Există indicii evidente ale lipsei de încredere de sine şi altele un pic mai subtile şi vreau să fac o listă cu cele care îmi vin acum în minte şi te rog să completezi tu lista lăsând un comentariu sub acest articol.

Deci, încrederea de sine ştim toţi că este piatra de temelie pentru o viaţă împlinită, fericită de care ne putem bucura 24 de ore pe zi, 12 luni pe an.

Pentru că fără încredere în sine, momentele de bucurie, fericire şi împlinire din viaţa noastră pot apărea doar ca rod al întâmplării cu câteva excepţii.

Încrederea în sine nu poate fi generalizată pentru niciun om.

Încrederea în sine vine pe domenii. Pot să am maximă încredere în mine că pot scriu un articol pe blog şi să o fac foarte relaxat şi calm. Nu am deloc încredere în mine că pot să pilotez un avion şi aş face pe mine de frică dacă m-aş afla într-un avion cu 200 de pasageri şi aş fi cel responsabil cu aterizarea lui pentru că piloţii au leşinat.

ÎNCREDEREA ÎN SINE NU SE TRANSFERĂ DE LA UN DOMENIU LA ALTUL!

Dacă am încredere că pot face bani, nu înseamnă că am încredere că pot avea o minunată relaţie de iubire şi dacă am încredere că pot să ridic 100 de kilograme la sală nu înseamnă că am încredere că voi lua permisul de şoferi.

Încrederea în sine se dobândeşte în urma unei curbe de învăţare. Nu ai cum să dobândeşti încredere în tine dacă nu practici acţiunile necesare, dacă nu eşuezi ca să poţi avea feedback şi să înveţi să faci mai bine acţiunea.

Semnele care arată că nu ai destulă încredere în tine:

Pui mare preţ pe părerea celor din jur şi eşti afectat puternic când acţiunile, comportamentul sau chiar propria ta identitate sunt criticate şi judecate şi în acelaşi timp nu te poţi bucura de o activitate sau un lucru decât dacă cei din jur îşi arată aprobarea şi validarea.

Nu te îngrijeşti fizic. Oamenii cu kilograme în plus, care nu au grijă de vestimentaţia şi aspectul lor la un nivel minim, atât cât le permite statutul lor actual, care nu fac nici măcar un efort în direcţia asta arată că nu pun preţ pe propria persoană. Nu faci un bine corpului tău lăsând-ul să se simtă rău şi nici sufletului tău, ţinându-l prins într-o închisoare de carne de care nu îţi pasă.

Eşti angajat la un patron şi nu ai un plan de ieşire şi eliberare financiară. Oamenii au un mecanism intern care îi împinge spre evoluţie şi autonomie. Dacă lucrezi pentru alţii, depinzi de alţii şi nu ai libertate de alegere şi decizie, încrederea în tine este afectată puternic şi tot mai mult pe măsură ce trece timpul . E ok să lucrezi pentru alţii O VREME, ca să faci bani, ca să înveţi, să ai experienţă şi multe alte motive. Dar e la fel de normal şi important să faci un pas către eliberarea ta. Oamenii care sunt şefi, patroni sau directori nu sunt mai buni decât angajaţii lor ci doar au avut un moment de curaj, ambiţie sau perseverenţă în plus la un moment dat, care a făcut diferenţa.

Dacă eşti într-o relaţie care nu te împlineşte şi nu îţi satisface nevoile, dacă ţi-e teamă să ieşi din relaţie de teamă că nu vei găsi altceva mai bun, este o mare dovadă de lipsă de încredere în tine.

Dacă nu acţionezi când ai idei şi nu le pui în practică este foarte grav pentru că se creează un cerc vicios. Nu îţi dezvolţi încrederea în tine pentru că nu acţionezi şi nu treci prin curba de învăţare, apoi nu acţionezi pentru că nu ai încredere. Nu ai cum să ieşi de aici decât prin FAPTE şi ACŢIUNI oricât de frică îți este. Acţionând, te eliberezi de frică.

Acestea sunt câteva idei care mie îmi spun când eu sau un alt om nu are încredere în el. Sunt momente când poţi să ai încredere maximă în tine şi momente în care eziţi şi eşti lipsit de această încredere.

Comanda catile Personalitate Alfa

Eu am trecut prin toată lista de mai sus.

Pentru mine, cea mai mare problemă de încredere a fost că nu credeam că merit.

Nu merit mai mulţi bani, nu merit o femeie mai bună, nu merit un timp de calitate făcând ce îmi place, nu merit un corp frumos, nu merit o stare de bine permanentă.

Doar când am început să insist privindu-mă în oglindă şi spunându-mi de mii de ori că merit, am început să şi am.

Tu ce nu crezi că meriţi acum?

Lasă-mi un comentariu și spune-mi care crezi că sunt indiciile că un om nu are încredere în el.

O educaţie completă despre ritmul firesc al evoluţiei, despre domeniile cărora trebuie să le acorzi atenţie de-a lungul întregii vieţi, găseşti în cărţile mele, aici: http://personalitatealfa.com/carti/

Aștept mesajul tău

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

Lasa mesajul tau mai rapid cu contul de social media

Intra in discutie

139 comentarii la “Indicii că nu ai încredere în tine

  1. mihaela spune:

    Tot o lipsa de incredere poate fi si tendinta constanta de a-i pune pe celalti pe primul loc. Daca intre a face ceva pentru tine si a face ceva pentru altul, trecand mai jos pe lista de prioritati ceea ce iti trebuia tie, ii alegi constant pe ceilalti si dezvolti o „gena de martir” ai cu siguranta o problema cu increderea in tine.

    1. Lucian Motoc spune:

      Foarte foarte corect.

      Cred ca aici sunt trei niveluri, FOARTE diferite:

      1. Incerci sa ii ajuti pe ceilalti pentru ca ai invatat undeva ca ‘asa trebuie’. Motivatia si programarea a venit din exterior. Actionezi din reflex, si te ignori pe tine. Motivatia este undeva din ego, sau din frica.
      2. Faci tot ce poti ca sa te ajuti pe tine, pentru ca vrei sa iti fie bine tie mai intai. Vrei sa iti depasesti conditia, si conditionarea, si sa devii mai bun. Motivatia este una interioara, de Putere si Curaj.
      3. Faci ce pot ca sa ii ajuti pe ceilalti, pentru ca deja ti-ai pus la punct propria viata, esti fericit, implinit, si acum iti este natural sa oferi. Simti ca vrei sa oferi, pentru ca ai de unde. Motivatia este una interioara, este una Puternica, de Bunavointa. Vrei sa Creezi o lume mai buna pentru ceilalti, si faci tot ceea ce poti pentru a realiza lucrul acesta, pentru ca motivatia cea mai inalta aici este una interioara, de Iubire neconditionata.

      Si, fiecare nivel este o treapta necesara. NU prea merge sa sari peste caci este nenatural. Exista o ordine naturala.

      Mersi,
      Lucian

      1. Asde spune:

        Exact !
        Mi s a spus sa am mereu grija de sora mai mica pt ca e ” mai mica” !
        Ce facea ea era extraordinar si greselile ei erau mai putin grave ” pt ca e mai mica ” asa m am pus mereu pe locul doi si n a apreciat nimeni nimic din ce faceam eu, nici macar soramea .

    2. Gabriela spune:

      Dintre comentarii, l-am citit cu atentie doar pe al Mihaelei, care mi s-a parut subtil si perfect in acord cu parerea mea. As fi scris acelasi lucru, daca n-ar fi facut-o ea.

      Nu ai incredere in tine daca eziti sa-ti spui parerea.
      Nu ai incredere in tine daca te-ai abonat la e-mailurile d-lui Pera Novacovici. Daca ai avea incredere in tine, ai fi mult prea ocupat cu a face ceea ce vrei si ceea ce-ti place, ca sa mai ai timp pentru acest gen de activitati. Tocmai de la persoane ca noi :d, care nu avem incredere in noi, vin raspunsurile la intrebari ca aceasta. 🙂

      1. cami spune:

        Buna,acum citesc ce ai scris acum 2 ani,poti sa-mi spui daca esti mult mai increzatoare?

    3. Alina spune:

      Chiar daca esti multumit/multumita de tine cand pleci de acasa, si iti spui cand te uiti in oglinda inainte de a iesi pe usa „astazi arat bine”, se intampla sa iti pierzi din curaj si din increderea in sine daca in decursul zilei nimeni nu iti confirma ca este asa….
      Exact asa se intampla si la serviciu, poti sa-ti faci treaba excelent, daca nimeni nu iti spune ca te apreciaza, atunci parca nici nu mai conteaza….

      1. Cristi spune:

        Asta pentru ca astepti validari din exterior. Daca ar fi sa fii singurul om de pe planeta, ai mai face acele lucruri? Adica vezi ce sta in spatele actiunii, daca e din toata puterea ta ceea ce faci si din tot sufletul, sau altceva e la mijloc.

    4. Victoria Ion spune:

      Pera, apreciez ceea ce faci; in limita timpului disponibil te citesc. Azi am un punct de vedere diferit de al tau si iata de ce:

      Consider ca pentru a avea incredere in tine este nevoie sa te eliberezi de falsele credinte ce ti s-au inoculat de catre cei care au contribuit la formarea si educatia ta. De ce le numesc false? Pentru ca nu sunt ale tale si nici ale parintilor tai. Lipsa de incredere isi are originea in premisa crestinismului – pacatul originar.
      Copiii indieni nu se confrunta cu lipsa increderii in sine; structurarea interioara a stimei de sine inalte este convergenta din punct de vedere psihologic cu conceptia de baza hindusa.
      Parintii occidentali sunt astfel in situatia de a se implica intens si sustinut in primii 5 ani de viata ai copilului pentru a-i inocula sentimentul de stima de sine.
      Stima de sine inseamna cum ne evaluam noi pe noi si include si increderea. Succesul public nu este o garantie pentru o stima de sine inalta. Dpdv psihologic „Copilul- extensie a parintelui” este „proprietatea” parintelui, iar de aici incepe un lung sir de conflicte. Increderea in sine necesita autocunoastere si sa accepti ca ceea ce ai cu adevarat esti TU, nu masina, nu nevasta, nu banii.

