera de viață și am așteptări de la ea. Dacă eu o ajut cu ceva și ea nu mă ajută, încep să îi spun: “Eu te-am atunci cu chestia aia, tu de ce nu mă ajuți?”. Sau mai rău, îmi notez în creieraș toate dățile când eu am făcut ceva pentru ea și ea nu. Le țin în mine, se strâng multe și la o cină romantică ii le arunc toate în față. În exemplul ăsta nu cumva mă iubesc pe mine? Nu cumva iubesc lucurile pe care le face pentru mine? Nu cumva iubesc NEVOIA de a avea o parteneră de viață?

        Exemplul 2: Îmi iubesc necondiționat partenera. Fără să am așteptări de la ea, doar pentru caracterul și pentru tot ceea ce este ea ca persoană. Nu pentru că mă face să mă simt într-un anume fel. Nu pentru că am nevoie de cineva să îmi facă de mâncare. Nimic care să aibă legătură cu mine. În exemplul ăsta nu cumva o iubesc cu adevărat?

  2. A existat un moment de revolta impotriva celor din jur cand am constatat ca din pricina generozitatii mele, mi se cere tot mai mult iar cand am schimbat,,fila” am realizat ca trebuie sa ma ajut singura sau ca nu sunt inteleasa.Ma regasesc in articolul tau.

  3. Da,nu se va intampla nimic,voi pierde timpulsi energia alocata si deci nu voi primi nimc in schimb.Da ,a fost si aunt momente in care refuz sa fac ce spun altii pentru ca pur si simplu nu avem chef sau avem ceva mai bun de facut,nu am simtit nimic special dar ,da a fost.mai bine decat sa fac ce vor altii

  4. Buna,Pera!Ma regasesc in articolul tau in totalitate.A existat un moment in care am schimbat foaia cu familia mea.Dintr-o persoana care lasa de la ea sa fie liniste si pace,intelegere(asa imi spuneam la vremea respectiva in sinea mea),am pus piciorul in prag si am reactionat total opus fata de cum erau obisnuiti.Reactia:stupoare generala in familie:”Ce se intampla cu tine?”,”Nu te mai recunosc!”,”Te-ai schimbat!”.Am continuat pe linia respectiva si intr-adevar membrii familiei au inceput sa ma priveasca cu alti ochi,dar mai ales sa accepte noua mea personalitate.M-am simtit mandra de mine si am stiut ca sunt pe drumul cel bun.Am inteles ca daca nu ma ajut singura nu o sa ma ajute nimeni si ca trebuie sa-mi continui calea aleasa.Iti multumesc pentru articolele extraordinare si-ti urez la cat mai multe!O duminica frumoasa sa ai!

  5. Buna, Pera! Referitor la primul aspect, eu pot spune ca sunt lucruri care vreau sa le dac pentru altii, dar poate fi vorba si de un egoism usor in cazul meu, fiindca atunci cand am facut ceva care sa bucure o persoană draga, si eu am parte de o multumire sufleteasca care inseamna f. Mult pentru mine…ma simt eu minunat si impacata ca am facut ceva frumos pentru cei la care tin.
    Cu referire la al 2 – lea aspect, da, eu am procedat impotriva celor asteptate de parintii mei, fiindca m-am casatorit fara voia lor, cu alt tip de barbat decat isi doreau…concesinte: dupa aproape 7 ani de casatorie pot spune ca imi iubesc si mai mult sotul decat la inceput (ceva normal, nu?)si nu regret asta desi parintii mei nu au venit nici la nunta mea (eu fiind si singurul copil)…Desi in casnicie nu a fost totul roz, pot spune per total ca sunt multumita de alegerea facuta, contrar asteptarilor celor dragi.

  6. Da, parintii mei tot timpul imi spun ca vor sa devin politista…eu nu imi doresc asta,am alte visuri, alte perspective asupra vietii, le.am explicat ca nu asta este ceea ce eu imi doresc, nu mi.au dat impresia ca au inteles acest lucru, dar nu.mi mai spun atat de des ce vor ei sa fiu eu…de multe ori, cand ii spun tatalui meu ca eu nu.mi doresc ce isi doreste el, se enerveaza foarte tare si are impresia ca tot ce fac, fac impotriva lui..

    1. Am ajuns la concluzia ca 90% din parinti reactioneaza la fel :)) In privinta meseriei, ai mei nu mi-au spus mare lucru (poate si pentru ca eram f razvratita cand eram adolescenta), insa in alte privinte (schimbarea carierei, casatorie, copii, mutari in alte orase) s-au opus, prima propozitie fiind “NU, cum sa faci asa ceva?” Desi m-a deranjat, i-am lasat sa spuna ce voiau ei. Ieri, dupa 8 ani in care eu am facut cum am vrut si ei se revoltau, mi-au spus ca si-au dat seama ca ei nu ma mai cunosc si ca eu m-am schimbat foarte mult, iar motivul pentru care se ingrijorau era pentru ca ei interpretau tot ceea ce le povesteam prin prisma fetei “neajutorate” de 19 de ani pe care o stiau cand am plecat la facultate. M-am simtit eliberata! 🙂 So, never give up on your dreams! Vor ajunge si ei alaturi de tine 🙂

  7. Exista lucruri pe care le fac pentru altii, care imi consuma timp si energie, dar o fac pentru ca pot, pentru ca stiu ca cei pentru care o fac merita si fac tot posibilul sa reuseasa in drumul lor…sunt persoane cu initiativa care stiu ce isi doresc, doar ca uneori intampina anumite blocaje si au nevoie de indrumare…

  8. A trecut deja un an de cand “m-am revoltat” si m-am pus pe mine pe primul plan. Si ma simt atat de bine. Rezultatele nu au intarziat sa apara. Ma simt impacata cu mine, cu varsta mea, cu trupul meu. Atunci cand iti dai seama ca esti singura persoana care te poate ajuta, totul devine clar si usor…

  9. M-am vindecat la 33 de ani cand am trecut prin fenomenul de ‘phoenixare’. Pana atunci nu vroiam sa supar pe nimeni, eram ft. atenta si saritoare la nevoile celor din jur, ma puneam pe ultimul loc….era viata mea, numai ca eu nu prea eram in ea pentru mine. Am fost o proasta, ghidata dupa insistentele unora, si uite asa eram ca o frunza in vant dupa cum dorea fiecare. Rezultatul: dezastruos…m-am ratat ca la carte!
    Acum, de ceva timp am ales sa-mi urmez vocatia si surprinzator am deranjat pe multi, astfel ca am ramas aproape singura.
    Mi s-a spus ca m-am facut rea si am fost uitata ca am tot refuzat in ultimul timp sa mai ies cu ei.
    Nu sunt maritata si nici nu vreau sa ma marit in viata asta! Am ales intelept, am ales vocatia si imi dedic viata in directia asta: educatie pana in ultima zi a vietii mele, dezvoltare profesionala si personala!
    Imi mai doresc doar relatii de calitate cu oameni de calitate. Am nevoie doar de prieteni adevarati in viata mea, cei care sa ma accepte si sa ma sustina in alegerile mele.
    “No matter how hard the past, you can always begin again.”- Buddha
    Multumesc, Pera! Esti cel mai bun psiholog pe care l-am descoperit anul acesta!
    Per aspera ad astra!

  10. Hmmm… Sunt o fire independenta nu prea ma las ghidata de sfaturile altora, dar recunosc ca ma interesează cum ma vad cei din jur, insa nu pun botul la tot ce aud.
    Unele critici sunt bune, altii doar isi dau cu părerea in necunoștință de cauza.

  11. Salutare Pera . Momentan exista lucruri pe care le fac pentru a-i multumi pe altii , deoarece inca depind de cativa dintre acestia , 3 la numar . Sti cum a fost , pana sa iti descoperi vocatie :-! . Cu siguranta , ca nu o sa stau cu mainile in san , fara sa schimb ceva . Este doar o chestiune de timp . Si DA , a existat recent o discutie intre mine si Mama mea , legat de oameni pe care ii cunosc si cu ,care , consider , că , pot avea o relatie de amiciție . In momentul acela , am fost nervos si debusolat totodata . Pentru ca nu inteleg , cum sa incerci , să , impui cuiva , ce fel de prieteni (amici) să aiba , tinand cont , că este cineva apropiat ție? Intr-un mod atat de subtil ? Rezultatul a fost , ca ma aprobat , cu jumatate de gura , ce este drept si lasand loc de interpretări totodata . Cat despre consecinte , nu ma pot , pronunța , incă . Probabil , o sa le vad , la urmatoarea discuție , pe acest subiect . 🙂

  12. Salut, da exista lucruri pe care le facem pentru ceilalti pentru a-i multumi, lucruri care ne consuma timp, bani si fericire. Aceste lucruri pot sa difere de la stil vestimentar, la alegerea unei profesii, partener(a) de viata, etc.
    Daca nu schimbam nimic, oamenii se vor obisnui cu aceasta situatie, ne vor considera slabi, bunatatea in zilele de azi pare sa se asemene tot mai mult cu prostia.Vom fi vazuti fara personalitate proprie, niste marionete.
    Eu personal, in momentul in care am renuntat sa fac compromisuri, sa ma revolt impotriva celor ce voiau sa fiu intr-un anumit fel, sa fac lucrurile cum vor ei, am avut parte de succes. Daca facem lucurile bine, bazate pe un plan bun de actiune si actiuni corecte, si stim in sinea noastra ca este un lucru bun si corect ce facem, putem sa le aratam degetul mijlociu celor care comenteaza si sa ne ducem lucrul pana la capat.
    Multi mi-au spus chestii de genu: “Da, dar daca o sa fii asa o sa ramai singur/Nu e bine asa…fa si tu ca toti, daca toti fac asa de ce tu esti altfel/Trebuie sa fim socialbili, sa fim placuti de oameni…etc”. Mizerii de genu, care dupa parerea mea, au rolul de a limita potentialul celor care vor ceva maret, de ai trage inapoi in zona de comfort pe cei care incearca ceva bun pentru viata lor. 🙂

  13. Da! Daca nu schimb nimic cred ca asa o sa fie toată viața… Sa fie ceilalți multumiți iar eu… Au fost putine momente cand “am bătut cu pumnul in masa”, pe moment a fost OK dar simțeau cum se transmite ideea “lasă ca vede el” si după un timp ajungeam la fel. Cred ca vine timpul pentru o schimbare.

  14. Sunt lucruri pe care le faceam si inca mai fac pentru altii care imi consuma energia si timpul meu degeaba. De exemplu familia mea si rudele cred ca matematica este cel mai important lucru in viata,:).Majoritatea imi spuneau ca pot sa aleg ce vreau ca sa studiez in liceu dar imi aduceau 1000 de motive si argumente sa aleg profil de real si nu de uman.Asa ca desi nu imi placea matematica si imi placea geografia, istoria, imi placea sa citesc m-am inscris la un profil de real.
    Doar pentru ca am tinut cont de parerile celor din jur si nu de parerea mea.

  15. Asta e ceva ce trebuie stiut.
    Am citit o parte din cartile tale tocmai pentru ca sunt de acord cu acest concept.
    Am incercat sa-l “propovaduiesc”…dar te lovesti de atata limitare si frica de fapt, ca obosesti.
    Oamenii profund loviti exact de aceasta stare nu vor sa accepte decat inertia de a face tot la fel si chiar sa isi impinga copii spre ceea ce lor le-a facut cel mai mare rau.
    Io am obosit, nu mai explic nimic.
    Bine ca nu ai obosit si sper sa ai sansa sa luminezi cat mai multi obtuzi.

  16. cred ca ai un complex de inferioritate si incerci sa gasesti justificari judecandu-i pe ceilalti. in primul rand cred ca ai tai voiau sa te scoata cat mai repede din intretinere si sa nu te mai auda vaicarindu-te sau cerandu-le ceva din moment ce ei poate nu reuseau sa isi procure medicamentele sau bautura. apoi faptul ca ai abandonat la sfarsit nu este chiar adevarat pentru ca de fapt cred ca nu te-a mai dus memeaca de la un anumit punct incolo si restantele impreuna cu anturajul de doi lei te-au ajutat in timp sa devii un ratat cu proprie vointa. fiecare doreste sa auda despre sine lucruri bune dar mai greu ii e sa le faca. lucrurile neduse la capat te fac nefericit si o vei tine tot asa pana suma realizarilor ratate te vor duce la indiferenta si atunci vei deveni un invins total. iti doresc sa te trezesti sa sa dai sfaturi cand vei obtine performante.

    1. Zorila, nu imi propun nici sa te critic pe tine, nici sa ridic in slavi pe Pera. Ci sa examinezi fapte. Da, asa este, nu a terminat Politehnica, dar cand a apucat Psihologia a dus-o pana la capat si profeseaza asta cu pasiune. Tu, Zorila ai cu ce sa vii in intampinare? Eu m-am dus Politehnica pana la capat si profesez, ba chiar fac si didactica pentru ca in inginerie si didactica ma regasesc si o fac cu pasiune. Ratarea privine din faptul ca cineva face lucrurile fara pasiune si tragere de inima…

      Sa te vad cum poti combate aceste argumente!

  17. Buna Pera.Tin intai de toate sa-ti multumesc pt tot ce ne inveti si sa te felicit pt omul care esti azi.
    Vreau sa-ti raspund la prima intrebare pt k este cea in care ma regasesc.Sunt indragostita de un barbat insurat care este si seful meu pe deasupra…iar situatia asta astrage cu ea muuuuuulte lucruri pe care le accept pt ca am stiut de la inceput dar si faptul ca muncesc mai mult ca ceilalti pt ca vreau ca el sa fie multumit.Sunt constienta ca nu insemn nimic pt el si totusi nu pot sa ma indepartez.E un om puternic si cum spuneai…am senzatia ca lupt pt afectiunea lui…Nu exista lucru pe care sa si-l doreasca iar eu sa nu il ofer desi nu mi-l cere(sex munca cadouri…tot tot tot) iar cand vine vorba de apreciere….respect….nu primesc nimic…de afectiune nici nu se pune problema.Sunt foarte obosita si lipsita de energie dar totusi nu schimb nimic.Am incercat si imi este f greu fara putinul care mi-l da din cand in cand.De fapt nu imi da nimic….o face pt asi satisface nevoile lui…iar eu sunt constienta dar totusi sper ca ceva se va schimba candva….E trist….e trista viata mea langa el dar cred ca si fara el ar fi mai greu…Sunt in divort de un an si am un baietel de 3 ani care merita totul si totusi mama lui este vesnic absenta…nu fizic dar…..Citesc povestea lui Dorin si a Alinei…citesc tot ce-ti apartine…zic ca fac si dreg…prind putere si cand il vad in fata mea uit tot..

    1. ce ti se intampla este din cauza ca ai un respect de sine scazut. pe de alta parte, orice barbat isi doreste o sclava sexuala, asa ca nu schimba nimic, ramai asa cum esti, vei mai intalnii si altii care vor dori sa te foloseasca.

    2. Doamna Alina,in acest caz ar fi cel mai bine ca in primul moment liber pe care il aveti sa faceti plangere la Politie. Pentru ca sa creati o posibilitate de a va rezolva problema. Dar si mai bine era daca n-ati fi comis imoralitate sexuala. Acum ca s-a intamplat,unica solutie pe care o vad viabila sa va scoata din incurcatura e plangerea la Politie,cu numar de inregistrare.
      Mult succes,si s-auzim de bine!

