Introdu e-mail-ul și te voi învăța, printr-un mini curs de 8 lecții, cum să îți descoperi vocația!
*Prin abonarea la newsletter îți exprimi acordul de a folosi datele tale pentru a putea comunica cu tine și accepți termenii și condițiile noastre. Informațiile tale nu vor fi niciodată distribuite unor terți.
articol
Despre cum mi-am vindecat dependenţele şi cum poţi să o faci şi tu - partea 1

Astăzi am să vorbesc despre dependenţele mele. Unele le ştii deja, poate. De altele, vei afla acum.

Îţi fac o radiografie ca să înţelegi că nu suntem foarte diferiţi, că toţi avem slăbiciuni şi vulnerabilităţi, iar diferenţa o face motorul nostru interior, dorinţa noastră de a fi oameni mai buni şi perseverenţi.

Cele 5 dependenţe despre care vreau să îţi vorbesc sunt:

  1. Dependenţa de jocuri de noroc
  2. Dependenţa de jocuri pe calculator
  3. Dependenţa de muncă
  4. Dependenţa de mâncare
  5. Dependenţa de afecţiune

Dependența de jocurile de noroc

...am avut-o de la vârsta de 14 ani.

Am fost cu bunicii timp de 3 săptămâni în Moneasa şi lângă hotelul nostru era un hotel ce avea aparate de poker. Am vrut să văd cum e. Am jucat şi am câştigat. Apoi am pierdut. Însă se născuse în mine dorinţa de ”mai vreau”.

Ajunşi acasă, mi-am continuat nou pasiune descoperită fără să ştie nimeni din familie.

După câteva luni în care eu eram o prezenţă permanentă în cadrul cluburilor cu jocuri, rezultatele şcolare au început să scadă. Astfel, un coleg m-a turnat dirigintei care m-a turnat bunicilor.

Astfel, au aflat şi bunicii mei şi au făcut un comitet care m-au aşteptat acasă, bunica plângând, bunicul cu o faţă extrem de serioasă şi crispată.

Eu eram comoara lor, nepoţelul care lua numai note de 10, vorbea 3 limbi şi cânta la pian. Eram speranţa lor. Şi la 14 ani deja eram client al jocurilor de noroc, în condiţiile în care fiul lor (tata) era un vechi client al birturilor.

Doar acum îmi pot imagina ce era în mintea şi sufletul săracilor oameni.

Cu siguranţă s-au gândit cum să acţioneze… bunica l-a convins pe bunicul să facă o întreagă ceremonie în care după un discurs motivaţional despre iubire, bună creştere, viitor şi alte lucruri de genul asta, la sfârşit, totul a fost încununat cu o palmă strategică de la bunicul.

Bărbaţii din familia mea, niciodată nu m-au lovit. Tata niciodată, bunicul doar palma aceea simbolică.

Efectul a fost cel scontat.

Ştiam cât de mult mă iubesc bunicii şi că erau disperaţi că m-ar putea pierde. Palma aceea de la bunicul meu doare şi acum!

Am lăsat jocurile deoparte şi mi-am pierdut interesul pentru ele din cauza şocului emoţional pe care l-am avut, văzând durerea oamenilor care m-au crescut oferindu-mi tot ce aveau. Îi iubeam prea mult şi nu puteam să îi văd suferind.

În liceu, pe la 17 ani, începuse moda pariurilor la case de pariuri. Jucam, dar nu mi-am creat o dependenţă până când nu au apărut site-urile online de pariuri.

Ce nu ştiam atunci, dar ştiu acum, este că jocurile de noroc nasc dependenţă foarte simplu. În clipa în care joci şi ştii că în mod aleator, fără a şti când, apare câştigul, se eliberează dopamina, un hormon al anticipaţiei.

Devii drogat cu hormoni produşi de propriul creier. Această dependenţă este la fel de puternică şi ucigătoare că şi cea de cocaină, alcool sau orice altă substanţă vrei tu.

În dresajul delfinilor, se foloseşte aceeaşi strategie. Sunt premiaţi pentru trucuri cu peşti mici din găleată dar din când în când, total aleator, primesc un pește mare. Asta îi face să execute toate trucurile, ştiind că la un moment dat, apare şi peştele mare.

În pariurile online, pe toate sporturile, dependenţa mea a luase o dimensiune monstruoasă.

Problema e că nu te poţi opri, iar asta a cauzat pentru mine două probleme.