    5. christina spune:

      Da..e frumos sa ai incredere in tine,dar dupa un timp in care te lupti cu „morile de vant”adica cu toti cei care nu iti intzeleg punctul de vedere,cand desi ai succes realizezi la necaz ca esti singur..toti pe care i-ai ajutat sunt foarte ocupati..ajungi sa-ti pierzi increderea in tine!cand mereu iti spui eu merit,eu merit si ai si dobandit..si majoritatea te catalogheaza arogant..doar ca sustzii ca meriti fiindca te cunosti ca om iti cunosti valoarea si potentialul si cand ai reusite ti le exprimi cu bucurie ,te bati cu palma sg pe umar dar altii vad in asta arogantza,cand tu defapt esti doar mandru ca ai reusit ce ti-ai propus…si ajungi singur…ai aincredere in tine dar te simti neinteles si fiindca esti altfel ..adica cinstit,onest,direct si nu fals…cum mai reusesti sa-ti pastrezi increderea in tine?suntem oameni si nimeni nu poate trai sg..simplu fapt ca ai succes si incredere in tine sa te faca o persoana de evitat..trist!da increderea in mine nu am pierduto..dar in restul oamenilor..probabil nu sunt cei adecvati..probabil trebuie schimbat anturajul..ca sa iti poti pastar increderea in tine!!

    6. adell spune:

      de ce ar putea martirajul sa fie un semn ca nu ai indredere in tine?posibil ar fi daca motivatia o gresita ,te duce la asa zisul martiraj,insa eu doar atit as adauga :exista o forma de implinire sufleteasca, a unui fel de jertfire, in folosul celuilalt, dar nu pt. ai primi aprobarea lui sau a lor, ci pt ati satisface ceia ce doar crestinii autentici pot cunoaste si anume”:fericirea de a da, care este mai mare decat fericirea de a primi ‘si nu a spus-o un oarecare ci Acela care este Dzeu si anume Dl Isus Hristos.Asadar dupa parerea mea motivatia conteaza si face diferenta in ceia ce am spus ,in legatura cu a -l pune pe celalt pe locul 1,este ca atunci cand tu vezi o nevoie a celuilalt mai presus decat a ta ,dar nu iti faci din asta o tendinta(adica numai ceilalti conteaza) asa cum ai spus, sau doar pt. a fi martir ca altceva nu poti fi ,ci pt ca ai inteles o nevoie si ai bucuria de a renunta la tine in favoarea celuilalt.

    7. Mona spune:

      Aceeasi problema o am si eu. Ma multumesc doar sa stiu ca cei dragi mie sunt fericiti.NICI macar nu stiu ce ma face fericita personal,am uitat sentimentul de bine.

  2. Alex Peptan spune:

    Salut Pera,
    Am citit in dimineata asta, in cartea lui Stephen Covey – Eficienta in 7 trepte, la capitolul despre proactivitate despre unele elemente de limbaj care tradeaza lipsa de incredere in sine: atunci cand in vocabularul tau este intalnit cu predominanta verbul a avea, in detrimentul verbului a fi, asta poate trada o lipsa de incredere in sine.
    Cand tu crezi ca tu nu esti suficient, si incerci sa gasesti solutiile, refugiul sau vina in exterior, atunci poti zice ca ar fi bine daca: ai avea noroc, ai avea mai multi bani, ai avea mai mult timp liber, ai avea o femeie care sa te inteleaga si sa te accepte asa cum esti tu, ai avea libertate.
    La polul opus se afla verbul a fi. De exemplu: poti sa fii omul care, prin ceea ce este si ceea ce are de oferit sa atraga oportunitati(noroc?:) ), sa fii omul care in mod natural, prin ceea ce are de oferit merita si castiga bani, sa fii omul care isi ia mai mult timp liber pentru el.. pt ca timpul liber, aca multe altele, ti-l iei tu, nu ti-l da nimeni :), sa fii barbatul care merita o femeie cu foarte multe calitati, asa cum ti-o imaginezi tu(vice versa pt domnisoare 🙂 ), sa devii un om liber. Si intotdeauna libertatea va veni mai intai din interior, apoi se va putea manifesta in toate ariile vietii noastre.

    1. costehard spune:

      super tare faza cu verbele. chiar o cred.

      1. andreea spune:

        in sensul asta, chiar recomand pentru o mai buna intelegere a diferentei intre verbul a avea si verbul a fi , o mica emisiune :Vulnerabilitatea fiintei umane, cu Alina Badic.

        1. Alina spune:

          buna…eu nu am ancredere an multe lucruri si nu stiu de ce ….an monentul de fata nu am ancredere an iubitul meu …eu am avut o familie un sot bun el nu avea ancredere an mine si tot timpul ma comdamna de niste lucrur care ma dureau ..pe langa certurile care le aveam nici nu ma simteam aplinita ca femeie cand era vb sa facem dragoste si eu preferam sa nu fac dragoste…..din cauza asta am ajuns sa ne despartim …acum sunt cu actoalul iubit ma simpt aplinita …dar ma simpt signita mia spus de 3 ori an timp ce faceam dragoste ca sar dori sa faca dragoste cu sora mea si deaicea eu nu mai stiu ce sa cred .sa cred ca nui suficiet de andragostit de mine sau are el o problema ….eu pana ce mam mutat la iubitul meu….el a avut o relatie cu o fata mai tanara el a continuat sa se vada cu acea fata pana an ultimul moment dar fata avea un iubit de seama ei ….eu am fost signita imi vb cum faceau ei dragoste …nu mai stiu ce sa fac an sufletul meu tot timpul nu pot avea ancredere an el sunt nelinistita ……alina

          1. Corina spune:

            Tu mai stai cu acest nenorocit care iti spune in timp ce se culca cu tine ca o prefera pe …SORA TA????????Cat de proasta sa fii…nu ai pic de respect pt tine!!Omul asta nu da 2 lei pe tine!!!! Respecta-te!Trezeste-te!!! Fara cuvinte..nu pot sa cred ca exista asemenea specimene!!!

    2. Super. De asta cartile foarte bune trebuie recitite. Nu am retinut aspectul asta pentru ca probabil nu m-am concentrat pe partea de incredere in sine cand am citit cartea asta. Multumim

      1. Alex Peptan spune:

        Anytime 🙂

    3. Vlad spune:

      Una dintre cele mai bune carti de dezvoltare personala pe care am citit-o si prima care a produs o schimbare reala in mine. Recomandata tuturor.

  3. Andra spune:

    Da , intr-adevar atunci cind esti angajat si vine sefu si iti spune ce sa faci si mai esti si tratat la „gramada ” scade pic cu pic increderea in tine insuti.Nu asta voiam sa subliniez, ci doar un alt indiciu .Lucrez intr-o sectie de productie cu alte 100 femei., mai mult sau mai putin educate .Nu asta conteaza, ci modul in care trebuie sa vorbesca.Tot timpul trebuie sa confirmi ca arata sau sunt bine imbracate., , iar daca ai curajul sa le spui „nu”… tocmai ai cistigat un dusman tacut care te va pindi si te va prinde la cotitura:)Femeile nu suporta tacerea in jurul lor.,dar nici sa nu fii de acord cu ele.Trec prin asta zilnic..Muncim la blogul ( de mai sus) cu ajutorul lui Tudor, dar sunt convinsa ca in momentul in care voi demonstra ca se pot cistiga si bani din asta…… Abia astept ! Succes Pera… si multumesc!

  4. jeni patu spune:

    merit pot vteau….cuvin te magice

  5. costehard spune:

    alte indicii:
    1. preferi sa iti alegi parteneri mai modesti decat tine, adica ori o femeie nu foarte frumoasa, ori un barbat nu foarte masculin, din teama ca unul mai bun nu ar sta cu tine. Pentru ca in subconstient crezi ca nu e cine stie ce de capul tau.
    2. esti preocupat de imaginea publica, te vorbesti pe tine insuti de bine si ascunzi vulnerabilitati cum ar fi (am complexe, ma doare, am gresit, nu cunosc) de teama ca ceilalti vor fi dezamagiti. De fapt o dovada de maxima incredere in sine este cand devii vulnerabil.
    3. atunci cand practici mici minciuni in relatia de socializare pentru a nu parea ridicol.
    Ex: intreb: te deranjeaza daca n-am timp de tine acum ?
    rasp: nuuu , nu ma deranjeaza ! nici o problema .

    Pera, daca apreciezi ce am scris , da-mi un feedback si iti mai scriu,

    1. Evident ca apreciez ce ai scris, chiar daca nu tot timpul iti confirm 🙂

  6. Andrei spune:

    Binecunscuta amanare este generata tot de lipsa neincrederi in sine.

  7. Iosif spune:

    Lipsa de incredere am experimentat-o atunci cand, intr-un grup de oameni fiind si discutand, aveam idei foarte bune, si nu le puneam la bataie. Ca mai apoi sa vad, ca ar fi fost foarte utile! Acum le pun la bataie, pt ca am mai multa incredere in mine, ca sunt capabil sa am idei bune, care sunt importante si luate in seama!

    Iti multumesc pentru articol!

  8. camelia spune:

    Nu am pus problema asa niciodata Pera : Ca nu merit ceva. Culmea este ca acest ” A merita ” l-am invatat de la voi psihologii.
    Intotdeauna mi-am dorit foarte mult in toate domeniile vietii, obisnuita fiind din familia mea, mama, in special iubindu-ma, patologic as spune, oferindu-mi totul. De aceea prapastia a fost imensa intre parintii mei si familia sotului meu, unde nu am gasit niciodata iubire. Am suferit enorm, iar suferinta aceasta mi-a marcat toata viata.
    Am mai spus asta. Mama m-a crescut ca pe o printesa , la propriu, asa incat o printesa nu poate decat sa creada ca merita totul.

    1. Lucian Motoc spune:

      ce fain trebuie sa fie .. sa poti sa ai convingerea ca meriti.. de la inceput.

      fara sa trebuiasca, sa te lupti cu demoni interiori pana reusesti sa ti-o creezi.

      1. Alex Peptan spune:

        Da.. trebuie sa fie destul de misto.. Cu toate astea, citind comment-ul Cameliei inteleg ca acest avantaj nu a venit fara un pret: socul de a descoperi ca lumea in care traim nu e formata doar din ingerasi stand pe norisori cantand la harpa si iubind neconditionat, ca e destul de diferita si ca trebuie sa fim pregatiti si pt ea.