    3. Alina, am fost si eu in situatia ta, acum vreo 10 ani. Eu-pentru ca familia m-a manipulat si indrumat din egoism pe un drum pe care nu l-am vrut, alegeam relatii dubioase si nu imi dadeamn seama ca sunt in defavoarea mea. Voiam sa fiu salvata. Sa ies din mizerie. Si iata asa am ajuns sa am si eu un iubit care mai era si seful meu. Timp de 3 ani acest om m-a “bagat in scenariul lui”-cum fac toate persoanele manipulatoare, si uite asa ma luptam eu sa fac sa dreg, sa multumesc, (ma chinuiam sa ii demonstrez ca sunt buna si desteapta ca el, sa ma afirm, sa avansez, sa ii arat ca pot, munceam enorm pe putini bani, alti angajati pe pile aveau salariu dublu etc, ma chinuiam sa arat bine, sa fiu ca el, il luasem drept model, el avea o viata de lux, iar eu voiam sa ii arat ca nu am interes financiar si ca muncesc si ma ridic la standardele lui) Ma folosea in ultimul hal, desi sustinea ca ma iubeste, ma discredita mereu, chiar tin minte ca atunci cand mi-am cumparat o masina din banutii mei a zis ca este o rabla, el conducand un Bentley. Intr-o buna zi, am aplicat pentru aceeasi pozitie la o firma concurenta care m-a angajat imediat pe un salariu dublu. Asa mi-am demonstrat ca pot, ca valorez, chiar valoram! am plecat fara regrete, incheind si relatia personala pe care o aveam cu seful meu. A reactionat urat. Desi sustinea ca ma iubeste, cand a vazut demisia, mi-a spus ca ceilalti m-au angajat doar ca sa ii faca lui rau. haha. Dupa cativa ani l-am vazut la TV, radeau si moderatorii ca fusese prins ca isi cumparase Bentley din banii statului. Deci, implicat intr-un mare scandal de coruptie, tot imperiul lui era cladit pe parvenienta, nepotisme si furt. Revenind la tine, asa cum spune si Zorila, ai un respect de sine scazut-iar el contribuie la asta. Momentan, accepti situatia, dar va veni vremea cand se umple paharul, o sa te maturizezi, o sa ai o revelatie si cu o mare usurinta vei sti ce sa faci, vei lua decizia corecta pentru tine, te vei simti eliberata. Concentreaza-te pe persoana ta! daca pe el il iubesti asa mult incat vrei sa il multumesti cu orice pret, de ce nu ai simti asta fata de tine mai degraba? de ce nu ti-ai consuma tu energia aia ca sa te multumesti si sa te iubesti pe tine? in tine vei gasi raspunsul si puterea! Poate tragi ceva concluzii din povestea mea. 🙂 Succes!

    4. Cel mai corect este sa iti asumi faptul ca e vorba de o sclavie sentimentala, emotionala. Nu e vorba de respect de sine scazut neaparat sau alte lucruri pe care Zorila le mentioneaza… cu valori clar definite si solide ai putea sa evadezi din aceasta sclavie, ca sa fim fericiti trebuie sa fim si fermi nu doar sensibili.

  18. Salut! DA, au existat lucruri pe care le-am tot facut pentru ai multumi pe altii (in special familie) si care mi-au consumat foarte mult timp si energie. Chiar inca imi mai consuma. Si m-am cam saturat sa le fac doar pentru a fi pe placul familiei, a prietenilor. Cu fiecare zi care trece vad ca nu duc nicaeri. Asa ca am inceput sa fiu mai rece, sa fac ce vreau eu fara sa ma intereseze parerile. Rezultatul a fost o izolare, o atitudine mai rece din parte acestora. Care cred ca e mai buna, doarece imi arata cu ce fel de oameni aveam de a face, si imi da posibilitatea sa ma cunosc mai bine pe mine, sa-mi pun in ordine prioritatile.

  19. Bună, Pera,
    De-a lungul anilor am tot făcut cam tot ceea ce mi-au recomandat părinții, de curând, însă mi-am luat viața în mâini am lăsat serviciul (siguranța) și lucrez la o afacere pornită pe cont propriu. Chiar dacă cei mai mulți mi-au recomandat să fiu „cu minte” nu mă voi opri aici, pentru că abia acum încep să trăiesc cu adevărat. Un articol foarte interesant și util.

  20. Da , de multe ori ma las pe mine pt partenerul meu desi eu mi.as dori sa ma uit la un film sau sa fac orice altceva doar pt a ma simti eu bine in pielea mea . Pai cred , cel mai probabil, ca voi ajunge unde sunt si acum , sa.mi fie” frica” ca daca eu nu ii arat iubire , nu il alint si nu petrec timp doar cu el cand el poate ( timp in care sa nu ne certam grav chiar daca pe mine ma deranjeaza unele lucruri, ca sa nu se departeze de mine ) . Deci cred ca voi trai mereu cu frica ca at cand e mai rau intre noi va pleca pur si simplu daca ii spun si arat tot ce ma doare , pt ca dupa parerea lui eu doar “il atac ” si fac din tantar armasar , desi cand ne e bine sunt cea mai minunata din lume pt el. Si da , au fost momente in care m.am revoltat in ciuda a ceea ce voia el am facut ce am simtit si m.am simtit libera dar consencintele au fost cearta si aceeasi departare pe care o simt din partea lui cand intre noi nu merge tocmai bine .

  21. Pana acum asa a fost am vrut sa fie bine pentru toata lumea, sa nu supar pe nimeni, am facut multe compromisuri……….dar nu mai vreau, am o varsta si abia acum am inteles ca trebuie sa pun nevoile mele inaintea nevoilor celorlalti, sa fiu eu insumi ceea ce imi da o stare de bine. Multumesc Pera.

  22. Cel mai adesea părinții erau cei care își proiectau viața lor neimplinita prin mine, considerând ca cel mai important lucru pe care eu îl aveam de făcut era să stau la dispoziția lor, fiind și singurul copil al lor… De-a lungul anilor s-au adunat, s-au adunat, până cand am simțit ca nu se mai poate, astfel ce dintr-o seara, mi-am făcut frumos bagajelul și m-am mutat de una singură dintr-o garsonieră. După ce am făcut pasul am simțit frică imensă, teamă ca nu ma voi descurca de una singură la doar 23 de ani, dar nu am dat înapoi… Am mers înainte, iar timpul mi-a arătat ca a fost cea mai bună alegere pe care am putut să o fac…mi-am învățat eu lecțiile mele, ei și le-au învățat pe ale lor…a fost greu la început, dar a meritat!!! 🙂

  23. Am trecut prin situatia asta de a face ce a spus altcineva, de care am fost santajata emotional.Am fost constienta de alegerea mea dar am acceptat pentru ca am vrut sa trec prin asta sa vad pana cand voi suporta.Si m-am lasat constient pacalita.De fapt am ajuns la concluzia dureroasa,, pentru ca doare in final, ca m-am pacalit singura, ca am pierdut timp energie si ca am iubit un om care chiar nu a meritat iubire.El era opusul de fapt..ceeia ce aveam eu nevoie ss devin.M-am ales cu lectia invatata chiar daca asta a insemnat sa joc rol de victima.Deci a meritat suferinta mea.Acum nu as mai accepta asta din partea nimanui.Un om trebuie sa stie sa puna bariere in fata celor care au intentia sa profite de anumite slabiciuni ale lor, O iubire conditionata iti face foarte mult rau.

  24. Ma regasesc in articolul tau. Au existat momente cand eu eram pe ultimul loc ,toata atentia acordand-o celor pe care vroiam sa-i ajut. Sigur ca atunci cand m-am revoltat au fost uimiti. M-am simtit bine si puternica. Multumesc Pera pentru tot ce faci.

  25. Eu ma simt tot timnpul trasa in relatii in care nu vreau sa fiu… De fiecare data se gaseste cate un cineva care ma ia cu japca, iar eu, fraiera, ma las. Daca ma gandesc bine, nu mi-am ales niciodata eu partenerul. De fiecare data m-a ales el pe mine; si se mai intampla ca si toti vor sa ma ia de nevasta. DE CE??. Cam naspa, nu? Sau cum zicea bunica-mea, care m-a crescut: “Datoria barbatilor e sa vina la tine. Datoria ta e sa ii filtrezi si sa-l alegi pe cel care iti place”. Vai… Imi vine sa-mi dau pumni in cap :))) Dar sa vezi cum imi bag picioarele, si imi fac viata asa cum vreau.

    Sincer, nu cred ca va ajuta pe nimeni comentariul meu. Va urez tuturor spor la munca de dezvoltare personala, si bafta la toti cand ne trezim pe ce planeta traim!

  26. 1. Uneori oamenii ma considera “mama ranitilor” si imi cer sa fac pentru ei in permanenta tot felul de lucruri care, la un moment dat, imi consuma energia si timpul. Sunt lucruri pe care le-ar putea face si singuri daca ar fi dispusi sa invete, insa e mai comod sa apeleze la cineva gata “invatat”.
    2. Daca nu schimb nimic, probabil cerintele lor vor fi tot mai dese si imi vor consuma toata energia.
    3. Da, a existat un moment cand mi-am confruntat parintii dupa absolvirea liceului. Voiau sa ma inscrie la o postliceala cu profil contabilitate. Mi-am scos niste economii de pe un CEC din ala comunist si am plecat la mare exact cat au tinut inscrierile 😀
    4. Nu mai conteaza ca tot pe-aproape de meseria aia am ajuns, dar a fost alegerea mea 🙂 Bineinteles ca m-am simtit minunat.

  27. A existat un moment la inceputul anului acesta cand m-am revoltat impotriva unui asa zis ” Cel mai bun prieten ” , care timp de 6 ani de zile a reusit sa ma izoleze de orice alt prieten , sa imi schimbe modul de gandire in unul in care ii priveam pe toti ceilalti , exceptandu-l pe el , cu ura si sa ma faca pe mine vinovat daca el avea un esec / daca nu il ajutam . De 6 luni de cand nu am mai vorbit cu el , parca mi s-au deschis alte orizonturi , iar eu , in sfarsit , ma simt liber .

  28. Da. Sunt lucruri pe care le fac doar pt ai multumii pe altii si care imi consuma energie si timp. Pe moment nu realizez ca pierd energie sau altceva dar cand trag linie si vad rezultatele constat ca am iesit pe minus in ceea ce priveste satisfactie si multumire. Daca voi continua sa fac asta probabil voi ajunge sa regret acele momente si activitati..nu stiu chiar nu m-am gandit unre o sa ajung asa. De cateva saptamani incerc sa nu mai fac asta si sa fac doar ceea ce ma face pe mine fericit dar e foarte complicat deoarece m-am obisnuit gresit….

  29. Bună, Pera! Iti urmăresc de mult timp postarile si in majoritatea imi regăsesc frământările. M-am revoltat impotriva mamei mele. Voia cu tot dinadinsul sa ajung “in câmpul muncii” la uzină, mecanic. Ca acolo e serviciu sigur, cu salariu fix. Vorbim de anii ’82. Ea voia de fapt sa scape de povara cheltuielilor cu mine. Başca faptul ca nu avea incredere in ceea ce eram in stare. Am mers la scoala profesionala, m-am angajat si…cam atât. Ma simteam ca intr-o cusca de unde nu mai aveam scăpare. M-am îmbolnăvit ff grav. Mama mea (Dumnezeu sa-i dea sănătate) nici nu m-a intrebat vreodata daca mai pot lua atatea medicamente, cum ma simt, daca boala regreseaza… Trebuie sa mentionez ca in aceasta perioada stăteam pe unde apucam, pe la cate o prietena, pe la cate un prieten. Nu voiam la casa părintească. Nu ma simteam bine acolo. Nu am simtit niciodata in acel loc dragostea părintească. Dupa aproape 6 luni m-am însănătoșit. Si am avut o revelatie cum ca nu-i locul meu acolo, in salopetele slinoase, in triunghiul muncă-somn-mâncare. Le-am spus si colegilor de munca mai in varsta ca eu o sa plec. Mistourile erau la ele acasa pe aceasta tema. Doar un tip mai evoluat, tin minte ca mi-a spus sa fac ce cred eu de cuviinta ca-i mai bine pentru mine si sa-i las pe ceilalti sa vorbeasca. M-am înscris la cel mai bun liceu din judet, la cursuri serale. Unde chiar m-am bucurat ca se făcea carte “ca la zi”. Am intrat apoi la facultate, am absolvit-o, m-am angajat intr-o institutie unde, dupa un timp, am ajuns sa am si functie de conducere. Culmea, cand i-am spus mamei mele unde m-am angajat, stiti care au fost cuvintele ei? “Era mai bine la uzina, de ce te bagi aici?” Pana la episodul cu îmbolnăvirea, viata mea as fi schimbat-o cu a unui caine. Dupa, am avut cea mai frumoasă viata pe care mi-o puteam imagina. Multumesc bunului Dumnezeu pentru asta si Sinelui divin care mi-a aratat încotro e drumul meu. Ce am scris mai sus nu-i ficțiune. Pera, iti doresc sănătate si succes in ceea ce faci!

    1. salut..sunt foarte curios, cred ca m-ar ajuta pe mine personal informatia..cand ai facut seralul, si mai departe, cand ai facut facultatea, cum te-ai întretinut? cum te descurcai cu banii, cu mancarea? lucrai in perioada cand mergeai la facultate?

      1. Si pe timpul studiilor am lucrat. In 2016 împlinesc 30 de ani vechime in munca. Nu stiu cand au trecut, dar au fost ani frumosi. Cu exceptia primilor 5-6, cum am mai spus…

  30. A fost un moment când m-am revoltat împotriva bunicilor și familiei mele.
    M-am simntit un pic nasol ca îi dezamăgesc pe ai mei, dar am avut numeroase avantaje după ce mi-am urmat propriul mod de gândire.
    Eu am o vorba: niciodată nu iau în considerare ce spune o persoana fără rezultate în viața (e sărac lipit și iti da sfaturi despre bani și afaceri), ci iau sfaturi și exemple doar de la persoanele care au și și puterea exemplului ( e bogat și îmi împărtășește din experiența lui).
    Și aplic asta pe orice alt plan al vietii mele, dacă gândești și acționezi precum un om cu rezultate, nu ar trebuii sa se întâmple la fel și cu tine? Ușor de spus greu de făcut, dar ce poate face un om poate face și altul.
    Nu-s egoist sau îi desconsider pe cei care dau sfaturi si viața lor e varza, sunt minunați sunt sigur, doar ca așa funcționez eu, învăț doar de la persoane care au rezultate în domeniul de care vorbesc, sfătuiesc.
    Pera știe mai bine ce vreau sa spun. El mă inspira zilnic !

  31. Da, Pera, ma regasesc in articolul tau si stiu cum este sa cheltui timp si energie pentru a face pe plac celor dragi, stiu cum e sa renunti la tine pentru a rezolva problemele lor…cunosc sentimentul de vinovatie, gustul amar pe care-l ai atunci cand, in incercarea de a face ceea ce-ti dicteaza sufletul esti nevoit sa “tai in carne vie” si sa fii privit ca cel mai rau om, o ciudatenie a naturii, un nebun care a luat-o razna dintr-o data. Descoperi cu durere ca in momentele acelea nimeni nu e langa tine, numeni nu are timp sa asculte argumentele tale, toti considera ca “ai probleme serioase”, “esti slab” pentru ca nu faci cum face toata lumea si asteapta “cu ingaduinta”, cu o privire superioara sa-ti revii…(si atunci trebuie s-o faci repede, sunt multi prieteni care vor sa ocupe locul tau in sufletul lor – tu, Unicul, singura persoana care poate face ceea ce ei ti-au solicitat, nu mai esti de neinlocuit!)

  32. da…asa este…nu odata am facut …si mai fac lucruri care sa.i multumeasca pe ceilalti….daca nu schimb nimic voi ramane robul lor….dar sunt circumstante cand trebuie sa mergi pe mana altora pentru ati fi tie bine….

  33. Din pacate exista suficient de multe lucruri pe care le fac doar pt altii, imi iau timp si energie…pana nu demult consideram asta un dar daruit din inima pentru ei…..am constatat insa ca in afara de mandria deșartă data de faptul ca sta in puterea mea sa fac lucrul acela, destinatarii gesturilor mele de daruire considerau cu timpul ca aceste daruri li se cuvin…nu mare mi-a fost mirarea sa constat ca in clipa in care am incetat sa mai “daruiesc”necondiționat, destinatarii au inceput sa se revolte, sa-mi reproseze ca mi-am uita “bunele obiceiuri”, sa ma umileasca si cel frumos, sa-si asume rezultatele daruirij mele….asta a fost maxim!…rezultatul cel putin de moment este acela ca incetul cu incetul au disparut profitorii din jurul meu,”prietenii “au disparut si ei lasand locul oamenilor de valoare ….incetul cu incetul viata se schimba, ia un alt fagas, mai frumos, mai valoros, mai interesant.

  34. Când eram mai mic mă simțeam dominat de tatăl meu.Mereu când aveam zile libere imi spunea “hai cu mine la munca!!” fără să am un cuvânt de spus.Cu timpul l-am făcut să realizeze ca timpul meu este dedicat SI lui,nu DOAR lui.Acum mă întreabă “mă poți ajuta mâine?”, eu având un cuvânt de spus.Aceasta, printre altele,mă face să spun ca dezvoltarea personală chiar merită!