Fiind permanent cu mintea pe ce alte meciuri să pariez, având sute de opţiuni, eram stors de orice energie şi nu mai puteam să scriu sau să creez nimic zile şi săptămâni la rând.

Pariurile îmi luau tot ce aveam mai bun.

A doua problemă era că dacă nu te poţi opri din joc când câştigi, pierzi sigur. Iar eu nu mă puteam opri. Am luat bani împrumut, am ajuns să mă neglijez total şi eram în depresie continuă pentru că după ce aveam sume mari câştigate, pentru că nu mă puteam opri, le pierdeam foarte repede de fiecare dată după ce câştigam muncind zile la rând.

Financiar, poate reuşeam să fiu pe zero, dar mi-am dat seama că după luni de zile, nu am muncit deloc, nu am progresat în alte domenii ale vieţii şi eu tot pe zero sunt sau chiar pe minus.

După o pierdere mare am decis că e timpul să mă opresc de tot .

Îţi voi spune ce anume m-a ajutat să scap de fiecare dependenţă în parte şi la sfârşit vom încerca să găsim o radiografie comună pentru orice dependenţă, o reţetă ce poate fi aplicată de oricine.

Soluția: 

1. Embargo

Toate site-urile de pariuri online au opţiunea de opt out. Alegi o perioadă de timp, de obicei e maxim 5 ani, pentru care te scoţi singur din sistem.

Numele tău, buletinul sau paşaportul, cardurile tale, emailuri, totul este pus pe stop şi eşti oprit pe cât posibil să îţi faci alte conturi.

Ce am făcut după primul opt out a fost că mi-am făcut conturi pe alte site-uri pentru că eram în sevraj, trebuia să mă joc. Am folosit opt out şi pe acele situri până când nu am mai avut alte site-uri. M-am apărat astfel de mine, de duşmanul din mine.

2. Acceptare 

Am acceptat că sunt dependent şi că trebuie să mă autotratez întrucât nu era nimeni lângă mine să mă ajute în acele momente, şi cei care poate ar fi încercat nu ar fi ştiut cum, decât să îmi spună ”eşti depedent, lasă-te” moment în care aş fi spus ”fac ce vreau, bâști de aici! Nu înţelegi cine sunt, prin ce trec şi ce simt. Orice cale aleg nu e treaba ta să mă judeci!”

Mi-am pus întrebarea despre cum vreau să arate viaţa mea. Mie îmi place să scriu iar pariurile mă opreau să fac lucrul acesta. Am decis că singura cale de a câştiga în viaţă este calea corectă, principiile eterne pentru prosperitate şi succes. Munca zilnică de a pune cărămidă peste cărămidă la construcţia vieţii şi a succesului tău.

Acceptându-mi slăbiciunile, dar totodată potenţialul şi şansa pe care o am, am ales să merg pe drumul corect pentru mine..

3. Valorizare

Tu, cel care citeşti aceste rânduri, ai jucat un rol foarte important în tratarea tuturor dependenţelor mele. Pentru că atunci când scriu un articol sau o carte şi tu îmi spui că te-am ajutat, sub orice formă, este cea mai înaltă formă de valorizare pentru mine. Întotdeauna feedback-ul celor care mă citesc a răsunat în mine şi mi-a reamintit care este vocaţia mea, misiunea mea supremă, aceea de a servi oamenii cu ajutorul psihologiei. Satisfacţia pe care o am când am ajutat un om, este o senzaţie curată, nobilă, ce nu are nimic rău în ea şi care mă face să mă înalț ca fiinţă umană.

Îţi mulţumesc.

Munca făcută cu pasiune m-a ajutat să umplu golul interior, pentru toate dependenţele mele, aşa cum vei vedea în continuare.

4. Grup de suport și socializare

Prietenii mei, puţini şi foarte apropiaţi, au fost acolo pentru mine să îmi ofere o porţie de viaţă trăită în adevăratul sens al cuvântului. Prezenţa lor şi mai ales acceptarea lor necondiţionată m-au ajutat să pot trece cu bine prin încercările şi greutăţile care poate m-ar fi strivit.

Motivul pentru care am devenit dependent de jocuri, este foarte simplu. Evadarea din realitate şi fuga de responsabilitate.

În fuga mea de a fi un om liber, care nu trebuie să dea socoteală nimănui, am ales lumea virtuală pentru a mă exprima.

Dependenţa a apărut în cadrul unui singur joc în mod special, World of warcraft.

Există o comandă în joc care arată aşa: ”/time”

Când execuţi această comandă îţi arată cât timp ai petrecut în joc în total de când ţi-ai făcut cont.