        1. camelia spune:

          Da Alex , ai prins esenta.
          SOCUL a fost imens si nu l-am depasit nici dupa zeci de ani.
          Sa nu va imaginati ca am fost ” copil de bani gata „. Nici pe departe. Dar am avut niste parinti , cum nu cred ca mai exista in lume, care m-au iubit si ocrotit peste masura.
          Mama imi spunea adesea ca nu poate crede sa nu am un viitor fericit, bazandu-se, probabil, pe credinta ei in Dumnezeu, pe educatia pe care mi-a dat-o si pe faptul ca am fost un copil bun, ascultator si studios.
          Ce mare distanta insa intre viata pe care o traiesc si cea previzionata de mama mea !

          1. Valentina spune:

            inteleg perfect exemplul tau. chiar m-am intrebat mult timp de ce persoanele provenite din familii cumsecade atrag ca parteneri pe cineva care le afce viata un calvar. raspunsul l-am primit zilel trecute. daca imi permiti, am sa-ti impartasesc parerea mea. pe langa educatia buna, dragostea neconditionata si incurajarile primite de la parintii nostri minunati, am mai primit ceva ca mostenire. si anume: SACRIFICIUL. acesta a fost oferit ca exemplu de parintii nostri si am considerat ca a fi normal sa il manifestam si noi. odata constientizata „problema”, te poate ajuta sa treci peste acest prag, meditand la propria viata.cu siguranta ai bagajele pline de energia dragostei de sine incat sa te mobilizezi sa pui punc la comportamnetul de salvator. te imbratisez, cu drag 🙂

  9. Lucian Motoc spune:

    Cred ca daca o persoana isi dezvolta mai intai Curajul sa incerce lucruri noi, si isi dezvolta un obicei de a se dezvolta, atunci capata incredere in sine in legatura cu invatarea si dezvoltarea. Apoi este mult mai usor.
    Chiar daca nu stie ce sa faca, intr-un anumit domeniu, sau intr-o anumita arie a vietii, totusi are incredere ca poate sa invete si sa isi imbunatateasca situatia.
    Pentru ca atunci are suficient curaj si suficienta incredere sa inceapa si sa invete.

    1. Alex Peptan spune:

      Lucian, cand am citit pa Pera in articol ca increderea nu poate exista la modul general, ci doar tintit, pe anumite zone, am fost de acord cu rationamentul lui, dar in interiorul meu nu eram satisfacut de argumentare. Eram convins ca exista si un soi de incredere.. la un nivel general. Si explicatia ta a mai facut un pic lumina.
      Probabil ca mai e si increderea pe care o ai cand intri intr-o situatie riscanta, in care se pot intampla multe. Atunci cand dai dovada de curaj, dar totusi, ai incredere in tine, chit ca nu stii ce te asteapta. Stiu ca e vorba de atitudine.. dar tot o forma de incredere trebuie sa fie si asta.. nu?

      1. Adevarat, definitia increderii in sine este siguranta ca vei face fatza la orice provocare iti iese in cale. Asta e increderea in sine generalizata.

        Totusi, in exemplul meu cu avionul, poti avea incredere ca vei stii sa aterizezi daca nu stii sa pilotezi? 🙂 E o provocare la care nu vei face fatza, cel mai probil si vei muri.

        Cumj privim atunci increderea in sine?

        1. Alexandra spune:

          De ce se cheama incredere in sine si nu incredere in ego? Nu cumva increderea in sine vine chiar din expresie =) din SINE, din aceeasi sursa din care vine si intuitita?
          E nevoie de incredere „generalizata” cand vrei sa incerci ceva nou. Cand deja ai invatat un lucru si vrei/trebuie sa-l repeti , atunci STII ca poti sa il faci.Nu mai e nevoie de incredere urmatoarele dati,deoarece ai STIINTA ca il poti face,insa ai nevoie de incredere ca orice obstacol nou va interveni, vei reusi sa ajungi pana la capat.
          In exemplul cu avionul STII ca nu poti ateriza pentru ca nu ai invatat sa pilotezi.Aproape ca esti sigur ca vei muri , vorba lui Pera.Poate ca nu trebuie pusa problema increderii in sine,aici.Esti sigur pe ce stii sa faci pentru ca ai stiinta. Personal vad procesul astfel : incredere in sine =) stiinta =) siguranta.
          Daca increderea vine din experienta si dupa zeci de ani de experienta iti pierzi irevocabil memoria iti pierzi si increderea in sine?

          1. Cristi spune:

            Interesanta intrebare, eu cred ca nu, cred ca depinde de cat de mult te-a afectat pierderea memoriei.

    2. Anca spune:

      Lucian, ma regasesc perfect in randurile tale.
      Mare adevar graiesti!

  10. Cristina spune:

    Buna, sunt de acord cu ce ai spus. Eu, pe langa faptul ca nu am incredere in mine ( ca
    efect a starii de sanatate si a activitatii pe care o am ), dar in plus si sotul meu imi alimenteaza aceasta stare de neincredere : mereu spune ca nu e bine la orice parere pe care o emit ( la scurt timp ajunge sa faca ce zic eu, dar pe moment este si violent verbal -cred ca ii e frica sa nu scada in ochii mei ? )
    Succes in tot ceea ce faci !

    1. Poate fi un mecanism de aparare, aceasta agresivitate a lui.

    2. FireFox spune:

      Buna Cristina,

      Te rog citeste cartea: „Relatii verbale abuzive” de Patricia Evans. Este o investitie pe care nu o vei regreta. Fa asta pentru tine ACUM …2 pagini pe zi daca citesti, iti vor schimba viata – cu toate ca iti garantez ca nu o vei lasa din mana pana cand nu o vei termina…

      http://www.elefant.ro/carti/diete-fitness-retete/relatii/relatii-de-cuplu/relatii-verbale-abuzive-93768.html

      Este doar una dintre miile (milioanele ?) de carti scrise pe aceasta tema, dar e o carte pe care eu am citit-o si o pot recomanda. Vei invata foarte multe despre tine, si despre sotul tau.

      As da aceasta carte tuturor femeilor, mai ales din Romania, unde conditionarea din familie a unei fete despre cum ar trebui sa se poarte in societate si ca viitoare sotie/ partenera de cuplu este foarte puternica, si as putea spune foarte daunatoare.

      Este foarte greu sa sfarami aceasta programare, sa traiesti cu un partener abuziv si sa ai incredere in tine, insa, cu munca multa, pas cu pas vei reusi sa ai o calitate mai buna a vietii din acest punct de vedere.

      Iti doresc mult succes. Te imbratisez cu drag.

      1. Cristina spune:

        Mulrumec. Astazi voi comnda cartea .

        1. amalia spune:

          Si eu am citit-o ,foarte buna cartea si mi-a deschis ochii la ce se intampla intre mine si sotul meu,am inceput sa vad toata agresiunea verbala,cum nu am mai avut incredere in mine,imi spunea mereu ca nu pot sa fac nimic(desi eu faceam multe…poate mai multe ca el),striga tot timpul, asa ca am divortat!De la o persoana independenta si puternica dupa niste ani am ajuns sa-mi fie frica de orice provocare si a trecut ceva timp ,pana in prezent cand am inceput din nou sa cred in mine!Oricum mai am de urcat si de lucrat…:)

      2. Cristina spune:

        Multumesc frumos.

        1. FireFox spune:

          Pay it forward! :))

    3. geo90 spune:

      nu e bine?
      De cand ma stiu, parintii mei au aceeasi atitudine cu prvire la orice planuri as fi avut si orice as fi realizat: sa fac mai mult sport in scoala primara nu era bine, ca riscam sa ma lovesc; sa merg la liceul de muzica nu era bine, ca din muzica foarte putini fac bani; p-astea nu le-am facut. sa-mi fac trupa in liceu nu era bine, ca pierdeam mult timp cu baietii si veneam tarziu acasa;si-apoi, nu e ciudat sa fii singura fata intr-o trupa de baieti? … n-au venit la niciun concert de-al nostru. Acum, nu e bine sa fac voluntariat, ca pierd timpu’ aiurea si mie nu-mi iese nimic…(in afara de o excursie free in UK…)m-am angajat la o fabrica, dar nu e bine, ca tre’ sa fac naveta si cine stie ce mi se intampla in drum spre munca, pe bicicleta… Ii mai suna cuiva familiar? daca da,cum reactionam? mi se pare mie, sau… ma saboteaza?

      1. Vlad spune:

        Din ceea ce ai scris aici in mod cert de saboteaza. Ignora-i si vezi-ti de viata ta, asta dupa ce le explici foarte clar ca este viata ta, daca vor sa-ti dea un sfat cand le ceri asta, e bine, daca nu, a-i ignora e cel mai bine. Pana la urma din greseli se invata, asa ca si daca dai cu capul nu e un sfarsit de lume.

        1. geo90 spune:

          M-am mutat de-acasa!
          M-am gandit bine si cred ca e normal ca, la 21 de ani, sa iau viata in piept.
          Am plecat de-acasa impreuna cu iubitul meu, cu care am o relatie de peste 3 ani si cu care ai mei n-au fost niciodata de acord. N-aveam nici un ban, si totusi, am strabatut impreuna vreo 150 km. Am stat noaptea la foc, langa un drum prin padure. Lupul era la mai putin de 10 metri de noi. Stiam ca ei intai trimit un membru al haitei sa exploreze, si ca le e frica de foc, asa ca am facut unul… well, nu ni s-a parut prea roz situatia, am fi vrut sa plecam de acolo cat mai curand, ceea ce, cu ajutorul lui Dumnezeu, s-a si intamplat, in vreo 3 ore, asa… cam dupa de a inceput haita sa urle…
          Ma gandesc la viitor. Vreau sa devin medic. Ma angajez in Bucuresti, din nou, dar de data asta, cu cap. N-o sa mai las jobul pentru ca se imbolnaveste cineva din familie si toti ceilalti sunt prea ocupati cu vietile lor sa aiba grija de cei batrani, fiindca nu-mi mai permit luxul asta. Mi-am luat o carte de anatomie, mi-am facut pantofi de interviu (s pretty cool!) si depun cv-uri. Deocamdata, la atat m-am gandit. A, da… am slabit 2 kile saptamana asta (nu sunt nici pe departe supraponderala, dar am totusi multa grasime in corp).
          Am incredere in Dumnezeu, sanatate, o leaca de minte, doza necesara de nebunie si un optimism fantastic.
          Iti multumesc pentru raspuns, Vlad.
          Si, Pera… you rock!

          1. iulia spune:

            aici imi place ca la un moment dat constientizezi ca mergi pe un drum gresit si ai timp sa repari totul…cam asta e mentalitate de la noi..mereu trebuie sa ascultam de altiiii……imi placi…multa bafta pe viitor….