  35. 1.Da,de exemplu ma duc la Liceu,am trecut a 11a si sunt la Lps,fac asta doar pentru parintii mei,si pur si simplu nu prea mai am timp pentru mine,Ei imi spun ca ar fi bine sa urmez o facultate sa fac de toate,ca viata este grea,ca banii sunt putini ,vin imprumuturile bancare.datoriile aoleoo..cate si mai cate.Asa o fi dar nu vreau sa traiesc cu ideile astea in cap.Evident ca daca voi continua doar pe drumul asta o sa ma uit cu lacrimi in ochi la trecutul meu si o sa imi para rau ca nu am schumbat nimic.

  36. Au existat lucruri pe care le-am facut doar pentru a-i multumi pe ceilalti, insa mi-am dat seama ca acele lucruri nu ma defineau pe mine ca individ, ci pe cei pe care incercam sa-i multumesc.

  37. Multi ani am facut lucruri doar de dragul altora si rezultatul a fost ca am pierdut contactul cu propriile dorinte si vise, nu mai stiu cine sunt dar stiu ce vor alti sa fiu. Odata cu disparitia identitatii a scazut si stima de sine si de asemenea capacitatea de a lupta contra vietii. Dei din jur ma considera un baiat super de treaba dar cred ca doar atat nu cred ca ma respecta multi sau sa ma admire.

  38. Buna ,referitor la prima intrebare, ce fac eu pentru a-i multumi pe ceilalti, ar fi atitudinea mea in societate, desi acasa sunt copilaroasa, imatura si nu sunt inca pe picioarele mele in sensul ca n-am independenta financiara , nu am un loc al meu,intr-un cuvant nu sunt independenta,in societate ma cred femeia independenta atragatoare perfecta , arat impecabil numai cand ies afara, deci cand sunt eu cu mine nu depun aceleasi eforturi,am mereu grija la fiecare gest,intr un cuvant,nu sunt eu cea adevarata cand sunt cu altcineva in afara de parinti sau cei foarte foarte apropiati; inca un lucru destul de inportant ,cand vorbesc cu ceilalti tind sa spun ce vor ei sa auda; desi imi mentin si punctul meu de vedere, faptul ca este de multe ori diferit ma face sa mi l sustin cu o mare slabiciune si lipsa de incredere, sa ma indoiesc mereu de ceea ce spun,daca o fi bine sau nu.

  39. Sunt lucruri care le fac pentru a-mi multumi si ajuta familia , cateodata le fac din placere alta data din necesitate ( nu ca as fi oblligat in mod direct) ceea ce duce la un consum de energie si “nervi”.
    Probabil daca nu schimb nimic am sa implinesc 30 de ani si sa stau tot cu ai mei , am sa imi continui viata dupa unele principii ale parintilor , nu voi fi indepenent atat financiar cat si “intelectual” , nu imi voi asuma responsabilitatea in totalitate pentru viata mea .
    Au existat momente cand m-am revoltat impotriva celor care imi spuneau ce si cum sa fac , pentru moment ma simteam foarte puternic cu o viziune deschisa si foarte hotarat dar nu pentru mult timp , cand intervenea nevoia de bani , santaje de tot felul , certuri asa ca am inceput sa fac compromisuri. Toate acestea nu m-au determinat sa devin un mielusel ascultator ci din contra faceam tot felul de prostii pe ascuns ca sa imi demonstrez mie ca pot “sa fac ce vreau” , insa aceste prostii m-au costat mult.
    In momentul de fata sunt undeva pe la 24 de ani cu un trecut colorat si in gri si intr-o varietate de culori , cu o experienta destul de vasta ( in prietenii , relatii ,afaceri si altele) dar parca toate astea nu ma ajuta cum ma ajuta candva entuziasmul pe care il aveam ,ma simt dezorientat si indecis incotro sa ma indrept. Poate am deviat putin de la subiect dar am vrut sa detaliez modul prin care m-am schimbat .

    Per aspera ad astra

  40. Da, exista lucrurile astea. In acelasi timp, mai mult ma afecteaza lucrurile pe care NU le fac, pentru a-i multumi.
    Daca nu schimb nimic, o sa-mi traiesc viata din inertie, fara sa stiu ce vreau de fapt. Asta fiindca parerea lor e prea importanta si neg ceea ce imi dicteaza intuitia.
    Da, au existat momente. M-am simtit libera si m-a cuprins o sete de a trai deosebita. Revolta am simtit-o ca pe o victorie.

  41. da … am facut multe lucruri pentru altii si am ajuns sa fiu folosita, si atat. Cu atitudinea de people-pleaser nu o sa ajungi nicaieri.

  42. A existat vreun moment cand te-ai revoltat impotriva celor care doreau sa faci ce vor ei? Cum te-ai simtit? Care au fost rezultatele si consecintele?

    Da. Aseara matusa mea ii spunea mamei ca nepoata ei (verisoara mea) conduce tare pe strazi pline cu copii, si altele. Pe mine nu ma interesa subiectul dar ma deranja faptul ca vorbeau in soapta. Si am intrat in discutie si am inceput sa zic tare ca e strict problema ei, ca daca se intampla ceva e din vina ei de ametita si alde mama hoo ca te aud ca bla bla si le am zis ca ma doare undeva ca ma aude sa stie si masa pana la urma ce face pruncu ei. Fac cum ma taie capul nu cum vrea nu stiu cine cit ca e mama. Am suferit prea mult cat am tinut in mine. M am simtit liber, simteam ca pot face orice. Nu stiu consecintele dar cunosc rezultatele. Din cauza ca nu am permis mamei sa ma aduca la tacere, cred ca am crescut in ochii ei.

  43. Buna, te citesc de doi ani aproape si acum o sa comentez si eu. Mi-am jurat la 18 ani ca niciodata nu voi face compromisuri cu viata,dar viata m-a facut sa fac compromisuri timp de 18 ani in fiecare zi a casniciei mele. Dupa trei socuri anafilactice,m-am trezit si am zis gata: casnicia noastra s-a incheiat,nu voi umbla niciodata cu adrenalina in geanta,asa cum mi-a prescris medicul alergolog. Voi pleca ,nu voi lua nimic decat fata si mainile goale. Am o fata extraordinara,m-a sustinut,mi-a fost alaturi, mi-am cumparat singura un apartament, ne-am amenajat un camin minunat si traim o viata frumoasa acum . Problema este ca desi am implinit toate aceste visuri,ca am reusit sa vad ca de fapt ,minunataea casnicie nu era decat un sir nesfarsit de manipulari prin care eram obligata sa fac orice ,numai ceea ce doream nu, desi in fapt m-am separat de doi ani, nu reusesc sa-i spun in fata : divort. Da ,e extraordinar sa faci im viata ta ceea ce iti doresti de fapt si e si mai extraordinar sa reusesti.

  44. Salut,Pera!
    Exista lucruri care le faci doar pentru a-i multumi pe altii si care iti consuma energie si timp?
    DA,DA si Da, la mine facultatea, eu vroiam sa fiu mecanic, si ai mei nu m`au lasat( nu se castiga bani din asta!!! Pe dracu, daca iti place ce faci castigi bani din orice) Oricum, eu tot invat mecanica(practica) si e super tareee, ma duc la 7-8 dimineata si vin la 11 noaptea acasa si nu imi dau seama cand a trecut timpu` si parca mai vreau sa stau dar nu mai am de lucru,oricum sti vorba aia”Cainii latra, ursu` merge”, Cainii sunt parintii iar ursul,subsemnatul.

    Daca da, ce se va intampla daca nu schimbi nimic? Unde vei ajunge? Ce roade vei culege?
    se stie, nefericit fara familie dar cu bani in buzunar(am multe exemple) un inginer amarat care are bani dar e frustat ca se duce cu scarba la munca.Roade deja culeg, implinire sufleteasca ca fac ceea ce ma pasioneaza,restul sunt detalii.

    A existat vreun moment cand te-ai revoltat impotriva celor care doreau sa faci ce vor ei? Cum te-ai simtit? Care au fost rezultatele si consecintele?
    Clar!! atunci cand vroiam sa ma angajez vara sa imi strang bani pentru modificari la masina
    Parintii: O sa muncesti toata viata, stai si distreaza`te, iti da “mami” bani
    Ia ca ma suparati nu vorbiti cu mine o saptamana (in care eu mergeam sa muncesc)
    Au vazut ca nu imi arde de glume, m`au lasat sa fac ce vreau 🙂

  45. Da..eu mi-am luat viata in maini la 22 de ani si am plecat sa-mi caut fericirea..Au fost momente bune si rele, triste si nebune, toate mi-au adus satisfactii. Ai mei s-au obisnuit cu ideea ca nu sunt controlabila si de atunci avem o relatie si mai buna, mai armonioasa. 🙂

  46. Asta e cel mai mare defect al meu: bag in seama fiecare idiot care vine si isi da cu parerea asupra decizilor/actiunilor mele. Daca unu vine si imi zice ca sunt prost eu zic la randul meu ca sunt prost si imi scade increderea in mine si mai mult, Foarte multi isi dau cu parerea si pun la suflet fiecare parere si cele spuse cu rautate. Foarte bine a zis Ursula- ca pt cei care ne sacrificam timpul se comporta cel mai urat cu noi. Chiar am stat acum inca o saptamana degeaba in Timisoara ca sa il ajut pe un nesimtit de coleg sa ii las ceva proiect si dupa sa il iau inapoi deoarece aveam nevoie de piese inapoi si respectivul tot anu numai m-a necajit chiar si saptamana asta ma presa cu cand plec avand in vedere ca tot anu m-a presat sa ma mut din camera de camin. Cum as putea totusi sa scap de a pune la suflet orice vorba de ocara si sa nu imi pese de parerea celorlalti? Mai mult, am vazut ca pe langa lipsa asta de stima de sine, a inceput sa apara un sentiment de invidie fata de reusitele celor din jurul meu. Cum as putea s ascap de acest sentiment, La un moment dat parea sa mearga mai bine dar de cand cu refuzul unor firme de a face practica la ele in conditiile in care m-am dus cu extrem de multa incredere ca voi reusi si faptul ca colegul mai inainte mentionat, analfabet tehnic a fost chemat la mai multe interviuri la firma la care am fost eliminat din prima m-a enervat la culme,

  47. Superb articolul, ma regasesc in mare parte.
    Exista lucruri care le faci doar pentru a-i multumi pe altii si care iti consuma energie si timp?
    -Da, exista, am terminat primul an la Automatica,Poli, am venit aici in necunostinta de cauza, mi s-a spus ca altceva mai bun n-am ce sa fac, m-am descurcat bine ,cu toate ca programul e cam infernal, mai rau ca la liceu, multe proiecte, teme ,multe tampenii de invatat, deci fara timp liber, insa nu pare sa fie ceea ce vreau sa fac, sa stau multe ore in fata unui laptop , toata viata mea, nu , nu-mi place ideea, oricâtă satisfactie ar aduce un program care ruleaza, nu poate fi comparata cu bucuria de a avea oameni in jur, de a lucra cu o echipa de oameni , facand lucruri bune, dar mai umane, care-ti genereaza emotii, adrenalina, nu stiu, sentimentul ca esti viu.
    M-am gandit de cateva ori sa renunt, insa nu pot, parintii mei muncesc ca sa ma tina la facultate, pentru ei am de gand sa o termin, dar nu cred ca voi profesa vreodata ca inginer.

    Daca da, ce se va intampla daca nu schimbi nimic? Unde vei ajunge? Ce roade vei culege?
    -Daca nu schimb nimic, voi pierde inca 3 ani din viata, ocupandu-mi timpul cu ceva ce nu imi place, dar cred ca regimul facultatii ma ajuta sa-mi antrenez mintea, ma ajuta sa devin mai descurcaret, cam astea ar fi roadele.
    A existat vreun moment cand te-ai revoltat impotriva celor care doreau sa faci ce vor ei? Cum te-ai simtit?
    -Au existat, m-am simtit usurat, un pas spre maturizare, cred.
    Care au fost rezultatele si consecintele?
    -Am invatat sa inot.

  48. Au existat nenumarate cazuri in care am facut lucruri pentru ceilalti, sau mai bine zis lucruri care nu ma reprezentau in totalitate pentru dorinta de acceptare si admiratie. Daca voi schimba lucrurile voi putea putea avea initiativa si curajul de a face lucrurile pe care mi le doresc. Cred ca schimbarea va fi spre mai bine voi fi mai individuala si imi voi asuma consecintele faptelor. Am culpabilizat in mare pare parintii, si au urmat cateva sedinte la psiholog existand discutii contradictorii unde ambele parti aveam de suferit, dar astfel am ajuns la concluzia ca nu facut-o cu rea-credinta si incerc sa le multumesc pentru efortul prorpiu! Acum este randul meu! 🙂

  49. Da ,toata viata am consumat timp si energie ca sa fiu pe placul unora. N-am schimbat nimic si am ajuns la 44 de ani sa fac o depresie din cauza asteptarilor tot mai mari pe care seful meu le are de la mine, Cu ajutorul psihologului am reusit sa pun lucrurile in ordine cat de cat spunandu-i sefului ce aveam de spus si prezentandu-i demisia din functia de director. m-am simtit eliberata dar tot nu reusesc sa ma desprind de tot si ma tot intreb daca ar fi cazul sa-mi dau demisia de tot si sa nu-mi pese de ce vor zice cunoscutii, colegii si familia. Tu ai pierdut 5 ani pe un drum gresit eu vre-o 25 deci e mult mai greu sa pui punct si s-o iei de la capat

  50. Faptul ca m-am revoltat impotriva anumitor conceptii ala parintilor mei cred ca a fost cel mai bun lucru pe care l-am facut… nu a fost o revolta violenta, pe fata, insa in momentul acela m-am apucat de dezvoltare personala si… sunt foarte multumita de aceasta alegere.

  51. Sigur ca sunt multe lucruri pe care le facem pentru cei ce-i iubim chiar daca noua nu ne aduc vreun beneficiu sau vreo placere. Interesant este, ca atunci cind ai obosit sa mai faci pe plac altora, ti se spune ca te-ai schimbat dar nu oricum ci, in rau.
    Cind nu-ti mai insusesti problemele altora si ii lasi sa gaseasca singuri solutii,nu mai esti tu, nu te mai recunosc….
    In general, oamenii vor putere dar nu asupralor ci asupra altora.
    Eu sunt in schimbare dar imi este destul de greu pentru ca ar fi trebuit s-o fac cu muuuulti ani in urma 🙂
    Dar stiu ca voi reusi si ca niciodata nu-i tirziu…. 🙂

  52. Au fost multe momente in care m-am revoltat impotriva celor care doreau sa fac cum zic ei. In acel moment m-am simțit bine, bineînțeles nu am făcut ca ei. Consecința a fost ca eu am rămas integru.

  53. Probabil ca exagerez, dar nici nu-mi pasa daca exagerez, asa simt. Nu suport nicio femeie sau niciun barbat, care imi recomanda sa ma machiez. Ma enerveaza la culme, in momentul in care apar machiata si cad toti pe spate ,,ce frumoasa esti, nu ca naturala nu ai fi frumoasa”. Si imi tot recomanda sa ma machiez. Am avut o perioada in care m-am machiat de dragul boyfriend-ului, sau pt aparente si nu a fost cine stie ce smecherie sau castig. Da, eram scoasa din cutie, ireprosabila, dar nu mi-a ridicat nimeni statuie, si mai mult, am simtit ca imi pierd din respectul celorlalti, autonomie si libertate. Ma pierd pe mine. PS: Imi place sa ma machiez, dar o fac ocazional, cand imi vine inspiratia si am chef de pictat, de arta. Plus, genul de machiaj care imi place, e mai excentric si nu se preteaza pt mers la scoala sau zilelor mele obisnuite, care sunt simple,simple. Am grija de mine, de felul in care arat, cum ma imbrac, ce accesorii port, cum imi sta parul dar chiar prefer look-ul natural. Pentru mine, o piele fara cusur, curata este o adevarata frumusete. Sunt inconjurata de femei care se machiaza pt a ascunde ceva, si au stima de sine atat de scazuta ca le e frica, intra in panica daca trebuie sa duca gunoiul fara make-up. Daca le vede cineva? Ce va spune despre ele? Sau, nu ma uit la barbatul de care imi place, ca nu m-am machiat astazi ..Trist!! Si nici nu pot sa le spun ce cred cu adevarat, ca le curge rimelul de la lacrimi sau de frustrare.