Timpul se măsoară astfel:

24 de ore petrecute în joc = o zi jucată.

Când dau "/time" pe contul meu îmi arată 350 de zile.

Dacă scazi orele dormite sau alte activităţi obligatorii, înseamnă că am fost în joc 2 ani adunaţi din viața mea ca timp real :)

Nu regret şi cred că tot ce mi se întâmplă este spre binele meu.

În cea mai lungă perioadă de joc eram în anii de Politehnică.

Fuga de realitate era cauzată de multe lucruri. Sărăcie şi lipsuri materiale, lipsa unei vieţi sociale, lipsa de motivaţie pentru a face ceva în viaţă (nu îmi descoperisem vocaţia), lipsa unei iubite şi lista e lungă.

În joc, puteam să îmi consturiesc o personalitate alternativă care are realizări, şi acesta este motivul pentru care acest joc în mod special creează dependenţă.

În acest joc poţi să evoluezi continuu şi nu există sfârşit.

La fel ca în viaţă.

Cum am scăpat?

Dacă aş rezuma la o singură frază, am scăpat de dependenţa de joc în momentul în care viaţa reală a început să îmi pară mai frumoasă, mai atrăgătoare şi mai plină de provocări, decât viaţa din joc.

Şi dacă mă întrebi, cred că faptul că m-am jucat până m-am săturat m-a ajutat să ies la capătul celălalt al tunelului şi să îmi pun acelaşi întrebări importante, existenţiale.

Ce fac cu viaţa mea? Ce mă opreşte să evoluez permanent în viaţa reală? Ce îmi poate oferi viaţa reală comparat cu viaţa din lumea virtuală?

Ca şi soluţii, avem următoarele:

1. Embargo

Am închis contul de pe care jucam şi am şters jocul de pe calculator. Instalarea şi crearea unui nou cont durează câteva ore aşa nu aveam chef şi timp chiar dacă m- mai fi jucat câte puțin uneori.

2. Acceptarea

Am acceptat că deşi nu jucam jocuri de noroc, jucam alt gen de jocuri. Dependenţa nu mai era din cauza dopaminei ci era şi un medicament pentru a face faţă unei realităţi gri, fără perspective.

Nu regret timpul petrecut în joc, pentru că deşi mi-a luat 2 ani din viaţă, s-ar putea să îmi fi dat tot restul anilor pe care îi am de trăit. Am descoperit ce vreau să fac cu viaţa mea, în timp ce făceam un lucru pe care nu mi-am mai dorit să îl fac.

3. Valorizarea

Îmi descoperisem vocaţia şi pasiunea pentru psihologie. Era tot un fel de joc, doar că era un joc în viaţa reală. Să scrii cărţi, să îţi faci un site, să cunoşti oameni noi, să lucrezi cu oamenii, să creşti şi să evoluezi în viaţa reală. Doar că nu poţi să dai "save" şi să reiei dacă o dai în bară :)

4. Grup de suport

Prietenii au jucat şi de această dată un rol important, pentru că după ce am ieşit ca din peşteră, ei erau acolo, acceptându-mă ca şi când aş fi lipsit câteva zile.

Pentru a te ajuta să te vindeci de dependențe și să descoperi adevăratul sens al vieții tale am pentru tine pachetul Impulsul pentru vocația ta - indiferent cine eşti, ce trecut ai avut, ce cred alţii despre tine, în personalitatea ta stă un potenţial care poate fi materializat în lucruri fantastice.  Iar catalizatorul cel mai puternic pentru dezvoltarea personalităţii şi valorificarea potenţialului într-un ritm cât mai alert este vocaţia.

În partea a doua a acestui articol îţi voi spune despre dependenţa mea de muncă, mâncare şi afecţiune.

Apoi vom încheia cu o paletă întreagă de soluţii pentru a scăpa de dependenţele noastre.

Aştept orice întrebări și idei despre cum putem învinge acest gen de dependenţe.

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

Distribuie acest articol pe reteaua ta preferata de socializare
articole similare
3 erori de gândire ce declanșează jihadul în relații

  Daca ai fost sau esti intr-o relatie azi,…

Citeste articolul
Te lasi pe ultimul loc tot timpul. Mai poti?

Ai exact ZERO sanse sa-i multumesti pe toti, sa-i…

Citeste articolul
COMENTARII
Intră în discuție. Lasă mesajul tău mai rapid cu contul de social media.

Termeni și condiții