    4. Gabi spune:

      Cand mai ai pareri, incearca sa-i sugerezi ca e ideea lui. Poti incepe cu „Spuneai saptamana trecuta ceva despre….”

    5. LYLY spune:

      Draga mea am trecut prin asta ani buni si de cind mi-am recapatat increderea pierduta,relatia cu sotul sa imbunatatit mult,ma agresa verbal pentru ca ii permiteam simtindu-ma permanent un om cu dizabilitati care depinde in totalitate de ajutorul sotului,temindu-se ca ar putea fi cu usurinta parasita din cauza handicapului…azi nu-i mai permit reprosuri si rolurile s-au inversat,cel care se teme ca ar putea fi parasit e el

      1. LYLY spune:

        raspuns pt CRISTINA

  11. Georgiana spune:

    Sunt de acord cu ce ai scris Pera in legatura cu semnele ce arata cat de putin avem incredere in noi. Eu am incredere in mine in anumite domenii, dar in altele deloc. De exemplu, acum nu am curaj sa pornesc de la capat drumul privind cariera mea. Am ajuns sa termin o facultate care nu mi-a placut si sa lucrez undeva unde nu imi place. Mi-am dat seama ce imi doresc, cu ajutorul tau, al meu, al cartilor citite, al altor articole, insa nu am curajul deocamdata sa trec mai departe si sa o iau de la zero!

  12. Georgiana spune:

    Indicii:

    – Atunci cand in fata unor persoane necunoscute, nu poti sa iti exprimi adevaratele sentimente si ganduri, gandindu- te ca nu e bine ce urmeaza sa spui;
    – Atunci cand te uiti in oglinda si nu esti multumit/a de ceea ce vezi;
    – Atunci cand nu ai incredere in partenerul tau de viata, pentru ca implicit nu ai incredere in calitatile tale.

    1. Eduard spune:

      Foarte interesant ce a scris Pera , chiar util .
      Si acum putin offtopic : Georgiana , sunt opusul celor scrise de tine (sau cel putin asa imi place sa cred) . Mi-am exprimat gandurile / sentimentele in fata unor persoane destul de straine , ca mai apoi sa fiu luat „la misto” . In fata oglinzii .. din puctul meu de vedere , fiecare om se vede multumit . Iar cu partenera de viata am avut de suferit enorm , tocmai datorita increderii prea mari . Care sunt pasii teoretici care ar trebui urmati acum ? 🙂

      1. denisa spune:

        Trebuie sa crezi ca poti ,vrei,meriti mai mult ,dar nu te increde prea mult in ceilalti.Fi deschis dar stai in garda.

        1. Eduard spune:

          A 3-a persoana care imi da acest sfat ! Multumesc !

  13. mihali nadia spune:

    daca nu spui in fata persoanelor punctul tau de vedere si taci,e alt semn ca nu ai incredere in tine,,daca nu socializezi cu alte persoane te inchizi in tine e alt semn ca nu ai incredere in tine,,,stii Pera mi-ar placea daca ai scrie cite ceva despre minciuna,mincinosi cum poti sa iti dai seama cind cel din fata ta te minte,,,e un lucru bun de stiut,,,multumesc,,

    1. silvia spune:

      exista un serial pentru asa ceva „lie to me” am inteles ca e ok… ti se explica ci inseamna fiecare gest

  14. andrei spune:

    lipsa de incredere in tine e si atunci cand intr-o discutie cauti mereu o pauza de tacere ca sa poti sa spui ceva, iar cand o spui o faci foarte repede (posibil sa te balbai sau sa nu inteleaga lumea ce spui) ca sa termini cat mai repede ce ai de zis.

  15. Yuri spune:

    Cum spunea si cineva in comentariu,un indiciu al lipsei de incredere in tine e si faptul ca nu poti spune ¨NU¨ -nu am timp acum,nu imi place modul cum ma tratezi etc.
    Pt mine frica este cel mai mare dezavantaj si cea care intretine cercul vicios. Nu am incredere in mine deci mi-e frica sa incep o activitate,iar pt ca nu incep acel ceva nu pot evolua….si ajung sa ma depreciez si mai mult,iar increderea mai scade putin.

    Tu cum te.ai luptat cu frica asta?Pe pasi sau ¨sarind in gol¨?

    1. Adrian P spune:

      Corect, GELOZIA, una dintre cele mai grave forme de lipsa de incredere in sine si poate fi insotita si de tendinta de a-ti domina partenerul/a si din pacate uneori e insotita si de violenta fizica si/sau psihica

      Cand vezi o persoana gen „bataus” sau una care vrea sa iasa in evidenta (masina, haine, bani, muschi, femei…etc) poti fi sigur ca e o persoana care incearca sa-si acopere lipsa de incredere in sine

      1. Marius spune:

        Foarte bine punctat!

  16. geta spune:

    Stau si ma gandesc care ar fi procentul de oameni care au incredere in ei versus cei care nu au incredere….pare-se ca nu sunt putini cei care nu au incredere in ei, ..din pacate si eu subscriu la aceeasi categorie…
    – din educatia parentala, ‘nu e frumos”, ‘ce zice lumea?’ care in 40 de ani au niste radacini enorme ( imi trebuie un gradinar profesionist sa le scoata din subconstient , sau sa ma fac gradinar)
    – standardele inalte ale parintilor ptr copii lor…chiar daca sunt imbracate in intentii frumoase…copilul si viitorul adult ramane cu programul” oare am facut destul de bine cutare lucru?’ „oare m-am ridicat la nivelul asteptarilor celor dragi?’

    -diverse esecuri de-a lungul vietii pot genera un soi de vinovatie neconstientizata ( spre ex fetita mea s-a imbolnavit de cancer la 11 ani, o tragedie care sta dincolo de putinta mea ca mama, totusi ma surprind de multe ori facand cu mare aplomb afirmatia ca s-a nascut perfect sanatoasa, ca si cand as incerca sa ma disculp de ceea ce s-a intamplat..

    – persoane din jur care te critica constant, pot eroda in timp increderea in tine

  17. Laur spune:

    Increderea de sine se castiga si se educa. Mai important este sa ai increderea de sine fundamentala, cea de acasa, care iti spune ca poti fi bun in orice iti doresti.

  18. Ai mare dreptate , Pera, iar oamenii care cred ca peste noapte pot obtine totul, curat, clar, ca la carte, ar trebui sa observe curba invatarii la pasari. Atunci cand invata lectia zborului,pentru a atinge perfectiunea concava a literei”U”, e nevoie mai intai de mai multe incercari pentru ca traiectoria sa fie la inaltime.

  19. Lucian spune:

    Salut,
    dupa parerea mea increderea in sine este absenta fricii.
    Cand nu ai frica „de ceva” ai cea mai mare incredere in „ceva”; iar asta se poate transpune in orice domeniu. Daca nu ai „frica” de opinia celor din jur vei avea incredere in tine si in felul tau de a „aparea” in preajma celorlalti. Daca nu ai frica sa cobori pe o partie iti pui placa si te dai pe partie.
    Societatea a creat multe „frici” si frica ta e ca nu vei fi acceptat in societatea in care traiesti, ca vei fi abandonat.
    Sunt mai multe feluri in care poti sa te eliberezi de frica, defapt nici macar nu te eliberezi de ea, doar o transformi. In loc sa crezi ca ai „demoni interiori”(care iti creaza frica, mai ales daca esti o persoana religioasa si asemeni demoni cu ceva rau) doar ii vezi ca pe ceva ce te ajuta sa evoluezi, iti arata locul unde trebuie sa lucrezi cu tine, iti arata „unde” este frica. (aici e vorba de o frica pe care nu o poti confrunta fizic)
    Daca ai o frica de serpi, ia un sarpe in mana si mangaie-l chiar daca te pisi pe tine de frica. (asta e o frica pe care o poti confrunta fizic)

    Pana la urma toata chestia se rezuma la perceptiile noastre!

  20. catalina spune:

    Draga Pera,am citit articolul tau despre increderea in sine si m-am regasit in aceste cuvinte,sufar de aceasta boala, lipsa de incredere in sine insa nu am facut nimic pentru ameliorarea sau vindecarea ei.Am urmarit multe lectii de-ale tale pe blog si le-am apreciat,te coonsider o fiinta speciala pentru initiativa de a ajuta altii in vremea de azi cand nepasarea si egoismul e in floare.. Voi revenis

  21. Alina spune:

    mi-am pierdut increderea in mine acum cativa ani dintr-un anumit motiv care mi-a afectat viata de zi cu zi nu am reusi nici acum sa o recapat iar pe zi ce trce parca pierd picatura cu picatura si ramasita care mai ramasese! Iar pe langa increderea in mine mi-am pierdut increderea si in sot, mama, tata, frate si prieteni. Am impresia ca tot ce voi spune in fata lor mai tarziu sau mai devreme va fi folosit impotriva mea! Discutiile cu prietenii au inceput sa se rezume doar la ,,ce mai faci? bine!” si cam atat iar incet incet mi-am dat seama ca am indepartat cam pe toata lumea din principiul,, nu ma stie nimeni nu are cum sa imi faca rau” ma lupt cu lucrurile astea dar singura si cred ca nu am curajul sa imi recapat increderea in mine si in cei din jurul meu!!!!

    1. silvia spune:

      de ce nu vorbeti cu un strain(straina)… n-are importanta… un om cu care probabil ca nu o sa ai de-aface niciodata… nu stiu cat de prosteasca e ideea ca nu am incercat, dar cred ca ar functiona

    2. MeMe spune:

      Alina, si eu am aceeasi problema, am fost dezamagita de foarte mte persoane din viata mea, momentan m am izolat si nici nu mai stiu cum sa privesc oamenii altfel decat cu scepticism. Si sunt dornica de prietenii, mi e dor de ” iesire cu fetele”, dar care …ca toate sunt atat de rele si barfitoare. Poate prb e la mine, ca eu nu sunt asa…

      1. Alina spune:

        imi pare rau sa imi dau seama ca mai sunt si alte persoane in situatia mea si stiu ca e cumplit sa te simti asa, as vrea sa pot face ceva dar nu stiu ce, sa pot trece peste asta. E groaznic sa tii totul inchis in tine sa nu poti avea prieteni pe umarul carora sa poti plange la nevoie si alaturi de care sa te bucuri cand iti este bine!