  54. Exista! Exista si ma enervez pe mine pentru aceasta slabiciune. M-am revoltat mereu si am reusit de multe ori sa fac ceea ce vreau eu. Chiar daca am dat-o in bara de multe ori, tot de atatea ori am reusit.. Si m-am simtit extraordinar!

  55. Mi.am eschis gura si m.am impus in fata alor mei, cand au venit la mine si mi.au tinut morala ca nu e ordine si curatenie la standardele lor.
    Putin timp dupa aceea, m.am lasat, subit de fumat.

  56. Da, acum e bine.Sint o rebela si e minunat. Nu mai sint cea care se dizolvase in toti pina la epuizare, pina la pierderea totala de sine.Cu unele abateri, merg pe un drum nou si asta datorita descoperirii dezvoltarii personale.Dar si datorita Personalitatii Alfa. Multumesc!

  57. 1. Foarte putin, nu fac nimic pentru nimeni decat daca ajut benevol, ca asa vreau eu sau cand mi se cere mie, nu vreau sa multumesc pe nimeni solicitat.
    2. Roade nu vor fi, stiu.
    3. De foarte multe ori si sunt cam nasoale, pentru ca te eticheteaza si, pana la urma nu prea am de ales, trebuie sa ma mai conformez cateodata. Am avut mici avantaje, dar parca tot dezavantajele sunt mai mari.

  58. M-am simtit initial vinovata cand am spus NU pentru prima oara cuiva, de parca tot timpul si energia mea era la dispozitia tuturor. Ulterior mi-am dat seama ca e o mare nerozie sa crezi ca oamenii nu se descurca fara tine si m-am bucurat sa simt ca pot sa fac ceea ce vreau eu, cand vreau eu si pentru cine vreau eu fara sa ma simt vinovata.

  59. Imediat ce am citit articolul tau am avut o revelație. Ce simple par lucrurile acum cand am intalnit persoana care are acel dar de a explica lucrurile pe intelesul tau! Ma bucur ca te-am descoperit!Mulțumesc mult, Pera!
    Da,m am revoltat la un moment dat,mai precis in urma cu 7 ani. M am revoltat “la timp” as putea spune,impotriva dorintei parintilor mei. Ei si au dorit sa ma fac arhitect,m au trimis la meditatii inca din clasa a 11-a. Simteam că nu este ceea ce vreau,chiar daca aveam înclinații spre aceasta meserie. Le am spus parintilor mei ca vreau sa dau la medicina dentara, exact cu o saptamana inainte de admiterea la arhitectura…n au vorbit cu mine pana după admiterea la medicina cand m au vazut admisă. Acum după 7 ani,ei sunt mai mandrii de mine ca niciodată, iar eu fericită ca fac ce mi place.

  60. Da, au existat momente in care am facut ce isi doreau cei din familia mea, dar de cele mai multe ori amfacut exact opusul….Nu pot spune ca am luat cele mai bune decizii! A trebuit sa invat niste lectii…si voi face asta in contiuare….si ma bucur de asta…ca pot merge inainte si sa ma aleg pe mine mereu!

  61. Obisnuiam sa merg la interviuri pe care le uram, doar din cauza ca mi le “aranja” o ruda din familie, care intr-adevar imi dorea binele, dar nu era ceea ce voiam eu sa fac.

    Pana intr-o zi cand am refuzat sa merg la un interviu si am rabufnit in telefon, totul terminandu-se cu o cearta in intreaga familie 🙂

    M-am simtit excelent atunci, ca am avut curaj sa spun NU, chiar daca a fost cu nervii intinsi la maxim.

  62. Buna Pera, exista lucruri care le-am facut si poate mai fac cateva acum doar pentru a-i multumi pe cei din jur si care imi consuma energie si timp. Asa am facut timp de 18 ani intr-o casnicie toxica sperand ca va fi bine si nu a fost deloc, am fost frustrata, dezamagita, fata energie si timp pt mine. Si a fost foarte bine pentru mine cand am decis sa divortez si sa fac ceva numai pentru mine, sa ma multumesc si pe mine, sa consum energie si timp numai pentru mine.
    La fel si cu asa numiti prieteni care imi consumau energia si elanul creator pentru ca ei sa se simta bine, in siguranta, cu cineva care este tot timpul langa ei cu orice sa-i ajute
    Si mi-am schimbat viata pentru a nu ajunge la balamuc sau mai rau. Am inceput sa investesc numai in mine si imi selectez cu mare grija prietenii.
    In momentul in care m-am revoltat m-am simtit foarte bine, nu mai eram fata buna, saritoare, buna organizatoare de orice fel de activitatii, cu voia buna si glumele la ea tot timpul, fata pe care se bazau toti, buna de pus la rana dar de ranile ei nu avea grija nimeni, nici macar ea.
    Rezultatele au fost ca acum am ajuns sa fac ce doresc, cum doresc, cand doresc si numai pentru mine si dezvolarea mea. Unii din “prieteni” mi-au ramas prieteni pentru ca erau cei adevarati, ceilalti au disparut si nu le duc dorul.

    1. foarte adevarat daca stiam toate aceste adevaruri din tineretea mea multe necazuri as fi ocolit oricum sunt binevenite si acum mai corectam cat ne mai permite dumnezeu multumesc ca existati

  63. Da, de când sunt căsătorită încerc sa fac totul pt. ca sotul meu sa mă aprecieze, dar când am vrut sa schimb acest lucru pt ca m-am saturat si am început sa spun ceea ce simt , mi s-a închis gura, sotul meu mi-a spus ca vrea sa ne despartim.Mentionez ca sunt mama 2 Copii, un băiat de 7 ani si o fetita de 2 ani. Pt. ei trebuie sa tac in continuare.

  64. Da…chiar zilele trecute am avut o disputa cu mama mea pe tema asta…de ce caut sa ai intru in gratii vin tot mai multe cererii pe banda rulanta. Ce sa-i faci slabiciunea pt cei dragi….

  65. 1.Da am acest obicei ptr ca doresc sa imi ajut echipa de la munca dar este si ceva infiripat in acest obicei…Dorinta de a nu deranja…Voi culege o lipsa de respect si tratat ca un copil
    .2.Da au fost multe momente in care m am revoltat si am simtit ca explodez de nervi dar in acelasi timp sau imediar dupa o usurare f mare dar si o frustrare ca pana in acel moment il consideram mai valoros pe acea persoana

  66. Mi-ai amintit de vremea cand “am indraznit” sa schimb liceul la care vroiau ai mei sa merg…O tempora…

  67. Salut Pera,

    La fel ca si in situatia ta, si de la mine familia are o gramada de asteptari. Imi este foarte greu sa stiu ca unele nu o sa le indeplinesc, dar mai important este sa imi croiesc drumul meu. Multumesc pentru articol!

  68. Frica de gura lumii este cel mai mare complex al meu, am ajuns sa ma inchid pe interior. Iti multumesc pentru acest material

  69. Buna Pera. Tot timpul am avut si inca am o problema in privinta reactiilor pe care le au cei din familie, mai ales mama. Incerc mereu sa gasesc o varianta sa o multumesc si atunci cand nu reusesc sau poate nu vreau sa fac cum imi sugereaza ea isi schimba atitudinea fata de mine, se supara si asta ma deranjeaza f tare. Pur si simplu nu vreau sa o stiu suparata si de aceea mai tot timpul ajung sa fac numai cum vrea ea desi in unele cazuri sunt constienta de asta, numai ca sa stau si eu linistita apoi. Imi doresc tare mult sa ajung in punctul acela in care daca nu vreau si nu imi place ce imi sugereaza ea sa nu fac, dar pentru linistea mea sa fie o cale prin care nici ea sa nu fie suparata. Sper sa ajung in acea zi din tot sufletul!

  70. Da, exista lucruri pe care le fac doar pentru a multumi pe altii, pornind de la lucruri marunte gen a manca o mancare care stiu ca nu imi face bine pentru a nu jigni pe cel care a gatit pentru mine la a imi cere scuze pentru lucruri de care nu ma simt vinovata.. Exista si presiunea de a- mi face familia mandra de mine, de a nu ii dezamagii in vreun fel. Daca nu schimb nimic, nu cred ca ceilalti ma vor aprecia mai mult, sau ca le pasa cu adevarat cateodata. Dar daca continui sa fac asta inseamna ca nu ma apreciez eu pe mine, pentru ca nu e dovada ca ma iubesc pe mine insami cu adevarat.

  71. Bravo Pera!
    Am ras cand te citeam ca parca ma vedeam pe mine cum ma razvrateam si mintiam doar ca sa pot face ceea ce ma ajuta cu adevarat!

    Ps. Inca Mai mint , ssst :)))

    Situatie: multe datorii,ma simteam rusinata, vinovata si sa imi cumpar ceva care sa ma ajute sa supravietuiesc! (Mancare, haine ,etc)
    Ce am facut ? Ca sa reusesc sa trec peste am investit bani in educatie despre bani mentalitate,obiective si aproape am reusit,Mai e Putin :d

  72. In mailul acesta m am regasit exact pe mine, pana anul acesta tot ceea ce ati scris mai sus am trait eu si m a imbatranit 20 de ani.
    Am terminat o facult
    cu care nu rezonez, am muncit un an in ideea de a mi fauri un drum stralucitor asa cum imi spuneau ai mei inca de cand eram mica, apoi viata m a dus pe alte cai..si nu am mai avut jobul atat de minunat si bine platit.
    toata lumea mi a sarit in cap, nu s au gandit o clipa laine si la trairile si.dorintele mele, doar la ceea ce cred ei ca inseamna societatea, din care in.acel moment,pentru ca nu mai aveam job, nu mai faceam parte.
    SI a inceput declinul, din persoana desyeapta si sigura pe ea care eram, vorbele celor din jur m.au devalorizat si demonetizat atat de mult incat ma simteam cea mai nesemnificativa de pe pamant.

  73. Intrebarea 1. Era o perioada cand se intampla asta, insa vremurile s au schimbat . Faptul ca nu mai caut aprobarea celor din jur ma ajuta sa am mai multa incredere in mine si sa imi indrept atentia asupra dezvoltari personale .
    Intrebarea 2 . Cu siguranta ca au fost momente , mai ales atunci cand am decis sa fac lucrurile asa cum stiu eu mai bine . Sentimentul care il transmiteau ceilalti era unul ceva de genul “daca nu asculti de noi, esti singur , nu te mai sprijina nimeni”. “Consecintele” sa zic asa, pentru ca nu au fost chiar consecinte , m au ajutat sa evoluez , desi la inceput le am vazut ca pe consecinte ,au fost starile de singuratate pe care le am simtit . Astfel de momente te pot ajuta sa evoluezi .
    Spor Pera .

  74. Pana in momentul.de fata am facut doar lucruri care sa ii multumeasca pe altii.
    practic am.trait doar pt altii
    pt prietena cea mai buna, pt familia mea, apoi pentru iubit… este greu sa te schimbi cand toata viata prioritari.au fost cei din jur..
    Dar eu incerc sa ma controlez si.sa ma pun cat pot de mult pe mine pe primul plan, apoi sa am grija de cei din jur.

  75. la 21 de ani ma intilneam cu o fata si mama insista sa ma casatoresc (asa e normal zicea ea). Dar eu am refuzat, ziceam ca e devreme si recunoasteam ca sunt copil inca la minte. La 24 ani mi-am dat seama ca nu vad viitorul cu acea fata deoarece nu ma motiva nimic,era o fata medie. Asa ca am decis sa ma despart si sa ma ocup de propria persoana. Am inceput sa invat design web si unde invatam am cunoscut inca un baiat cu care am deschis o firma si am ridicat-o la un nivel bun pe piata. Nu aveam prietena si tot timpul il alocam sa invat cit mai multe ca sa reusim cum firma. Acum afacerea merge bine, am 27 de ani, dar nu pot sa imi gasesc o prietena, deoarece nu prea am experienta cu socializarea. Uneori imi trec ginduri ca nu trebuia sa ma despart de fata aia, dar daca nu faceam acel pas, probabil nu reuseam sa imi fac propria afacere. Acum i-mi doresc sa scap de frica de abordare, ca sa cunosc fete si sa stabilesc relatii cu care doresc.

    1. Asa cum ai avut curaj sa faci acel pas semnificativ, asa vei gasi si curajul sa cauti si sa identifici partenera potrivita. Exista un timp pentru toate. Si e foarte important sa te informezi corect despre ce poti face.

    1. Pare o strategie eficienta asta, insa va fi apoi foarte greu sa dezvolti onestitatea carr este si ea o calitata pentru a avea relatii de calitate.

  76. Si acest articol ca si celelalte articole a reusit ca sa ma captiveze din plin. Faptul ca poti nuanta articolele de psihologie se datoreaza si absolvirii Institutului Politehnic, care ti-a creat o alta viziune asupra ordonarii subiectelor in cauza, diferita de cea pentru care este pregatit un psiholog.
    Eu personal mi-am creat printrea alte hoby-uri si acela de a construi videoclip-uri muzicale in special pe teme istorice care au si rol educativ, pe care le postez pe youtube, videoclip-uri care printre altele, mi-a facilitat si o relatie speciala, dar si un public mai special, alaturi de cerinte mai speciale, in sensul de a le face si lor videoclipuri bazate pe intalnirile lor periodice de la liceu sau de la facultate.
    De asemeni aud si cazuri de persoane cu o educatie mai precara care se vaita din plin, ca nu au ce vedea la televizor, carora nu le place ca sa citeasca o carte, sau care nu pot ca sa inteleaga cea ce scrie in carte, care nu sunt pregatiti ca sa asculte o muzica buna, care nu sunt pregatiti ca sa urce cu rucsacul si cortul pe munte si sa savureze natura in toata splendoarea ei, care se duc la biserica pentru ca sa nu se plictiseasca acasa, iar bagajul lor de cunostiinte se rezuma in timpul liber la cum sa pregateasca o pomana, o coliva, o vizita la biserica, cum sa respecte sfintele traditii bisericesti, stramosesti, la cum sa se adune pe o banca in parc, sau cei de la tara la o banca la strada la iesirea din curtea lor, sau la curtea vecinilor lor, la cum sa mearga la birt, la restaurant si sa mai bea o bere, o cinzeaca, sau sa mai rada si sa faca misto de cineva care nu este in asentiment cu aceasta activitate.
    Cine le faciliteaza acestor oameni aceasta plictiseala. Sistemul de educatie, care nu ii pregateste pentru viata la fel pe toti oamenii aceste tari, educatie cauzata printre altele de mari diferente intre scoli, intre sat si oras, intre scoli de top si scoli de dragul de a se numi scoala si nimic mai mult. In Vrancea de exemplu in jur de 30% dintre elevi au obtinut medii sub 5, iar foarte multi elevi nici nu s-au prezentat la examenul de Evaluare nationala. Si culmea acesti elevi cu medii sub cinci, vor fi inscrisi in clasa noua, iar mersul lor prin scoala va fi dezastruos in continuare. Foarte multi dintre acesti elevi, vor fi plictisitii de maine, viitoarele persoane manipulabile de catre societatea romaneasca in ansamblul ei
    Aceste persoane datorita pregatirii lor se inconjoara si se vor inconjura de persoane asemanatoare lor, deoarece numai cu astfel de persoane vor putea avea un dialog, un limbaj comun, deci “viata lor va fi pentru multi din ei un cos de gunoi pentru ceilalti”.

  77. Cred ca este complicat sa iti schimbi personalitatea si sa devii dintr-o persoana conformista si echilibrata una non-confomista, dominanta ori revoltata asa, din proprie vointa. Trebuie sa ai cateva socuri in viata care sa determine o asemenea schimbare de macaz…si nu cred ca te va face fericit tocmai pentru ca nu esti structurat asa ca persoana. Consecinta: ii va indeparta pe cei de langa tine, vei fi singur si nefericit.
    De ce? Pentru ca fiecare dintre noi vrem ceva de la celalalt si atata timp cat nu oferi, nu primesti.
    Eu cred este bine sa fiu responsabila asupra vietii mele si propriilor decizii, fie ele de compromis sau de refuz al compromisului, sa imi asum consecintele faptelor mele.

  78. Pana acum cateva saptamani am incercat sa intru intr-un grup sa fiu acceptat, dar de cand am inceput sa citesc, sa ma devolt nu mai am nevoie de grupul lor. Au fost momente cand nu aveau dreptate m-am ridicat impotriva lor si tot eu eram cel vinovat dar m-am simtit excelent. Fiecare lupta, fiecare ridicare impotriva lor era o victorie pentru mine. Am ajuns in stadiul in care nu am nevoie deloc sa fiu acceptat in grupul lor pentru ca am realizat ca era cea mai mare greseala.

  79. Tiparul trecutului era clar, sa taci din gura si sa stai in banca ta. Altfel, regimul nu poate supravietui. Generatii intregi au crescut sub acest tipar de tip totalitarist, autoritar, si acum e MOMENTUL sa renuntam la el. A devenit dezadaptativ. Traim in alt sistem, informatia e la putere, tacerea si conformarea nu mai au valoare… Avem de SCHIMBAT tiparul pe care bunicii si parintii nostri l-au turnat cu forta in noi, de la cea mai frageda varsta. Si asta nu-i un proces usor. Nici scurt. E ceva de durata, si necesita traineri, coach-i sau terapeuti profesionisti. S mai ales cooperarea clientului, care DORESTE cu adevarat sa renunte la tiparul disfunctional dezadaptativ, si sa invete cum sa supravietuiasca in jungla urbana de azi…

  80. Da ,au existat momente cand am facut ce am considerat ca e bine pentru mine sa fac , si i-am pus in fata faptului implinit pe “cei care ma iubeau” , iar apoi am rezistat si am ripostat cu fermitate ramanand pe pozitia mea . Consecinta? Dupa un timp…..am primit respect,chiar intelegere si totul a intrat in normal. Dar… secretul , cred ca afost ca nu am dat inapoi de la hotararea luata si mi-am vazut de viata mea cu incredere si responsabilitate ,fara sa ma gandesc ca” ce or zice altii”… sperand ca pot ,chiar sa-i inspir in acel sens si pe ei, lucru care s-a si intamplat in unele cazuri.

  81. Toata viata am facut totul pt altii. Daca nu mai fac imi reproseaza de parca sunt obligata sa fac in locul lor desi ei nici macar la schimb nu ma intreaba ce mai fac.
    Cand m am razvratit , ei, toti prieteni, familie, in ” ingustimea” lor m au condamnat, izolat, barfit si tot ce e urat. I am infruntat facand ce am vrut. A fost fff greu m au doborat si coplesit prin numarul lor si nemerniciile pe care le debitau. M au doborat in interiorul meu desi in fata lor am stat ferma. A fost nu greu ci groaznic. Inca mai trag si acum dupa ” loviturile” lor. Dar nu am ramas ingenunchiata cum doreau ei, m am ridicat. Dar mi a fost si inca imi este greu. Inca nu am ajuns sus de acolo de unde m au aruncat ca sa ma striveasca. Nu poti renunta la toti definitiv inca continua unii sa ma lovesca asteptand sa ma doboare aratandu mi ce au realizat ei daca au urmat stas ul.
    Nu mi pare rau de ce am facut, ci doar ca nu am facut mai repede desi imi dau sesma ca nu am facut o mai repede ca sa nu i ” supar pe ei pe toti ceilalti pt care eu trebuia sa ” merg pe sarma “, ” sa fac frumos ca Bubi in lant” Nimeni nu m a intrebat ce in sufletul meu doar loveau cu vorbe si fapte.
    A fost singura data cand am facut ce am vrut eu. Normal au fost bulversati, ei, toti. Eu???? eu am fost Libera !”””

  82. Iti multumesc ca imi dai dreptate.De cele mai multe ori am facut ceea ce am considerat bine fara a tine cont de parerile “atotstiutoare” a celor din jur. insa la capitolul dezv personala zilnica de abia am inceput sa lucrez. exemplul tau imi da incredere si speranta ca voi reusi.

  83. Pe mine m-au influentat foarte mult parerile celorlalti si inca ma mai pandeste acest demon. Eu am fost o fire pasnica, cu noii oameni pe care i-am intalnit, nu am reusit sa ma adaptez, ma acuzau tocmai pentru ca eram linistiata si retrasa cum invatasem si cum ma simteam bine. Fiecare intalnire cu acest grup imi provoca tristete si descurajare. Dupa trei ani, am zis oamenii astia se hranesc cu energia mea, si am zis stop, nu le voi mai arata ca ma afecteaza ce spun, ci ca putin imi pasa.

    Am reusit, si-au pierdut din putere.

    Stau si ma gandesc acum oamenii ma vad ciudata ca am o atitudine sigura pe mine in momente dificile, dar oare sunt eu cu adevarat? Sau e doar o masca. Inca ma mai tem de acei oameni pe care ii consider superiori mie. Dar cu masca mea ei nu vad prea bine asta.

    De oamenii de care ma tem pt calitatile lor, eu trebuie doar sa muncesc sa am si eu acele calitati si atunci o sa ma simt bine in pielea cu adevarat si sper ca ca o afirmatie negativa la adresa mea sa nu ma mai influenteze.

  84. Exista lucruri care le faci doar pentru a-i multumi pe altii si care iti consuma energie si timp?
    Pana acum nu imi respectam fratele doar ca sa-i fac pe plac altui frate dar deja ii iubesc pe ambii la fel si totul e mai bine ca inainte.

  85. Buna! Superb articol! Spun asta de fiecare data cand ma regasesc in poveste. Asta am facut timp de 20 de ani; i-am ajutat pe altii asteptand in schimb recunostinta, iubire, ajutor la randul meu. Si da, am suferit si am fost dezamagita aproape de fiecare data. Acum un an am inceput sa fac mai multe pt mine si mai putine pt ceilalti. In consecinta am fost parasita de “prieteni” si acum sunt singura. Nu am cu cine sa socializez, nu am cu cine sa-mi petrec timpul liber. Si asta ma face sa sufar. Ce am de facut in situatia asta?

  86. Buna! Si mie mi s-a intamplat sa fiu nevoita sa ma impun si sa ma revolt efectiv impotriva celorlati, deoarece nu imi doaream sa fiu controlata si sa-mi impuna cineva niste lucruri pe care nu mi le doresc. Am realizat, ca desi aceasta atitudine este constructiva pentru mine si fericirea mea (pentru ca faceam ce vroiam), vine odata cu invidia/ura celor din jur.

  87. Da. Tot timpul las totul la o parte pentru a satisface nevoile celor din jur, și știu ca nu voi ajunge nicăieri așa pentru ca ei nu mă respectă mai mult dar nu am curajul să pun piciorul în prag și să spun NU

  88. In 80% din cazuri, DOAR DACA imi face placere exista lucruri are le fac doar pentru a-i multumi pe altii si care iti consuma energie si timp.
    Bineinteles ca exista momente de revolta fata de dorintele celorlalti, dar daca ma uit atent, intotdeauna a existat un echilibri inde a da si a lua. Si daca nu a fost asa, atunci este vorba de cei 20% de mai sus.

  89. Am renuntat sa am asteptari de la cei din jurul meu pentru ca mi-am dat seama ca ar insemna sa fiu de acord cu un circ continuu care mie nu imi face bine.Mi-am dat seama ca pe mine trebuie sa ma multumesc si asta este cateodata o munca tare grea , imi place sa invat cat mai mult, sa ma dezvolt personal iar cand faci lucrul asta din placere e tare fain.Te simti cu adevarat puternic cand poti parasi vechile obiceiuri si stiluri de viata implementate de cei care iti doresc atat de mult binele incat uita ca tu trebuie sa decizi ce vrei sa faci cu viata ta.

  90. Din păcate …si in viața mea au fost momente in care am lăsat de la mine…si mi-am dat seama cât de mult am greșit…din păcate…am tendința de a face lucrurile in așa fel încât sa nu-i supăr pe ceilalți..si nu e bine. vreau sa învăț tehnici de a bara manipularea emoțională manifestata din partea altora…vreau sa am o personalitate alfa. De multe ori seara,ma chinuie unele cuvinte răutăcioase spuse de unii…si ma forțez sa le uit…dar cred ca sunt foarte sensibilă si ma cam interesează părerea altora despre mine…ceea ce nu ar trebui sa fac…

  91. da, inca mai fac..pentru mama.
    si da …m-am impotrivit si m-am simtit puternica …si mi-am schimbat viata !

  92. A existat vreun moment cand te-ai revoltat impotriva celor care doreau sa faci ce vor ei? Cum te-ai simtit? Care au fost rezultatele si consecintele?

    A fost un moment acum 3 ani cand mi-am terminat luceul am absolvit bacalaureatul si am ales sa merg in strainatate ,toti ai mei erau sceptici in privinta asta si m-au facut nebun ,m-am simtit neputincios si cat pe aci sa cred ce spuneau ei ,dar pe de o parte am ales sa continui in ciuda lor sa merg spre necunoscut ,iar azi imi cer bani sa ii ajut !

  93. Este vorba, totusi, despre o labilitate psihica in momentul in care stiu ca cei de langa mine imi fac rau prin actiunile lor, dar tot pe placul lor fac? Ma las tot timpul pe planul 5…

  94. Un articol extrem de pertinent ! Avem nevoie de cei din jurul nostru ! Asta e o realitate ! Dar sa fim constienti de ceea ce dam si cui dam ! Si mai ales fara sa asteptam ceva in schimb ! Greu, dar posibil ! Am renuntat la 2 activitati care nu mi-au adus rezultatele pe care le doream si am inceput sa ma concentrez pe dezvoltarea personala ! Asta e o chestie cu bataie lunga si fara rezultate previzile ! Unul din lucrurile cu care rezonez e faptul ca suntem responsabili de ceea ce se intampla cu noi !

  95. Cu aceasta problema m-am confruntat si eu pana in acest moment. Fiind singura nepoata intr-o familie numeroasa m-am confruntat cu nenumarate sfaturi din partea lor. Neascultandu-i, au inceput o revolta de barfe si discutii precum ca imi pierd vremea sau nu stiu sa-mi aleg oamenii din viata mea. Ar fi preferat sa ma marit cu printul bogat de pe un Bugati alb. In schimb, eu m-am axat pe un om cu suflet bun cu care pot sa convietuiesc si cu care sa pot sa fiu eu, fara sa ma prefac.
    Eu am ales ce este mai bine pentru mine dar ma durea pentru ca pana in acest moment nu am inteles de ce ei ma asaltau cu parerile si sfaturile lor.
    Cu aceasta postare a ta am gasit raspuns la intrebarile pe care le aveam in legatura cu aceasta durere din suflet.
    Se pare ca Dumnezeu mi-a raspuns la intrebari prin intermediul tau.
    Tin sa iti multumesc.
    Si eu am facut o facultate de dragul familiei dar stiu ca sunt facuta pentru psihologie.
    La 25 de ani imi incep cu adevarat viata facand ceea ce imi place.

    1. E de apreciat si imi plac aceste comentarii in care cineva povesteste cum a ales ca partener un om cu calitati si nu unul cu bani.

  96. Buna Pera,
    Situatia mea a fost alta: parintii mi-au spus ca ma fac agricultor daca nu intru la facultate, deci am facut Politehnica dar cel mai mult imi doream sa castig bani. Prin urmare in ultimul an de fac. deja lucram in vanzari asa cum lucrez si acum. Am reusit sa castig bani asa cum imi doream sa imi intemeiez o familie sa am tot ce imi trebuie sa fac mai mult decat majoritatea neamurilor mele si drept urmare nu vine nimeni sa imi ceara sa fac ceva asa cum vor ei.
    Am realizat totul impreuna cu sotia si daca s-a oferit cineva sa ne ajute a fost bine venit.
    Ajunsi in aceasta siuatie si la varsta de 40 de ani ne-am dat seama ca pt a evolua trebuie sa lucram fiecare la dezvoltarea personala ( sotia mea a fost prima care a inceput in directia aceasta iar eu sunt la inceputul acestei lucrari frumoase).
    Revenind la prima intrebare, da pana acum ceva vreme faceam aproape totul ca sotia mea sa fie fericita iar pe mine ca persoana ma neglijam crezand ca va aprecia acest sacrificiu. Din pacate mergeam pe un drum gresit si din fericire am descoperit gasca Personalitatea Alfa iar acum citesc citesc citesc si incerc sa invat si sa aplic ceea ce citesc in fiecare zi. Ma schimb cate putin in fiecare zi si Pera iti multumesc inca o data ( chiar daca in ultimul mail mi-ai spus niste chestii care m-au indispus o perioada mi-am dat seama ca eu nu am fost destul de explicit si deci era vina mea ca am primit acel raspuns. Oricum am mai invatat ceva.)
    Astept noi informatii pt ca imi doresc mult sa evoluez iar Personalitatea Alfa chiar ma ajuta in acest sens.
    RESPECT
    Victor

  97. Da, 30 ani am facut lucruri pentru a-i multumi pe altii. Unii mi-au multumit altii nu. Nici acum nu prea am dreptul sa am propriile mele dorinte. Nu din constrangere ci pentru “liniste si pace” si da … uneori imi doresc …

  98. Permanent in familie sunt presat de catre parinti cu diferite prostii. Cand incerc sa fac o schimbare sunt privit ca si un impostor. Nu cred ca mi_am urmat visul vreodata sunt condus mai mult de influenteletel din jur.

  99. Da,m-am apucat de o scoala pe care pur si simplu o urasc si asta pentru ca toti imi spuneau ca e o oportunitate enorma si voi avea si eu un viitor dar simt ca nu e pentru mine si totusi inca nu am puterea si independenta necesara sa ,,evadez”.

  100. “Exista lucruri pe care le fac pentru altii, care imi consuma timp si energie, dar o fac pentru ca pot, pentru ca stiu ca cei pentru care o fac merita.”

  101. Buna Pera, cred ca 80% din timpul meu fac ce imi zic altii sau ce trebuie sa fac. Ce rezultate am daca nu schimb nimic? Frustari, furie si regrete, de altfel ce am si acum. In momentele in care m-am revoltat si am facut cum m-a dus capul pe mine am avut cele mai bune rezultate ale mele.

  102. Mi-a placut mult articolul acesta. E foarte adevarat.

    – Exista lucruri care le faci doar pentru a-i multumi pe altii si care iti consuma energie si timp?

    Toata viata n-am facut altceva decat sa-i multumesc pe cei din jur, fie familie, prieteni, amici, sefi etc….
    Si nimic nu s-a schimbat, din contra, toti au avut si au asteptari si mai mari, pe langa ca a aparut, rautatea, invidia si ca so citez pe Ursula “Cei in favoarea carora ai lasat de la tine si ai facut compromisuri, par sa te respecte cel mai putin, i-ai invatat ca pot sa se foloseasca de tine si ca atare o si fac, te desconsidera, iar de afectiune sau de iubire nici sa nu mai vorbim…”

    – Daca da, ce se va intampla daca nu schimbi nimic? Unde vei ajunge? Ce roade vei culege?

    Pai se va continua la fel, iar eu voi fi una din oile care cu siguranta la un moment dat va fi victima lupilor.

    – A existat vreun moment cand te-ai revoltat impotriva celor care doreau sa faci ce vor ei? Cum te-ai simtit? Care au fost rezultatele si consecintele?

    Da si consecintele au fost ca am devenit oaia neagra a familiei, care nu face ce zicem noi, care e o razvratita, si ca neacceptand parerile si vointele altora, am fost pur si simplu data la o parte exclusa oarecum si binenteles vorbita de rau.

    Astept raspunsurile tale si spor la treaba

    Per aspera ad astra

    Pera Novacovici

  103. Da…cred ca de cand ma stiu am facut ce vor altii ca sa fie toti (parintii mei) multumiti…toti dar nu eu. Nu am luat atitudine si nu mi-am spus dorintele pt ca simteam ca se opresc cuvintele in gat. Acum e tot mai greu si reprosurile vin cu nemiluita. Vreau sa iau atitudine dar cred ca e prea tarziu…sau nu? Poate ca nu am gasit modul in care sa abordez aceasta dorinta a mea de a fi eu.

  104. De regulă atunci când vrei să mulțumești pe toată lumea, sfârșești prin a renunța la visele tale, împlinești așteptările altora care te fac prost la final. Eu am schimbat de mult foaia și nu vreau să trăiesc după sfaturile altora, chiar din familie fiind și am constatat că sunt mai respectată așa. De multe ori am mers înainte ”împotriva curentului general” ca să spun așa și a fost foarte bine. Am făcut facultatea târziu la 30 de ani, cu doi copii mici, serviciu, cu soțul mai mult plecat, fără nici un ajutor, împotriva familiei mele care nu mă susținea. Am zis ca mai bine mor dar tot o să fac ce îmi doresc. Și în final am făcut și masteratul și a fost foarte bine. Acum ai mei mă dau drept exemplu de urmat pentru că nu m-am descurajat atunci când ei nu credeau că o sa reușesc. Așa că parerea celorlați nu contează, contează ce simți tu și ce îți dorești de la viața ta care este doar a ta și nu a altora.