        1. MeMe spune:

          mda, asa ceva caut si eu…incep sa imi pierd speranta ca voi gasi. era o vorba” mi-e dor de un dusman adevarat, ma sufoca devotamentul falsilor prieteni” . cumva trebuie sa iesim din starile astea, nu stiu inca cum..dar nu mai vreau sa ma adancesc si mai mult.

    3. MeMe spune:

      Daca vrei iti pot lasa email ul meu

      1. nicu. spune:

        De felulmeu sunt cam credul,si atât de multe persoane m-au lasat cu buza umflata,dupa ce sau folosit de mine mi-au intors spatele.Eu singur m-am privit in oglinda si pe cel ce l-am vazut,i-am spus..CE PROST ESTI..Privesc cu suspiciune pe oricine,cercetez ce intentii are si apoi cu prudenta-mi deschid inima…Fac eforturi sa-mi câstig increderea in mine.

        1. Alina spune:

          ei bine prudenta asta imi da si mie de furca pt ca sunt prea prudenta si mi-e teama de noi relatii sa nu fie ca si cele anterioare sa ma apropii, sa deschid sufletul, usa casei, usa inimii si apoi sa fiu din nou tradata! Iar cel mai grav este ca de aceasta TRADARE nu iti dai seama imediat ci dupa ce raul ti-a fost deja facut si nu mai poti decat sa constati cu stupoare ca toti asa zisii prieteni sunt la fel. Iti spui de fiecare data ca o sa treaca si asta si la un moment dat vei dori din nou sa ai prieteni! Iar acest ciclu vicios al vietii se va repeta iar si iar ….! Intrbarea mea este pana cand va fi asa ?

          1. nicu. spune:

            Ei bine Alina citind ceia ce ai scris tu mi-am adus aminte de ceva.Toate persoanele din viata mea care m-au tradat si barbati si femei(poate sa fie prietenie intre un barbat si o femeie fara sex)esti de acord cu mine?Aceste persoane au venit pe linia asteptarilor mele.Asa m-au prostit.Spune-mi ca n-am dreptate?

        2. Alina spune:

          sunt deaord cu tine dar lucrurile inca nu sunt clare din acest punct de vedere cred ca poate fi o asemenea prietenie dar depinde de persoane s-ar putea ca la prima problema din relatia pe care o ai prietenul de sex opus s-ar putea sa ti se para mult mai „extraordinar” decat partenerul tau si vei pasi pe un teren minat! Cineva spunea mai sus ” mi-e dor de un dusman adevarat pt ca de prieteni falsi sunt satula” cred ca toata lumea s confrunta cu aceste lucruri dar cei mai multi dintre noi nu vrem sa vdem aceste lucruri! Am ajuns la concluzia ca nu exista prieteni adevarati dar nici dusmani adevarati! Poate chiar asta imi afecteaza grav increderea in mine si in cei din jur!

  22. Asde spune:

    Pera, asa cum am mai spus articolele vin cand am mai mare nevoie . Azi am aflat ca am picat un interviu de job pt ca ” nu am avut incredere in mine” desi examenul si restul documentelor erau de nota 11.( fara modestie) .
    Si mi am dat seama si eu judecand la rece, ca am fost jalnica.
    Pun asta pe seama faptului ca:
    de 5 ani traiesc intr o tara cu o cultura inchisa, unde e mai bone sa taci din gura si sa aprobi sefii, Deci nu mi s a mai cerut parerea de 5 ani si am pierdut obisnuinta.
    Trebuie sa termin un kkt de curs care nu mi
    Place si nu ma multumeste imi duge energia si ma streseaza fizic dar sunt in el pt ca ca sunt platita sa merg acolo si mi da viza si deocamdata nu am alt job (care sa mi dea viza ) ca sa renunt la kktul de curs.
    – am complexul din copilarie ca ( bagat de parinti in cap ) ca trebuie sa am grijade sora mea mai mica, bineinteles ea fiind printesa familiei
    -prezint orice situatie intr un mod negativ pt mine pt ca mi s a spus ca ceilalti vor fi invidiosi sau se vor simti prost sa auda ca mi merge bine. de aici ma percepe lumea ca negativista si imaginea se duce dracului.
    – am uitat sau nu am stiut niciodata cum sa ma pun pe mine pe primul plan datorita soramii

    Oricum interviul asta unde am facut toate prostiile posibile mi a aratat f clar unde stau la capitolul incredere in sine si prezentare personala.

    Depinde doar de mine sa schimb ceva inainte de a mai merge la interviuri degeaba.

    1. Oana spune:

      Buna Asde!

      Feliciari pentru constientizare! ca esti SINGURA care te poate ajuta! 🙂

  23. madalina spune:

    In cazul meu cred ca lipsa de incredere in sine se manifesta prin:
    -lipsa de incredere in partener:uneori am senzatia ca ma inseala,ii reprosez asta neavand un motiv real,am senzatia ca daca nu sunt langa el 100% din timp cine stie ce face.Oricum lucrez la asta.
    -cand trebuie sa vorbesc despre mine inchei imediat subiectul.Cand cineva intreaba ce ai facut vacanta asta:am ce povesti dar pur si simplu parca zic ideile principale si gata si altii povestesc si o ora cu lux de amanunte(uneori si amanunte neinteresante).Pur si simplu uneori nu stiu ce sa fac cu atentia care mi se acorda si o plasez altcuiva.

    Oricum lucrez din greu la asta!

  24. geo90 spune:

    Un semn al lipsei de incredere in sine e sa nu faci ceea ce iti propui doar pentru ca altii spun ca: n-o sa reusesti, nu e o idee buna, este inutil, e prea mult de munca… sau ca e mai bine sa amani pentru cand o sa ai mai mult (si aici mentioneaza resursa aia de care nu prea dispui tu).

  25. floarea spune:

    in general am incredere in mine dar am si unele Oprobleme.ACESTEA SUNT; O PERSOANA din jurul meu ma critica meru [are probleme f grave privind increderea insine].apoi nu prea pot spune nu siam un setiment de vinovatie pt ca in urmacu niste ani mam maritat a doua oara ,avand o fetita din prima casatorie pe care mi-a crescut-o mama ,eu locuind in nordul tarii si ea in vest.Astfel a fost lipsita de caldura si siguranta dragostei de mama[tatal ei a murit cand avea 10 ani-acum e casatofita si are un copil-

  26. camelia spune:

    Nu ai incredere in tine cand iti vine greu sa iei decizii si lasi toate deciziile importante sa le ia altcineva, sau cand rasufli usurat ca alcineva te-a scos dintr-o situatie dificila.
    Nu ai incredere cand esti reticent la critica, nu iti asumi o greseala in fata comunitatii si ai face orice numai sa scapi cu basmaua curata.
    Nu ai incredere cand esti prea conformist.
    Nu ai incredere cand faci o tragedie din orice mic esec.
    Nu ai incredere cand te uiti la cei din jur si ti se pare ca le merge super bine, iar tie nu…cand te raportezi la altii.
    Nu ai incredere cand ai nevoie de validarea cuiva pentru a lua o decizie sau a face o actiune.
    Nu ai incredere cand ai sabotori in jurul tau…persoane care verbal sau prin comportament iti demonstreaza ca nu te respecta si nu au incredere in tine.
    Nu ai incredere cand vrei sau iti doresti ceva…si vocea din capul tau zice ca nu poti…ca vei da gres…

  27. maria spune:

    Trebuie sa iti spun , mai intai , ca esti un SUPEEEE…R STAR! Iti multumesc ca incerci sa dezvolti in noi, ceea ce este mai bun. Mi-ar plecea sa vorbesc cu tine si fata in fata , nu doar pe net. Iti apreciez curajul si caracterul pe care ti le-ai dobandit de-a lungul anilor . Ma mir ca un barbat ca tine, nu este implicat in nicio relatie. Cel putin eu te consider o persoana deosebita.
    Am trecut si eu prin lipsa increderii de sine si pot adauga cateva lucruri.
    Cand nu iti apreciezi valorile morale, nu vrei sa comunici cu nimeni , mergi pe strazi pustii si te izolezi de toti oameni de langa tine. Iti creezi propria lume.
    Cand nu ai o stima de sine favorabila , te critici si te subapreciezi.
    Aceasta e doar parerea mea. Poate ca e buna sau nu. Eu prin astfel de momente am trecut.
    La final de comentariu vreau sa iti multumesc inca o data pentru efortul pe care il depui in fiecare zi , destinat dezvoltarii noastre. Esti CEL MAI BUN PSIHOLOG pe care l-am intalnit eu pana acum.

  28. cathia spune:

    In ceea cema priveste pe mine lipsa de incredere vine din teama de a nu fi criticata si judecata de ceilalti din jur, ma afecteaza profund parerile altora, dar si teama de a gresi fata e ceilalti prin anumite atitudini si comportamente, de aceea am dezvoltat foarte mult, aproape de extrem, autocontrolul, imi lipseste cu desavarsire spontaneitatea si buna dispozitie. Imi cunosc foarte bine calitatile si abilitatile, sunt multumita de ele, insa cunosc foarte bine si defectele dar nu le accept si nu ma impac cu ele, caut sa le schimb, caut sa le transform insa datorita judecatii mele aspre reusesc in foarte mica masura.

  29. Catalin spune:

    A avea idei, multe si bune, dar pe care nu le pui in aplicare, daca asta s`ar putea numi neincredere in sine(eu cred ca`i mai mult lene, dar asta mi`a venit in minte acum)

  30. Gabi spune:

    Salut!
    Cred ca-ti trebuie curaj si incredere in sine pentru a cere parerea altuia si ajutor, atunci cand e cazul. De Paste, ne-ai dat o tema. Sa avem un blog pana vineri. Asa ca, am sters vechiul site si am instalat wordpress, dar am pastrat o parte din textul de pe vechiul http://copilistet.com. In continuare sunt cam blocat, asa ca acest articol m-a facut sa trec peste lipsa increderii si sa cer pareri. Am un vis mare, dar cred ca e pentru prima data cand vorbesc despre el.

  31. bubi spune:

    e clar! am foarte putina incredere in mine, dar incep sa constientizez asta si sa controlez sentimentul…manipularea colegelor care profita de bunatatea mea (sau lipsa mea de reactie) ma face sa cred asta.am citit si articolul legat de asertivitate si eu ma regasesc la polul opus. mi-ar placea foarte mult sa regasesc cat mai multe articole pe tema tratarii semenilor nostri prefacuti si demni de dispret.
    succes in continuare.

  32. Simona spune:

    M-am regasit si eu in semnele descrise de tine. Important e ca le-am depasit. La mine cel mai stresant manifest al lipsei de incredere a fost teama ca nu as putea sa supravietuiesc financiar daca as renunta la locul de munca. Si cred ca si altii se regasesc aici. In momentul in care iti dai seama ca poti, ca sta doar in mainile tale si ca valorezi infinit mai mult decat te poate plati in bani oricine de pe lumea asta, atunci te poti elibera.

  33. Diana spune:

    Mda…aticolul asta are ca scop manipularea. Al treilea argument e asezat strategic, nici la inceput, nici la sfarsit…si serveste perfect scopului tau. Ma dezabonez cu ocazia asta.

  34. Andreea Prj spune:

    Buna dmineata tuturor,
    Multumesc pt. acest tip de articole care ma fac de fiecare data sa fiu cel ma aspru critic al meu…
    Pentru a intregi lista de comportamente care tradeaza o lipsa de incredere in propria persoana, imi permit sa adaug un element:

    Acceptarea provocarii a merge „pana in panzele albe” pt. ceilalti (implicand compromisuri uriase, neglijarea propriilor teluri), pt. a le demonstra ca suntem suficient de buni (pentru ei, ca persoane, sau intr-un context anume).
    Cel care este constient de propria-i valoare pleaca de la premisa ca nu nevoie sa demonstreze nimic nimanui. Acela cauta si gaseste persoanele care ii intuiesc si-i apreciaza potentialul (ca angajat, iubit(a), om…).

    Consider deci, ca aceasta dorinta de a avea confirmarea celorlalti ca meritam sa facem parte din universul lor provine dintr-o lipsa de incredere in sine…
    Va doresc multa inspiratie, in tot ceea ce faceti!
    Cu drag,
    Andreea

  35. camelia spune:

    Multumesc pentru incurajari Valentina.
    Si eu te imbratisez cu drag.

  36. Toni spune:

    Salutari in primul rand tuturor
    Părerea mea este ca lipsa de încredere, pe lângă cele menționate mai sus, este generata si de :
    – nu ai încredere atunci când eviți sa acționezi și lași pe mai târziu activitatea ce necesita acțiune – lipsa de curaj
    -nu ai încredere atunci când nu stăpânești foarte bine un domeniu, o informație, o zona de acțiune – pregătire superficiala
    – nu ai încredere atunci când nu realizezi cat de important ești, când nu iți dai seama ca de fapt ești TU ești cel mai IMPORTANT și de tine depinde totul, în universul tău, în viata ta, zi de zi.

  37. iris spune:

    Zilele acestea am avut o discutie pe aceasata tema cu fiul meu, ii facusem o programare la doctor si am uitat amandoi de ea iar el mi-a spus sa o reprogramez si eu am refuzat, pentru ca ma deranja situatia si m-a intrebat de ce am asa putina incredere in mine, un telefon poate avea doar doua rezultate mi se refuza o noua programare sau nu. Chiar daca i-si poate face singur programari adevarul este ca asa procedez in toate situatiile, cu teama ca cineva m-ar putea admonesta verbal, chiar daca are dreptate sau nu teama mea de a primi o repingere este extrem de mare si cu un impact exagerat si total, tota nejustificat. nu ma tem sa-mi sustin o idee , nu am inhibitii in a vorbii in public, dar un ton ridicat ma paralizeaza. Bineneteles ca este o trauma din copilarie, dar niciodata nu am reusit sa o inlatur sau nu total, plus semnele enumarate de tine in articol in procente diferite

  38. Oana spune:

    Buna Cristina! Imi pare rau ca tb sa-l asculti pe sotul tau cum nu are incedere in tine! inseamna ca el e la pamant cu increderea in el insusi daca nici in tine nu are! Daca tu te educi in acest sens vei putea sa-l educi si pe el..va fi nevoie de mult timp si rabdare ca sa faci asta! Imp este ca tu SA NU TE LASI doborata de vorbele lui si sa nu te porti ca si cum ai avea stapan! am urat toata viata „barbatul care le stie pe toate”!
    Fruntea sus! D-zeu e alaturi de tine si daca situatia scapa de sub control ia masuri cat mai devreme!
    Te pup!

    1. FireFox spune:

      Dumnezeu e acolo, intr-adevar, dar mai trebuie sa lucrezi si tu un pic (si noi :)).
      Exact ca in parabola cu acea corabie care se scufunda, si marinarii se rugau la Dumnezeu sa ii salveze in loc sa dea din vasle. Cateodata e nevoie de actiune nu numai de intentie.
      Oricum, dupa parerea mea e important sa ai sau sa iti creezi un sistem de suport in prima faza. Ajuta un pic.

  39. Cristi spune:

    Salut! Sunt unele momente cand simt ca nu am motivatie, imi pierd increderea in mine, dar nu stiu exact de unde vine, as vrea sa pot sa fiu mereu omul plin de viata. Oare de ce patesc asta? In perioada asta simt ca sunt o persoana mai mica decat ceilalti. Si adevarat, uneori ma afecteaza cum lumea ma critica despre faptul cum ma imbrac, ce frezura am, si imi e rusine sa port si ochelarii de vedere. La 19 ani, as dori sa dispara chestia asta din ego-ul meu, sa fiu mereu o persoana mai binedispusa, nu doar cand am ocazia. Crezi ca este din lipsa de incredere in mine?

  40. Ciresica spune:

    Consider ca merit tot ce e mai bun pentru mine. Dintotdeauna am gandit asa, si mereu am visat sa am ce este mai bun, insa mare lucru nu am facut in sensul acesta, tocmai de aceea am nevoie de ajutor, undeva gresesc. Pera, am comandat cartea ieri, astept cu nerabdare sa vina, sa o citesc si sa incep schimbarea.
    Dezbati niste subiecte extrem de interesante.
    Multumesc!

  41. Jeanette Carp spune:

    Fain articolul, buna!
    Si eu tot cu meritatul am probleme, si fac lucrurile cele mai bune pe care le pot face in proportie de 80%-95%. Mi-e frica sa le termin si sa nu fie niste reusite misto, si acum sunt in asa o faza.
    ( Mai am uneori nevoie de confirmare, in domenii in care am tot fost criticata. Iar cand ma ingrijesc fizic nu o fac cu placere, e o corvoada. )

  42. anca spune:

    1.Nu ai încredere în tine atunci când te justifici tot timpul pentru comportamentul tau, de parcă ţi-ai cere voie de la toţi cei din jurul tău, de parcă ai avea nevoie de aprobarea tuturor ca să faci orice.
    2.Nu ai încredere în tine când stai deoparte de tot şi de toate din cauză că ţi-e frică de tine şi de umbra ta.
    3.Nu ai încredere în tine atunci când faci ceea ce îşi doresc ce-i din jur uitând de propriile tale nevoi.

  43. iulian spune:

    acum inteleg cum se cistiga bani pe net. pina mai ieri as fi criticat acest gen de inselaciune,manipulare,pacaleala; astazi apreciez ca ai avut curaj si ai lansat o asfel de idee,te felicit ca ai reusit. faine comentariile chiar daca le dai putine informatii, eu stiu ca poti mai mult asa ca aplica mai multe invataturi clinice cu noi cei interesati.

  44. nicu. spune:

    Ai dreptate…cine nare incredere in sine are numai de pierdut.O spun din experiență.De câte ori am fost provocat in anumite domenii am făcut un pas in spate,nici măcar n-am incercat.Este adevărat nici n-am avut de unde să invăț sau pe cine să intreb.Asta e timpul nu pot să-ldau inapoi.

  45. Maria spune:

    Merit tot ce e mai frumos de la viata si stiu asta! Pot s-o simt ! 🙂

  46. Alexandru spune:

    Eu personal consider ca anii de tinerete nu trebuie folositi pentru ai invata pe altii adevarul,ci pentru a AFLA adevarul.Copiii ar trebuii sa fie crescuti de catre cei in varsta(asta nu inseamna sa nu se vada SI cu parintii copilului,ba din contra,se pot vedea ORICAND) De ce spun ca copiii ar trebuii crescuti de catre cei in varsta? (cei peste 45-50 de ani)? Din pacate multi oameni ii resping pe cei mai varsta considerand ca acestia sunt inferiori.Pe cand de fapt…Cand copiii sunt crescuti de catre cei in varsta,acestia au grija de ei,ii educa si trec asupra lor intelepciunea,invataturile si traditiile neamurilor lor.Eu nu numesc „adult” un om care are 30-45 de ani.Majoritatea nu sunt pregatiti SPIRITUAL,nu se cunosc pe ei insisi,nu sunt inca „inarmati” cu cunostintele necesare pentru a trai o viata plina de fericire,bucurie,relatii de succes si asa mai departe. Cum ar putea acesti „adulti” de 30-40 de ani sa isi creasca copiii,sa isi INTELEAGA copiii,sa ii educa,sa se descopere pe sine,cand acestia chiar si la 30-40 de ani nu fac nimic altceva decat ceea ce au fost invatati ei la randul lor? NU EXISTA NIMIC „GRESIT”. Eu personal inlocuiesc „gresit” cu „Ceva ce nu ma reprezinta pe mine insumi” Sunt atatea tari in care prostitutia este ilegala si acesta este considerat un lucru „gresit”. Sunt si tari in care prostitutia este ceva corect,si acesta este onsiderat ceva perfect normal. Asadar,fi-ti voi insisi. FI TU INSUTI!Asadar, Fi ceea ce esti tu cu adevarat,iti place si te reprezinta pe TINE INSUTI cu adevarat.Ascultati sentimentele ca sa aflii adevarul

  47. gyongy spune:

    Azi e o zi in care sunt coplesita de situatia in care ma aflu, efctiv nu sunt in stare sa gandesc, sa am idei, sa analizez, sa nimic. Ma chinui de o ora sa dau un comment aici. O fi lipsa increderii in mine? Nu stiu sa-ti zic exact cum, dar sunt convinsa ca voi trece si peste asta. E bine ca mai e combustibil in avionul meu, o sa tin legatura cu turnul de control 🙂 si mai cred ca imposibilul poate deveni posibil oricand chiar daca sansele sunt minime sau inexistente.
    Si tocmai acum am primt un mail important. Pe curand!