  105. Nu, nu exista acele lucruri.

    Am incercat sa ma revolt, uneori mi-a iesit, alteori nu. Oricum a fost o manipulare si o presiune pe mine + teatru, amenintari si tot ce trebe. Cand am reusit sa trasez limita ,am avut o stare de bine, de liniste. Uneori nici nu stiam ca-s manipulat si dupa ani de zile mi-am dat seama.

  106. Totusi nu toti dau sfaturi din egoism, proiectie, judecata etc. Si tu ne dai niste sfaturi aici si eu personal o fac la randul meu in ceea ce fac profesional. Ai dreptate cu un singur amendament… totul se reduce la sfaturile si parerile venite din relatiile personale. In alte contexte, cred ca e bine sa ascultam si sa facem alegeri in functie de principiile noastre, nu?!

  107. Buna! Da.. Sunt lucruri pe care le fac numai pt a-i multumi pe ceilalti… Da, ai dreptate…de ceva timp incerc sa fac doar ce e bine si bun pt mine.. Sigur e dificil… Ma ” lovesc” insa de interiorul meu… si …e cumplit. Multumesc pt tot… Lupt cu mine…

  108. Buna. Ai mare dreptate, eu au lasat mult de la mine in speranta ca va fi bine. In primul rand pt ceilalti…si ce crezi….in final nu a fost bine pt nimeni. Mai ales pt mine… Acum incerc sa fac lucrurile altfel…. Te tin la curent cu evolutia lucrurilor.
    Merci pt articolele tale.

  109. Salut Pera.
    Ma regasesc intru totul in acest articol. A fost o perioada foarte lunga din viata mea, cand am renuntat la micile bucurii ale vietii in folosul altora, iar in momentul cand mi-am dat seama ca sunt nefericita mi-am zis: de azi procedez complet invers, dar mi s-a reprosat ca sunt egoista. Da, asa a fost. Avem nevoie de “un pic” de egoism pentru a fi fericiti. Totodata am invatat sa nu ma intereseze ce spun altii. Aceste doua lucruri m-au eliberat si am invatat sa fie “eu insami” nu ceea ce vor altii sa fiu.
    Precizez ca am invatat foarte multe lucruri de la proprii mei copii, care au mintea mult mai deschisa decat noi cei care ne-am nascut in comunism.
    Totodata au aparut in jurul meu adevaratii prieteni, cei care ma ajuta si ma sprijina. Cu ei ma simt bine si ma consider alaturi de ei grupul “anormal” pentru ca nu facem ceea ce fac deobicei majoritatea oamenilor.
    Multumesc pentru toate sfaturile tale, m-au ajutat foarte mult.
    Succes in tot ce intreprinzi.

  110. Uneori am facut compromisuri si m-am abatut de la drumul meu, de dragul familiei. Acum vreau sa invat sa ma iubesc mai mult.

  111. Există lucruri care le fac de dragul celorlalti, pentru ca daca nu m-as conforma as avea un sentiment de vinovatie, ca sunt rea si nu empatizez, ca nu le sunt recunoscătoare. Sunt si momente cand ma revolt si fac cum cred eu ca e mai bine si atunci ma simt mai puternica, mai independenta, atunci simt ca am personalitatea mea, insa de multe ori aceste momente sunt urmate de consecințe, cum ar fi certuri, neînțelegeri, pe care nu le mai pot evita, pentru ca din moment ce i-am obisnuit pe cei din jur ca ma conformez, si dintr-o data n-o mai fac, e normal ca ei sa nu reactioneze bine. As vrea sa pot sa ii obișnuiesc ca si eu am dreptul sa aleg si nu am de gand sa joc toata viata după cum imi canta ei.

    1. Esti imatur si iresponsabil.
      Faci alegeri proaste pe care nu ti le asumi, dai vina pe altii, nu intelegi nimic.

      Parintii tai au pretentia sa te ingrijesti de ei la batranete? Cum e posibil asa ceva, doar nu ei te-au ingrijit de cand te-ai nascut, nu tot ei te-au invatat sa mergi si sa vorbesti, nu ei te-au tinut in scoli, chiar si in alea pe care le-ai facut la misto, ca ti-ai dat tu seama in anul 5 ca nu-ti place Poli? La fel ai vrea sa se debaraseze de tine si copiii tai?

      Culmea, in esenta, mesajul textului e corect – “nu face chestii doar pentru a le face altora pe plac”. Dar l-ai ilustrat cu un contra-exemplu, pentru ca ai luat decizii gresite de unul singur, apoi nu ti le-ai asumat si te-ai complacut in minciuna.

      Pe cine si ce vrei tu sa inveti acum!?!?!!?

      1. Exista un principiu clar pe care multi pensionari si l-au insusit: “Cat timp am putere fizica suficienta ma pot ingriji de mine, nu vreau sa fiu o povara pentru altii…vreau doar ca cei care au fost copii mei sa treaca pe la mine sa mai stau la un taifas cu ei 10-15 minute…” . Iar daca va fi sa aiba grija de ei, va fi pentru ca i-a invatat de mici valori precum compasiunea fata de cei defavorizati…. Totusi nu lui Pera trebuia sa te adresezi, de ce Ioanei? Si… crezi tu ca Pera nu va avea grija de mama lui? Eu cred ca are si puterea si finantele necesare pentru asta, si stii ce mai cred? Ca mama lui e mandra de el si a invatat de la fiul ei ceva….

        Nu sunt avocatul lui Pera, dimpotriva, am convingeri care se bat cu convingerile lui insa eu cred ca merita mai mult respect si nu merita sa fie injosit de comentarii ce reflecta ignoranta.

  112. da, au fost momente multe cand am facut cum au zis altii, au fost momente cand m-am revoltat si m-am simtit vinovata si cred ca daca nu schimb nimic nu voi ajunge niciunde si nu voi face nimica. De aceea vreau sa schimb ceva la mine.

  113. Am facut lucruri care sa o multumeasca pe bunica mea,dar la un moment dat m-am saturat,ea vroia tot mai mult,nu se gandea ca poate mie nu imi place asa ca intr-o zi m-am revoltat si de atunci am inceput sa fac tot ce vreau eu nu ce vrea ea,nu o mai ascult in privinta deciziilor importante.Si ma bucur enorm ca am facut asta,de exemplu ea nu era de accord cu mine sa merg sa muncesc ca maseuza si ma bucur ca nu am ascultat-o si totusi m-am dus deoarece acum am un salariu frumos de 15 milioane

  114. Da, de mica m-am revoltat ..si am facut cum am crezut ca este mai bine..devenind adultă am început sa fac compromisuri ..

  115. este adevarat ceea ce spui, stiu din experienta mea.
    Da! O mare perioada din viata mea, am fost fericita cu adevarat daca cei din jurul meu erau fericiti, asta pana am implinit 42 de ani, atunci am realizat cat de mult am gresit, m-am schimbat radical sau am incercat sa ma schimb, am inceput sa lupt pentru fericirea mea, pentru mine, am realizat ca si eu exist, si sunt la fel de importanta ca si cei din jurul meu si eu am dorinte, vise de care nu este nimeni interesat, asa ca am devenit eu o persoana importanta, si am surprins pe toata lumea din jurul meu.
    Cred ca nu voi uita niciodata surprinderea celor din jur care nu se asteptau la reactia mea, schimbarea a fost brusca si radicala, am rupt multe relatii in acel moment, sentimentul ca oamenii la care ai tinut te-au folosit este cel mai dureros din lume dar vina cea mai mare este a ta, deoarece le-ai dat voie sa faca acest lucru iar ei au considerat ca se cuvine acest lucru.
    Asa, ca stop si de la capat!
    Pentru prima oara in viata mea ma simt o femeie implinita si fericita.

  116. Corect…am facut mult compromisuri si mau convins ca eu trebuie sa fiu pe primul loc si apoi cei dragi mie..e doar vina mea ca mam neglijat..acum am parte de trezirea spirituala e totul nou in viata mea si in gandirea mea.succes tuturor

  117. Da, au fost dese momentele in care am facut ceea ce ii multumea si le facea bine altora, n detrimentul starii mele de bine. De cele mai multe ori am zis ca nu pot face pe cineva sa sufere, dar am suferit eu. Rezultatul? Sufar si acum… Asta am facut mai ales in relatia mea. In alte domenii ale vietii(in profesie, mai ales) nu prea ma alatur turmei. Am avut de multe ori curajul sa imi exprim opinia proprie, desi nu era pe placul sefilor. Rezultatul? Cateva colege au apreciat si s-a dovedit chiar ca parerile mele au fost pertinente. Problema mea e, clar, in domeniul vietii sentimentale. Am mai spus-o, teama de singuratate. Dar ai dreptate, am facut multe compromisuri si…n-am primt prea mult in schimb. Sau am primit, o vreme…si atat. Dupa care…acum sunt din nou singura. Dar lupt! 🙂

  118. 1. Pai o sa incep facultatea la toamna, cred ca pentru mine o s-o fac,nu pentru altii. Nu stiu daca e exact ce imi doresc, dar sunt bun la mate si o sa dau examen din mate pt politehnica..oricum..oras mare, oportunitati mai multe. E principalul motiv pt care invat sa intru la fara taxa.

    Azi am dat bacul la romana, am invatat pt ai mei mai mult..o cale de a le arata recunostinta mea, printr-o nota mare.

    Nu-mi vine acum in minte o situatie in care m-am revoltat..in general au fost de acord cu mine, parintii..restul nu prea, dar nu-mi pasa de parerea oamenilor care n-au nimic si ei dau sfaturi.

  119. Salut, Pera!Interesante intrebari..well…iti scrie o persoana care niciodata nu a luptat pentru ce isi dorea , tot timpul gandind la ce vor spune cei apropiati , familia si mai grav …f usor influentabila …m-am implicat oficial intr-o relatie in care nu ma simt implinita si din care nu reusesc sa ies…avand tot felul de culpe fata de partener , reale, ce-i drept , dar care ma tin pe loc.Nu m-am revoltat niciodata , am stat cuminte si am oferit portii de emotii din mine tuturor celor care au dorit.Acum sunt un pic dezorientata pentru ca …inteligenta emotionala se regenereaza ea, dar daca nu o hranesti …nu prea…si acum stau si ma privesc , am o imagine precum o aveai tu candva , ne-ai povestit deja.
    Unde voi ajunge ?Trebuie sa imi raspund curand…poate ma ajuti.
    Multumesc.Marina

  120. Salut, am raspunsuri la toate intrebarile dumneavoastra!

    1. A existat vreun moment cand te-ai revoltat impotriva celor care doreau sa faci ce vor ei? Cum te-ai simtit? Care au fost rezultatele si consecintele?

    Da a fost moment in care m-am revoltat si dupa m-am simtit chiar relaxat si bine dupa. Eram frustrat de mai mult timp ca mereu reuseau sa ma convinga sa fac ceva ce vor ei prin invinuire sau alte mijloace mai putin frumoase. Consecintele au fost ca mi-am pastrat niste prieteni la locul de munca si ma simt mai bine la munca ca am cu cine vorbi.

    2. Exista lucruri care le faci doar pentru a-i multumi pe altii si care iti consuma energie si timp?

    Da fac destule lucruri doar pentru ceilalti. De exemplu aveam niste colegi de camera care imi ofereau diverse chestii si eu le acceptam din politete mai mult dar au facut un muppet din mine si nu era de fapt decat consolare pentru alte tertipuri care le mai faceau.

    3. Daca da, ce se va intampla daca nu schimbi nimic? Unde vei ajunge? Ce roade vei culege?

    Voi ajunge cu o familie fericit pentru cei din jur, plin de frustrari si ura in interior ca nu mi-am trait viata cum am vrut eu si ca nu mi-am facut timp niciodata pentru ceea ce mi-am dorit eu cu adevarat.

  121. Salut Pera! In trecut am facut multe lucruri de dragul celor dragi mie si am avut de suportat consecinte grave dar acum nu mai fac.Incerc sa-i ajut cu strictul necesar dar nu atat de mult incat sa devina dependenti de ajutorul meu

  122. Pera,ma recunosc si eu in povestea ta!
    Am ajuns si eu inginer pentru ca ai mei au vrut asta.As fi preferat sa lucrez in aviatie dar acum cred ca e cam tarziu.Sau poate e valabila zicala:..mai bine mai tarziu decat deloc?
    Si da,consum si eu energie si timp pentru a-i multumi pe altii.

  123. Au existat lucruri pe care le faceam cu sila doar de dragul “sfatului” sau “colectivului” . Apoi am descoperit ca mai bine fac asa cum cred eu pt ca oricum voi fi judecata…fiecare are loc sub soare. Iar atunci cand m-am revoltat, am atacat cu aceleasi arme pe care ei le foloseau impotriva mea. Abia atunci am castigat respect.

  124. Daaa !!! Foarte des am incercat sa fiu pe placul altora, so am,renuntat la multe, sau am facut anumite compromisuri … Dar unii nu vor fi niciodata multumiti, si mereu gasesc cateva de complectat ! Au existat so dati in care m-am revoltat, si au fost un soc pentru cei care ma,modelau deja de ceva timp … Ce ma intreb foarte des e , cum da fac da ma iubesc mai mult pe mine ??? Cum da ma pretuiesc mai mult pe mine ??? Eu imi tot spun mie, si sunt foarte constienta ca in primul rand trebuie sa ma iubesc eu pe mine ! So totusi ma surprind foarte des cersind sau lasandu-ma la mâna altora . Cum sa fiu tare ???

  125. Si eu ma regasesc in articol… De multe ori am ascultat de sfaturile bine intentionat ale celor apropiati, care s-au dovedit a nu-mi fi de folos mie, ba din contra. In special in familie, suntem sfatuiti cu drag pentru tot felul de initiative, dar desi unele sunt inj sens bun, altele nu ne ajuta deloc. Cautand sa nu-l superi pe cel de langa tine, sau sa-i faci pe plac, ajungi rau, iti scade increderea si respectul, si colac peste pupaza, cand sunt nerecunoscatori cei carora le-ai facut pe plac, sau te critica cu inversunare… Atunci intelegi ca undeva ai gresit. E bine sa avem coloana vertebrala in viata, sa ne tinem capul sus, si sa analizam la rece sfaturile binevoitoare ale celr din jur, la fel ca si criticile sau laudele. Sa avem incredere in noi, in deciziile noastre, in principiile noastre, si sa nu ne fie teama sa ne afirmam. Cand suntem buni si avem succes, vom fi criticati, cand nu suntem buni, vom fi judecati, asa ca nu trebuie urmata “gura lumii”, ea vine si trece ca apa pe rau. Multumesc Pera!

  126. Ma intreb oare cand vor inceta ceilalti din jurul meu sa-mi spuna ce am de facut cand eu am propria lista? Ma afecteaza in mod negativ, si ma consum inutil atunci cand mi se face programul de catre ceilalti. De ceva timp evit sa fac ce spun ceilalti, dar evit sa si stau in preajma lor, si e cam rau cand te distantezi de cei de un sange cu tine, si cand nu mai simti ca apartii familiei. ma simt ca un intrus la intalniri in familie. Ei nu cedeaza inca, chiar daca le-am spus ca ce vor ei sa fac acum nu e o prioritate pentru mine, fapt pentru care m-am retras, evitandu-i, sa nu mai aud. Nu ma simt acasa aici. Nici n-am cum sa plec. Acasa e acolo unde poti cand ai kef sa joci un volei cu copiii fara priviri rautacioase in jur. Cum sa nu ma afecteze asta?

  127. Exista lucruri care le faci doar pentru a-i multumi pe altii si care iti consuma energie si timp?
    Da, exista, si am realizat de putin timp ca se folosesc de energia mea pentru economisirea energiei lor.

    Daca da, ce se va intampla daca nu schimbi nimic? Unde vei ajunge? Ce roade vei culege?
    Daca nu schimb ceva voi ajunge sa-mi epuizez energia pentru castigul altora.

    A existat vreun moment cand te-ai revoltat impotriva celor care doreau sa faci ce vor ei? Cum te-ai simtit? Care au fost rezultatele si consecintele?
    M-am simtit eliberat si am vazut o forta interioara iesita la suprafata.

  128. De când m-am căsătorit și nu mai locuiesc împreună cu părintii e super. Îmi organizez viața așa cum vreau și fac ce vreau, soțul e un tip super când nu am nimic gătit mergem la restaurant, pot spune că deși în trecut când locuiam cu părintii trebuia să-i mulțumesc pe ei și să fac lucruri care nu îmi plăceau acum totul e foarte bine.

  129. buna Pera ,eu de exemplu nu imi face deloc placere sa merg acasa la tatal sotului meu din cauza mamei lui vitrege pt ca tot timpul trebuie sa afirm tot ce zice ea si sa i fac pe plac pt ca altfel se supara si zice ca suntem prost crescuti ! am dureri de cap cand vine vb sa i vizitam cum pot sa ma impun cumva fara sa super pe nimeni si nici sa stric relatia tata fiu! ?

  130. Au existat da nu prea mai exista… Conformarea asta in societate ma cam omoara, trebuie sa ma “anostez” cumva parca

  131. Am o dilema…pe deoparte acord timp şi enercie pentru altii, dar asta nu ma satisface, dimpotriva simt ca nu merita,ca este timp pierdut, ca fur de la mine; pe de alta parte simt ca trebuie sa ma port bine cu oameni, sa le dau atentie şi timp, sa socializez….

  132. De multe ori am facut lucruri pe care le asteptau persoanele dragi ca sa nu le ranesc sau sa nu le insel asteptarile.
    Au fost si momente si cand m-am revoltat. Ultima data m-am revoltat impotriva iubitei mele care imi cerea un non-sens. Mi-a parut rau, caci vedeam ca sufera sincer, dar stiam ca fac lucrul corect. Cel mai greu e sa fii in continuare tu, stiind ca poti pierde persoana iubita. Si daca cedezi, nu o pierzi pe ea, dar te pierzi pe tine…

  133. Bun articol si la tanc! Te citesc inca din ziua in care am decis sa imi urmez vocatia. Acum sunt bine, sunt pe drumul meu, am rezultate, progresez, evoluez, simt ca traiesc. In timp mi-am dat seama ca drumul gresit l-am luat ca sa o multumesc pe mama. Ani de zile la corporatie, munca, studii care imi displaceau, doar ca sa “o ascult pe mama”. Ani de zile am avut relatii esuate si crize de gelozie din partea ei, Mama, divortata, singura, sora-mea a fugit in lume, eu cea mica, am ramas sac de box, ca deh, numai pe mine ma avea. In perioada BAC ului a trebuit sa fug de acasa sa stau la o prietena ca sa pot sa invat linistita pentru ca aveam crize de nervi si nu aveam liniste acasa. Dar m-am reintors la ea, am zis ca poate am mai crescut si pot sa o inteleg, ca ea e mama si eu sunt poate un copil rebel. Au trecut anii, munca, facultati multumesc ca am avut mereu rezultate bune si la invatatura si la servici si cativa oameni care m-au ajutat sa am incredere in mine) veneam acasa noaptea cu teama ca ma asteapta ceva neplacut. Am facut credite sa ii amenajez casa, m-a dat afara de nenumarate ori, veneam noaptea de la munca gaseam straini in casa, ajunsesem sa ma simt vinovata si cand imi cumparam o bluza, ca cheltui bani (banii mei), ca nu fac economie, ca o sa vad eu ca patesc ca tata, ca de ce nu fac aia si fac aia…nu pot sa va explic in cuvinte teroarea psihica prin care am trecut ani de zile desi eram ditamai femneia deja. Ca de ce alte familii sunt unite si noi nu, ca de ce alti copii sunt asculatori si au grija de parinti, ca seman cu tata o nenorocita, ca de unde mai am si pretentia de iubire, ca ea a luptat sa ma hraneasca si asta e de ajuns, ca sunt handicapata pt ca am astm bronsic, ca o sa fac cancer, ca sunt anormala, ma obliga sa stau drepta desi eu aveam o scolioza urata si iata in prezent situatia mea s-a inrautatit pt ca m-am fortat sa stau dreapta, ca sa vada ceilalti “handicapul” de care radea mama) ma aducea in pragul disperarii de nu mai eram in stare nici sa functionez corect sa ajung la munca la timp, plangeam, devenisem o epava. Ma trezeam cu mobila vanduta, cu acte furate, cu minciuni imprastiate prin familie, pe la vecini. Cand puneam piciorul in prag o dadea ca vai ca e bolnava ca lesina etc. Ea dupa ce ma bombarda cu cuvinte dureroase si scandaluri zilnice, se ducea bine mersi la somnic si sforaia. Eu nu mai puteam sa dorm. Asa am ajuns sa sufar de insomnie. Si de depresie si sa iau antidepresive. Sa nu mai vreau sa merg la lucru. Intr-o zi m-am trezit ca a vandut casa si m-a dat afara, voia sa aiba vila domne, ea fiind deja pensionara cu 700 ron. Eu facusem credite sa amenajez apartamentul cat de cat, sa ma simt acasa, sa aiba si ea confort, camera ei, ca se plangea ca a adus o viata grea. In fine, cand am vazut ca nu mai gasesc explicatii la comportamentele ei si a vandut apartamentul fara sa ma intrebe, am decis sa o las sa faca ce vrea, am luat-o de la capat pe la 25 ani, am decis sa fac ceea ce imi doresc-muzica. Am inchiriat ceva, mi-am facut si o relatie intre timp, m-am apucat de muzica cum visam, am prins aripi. Peste un an, doamna mama a venit peste mine in apartamentul meu cu chirie, ca intrase in niste belele cu case, constructii si asa mai departe. Se apucase sa isi construiasca o casa si fusese praduita de constructor. Si asa de mila si suflet bun ce am, i-am terminat eu constructia si i-am platit datoriile de cateva mii de euro. In prezent, am 30 de ani, locuim amandoua in aceeasi casa, dar ei i-am facut separat o aripa, ca nu se poate locui cu ea. Chiar si asa, chinul a revenit. Acum lupt iar, sa o intretin, sa intretin casa, nu pot sa plec din tara cum mi-as dori pt ca e singura si depresiva, la 68 ani, ma terorizeaza in continuare, papa bani, face credite si datorii, vrea sa ii rezolv eu problemele, nonstop doleante si reprosuri. Am descoperit ca m-a dat in judecata prin 2005 sa ma dezmosteneasca (cand eu o intretineam din 800 ron si eram o studenta amarata) si e agresiva nu recunoaste ca a facut asta, desi exista dosar la judecatorie. Nu ma lasa nici sa imi vad de munca mea, ma suna la 3 dim cu diverse probleme inchipuite, numai sa ma deranjeze, sa primeasca atentie (eu am doua joburi si sunt singura, nu am pe nimeni sa ma ajute cu nimic) cand intru pe poarta imi tine calea, acelasi sentiment de “sigur ma asteapta ceva neplacut acasa”. Nu ma “lasa” sa investesc in mine si sa o intretin si pe ea, plus ditamai casoaia care pt mine nu e acasa, nu am o relatie pentru ca nu pot, dupa o asa copilarie sunt defecta, nu mai pot sa ma apropii de nimeni. daca totusi vin cu vreun partener acasa face scandal ca de ce cheltui bani cu barbatii (va dati seama ca e rupta de realitate), face scandaluri cu vecinii, iar ma stie tot cartierul, ba ca de ce nu ma marit, ba ca de ce nu produc mai multi bani, ba ca de ce nu am masina de lux, ba ca ii trebuie aia ba ailalta. In schimb vine la mine la usa cu cate ceva de mancare, sanchi, cica ea ma ajuta, gata si-a facut datoria. I-am explicat de atatea ori ca nu am nevoie, vreau doar liniste, dar ea nici nu isi cunoaste propria fiica 🙂 De cate ori o rog ceva, face fix pe dos, desi vede ca plang, ca ma chinuie, niciodata nu m-a ascultat, inteles, nu mi-a dat pace, desi vede ca ma deplasez greu din pricina coloanei si ma chinui de una singura cu toate responsabilitatile. Dar acum nu ma mai poate opri nimic, chiar daca am zile in care plang, ma lupt cu depresia si insomnia, voi lupta si voi face curat in viata mea. Si am decis ca nu voi avea copii niciodata. Ma scuzati ca am scris atat, dar poate ii e de folos cuiva povestea mea.

    1. De ce ai decis să nu mai ai copii niciodată?
      Cu ei, apare și zâmbetul pe buze.
      Fii tu un exemplu pentru mama .

  134. Salut!
    Desigur ca sunt asteptari din partea altor persoane cu tendinta de a te ghida “corect” in viziunea lor cu experienta acumulata dupa ani, dar chestiunea e alta, cum ma ajuta asta pe mine ?
    Ma indoiesc daca as apleca urechea la sfaturile cuiva, chiar si parintilor, fiecare persoana e invidual moral si profesional dezvoltata mai mult sau mai putin in functie de deciziile proprii luate pina la si fara nici o mustrare de constiinta din afara…
    Viata si asa e prea scurta si prea frumoasa sa o traim dupa cum vor altii!
    Personal sint independent si nu iau in consideratie sfaturile fiecaruia cu exceptia daca e de bun augur pentru dezvoltarea mea… unii oamenii intotdeuna vor invidia pe sub mustati si vor spune la adresa ta din lipsa respectului de sine si nu numai, in caz contrar ar fi foarte posibil sa intervina careva consecinte de proasta calitate…
    Toate bune!

  135. Da,din pacate ma regasesc si eu in aceasta categorie. Ofer si fac lucruri pentru cei din jur crezand ca asa e normal. De multe ori multumirea sufleteasca este mare si merg pe ideea ca tot ce oferi la un moment dat se intoarce, in schimb daca persoana careia îi ofer ceva nu reactioneaza asa cum ma asteptam ma pune serios pe ganduri. (desi singura vinovata in acest caz sunt eu)

  136. Da! Fac destul de multe lucruri pentru altii,atunci cand imi cer. Daca nu schimb nimic,voi fi folosit mereu. Inca nu am idee ce roade voi culege. Probabil recunostinta si apreciere pe moment.
    Da,a existat momente in care m-am revoltat,si pentru moment mi-a parut rau pe moment pentru faptul ca am putut sa ajut si nu am ajutat. Dar,intr-un final mi-a fost mai bine,fiindca am avut timp si pentru mine.

  137. Da, din păcate se întâmplă lucrul acesta, si doar din cauza mea, pentru ca am inteles gresit acest lucru. Am crezut ca ajutând pe altui dupa bunul plac, le voi fi aproape si voi primi aprecierea lor. Din păcate adevărul e ca m-am sclavit de buna voie, pentru nimic. Daca nu schimb nimic, ma voi epuiza pentru interesele celorlalți uitând de nevoile mele si mai rau sa fiu desconsiderat si privit ca o persoana slaba. In acest sens nu voi culege nimic… A fost un moment când in urma unor probleme am cefqt si m-am trezit labrealitate, am spus ca eunsunt cel mai important, eu trebuie sa îmi fac viata, nu sa mă zdrobesc pentru binele altora. M-am simtit împlinit si am simtit ca am renăscut dupa ce am decis sa îmi fac viata mea nu placul altora…

  138. Cred ca in cea mai mare parte a vietii mele m-am zbatut sa fac ce e bine pt cei din jurul meu. Probabil asa am fost crescut, desi cu cele mai bune intentii, sunt sigur. Cu cat acorzi mai mult respect altora, cu atat te respecta ei mai putin. Cred ca sta in psihogia omului. Am simtit si frana celor de langa mine cand am vrut sa imi accelerez ritmul. Se tem ca ii lasi in urma si te vor pierde. In fine, astea le-a spus deja foarte clar Pera. Incerc mereu sa “ajut” (cred eu) pe cei de langa mine iar eu raman fara resurse sa lupt tocmai pt binele lor. Nu prea mai inteleg de fapt ce fac eu, ce rezolv astfel. Nu pot sa fiu cu familia si sa si fac bani in acelasi timp. Dar eu simt ca pot mai mult, vreau sa evoluez. Poate nu am incredere ca se descurca ei si singuri. Am ajuns sa vreau sa plec de langa familie, sa plec in strainatate sa trag acolonsingur tocmai ca sa nu fiu ocupat cu familia si sa pot munci mai mult. Ce gresesc? Plec prea mult urechea la “nevoile” lor si nu mai apuc sa fac eu ce am de facut? Se spune ca daca ajuti pe toata lumea, ajungi garantat la esec. Cu greu ma desprind de obiceiul acesta, marturisesc. Simt ca trebuie sa-mi reprim simtirea (a fi in preajma familiei) si sa merg pe ratiune ( sa-i las sa-mi simta lipsa dar sa aduc bani pt traiul de si cu zi). Trebuie sa accept ca nu le pot avea ambele in acelasi timp si ca dragostea trece prin stomac.

  139. Recunosc ca si eu am facut de cateva ori lucruri pentru a-i multumi pe cei din jurul meu, familie, asa zisii prieteni, lucruri care nu au fost in concordanta cu ceea ce sunt eu. Nu mi-a placut deloc sentimentul ce l-am simtit atunci, nu m-a facut mai buna sau mai pretioasa in ochii lor si atunci am inteles ca fiecare trebuie sa traiasca si sa faca lucrurile pe care si le doreste cel mai mult, sa fie autentic. Facand lucrurile dupa bunul plac al apropiatilor nu mai traiesti viata ta, o traiesti pe-alor si apoi poate esti bun atata timp cat faci, cand nu mai faci cum vor ei se vor debarasa de tine imediat si vor gasi o alta persoana care va face cum vor ei.In timp facand pe bunul plac al celor din jur, incercand a-i multumi, vom avea efecte si repercursiuni dintre cele mai grave, se acumuleaza frustrari, scade calitatea vietii noastre, ne pierdem increderea in noi si in capacitatile noastre. Parerile celor din jur ar trebui sa nu ne afecteze deloc, fiecare trebuie sa traiasca si sa actioneze in raport cu ceea ce gandeste si simte si sa lasam deoparte bunele intentii ale celor din jur.

  140. Buna Pera. Ca sa raspund la intrebari: intotdeauna m-am lasat in plan secund si am facut lucruri pentru a-i multumi pe ceilalti, am lasat de la mine ca sa fie bine si sa mearga treaba bine si m-am ales cu reprosuri si cu mai multa munca. Am luat atitudine, mi-am exprimat punctul de vedere. Pe moment a fost ok – sa zicem, dar eu sunt o persoana cu prea mult bun simt si dispusa sa ajut tot timpul (asta se poate vindeca?) si am ajuns din nou in aceeasi situatie. Cred ca voi lua masuri mai radicale, dar mai am un pic de asteptat sa-mi fac un plan bun care sa dea rezultate. Multumesc!

  141. Da, exista lucruri pe care le fac pt a-i multumi pe altii si care imi consuma timp si energie. Le fac pt ca imi face placere sa ajut si pt ca sunt convinsa ca persoanele respective merita efortul….

  142. Salut Pera,
    Imi vine in minte primul an de facultate.
    Imi doream sa fiu inginer si astfel am dat la ingineri – electromecanica mai exact. Dar dupa prima zi asa pe la finalul lunii octombrie 🙂 mi s-au parut o prostie tot. Profesorii parca erau din anii 70, colegii mi se pareau de asemenea prosti si astfel am vrut sa renunt. Am revenit insa pe la finalul lunii noiembrie pe la cursuri sa cunosc si eu profesorii si colegii.Am ales asa pt ca am considerat ca era cea mai buna optiune pt mine la acel moment.
    Dupa 5 ani si pese 100 de examene singurul beneficiu major a fost dezvoltarea unei gandiri analitice.
    Acum am 29 de ani si lucrez in retail pe o pozitie de management :))

  143. -Exista lucruri care le faci doar pentru a-i multumi pe altii si care iti consuma energie si timp?

    DA

    -Daca da, ce se va intampla daca nu schimbi nimic? Unde vei ajunge? Ce roade vei culege?

    Daca nu schimb voi deveni un robot al societatii, o femeie care sa isi planga suferintele despre barbatul care nu e bun de nimic si care isi va judeca familia ca a condus-o pe un astfel de drum.

    -A existat vreun moment cand te-ai revoltat impotriva celor care doreau sa faci ce vor ei? Cum te-ai simtit? Care au fost rezultatele si consecintele?