  48. Anghel Georgeta spune:

    Anul trecut m-am eliberat de conditia de angajat la un patron. Sunt avocat, am propriul meu cabinet. Am pogresat de la un cabinet deschis „acasa” , la un birou in oras , aproape de instanta. Resimt liberatea de a fi stapana pe timpul meu, pe rezultatul muncii mele. Insa…intr-un proces …ca la orice lupta, ca in orice ‘meci” …exista un castigator si un invins. Nu pot fi intotdeauna avocatul castigatorului. Astfel ca sunt situatii in care simt ca fiecare client imi este sef. Sunt genul de avocat care discut cu clientii. Le explic sansele, alternativele, nu dau pronosticuri, imi fac treaba cu seriozitate ..si simt ca au incredere in mine. Dar…cand se intampla sa nu castig…ma simt invinsa si am o teama in a-mi suna clientii si a le spune rezultatul. Am avut doar trei astfel de esecuri, era de asteptat, clientii stiau, dar nu m-am simtit eu bine. Vreau sa pot trece mai usor peste aceste „esecuri”, sa nu ma mai afecteze.
    O alta problema este relatia parintilor mei, care totat viata s-au avut ca soarecele si pisica. Nu au divortat…au ramas impreuna pentru mine si pentru sora mea. Si acum la batranete, cand sunt tineri pensionari , situatia dintre ei nu s-a schimbat. Si am parte de un alt episod: mama se plange la mine….ca nu stiu ce ii face tata, tata la fel. Si in plus..tata ne forteaza mana …si mie si surorii mele: cumpara-mi nu stiu ce , ca iti dau banii…si asta nu se mai intampla. Si e deranjant, pentru ca avem familia noastra, fiecare dintre noi, responsabilitati, obligatii, datorii, soti ..si eu in plus si 3 copii. Si ne e rusine sa-i spunem mamei ..ca sa nu iasa un mare meci. Un alt motiv al tacerii este si spiritul crestin in care am fost crescuta : cinteste pe mama si pe tatal tau si bine iti va fi in viata.
    Postand acest comentariu…deja ma simt mai bine, ca si cum am eliberat din mine ceva care nu-mi facea bine.

    1. Apreciez comentariul tau. Te felicit pentru curaj. Legat de relatia cu parintii nu e deloc usor. Voi mai scrie destule pe tema asta. Pana atunci citeste asta: http://www.personalitatealfa.com/blog/cum-sa-faci-fata-unei-familii-dificile-comunicarea-cu-parintii-si-cei-apropiati/

  49. Vlad spune:

    Exagerezi la faza cu angajat/angajator. Sunt unii oameni carora nu li se potriveste tiparu’ asta. Cum de altfel sunt unii oameni care prefera sa faca asta tocmai pentru provocarea profesionala care este sa lucrezi la o firma mare.

    Si ca sa dau un exemplu. Eu lucrez ca web designer, sunt freelancer. Ok, bun, acu’ cat sunt student e ok. Dar dupa nu ma mai vad facand asta. Si da, as prefera sa lucrez la un gigant al industriei decat sa continui asa. Si as face asta tocmai pentru provocarea profesionala.

    Si inca ceva, a fi propriul tau sef poate fi si o iluzie. O companie cu 2-3 clienti, omu’ ala tot angajat e, doar ca sub o alta forma.

    Atata timp cat omu’ respectiv se simte indeplinit pe plan profesional nu vad nici o problema cu faptu’ ca e angajat sau angajator, e chiar irelevant.

  50. Florina spune:

    Buna seara , prieteni. Eu ma gandesc de ceva timp la persoana noastra ca intreg .. cred ca avem o „umbra” care nu o lasam sa iasa la lumina si tot ce nu ne trebuie lasam in urma noastra , asa hranindu-se „umbra” ,spre exemplu cand gandim una si facem alta , ar rezulta ca exista un dezichilibrul intre persoana noastra, adica cel impus de catre societate si cel adevarat pe care il respingem mereu , indiferent daca e ceva bun , de teama de a nu fi judecati sau luati in gluma ,etc. Refulam si ne strangem bagaj..si de acolo urmeaza nemultumirea fata de multe aspecte din viata , judecarea noastra asupra celorlati ( prin asta cred ca ne gasim noi , oarecum in acele persoane ) si altele… ma gandesc la credinta ,e ceva ce ar trebui sa simti sau ar trebui studiata religia si supunere la legile respective ?Care este adevarata fericire? Multumirea fata de viata noastra … ??Si de ce am ajuns unde suntem?Credeti ca societatea noastra ne vrea asa sau suntem in mare parte , ignoranti??

  51. Andrei_I spune:

    Va salut, domnule Novacovici Pera.
    Am ascultat cu interes prima parte a cursului dumneavoastra gratuit si le astept si pe celelalte.
    Eu sunt o persoana directa de felul meu, asa ca o sa va adresez niste intrebari mai „greute”, zic eu : Cum raportam „personalitatea alfa” la ceea ce spunea Sfantul Apostol Pavel, enumerand atribute ale iubirii(indelung rabdatoare,plina de bunatate, faptul ca nu este invidioasa, nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se aprinde de manie, nu se gandeste la rau,sufera toate, crede toate, nadajduieste toate, rabda toate). Cum sa le conving pe mama si pe bunica mea ca este mai important ceea ce crezi despre Dumnezeu si despre Isus ca mantuitor decat mersul regulat la Biserica spre bunul renume al meu si al lor in fata batranilor satului. Asa cum vad eu lucrurile, exista o sumedenie de interpretari factuale asupra vietii, Universului, regulilor morale, divine, etc. care, formate de persoane trecute prin diverse greutati(nu prea ajungi la cel mai inalt Bine decat dupa ce ai cunoscut cel mai mare Rau, nu sunteti de acord ?) incearca sa aduca un dram de lumina in intunericul noianului de ispite cu care suntem bombardati. Si cum ramane cu Crucea pe care trebuie sa o luam in spate si sa-i urmam lui Hristos ? Cum ramane cu „fericiti cei ce plang”, „cei prigoniti pentru dreptate”. Mai mult, cum ramane cu teoriile conform carora am fi doar niste fiinte crescute in laboratorul „Terra” pe post de vite care, dupa injunghiere (moartea care o stim vazandu-i pe altii) ofera unor specii evoluate de extraterestri corpuri spirituale la care se racordeaza corpuri fizice de ingeri produse in laboratoare) pentru a le da viata. Cu ramane cu Religia Raeliana, cu Buddha, cu Upanisadele, Cartea Egipteana a mortilor cu Evangheliile apocrife si ceea ce s-a scris despre ele. Va intreb toate astea pentru ca sunt genul de persoana care isi pune toate problemele astea zilnic. Cum sa ai incredere in tine cand nu stii ce te asteapta dupa moarte, cand primesti doar cand dai, iar cand ai prins smecheria te napadesc tot felul de ispite. Si mai ales, ce ne facem daca Dumnezeu are dreptate. Cum interpretam Biblia. Ce puteti spune despre „momentul zero” al conceptiei unui copil, despre haurile intunecate ale copilariei unora sau despre lumina parfumata, moliciunea si caldura pe care le simt altii cand sunt mici ?
    Ca sa inchei va dau dreptate… Increderea inseamna sa crezi. Cumva cred ca pacatul originar e o lipsa originara de incredere in sine a omului(sau mai degraba faptul ca in Eden s-a increzut prea mult si a luat-o pe aratura cu totul). Sanatate si sa auzim de bine.

  52. Adriana spune:

    Pera, m-m regasit in afirmatia ca nu credeam ca merit toate lucrurile bune pe care mi le doream. Momentul asta de AHA l-am avut imediat dupa ce m-am inscris la mib si datorita tie. Pierdeam timpul sa inteleg de ce nu obtineam toate lucrurile dorite desi la nivel constient stiam de ce: pentru ca nu ma vedeam in situatia sa le primesc deoarece credeam ca nu merit. Acum cred cu tupeu ca merit tot ce imi doresc. Iti multumesc pentru tot ce faci pentru oameni.

  53. Sorin spune:

    De curand am descoperit adevarata valoare a vocii din biblie care spunea ca adevarul te va mantui. Da, tot ce trebuie sa stim despre noi se gaseste in biblie. De foarte multe ori incercam sa construim in mintea noastra un personaj care ne intelege, care ne imaginam ca este inferior noua si care il putem batjocori pentru a ne satisface orgolile ; dar daca ne oprim si ne trezim la realitate o sa vedem adevarata noastra imagine. Da, pentru a construi cu adrevarat ceva durabil trebuie sa privim cu curaj imaginea noastra si sa cautam solutii fara a mai sta sa invidiem si mai degraba sa cautam solutii. Invidia este o pierdere de timp.

  54. Elena spune:

    Buna dimineata,
    Cred ca lipsa de incredere mi-a fost sadita in subconstient inca din copilarie. Nu credeti ca atunci cand ti se repeta ca nu esti bun ca alti copii asta lasa urme grave? M-am luptat cu acesta fraza pana la 18 ani. Cand am reusit sa trec de ea, rezultatele au venit fara intarziere.

  55. lenuta spune:

    Ma lupt si eu cu lipsa de incredere care tot de la dojenirile parintilor au lasat urme adanci in mintea mea. De fiecare data cand am reusit sa-mi depasesc anumite temeri, neincredere in mine sau in reusita mi-am spus ca pot sa ma descurc. insa acum doresc din nou sa depasesc o bariera cu mine insumi, una de comunicare, informare, interrelationare dar cand am ideea nu pot sa pornesc. Cred ca in mintea mea se da o lupta foarte mare, este un obstacol de neincredere, de inferioritate si multe alte idei care ma opresc …

  56. Daniel spune:

    Am o lupta continua cu mine, Mi-am pierdut odata ingrederea in mine iar si acum incers sa mi-o recapat dar imi e putin mai greu. 🙂 Ma apuca ganduri negre, stres… Si nustiu cum sa fac ca sa scap de toate, sa fie iar ca inainte.

    Ai un sfat pentru mine Pera?
    Multumesc anticipat.

  57. Gratiela spune:

    Lucrez la cresterea increderii in mine, in domeniul relatiilor cu oamenii, in general. Este foarte important pentru mine si articolele tale ma ajuta foarte mult. Intr-adevar, numai actionanad si trecand peste esecuri, poti reusi. Sunt fericita ca am inteles asta si ma bucur de constientizarea primelor rezultate.
    Stiu ca mai am mult, dar sunt hotarata sa perseverez.

  58. Iulia spune:

    Stimate domnule Pera Novacovici, in articolul dumneavoastra parca ati vorbit direct cu mine, atat de bine se potriveste totul. Abia acum am aflat de dumneavoastra. Multa sanatate va doresc!

  59. dora spune:

    Cred ca mi-am pierdut increderea in mine si am impresia ca nu merit sa-mi fac o familie .an o relatie dar unul trage hai si unul cea.vorbim de 4ani am aranjat nunta sa stricat ne-am mutat separat.da-mi te rog in sfat Pera ca nu pot sa descifrez unde este problema .synt o femeie cu un copil.

  60. Ionela spune:

    Si eu sufar de lipsa de incredere. De 3 ani si jumatate stau cu copiii acasa, iar recent, mi-am dat seama ca mi-e frica de orice apare nou in viata mea.De exemplu, acum jumatate de an am luat permisul de conducere si in prezent, sunt nevoita sa iau din nou ore de conducere ptr ca nu reusesc sa stapanesc masina. Dupa 10 ore de condus inca traiesc cu impresia ca nu o sa pot conduce niciodata asa cum mi-as dori, desi instructorul spune exact contrariul. Fac constant mici greseli, care prin practica se pot corecta, dar nu pot scapa de frica de a esua.
    Un alt exemplu….imi doresc sa imi gasesc un loc de munca in domeniul in care imi place enorm sa profesez si tot ceea ce fac este sa aman.Ce credeti ca mi se intampla?

  61. vali spune:

    eu iti spun situatia mea.am lucrat 23 de ani in banca ,am fostnevoit sa mi dau demisia ,nu stiu sa fac altceva si nu ma mai regasesc.ce trebuie sa fac ? te rog ajuta ma.

  62. da sunt depresiv si eu mam regasit in cele spuse de tine mai sus eu nu am incredere in mine cand vine vorba de viitorul meu pe termen lung cand vine vorba de femei asta pentru ca sa spunem ca sunt timid tocmai din lipsa de incredere in mine si tot trecutul meu nu a fost usor si acuma cand ar trebuie sa imi fie mai usor nu mai pot sa ma ridic, singur am fost mereu si mereu mam bazat pe fortele mele dar acuma nu mai cred ca ce am e de ajuns, nu in lumea de azi…sfaturi am primit dar nici ele nu ma mai fac sa ma ridic nici sa mai incerc nimic…

  63. bogdan spune:

    Iti trebuie un anumit nivou intradevar sa fii apreciat si binenteles important sa nu uiti tu de tine isusi cine esti.

  64. nadiaioana spune:

    Nu ai incredere in tine atunci cand mergi pe strada si iti este teama sa fi privit. Iti este teama de parerea celorlati.

  65. Iulia spune:

    Si eu mi am pierdut increderea in mine, ma consider ultimul om, simt ca am ajuns la capatul puterilor si ca totul se naruie in jurul meu. Sper sa pot depasi aceasta incercare la care ma supune viata si sa vad si partea buna a lucrurilor.

  66. Adriana spune:

    din experienta mea, indicii pentru lipsa de incredere pot fi si cand nu reusesti sa te faci ascultat, cand mai tot ce incerci sa propui nu este luat in seama sau cand copiii nu te asculta, ori subalternii, desi faci tot ce ar trebui cum trebuie, iar daca altul cu mai multa incredere de sine face la fel rezultatul e cel dorit

  67. monica spune:

    nu socializeaza prea mult cu ceilalti, e timid

  68. ionut spune:

    eu din pacate ma regasesc in toate exemplele mentionate mai sus.A fost perioada in care aveam incredere in mine ar apoi incet incet mi-am pierdut increderea in mine tot ce facem indiferent ca era bun sau rau era criticat de altii ceea ce ma facut sa imi pierd increderea in mine. Acum fara sa imi zica altii ce sa fac nu pot sa mai fac nimic,uneori ma gandesc daca pot sa mai fac ceva in viata aceasta deoarece am trecut prin foarte multe stari psihologice de la o persoana vesela si plina de viata la o persoana suparatat iar acum intro stare de monotonie stare in care imi este frica de ziua de maine nici sa dorm nu mai pot cateodata

  69. DAIANA spune:

    Este cât se poate de evident că sunt o țărancă și mă comport ca atare asta pentru că am trăit toată viața într-un sat mic unde oamenii au cutume și tradiții idioate și deși suntem în 2015 societatea în mijlocul căreia mă manifest se află abia în neolitic, spun asta nu ca să mă victimizez ci e doar un insinght un ,,aha” foarte bine definit. Îmi place aici, mă simt bine și nu am unde să plec în altă parte deci sunt integrată foarte bine în grupul de neanderthali.

  70. Bogdan spune:

    De ce toti vad la mine o problema ? toti imi spun ca ceva e neinregula cu mine ,daca fac ceva nu e bine si deobicei mi se atrage atentia ca nu am facut bine tocmai dupa ce am facut deja ceva ,nu inainte de a face ceva…tot timpul asa patesc, nimeni nu e multumit de mine iar cand imi spun eu punctul de vedere mereu sunt contrazis, niciodata eu nu am drepate si cand am ,am doar foarte rar si in cele mai neinsemnate lucruri … chiar am eu o problema? sau ceilalti au o problema si nu le place cum sunt eu ? asta e ca nu am destula incredere in mine? nu stiu cee sa mai cred ,in tot acest timp ascultam si de altii gandidu-ma ca poate nu am eu destula lumina ca sa am dreptate si am inceput sa cer pareri si sfaturi tot mai des, spuneti-mi va rog unde gresesc si ce ar trebuii sa schimb la mine si ce ar trebuii sa fac sa am mai multa incredere in mine !? decand l-am intalnit pe Dumnezeu am invatat cu totul alte lucruri cum ar fii ca nici in tine nu te poti increde decat in Dumnezeu pentru ca noi nu suntem stapani pe vietile noastre ci El … sunt confuz. pls Help me

  71. ALINA spune:

    Bună nu am încredere în mine deoarece mie teama de eșec .. dezamagiri . Și mă influențează f mult părerea celor din jur

  72. Negru Marius spune:

    Eu cred ca merit mult. Merit o femeie mult mai buna, merit sa duc o viata decenta, merit sa arat bine. Dar am o problema foarte mare . Nu am incredere in mine si mi-e frica de un nou inceput. Lucrez in dragonul rosu de 11 ani si m-am saturat. Vreau altceva si mi-e frica sa incerc. Acum o luna m-am separat de iubita mea cu care am stat 4 ani si mi-e foarte greu sa o uit si sa trec peste si mi-a scazut si mai rau increderea in mine. Am iubit-o foarte mult si nu ma asteptam sa ma paraseasca. Cateodata ma gandesc ca nu sunt bun de nimic. Dar vreau mai mult si ceva ma tine pe loc.

  73. La primul (acela cu parerile celorlalti despre mine) mai am inca de lucrat dar in rest cred ca stau destul de bine. De ingrijit ma ingrijesc, incercand sa imi ofer mie insami tot ce e mai bun, dar asta numai de dragul meu, nu de al altuia, Momentan lucrez, insa nu pentru mult timp, dupa cum ai zis si tu, e vorba de experienta si multwe alte lucruri dar va veni si timpul cand voi avea ceva al meu fie ca e vorba de o afacere online sau offline, Cat despre relatie, nu mi-e teama sa stau intr-o relatie care nu ma implineste doar pentru a nu ramane singura iar la ultimul indiciu, ei bine, se intampla cateodata sa nu pun in practica toate ideile. In rest, ma consider un om la fel ca fiecare, de ce as fi eu mai prejos? Sunt o fiinta valoroasa, consider ca merit tot ce e mai bun de la viata si nu renunt atunci cand e vorba sa fac ceea ce imi propun! 🙂

  74. Spende marioara spune:

    Eu stiu nu am incredere in mine , deoarece parintii mei mereu ma critica si imi spun ca nu sunt buna de nimic , ca imi inspira mila ca nu stie ce o sa se aleaga de mine deoarece eu am o gandire putin mai deschisa . Ei sunt si foarte credincioasi . Mii frica sa las in urma o relatie de 5 ani , fiind ca nu am incredere in mine ma tin de acest baiat a devenit o obsesie pt mine . Mereu il sun im stresez desi anul trecut el era cel care ma cauta si ma stresa cu mesaje , acum roata sa intors . Ma gandesc ca sunt urata , ca nu pot sa fac cea ce vreau , nu stiu ce vreau de faptcu adevarat . Dar cea ce ma deranjeaza enorm este ca mereu ma tin dupa el desi el acum si a inceput o alta viata fara mine , mii frica sa merg inainte ma gandesc ca nu o sa mai gasesc un baiat care sa imi placa pe care sa il iubesc la fel de mult , stiu candva am gost totul pentru el si inca arr sentimente pentru mine am vazut … Dar nu imi raspunde nu i pasa de mine pur si simplu . Iar frica mea cea mai mare e frica de a fi respinsa , ce sa fac ??! Cum sa scap ? Cu parinti mei nu ma inteleg deloc cred ca de asta m am intors la el deoarece cu el ma simteam oarecum mai bine desi si cu el ma certam mai mereu si era extrem de gelos . Mii frica sa merg inainte . Acum stau in loc nu fac absolut nimic ceva care sa imi distraga atentia sau ceva folositor pt mine …. Sunt pierduta

  75. Heretic spune:

    Pera arunca o piatra in apa si multi de destepti sunt de acord cand acesta afirma ca piatra s-a udat.
    Un articol pe cat de adevarat pe atat de inutil.
    Simt ca nu mai trebuie sa fac toate lucrurile enumerate in articol de frica ca n-o sa mai am incredere in mine.
    Care e diferenta intre religie si psihologia asta de doi bani de pe internet care iti spune ce trebuie sa crezi ce meriti su ce nu? Dar dintre un lacas sfant si un site psihologic de genul asta? Dar dintre dobandirea mantuirii si dobandirea personalitatii alfa?
    Asemanarea e ca aduna lume. Si bani.
    Vedeti-va linistiti de serviciu caci mai periculos decat un sef care va obliga sa munciti pentru el, e un leader care va face sa credeti ca munciti pentru voi si ca nu stiu ce mama dracului de descoperire a sinelui faceti.
    Numai bine!

  76. Sarb Anica spune:

    Eu simt ca am un potențial dar ma simt inferioara adica eu dau totul ma refer la relatiile mele si astept acelasi lucru de la persoana respectiva nu stiu sa ma impun la servici acelasi lucru prefer sa nu zic nimic decat sa ma cert sau ma impun pe moment si după dinou las așa de la mine Interesant tot ce ai scris imi place mult