    Da. M-am simtit vinovata pentru obraznicia mea. Rezultatele au venit ca un boomerang impotriva mea ( genul eu te-am facut eu te omor)

  144. Buna, Pera!
    Consider ca de mult timp si de multe persoane am fost manipulat si multe persoane au profitat de pe urma mea sa ai ajut cu tot felul de bunuri materiale sau bani si dupa ami intorceau spatele si ma inslutau spunandu-mi ca nu sunt bun de nimic, de cand citesc materialele tale din toamna anului 2014 pacat ca am descoperit cam tarziu de tine, si acuma la 20 de ani nu e prea tarziu….am inceput sa vad lumea altfel, sa nu ma mai las manipulat de alti. Cred cu adevarat in ceea ce faci si ma voi schimba ulterior si nu voi mai asculta de alti.
    Atunci cand alti vroiau sa fac ce vor ei ma simteam jenat , ca sunt comandat ca de un sef ca un fel de sluga in fata lor obligat sa fac ce vor ca sa ne fie bine si sa ne intelegem bine dar faceam ami mult rau.
    Mai astept materiale de personalitate si de care aveti. Multumesc
    Dumitru Burz!

  145. Multumesc lui Dumnezeu, acum, un astfel de comportament apartine trecutului! Da, au existat multe momente in care m-am revoltat si m-am simtit extraordinar de bine si de puternica. Cel mai interesant e cand incepi sa constati ca celor din jur nu le place schimbarea ta si incearca sa te influenteze sa te intorci la cum erai, iar in momentul in care refuzi si nu mai au putere asupra ta, ori incep sa te respecte, ori dispar din viata ta usor, usor… Multumesc Pera! Imi plac foarte mult articolele tale si sunt de un real folos!

  146. A existat vreun moment cand te-ai revoltat impotriva celor care doreau sa faci ce vor ei? Cum te-ai simtit? Care au fost rezultatele si consecintele?
    Desigur, a existat si de nenumarate ori. M-am simtit presat, fara valoare, mic dar a meritat sa ma revolt, am ales vocea mea interioara.

  147. 1. M-am straduit sa termin o facultate doar de dragul alor mei, desi in nenumarate randuri le-am spus ca imi este foarte greu si ca nu m-am putut acomoda cu sistemul acelei facultati si ca as vrea sa ma reinscriu la alta. Nu au fost de acord.

    2. Am ajuns sa intru in depresie si sa am atacuri de panica, probleme la serviciu si in relatiile personale deoarece am jonglat intre un loc de munca si facultate. Astazi, insa, mi-am depus licenta. Sper sa aleg un master care sa ma multumeasca mai mult.

    3. Am incercat sa ma revoltez in fata alor mei, sa ii fac sa inteleaga ca am 24 de ani si ca pot lua singura decizii legate de job, facultate si relatii. Au zbierat, au urlat, m-au amenintat si nimic nu s-a schimbat 🙂

  148. Da, Pera! Multumesc! M-am revoltat, m-am eliberat si, concluzia o trag parafrazandu-l pe Daniel Zarnescu, care spune asa… Adevarul este ca pentru a te aventura pe mari necunoscute iti trebuie o doza de echilibru fantastica. Sa nu stii ce ti se va intampla si cu toate astea sa stii ca vei ramane in viata si ca vei iesi cu mult mai castigat decat daca ramai pe pamant.

    Daca asta nu este echilibru, atunci nu mai stiu ce e ala. SUBSCRIU total!

  149. Sunt una din persoanele carora le este extrem de greu sa spuna NU : familiei, colegilor, sefului si partenerului. Am ajuns intr-o stare de nepasare totala in ceea ce priveste persoana mea. Ma amageam cu ideea ca “Macar ei sa fie impliniti, daca eu nu reusesc”.

    Cand in final am inceput sa fac lucrui pentru mine, toti aveau nevoie de mine, toti cereau cateceva….. Atunci am realizat cat nerecunoscatori sunt cei carora m-am dedicat ani de zile. Cine e de vina? Clar, eu!

    Cand am inceput sa fac lucrui pentru mine, a reinviat speranta si entuziasmul ca pot trai si altfel, ca pot regasi bucuria de a trai.

    Inca nu am scapat de acest “spirit de sacrificiu” pentru binele umanitatii, dar supun mult mai des “NU”.

    Multumesc, Pera, pentru ca citindu-ti cartile si articolele, am depasit multe obstacole!!!!

  150. Da, am fost in situatia in care sa-i multumesc pe parinti inaintea mea. Chiar si acum is in aceasta situatie, ei limitandu-mi timpul meu liber si astfel limitandu-mi sansa ca vre-o data sa imi gasesc vre-o fata. Se tem sa nu ma “piarda” ma gandesc, se tem ca o sa ma aibe alta nu ei, e un fel de egoism. De prea putine ori au fost situatii sa evadez dar cand am facut-o a fost ceva palpitant din care uneori am avut de castigat lucruri faine dar s-a intamplat sa castig doar oboseala sau cine mai stie ce.

  151. 1.Exista lucruri care le faci doar pentru a-i multumi pe altii si care iti consuma energie si timp?
    Suficient de multe, simt exact cum sunt “supta” de energie… Incerc instictual sa ma opun, dar… psihic si fizic, dupa atatia ani, imi pierdui puterile.

    2.Daca da, ce se va intampla daca nu schimbi nimic? Unde vei ajunge? Ce roade vei culege? Nu voi ajunge nicaieri, nu voi culege nimic (decat frustari), voi ajunge o “leguma”.

    3.A existat vreun moment cand te-ai revoltat impotriva celor care doreau sa faci ce vor ei? Cum te-ai simtit? Care au fost rezultatele si consecintele?
    Si cate momente! Am fost acuzata de nerecunostinta, agresata psihic, toata viata mi s-au contestat deciziile (de la cum imi hranesc sotul, la cum imi cresc copilul – defectuos, logic) Nimic nu am facut bine, daca as fi respectat caile impuse 100% atunci totul ar fi fost PERFECT. Am fost acuzata, la orice hotarare, sau cerere de sprijin (cand aveam cea mai mare nevoie) ca vreau sa imi omor parintii, ca asta imi doresc sa ii vad morti. Daca nu sun la telefon 2 zile sunt acuzata ca or sa moara in casa si mie/noua nu ne pasa…
    Am fost constat supusa “agresiunilor” parentale.. Simtind acum ca pierd teren, incearca sa imi atace fiica, incearca sa o subjuge pe ea. Blah…

  152. Am suferit de aceasta meteahna/slabiciune/carenta educationala…nici nu stiu cum s-o numesc. M-am trezit foarte tarziu, Dar sunt multumita ca am facut-o pana la urma. De ce a fost greu ? Pentru ca ori de cate ori incercam sa scot “o mana, un picior” de sub plapuma protectoare a oamenilor apropiati primeam dezaprobari virulente, ironii, reactii agresive si aveau tot interesul s-o faca.

  153. Acum 6 ani când a murit tatăl meu in urma unui stop cardiac, la înmormântare era casa plina, rude, prieteni, apropiati, din toate categoriile. Era la începutul dezvoltării puterii interioare. Si chiar in stare de soc cum eram, i am spus mamei mele: Privește-i bine pe toti, cati sunt de multi, cate sfaturi dau, si cat ajutor promit, maine vom fi doar noi doi, iar in maxim o luna de zile pe nimeni nu va mai interesa nimic despre noi…ce s a întâmplat?!…exact ce am crezut eu…asa ca de gura lumii nu ai de ce sa asculti…multumesc Pera

  154. Salut, sunt mai avansata-n viata si am trecut cam greut examenul celor din jur, pt. ca nu am fost un simplu spectator in fata nedreptatii si a stupiditatii si asa pierdeam usor pe cei din jur insa, ma simteam mai puternica decat ei. In orice nucleu simteam persoana cu dorinta de a fi lider, canalizand pe cei din jur in interesul sau si daca nu raspunzi la chemari te expulzeaza usor. Ceea ce faci tu Pera in formarea tineretului este extraordinar, FELICITARI !

  155. Buna! Eu inca nu m-am revoltat… nu stiu cum sa fiu altfel decat utila familiei. Am renuntat la cariera de dragul copiilor si a confortului celorlalti. Stiu ca am raspuns prea tarziu, dar sper sa-mi dai o sansa. Multumesc!

  156. Da,dar sunt constienta ca nu se va intampla nimic bun pentru mine,ci ei vor vedea ca se pot baza pe mine si ma vor seca mereu de energie..Ma voi indeparta de mine si voi incepe sa traiesc pentru altii.

  157. Salut Pera,
    Desi citesc articolul tau mai tarziu decat l-ai postat,ma regasesc si acum in el. Cred ca este unul dintre cele mai bune articole scrise avand in vedere ca mi se potriveste ca o manusa in momentul de fata. Tin sa iti multumesc cu ocazia asta,deoarece cred ca toata lumea are nevoie de cate un astfel de articol care poate fi comparat cu usurinta cu un dus rece la 4 dimineata.
    Si ca sa iti raspund la intrebari,da…au fost multe momente, acele sclipiri de personalitate care le avem cu totii,in care te razvratesti,si incerci sa revii pe drumul cel bun. Insa, problema e ca daca nu esti suficient de puternic,sa mentii aceea pozitie, nu numai ca o pierzi,dar si decazi mai mult decat ai fost inainte. E un risc pe care trebuie sa ti-l asumi in totalitate. Nu stiu cati de aici au vazut seria Batman,dar este o comparatie destul de relevanta.
    Multumesc frumos pentru articol.
    O seara minunata!

  158. Paula,
    Da intodeauna am facut tot ca sa fiu buna cu toti cu sotul dupa suferinta multi ani am divortat sa ajut fata mea cu bani, chiarr daca nu aveam pe moment cind aveam dadeam din urma, zile nastere, nepotele multi bani. Si sub influientele unor persoane cind nu am mai dat nu mai raspunde la telefon.

    Au trecut anii. acum baiatul meu spuen ca casa mea este si a lui deci vrea bani, de data asta am rectionat (era la telefon )ma invinov mereu si mereu ca nu trebuia sa spun ca casa este a mea mi-a inchis telefon s-a suparat se gindeste ca daca eu nu stau in casa in oras si locuiesc in vest tarii vind casa si sa i dau bani are 26 ani .

    Consecinta nu raspunde la telefon sa ma faca sa i dau bani ca si inainte.

    Mama ma suna de mii de ori pe zi ma abuzeaza daca raspund (am 53 ani) unde esti iar ai plecat din tara stai aici cu noi lucreaza aici ceva sa matur scarile la bloc zice ?????? (eu am liceul pedagogic filologie istorie ) am lucrat la Banca Nationala secretar-dact. casiera etc. nu pleca vino acasa si cind vin dupa 2 zile zice duce la tine acasa ei sunt la tara si asta numai ca sa stau cu ei ptr. ca sora este la cta copilul prefereat si nu vrea sa o deranjeze daca ei sunt bolnavi etc.
    Cind eram la fata mea spuneu parintii c C e ea nu are sot ce trebuie s-0 ajuti (are fetite)

    Cind am luat masuri si nu le raspun d spun ca sunt nu imi pasa de ei.. Le explic mereu si mereu ca eu am viata mea ……ca sunt singura ca nu am din ce trai trebuie sa plec sa cistig bani nu teleg si pace. Mama e cu ta au bani pensie merg pe piciare n u au boli grave si totusi …..

    Am intrerupt reletiile dar ma simt vinovata cu toate ca lucrez la asta la resp de sine la indep financiara la iubire de sine, la ura de sine , la tot. ..Am facut toata viata ca sa- multumesc, toata viata ma-u criticat etc. de toate

    Prefer sa fiu singura, decit sa ma manipuleze ei.
    Bine povestea s-a intimplat de ani si ani cind nu am invatat lectia si ma lasam… sa fiu presul lor
    voiam sa iubesc si sa iert pe toti ce i ce imi faceau rau cu toate ca ei…. dar am desc. ca nu ma iertam pe mine , ca ma uram.

    Stiu ca am mult de lucru de lucrat la mine zilnic…………..

  159. Iata si eu acum mi-am descoperit scopul sfaturilor, sau a compatimirilor, doar atunci, cînd nu mai pot ține presiunii pesimismului auzit.. Incerc sa ajut cu o vorbă, ca sa ma pot ține pe echilibru… In alte cazuri depinde de situație, fiecare e cu dreptatea lui, numai daca nu se exagerează. Dumnezeu are multe feți.., noi, doar cîte una.., una si buna si cînd te mai saturi de a ta, te mai coincizi si cu altele… Spor la treaba!

  160. Se spune ca fiecare are propria poveste si de asta nu ma indoiesc. Depinde cum intelege fiecare ce ai spus si tu. Sunt unele chestii cu care nu prea sunt de acord, imi pare rau sa-ti spun. Nu e ceva rau sa vrei sa-i ajuti atat timp cat poti sa te ajuti si pe tine sau sa ai grija de ei atat timp cat poti sa ai grija si de tine, daca nu ai putea asta ar fi o problema ca nu te-ar lasa dar nu zice nimeni ca trebuie sa faci compromisuri si sa ii pui pe ei pe primul loc. Eu tot ceea ce fac, fac pentru mine ca sa-mi fie bine dar nu ca sa ma supun lor, ci pentru ca asa simt. Obisnuiam sa fac asta dar acum nu mai sunt asa, pentru ca vine un moment cand trebuie sa devenim responsabili pentru viata noastra pentru ca familia nu va fi tot timpul langa noi si pana atunci trebuie sa o apreciem asa cum e. Chiar daca ei au asteptari de la mine, eu stiu de ce am nevoie si asta nu inseamna ca trebuie sa-i urasc. Voi face exact ce imi spune inima si nu o sa ma dau batuta ca sa ajung sa fac ce imi doresc.

  161. Numele meu este lilian N. Aceasta este o zi plină de bucurie a vieții mele, din cauza ajutorului pe care Dr. Saguru mi-a oferit-o ajutându-mă să-mi recuperez fostul soț cu magia și dragostea lui. am fost căsătorit timp de 6 ani și a fost atât de groaznic pentru că soțul meu mă înșela într-adevăr și căuta un divorț, dar când am întâlnit e-mailul Dr.saguru pe internet despre modul în care a ajutat atât de mulți oameni să-și primească ex și ajută la stabilirea relației. și face ca oamenii să fie fericiți în relația lor. i-am explicat situatia mea si apoi caut ajutor, dar spre cea mai mare surpriza mea mi-a spus ca ma va ajuta cu cazul meu si aici sarbator acum pentru ca sotul meu sa schimbat complet pentru totdeauna. El vrea mereu să fie lângă mine și nu poate face nimic fără prezența mea. Mă bucur foarte mult de căsnicia mea, o mare sărbătoare. Voi continua sa depun marturie pe internet pentru ca Dr.saguru este cu adevarat o adevarata vrajitoare. DACA NU VEDEȚI AJUTAȚI CONTACTUL DOCTOR SAGURU ACUM prin e-mail: drsagurusolutions@gmail.com sau whatsapp +2349037545183 El este singurul răspuns la problema dvs. și vă face să vă simțiți fericiți în relația voastră.
    1 LOVE SPELL
    2 CÂȘTIGĂȚI BACK EX
    3 FRUCTE DE FEMEI
    4 PROMOȚIE SPELL
    5 SPELL DE PROTECȚIE
    6 SPELL BUSINESS
    7 SPELL GOOD JOB
    8 LOTTERY SPELL și SPELL CASE.

  162. Bună seara. Stimate domnule Pera,vă rog frumos,ce părere aveți de o mamă care îmi ia lucrurile din mână și le trimite înapoi la firmă,împiedicându-mă-pe moment-să lucrez? Luându-mi pâinea din mână,cu alte cuvinte.

    Ce urmărește de fapt? Ce vrea să mă facă? Ce așteaptă să mă vadă? Hoț la colț de stradă,urmărit de poliție? Un leneș sau parazit,fără loc de muncă? Fără viitor m-a lăsat. Dumneaei,mama. Nu spun asta ș-o condamn. N-are rost. Istoria o va condamna. Și posteritatea

     Dar astfel am descoperit un lucru: VIITORUL NU E CEL OFERIT SAU BARAT DE ALȚII! FIINDCĂ VIITORUL MEU SUNT EU. 

      Iar viitorul real e ASTĂZI.

      Pentru că mâine e deja prea târziu.

     

     

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Fii la curent cu noutățile direct pe Facebook: