17 etape prin care să termini ce începi și să îți ții promisiunile

duminică, 29 ianuarie 2017, 10:40; Psihologie; 17 Comentarii

img

 

Acest articol îl poți asculta și audio. Descarcă aici. Dacă vrei, poți să-ți descarci acest articol în format PDF.

Link audio:

Una dintre cele mai grave epidemii psihologice pe care le trăim azi este că nu ducem la bun sfârşit ceea ce noi singuri am ales să facem, fără să fim obligaţi de nimeni. Cu alte cuvinte, suntem liberi să facem ceea ce ne dorim şi totuşi ceva se întâmplă pe drum şi de multe ori nici nu ne apucăm, de cele mai multe ori ne împotmolim pe drum şi rareori reuşim să ducem la capăt o misiune, un obiectiv sau o acţiune începută.

Asta are efecte negative puternice asupra încrederii în capacităţile noastre, asupra imaginii de sine, asupra părerii pe care o avem despre noi şi afectează orice următoare acţiune şi plan pe care ne dorim să îl punem în aplicare. După ce am eşuat de suficient de multe ori, suntem la pământ, depresivi, nefericiţi şi fără speranţă. Ăsta este preţul pe care azi mulţi oameni îl plătesc pentru că nu îşi ţin promisiunile pe care ei singuri şi le-au făcut.

Avantajul de acum 15 ani era că bombardamentul infromațional nu era aşa de intens şi aveai mai mult timp să te dedici unei munci, unui plan, unui sistem educaţional. Dezavantajul era tocmai că resursele erau mult mai puţine decât azi şi efortul depus era mai mare.

„Cine nu se adaptează piere”, spunea Darwin şi cred că azi adaptabilitatea înseamnă să poţi începe şi duce la bun sfârşit ce ţi-ai promis ție însuți că vei face. Prima oară am auzit asta la Sorin Fritea, antrenorul meu de la sală.

 

„Când nu faci ce ţi-ai promis tu ţie că faci, îţi scade încrederea în tine.”

 

Nu e interesant că într-o lume în care ne promitem de 5 ori pe zi că vom face lucruri, mici și mari, există o epidemie a lipsei încrederii în sine?

  • „Mă apuc serios de sport”
  • „Schimb stilul de viaţă”
  • „Îmi încep afacerea online”
  • „Mâine mă trezesc la 6 dimineaţă”
  • „Mă apuc de lecţii de pian”

Spunem toate aceste lucruri, foarte des. Le facem în schimb foarte rar și, pe nesimţite, începem să ne dăm seama că suntem buni doar de gură, nu și la fapte. Ne uităm melancolici pe Youtube, Facebook şi Vimeo la oameni pe care îi considerăm de pe altă planetă, îi admirăm şi în sinea noastră ne dorim să fim ca ei: artişti, performeri, sportivi, antreprenori.

Rămânem cu gura căscată în faţa PERFORMANŢEI şi a PRODUCTIVITĂŢIi de care dau dovadă unii, o minoritate. Însă noi am încetat să credem că şi noi am putea fi ca acei  oameni cu realizări extraordinare. Diferențele dintre noi și cei pe care îi admirăm sunt simple: antrenamentul. Faptele. Acţiunea. Obiceiurile.

Un om nu devine violonist excepţional antrenându-se când are chef, ci zilnic. Un sportiv nu ajunge la Olimpiadă doar pentru că şi-a pus obiectivul ăsta pe panoul visurilor. Nu, el are un plan pe 4 ani pe care îl execută cu fanatism. O relaţie de cuplu fericită şi de lungă durată se construieşte cu intenţie, muncă, educaţie şi depăşirea crizelor în momentele dificile, iar cei care cred că ţine de noroc, soartă sau vrăji, ajung singuri şi nefericiţi.

La fel e şi cu banii, sănătatea, vocaţia sau orice alt domeniu al vieţii. Majoritatea oamenilor nu au înţeles primul lucru esenţial din orice aventură de dezvoltare personală şi atins obiective şi visuri:

Prima oară setează fundaţia

Suntem în 2017 iar eu am început dezvoltarea personală în 2001, citind un material PDF. Îţi vorbesc din poziţia omului care a reuşit să ducă la îndeplinire câteva obiective foarte mari, ce s-au întins pe durata a mulţi ani de zile. În acelaşi timp, am eşuat de zece ori mai mult în alte obiective la fel de mari și mult de mai multe ori în obiective mai mărunte.

Ce am făcut când am reuşit? Ce am făcut când nu am reuşit?

Primul domeniu al dezvotarii personale pentru mine a fost seducţia şi relaţiile. În 2001, când aveam 21 de ani, a apărut un PDF care costa 39 de dolari și se numea „Atracţia nu este o alegere”. L-am citit fascinat, descoperind o lume nouă, incredibilă pentru mine.

La 6 luni distanţă, a apărut un curs online de acelaşi autor, pe acelaşi domeniu. O vară întreagă mi-am luat notiţe în caiete studenţeşti şi am aplicat ce mă învăţau acele materiale. Apoi, în următorii 4 ani, au continuat să apară noi materiale şi pe măsură ce ele erau scoase pe piaţă, eu le devoram, unul câte unul.

Acesta a fost privilegiul şi lecţia mea: un singur domeniu, câte un material odată, parcurs de la prima la ultima pagină şi aplicat tot ce îmi este la îndemână ca să văd ce se potriveşte pentru mine.

Lecţia 1:  pentru performeri şi oameni productivi

Alege un singur domeniu, alege câte un material odată, şi dă-i tot ce ce ai mai bun. După ce închei, continuă cu următorul material şi pas.

De ce azi este mai importantă decât oricând această lecţie?

Pentru că dacă cineva azi vrea să înceapă aşa cum am început şi eu, de la zero, ar intra pe site şi ar descoperi că există exact 19 produse diferite.


Cu ce să înceapă omul? În ce ordine să le parcugă? În cât timp?

Mie mi-a luat 4 ani şi unul dintre motive este că ele apăreau la câteva luni distanţă şi asta mă ajuta să mă pot concentra pe câte un material şi să îl devorez. Practic, am fost obligat să fac asta pentru că nu am avut acces la tot odată. Ideea însă rămâne aceeaşi. Un autor, un material dus până la capăt.

Mi-am rezolvat nevoile, frustrările şi nefericirile din iubire educându-mă. Am înţeles cum funcţionează fiinţa umană de la fiecare celulă până la spiritul ei, am înţeles cum funcţionează evoluţia şi sexualitatea, energia masculină şi feminină. Am învăţat tehnici de seducţie, comunicare şi mi-am dezvoltat personalitatea. Mai mult, mi-am descoperit vocaţia în psihologie.

Toate astea le-am câştigat pentru că m-am dedicat 100% unui domeniu şi l-am studiat cum nu am învăţat în viaţa mea la şcoală. Pentru că era important pentru mine. Pentru că sufletul meu o cerea şi nu îmi doream să trăiesc altfel decât creându-mi viaţa pe care mi-o doresc fără să mă mulţumesc cu jumătăţi de măsură şi cu statutul de victimă a sorţii.

Am luat această lecţie şi acest fel al meu de a mă educa şi am avut o revelație: această metodă de educaţie şi de atingere a obiectivelor poate fi aplicată în orice domeniu. Am ales domeniul banilor, următoarea mea mare durere după iubire. Am urmat exact acelaşi proces. Omul care a creat toate materialele acestea despre seducţie, relaţii, iubire şi care mi-a schimbat viaţa, după 5 ani a început o nouă afacere.

Şi-a propus să îi înveţe pe oameni cum să facă un model de afaceri iar modalitatea lui de a crea materiale a fost indentică şi…tot identică a fost şi strategia mea. Studiam fiecare material cap coadă, iar pe măsură ce apărea câte unul nou,  aplicam tot ce puteam și astfel am descoperit ce funcționa și ce nu pentru mine.

Asta se întâmpla acum 10 ani.

Datorită acestei educaţii am ştiut să îmi fac blog, să strâng o listă de email, să îmi creez cărţile şi produsele şi să devin unul dintre cei mai bine plătiţi psihologi din România dintr-un tânăr sărac lipit ce avea doar nişte visuri mari de care ceilalţi râdeau. După 10 ani, educaţia mea în afaceri online continuă şi dacă un începător ar vrea să pornească acum la drum, ar avea aceeaşi problemă ca şi mai devreme.

Există 34 de materiale diferite, toate valoroase, toate utile

 

Calea pentru perfomanţă şi rezultatele pe care le vrei este aceeaşi: câte un material odată, citit şi aplicat cu determinare. Pas după pas, lecţie după lecţie.

Lecţia 2: Călătoriile acestea educaţionale te schimbă profund ca om

Citind şi aplicând aceste materiale extraordinare legate de iubire şi bani, după ani de zile, eu nu mai eram omul care a pornit la drum. Eram acum un suflet încercat, cu mintea mai înţeleaptă. Pentru fiecare lucru ce a dus la progres şi rezultate, au fost cel puţin 5 în care am eşuat sau care nu mi se potriveau. Nu aş fi avut cum să aflu decât făcându-le, aplicându-le.

Următoarea mare provocare a fost legată de sănătatea mea. Eram obez de gradul 1 însă ştiam că am puterea schimbării în mine. În secunda în care mi-am dorit cu adevărat schimbarea şi am pornit pe drumul faptelor şi al acţiunii, am slăbit 25 de kilograme şi nu am mai avut niciodată problema greutăţii în exces. În ultimii 5 ani am oscilat între 68 şi 74 de kilograme, fac sport constant şi sustenabil pe termen lung, obiceiurile mele alimentare sunt altele.

Am reuşit în toate cele 3 mari aventuri: sănătate, iubire şi bani. Şi am reuşit aplicând o singură reţetă:

Găseşte cele mai bune materiale din lume pe problema pe care o vrei rezolvată. Aplic-o cu determinarea şi perseverenţa unui chinez bătrân și pe urmă culege rezultatele.

Lecţia 3: Între dorinţă, vis, obiectiv şi rezultate, materializare şi succes există un spaţiu

Acel spaţiu este fundamentul solid pe care toţi performerii şi oamenii care au rezultate îl ştiu şi aplică, în timp ce toţi ceilalţi îl ignoră. Acest spaţiu pentru mine este cordonul de aur care leagă ideea şi energia de materie. Am învăţat cum să învăţ, am învăţat să trec de la idee la fapte şi materializare. Şi mi-am dat seama că orice om care vrea să facă acest lucru are nevoie de o fundaţie.

Există în acest moment soluţie super bună la orice problemă ai. Există prea multe chiar. Nu lipsa lor este problema ci lipsa fundaţiei pentru ca aceste învăţăminte să funcţioneze pentru tine şi să îţi rezolve problemele.

Cei 17 paşi pentru a transforma energia în materie

„Convingerile tale devin gândurile tale, gândurile tale devin cuvintele tale, cuvintele tale devin acţiunile tale, acţiunile tale devin obiceiurile tale, obiceiurile tale devin valorile tale, valorile tale devin destinul tău” (Mahatma Gandhi)

Chiar dacă am reuşit în câteva obiective uriaşe şi foarte importante pentru mine, ca banii, iubirea şi sănătatea, nu înseamnă că procesul este încheiat. În toate aceste domenii învăţ în continuu deoarece provocările sunt noi pe măsură ce trece timpul.

Deşi mă simt foarte sigur pe mine ştiind că acum am o reţetă prin care pot să îmi rezolv problemele şi atinge visurile, în acelaşi timp sunt foarte multe lucruri pe care mi-am dorit să le fac şi le-am abandonat, nu le-am finalizat, m-am lovit de obstacole, multe dintre aceste obstacole fiind interne. Sunt un om care generează multe idei, este foarte entuziasmat şi începe cu un avânt uriaş, dar pe drum, când intervin rutina şi repetiţia, sunt foarte atras de noile idei şi provocări care apar.

De aceea, încep multe lucruri şi finalizez mult mai puţine. Şi asta m-a deranjat mult timp la mine. În ultimii 2 ani însă, am primit complimente de la unii dintre cei mai eficienți şi productivi oameni pe care îi cunosc şi care mi-au spus: „Eşti cel mai productiv şi eficient om pe care îl cunosc”.

Parcă ceva nu se potrivea. Pera este visătorul cu multe idei, creativ, entuziast. Când a devenit Pera un implementator eficient? Productiv? Disciplinat?

Aşa cum spuneam, aceste aventuri ale noastre ne transfrormă ca oameni. Am constatat privind în jur, că tragedia cea mai mare este că oameni care au tot ce le trebuie pentru a reuşi, eşuează. După mai multe eşecuri, le este afectată încrederea în ei şi chiar pofta de viaţă. Apoi, intră în depresie, nu mai au curaj, nu îşi mai propun visuri şi obiective mari şi toată lumea pierde.

Mi-am dat seama că dacă ar fi să o iau de la zero, ce mi-aş dori prima dată ar fi o fundaţie solidă, însă înainte de asta, am scris o postare pe facebook să văd dacă şi alţi oameni se confruntă cu situaţii asemănătoare, în care se pierd undeva pe drum între vis şi materializarea lui.

Am primit zeci de răspunsuri, din care îţi selectez câteva:

Privind motivele pentru care oamenii nu reuşesc să facă ce şi-au propus şi se împotmolesc pe drum sau nici măcar nu se apucă, se regăseşte într-unul dintre următoarele 17 motive:

 

  1. Imaginea de sine şi identitatea (am o părere proastă despre mine)
  2. Valorile (determină ce e important pentru mine)
  3. Vocaţia (îmi clarifică misiunea şi scopul pe care mi le asum)
  4. Visurile (dorinţele mele)
  5. Obiectivele (visurile transformate în paşi concreţi)
  6. Voinţa (determină capacitatea mea de a acţiona zilnic)
  7. Obiceiurile (fac acţiunea fără efort)
  8. Disciplina (ne ţine pe drum neabătuţi)
  9. Răbdarea (ne oferă linişte )
  10. Calea măiestriei (ne învaţă să devenim experţi)
  11. Lupta cu rezistenţa (se dă permanent )
  12. Motivaţia (se pierde des)
  13. Energia personală (determină cantitatea şi calitatea muncii nostre)
  14. Starea de flux şi puterea de concentrare (cea mai mare putere a minţii noastre)
  15. Inspiraţia (darul muzelor pentru creatori)
  16. Dragostea pentru proces (împlinirea şi fericirea vin din călătorie mai mult decât din destinaţie)
  17. Etică de muncă (cum să devii creatorul realităţii tale)

 

Îmi doresc să dezvolt acest material, astfel încât cu ajutorul acestei fundaţii, să ştim exact cine suntem, cum să definim ce vrem, cum să facem planul, să trecem la acţiune şi să atingem visurile şi obiectivele într-un procent mult mai mare decât o facem noi toţi azi.

Am nevoie de feedback-ul tău în care să îmi descrii unde ai tu probleme în cele 17 etape pe care le-am enumerat mai sus, sau dacă ai alt gen de problemă pe care nu o  găseşti în enumerarea mea, te rog să o menționezi.

Ne punem pe treabă?

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

Comentarii

17 comentarii

  • Monica Drijman says:

    Pera , observ ca de fapt totul începe din copilărie si adolescenta când ni se spune sa învățam si multi nu o facem.Copiii ale caror parinții sunt mai exigenți cu copiii lor si in același timp stiu cum sa le arate beneficiile realizărilor lor, vor reuși să-și formeze disciplina, perseverenta ,vor avea mai putine esecuri si apoi mai multa încredere in ei înșiși. Cu alte cuvinte vor avea o baza buna de la care pot evolua. Nu vor mai fi acei copii leneși , idealisti sau obișnuiți cu totul pe tava. Daca încep eșecurile e mai greu apoi sa îndrepți lucrurile, de aceea dezvoltarea personala poate sa deschidă orizonturile, puterea de a-și accesa resursele interioare.
    Pe mine personal cartile citite despre dezvoltare personala m-au ajutat sa îmi recapăt încrederea si sa nu mai cred ca sunt sortita doar evenimentelor negative.
    Sper sa reușească și băieții mei , de 23 respectiv 27 de ani. Cel mare fiind grafician e mai greu, inca nu are încrederea necesara.
    Toate cele bune, mult succes!

    • Ina says:

      Depinde. Spre exemplu eu am avut parte de o educatie nemteasca. Cu o bunica nemtoiaca. Care nu admitea sa nu existe reguli si disciplina. Nu aveai ce cauta in pat nici duminica la ora 8, daca se facea 8,30, era pe tine si te trezea. Ora ei favorita de trezire era 5 dimineata si nu pricepea ce ce noi nu iubim acea ora, pentru ca e asa de frumos sa te trezesti la 5 dimineata. Rezultatul, am visat mereu sa ajung adult si sa ma trezesc la ce ora vreau eu si sa nu ma mai terorizeze nimeni cu program si ora de trezire. Nu suport sa imi spuna cineva ca trebuie sa fac ceva, cum imi supune cineva ca trebuie sa fac un anumit lucru, exact pe dos il fac, pentru ca asa vreau eu. No, cam la asta a dus educatia nemteasca, bazata pe disciplina. O viata de armata, din care am vrut mereu sa scap. Iar acum am ajuns sa fiu constienta ca pentru a realiza lucruri e nevoie de disciplina, disciplina pe care am urat-o atat de mult si abia cand i-am inteles rostul am putut sa o privesc cu prietenie, insa atat de multe tare mi-a lasat disciplinarea fortata fara a o intelege, incat de foarte multe ori si acum am meciuri urate cu ea. In copilarie daca nu reusesti sa il faci pe copil sa inteleaga ca disciplina este in avantajul lui si nu este o obligatie, mai bine il lasi fara disciplina. Asa ca lucrurile prost invatate sunt la fel de nocive precum cele neinvate.

      • Adi Toader says:

        …liberul arbitru nici Dumnezeu nu ni-l ia!

      • Nelu says:

        Ai spus lucrurilor pe nume la sfirsitul comentariului. DIsciplina nu trebuie fortata. Ca multe alte lucrui si disciplina are ritmul ei de asimilare. Poate agreai acea trezire la ora 5 daca bunica ta o facea treptat. Sa fi trezita cu cite un minut mai devreme fata de ora obisnuita la care te trezeai de obicei. Sa faci trecerea treptat de la un program la altul. LA asta mai trebuie adaugat ceva. Utilitatea lucrului pe care il faci. Ma trezesc la 5 dimineata doar ca sa fiu treaz?? NU are nici o utilitate. Invat in scoala atitea materii. Pentru ce??? Doar pentru o amarita de diploma care ma ajuta sa merg la o scoala superioara??? Nu are nici o utilitate. Utilitatea lucrului facut trebuie prima data inteleasa si dupa aia abordarea acelor actiuni.
        La de trezirea de dimineata sa facem o mica analiza. Avem intr-o zi 24 de ore din care cite dormim. 6, 7 sau 8 ore. Unde este utilitatea treziri la 5 dimineata si culcatul la 10 seara?? Sau unde este Inutilitatea trezirii la 9 dimineata si culcatul la 2 noaptea??????? Tot 7 ore de somna si 17 de veghe sunt. Bineinteles ca aici am exclus factorii externi. Serviciu, ora de plecare a trenului sau autobuzului sau programul altor elemente cu care interactionez.

  • Valentin says:

    Salut Pera,
    Multumim pentru articolul foarte util. Vad ca mergi din ce in ce mai la radacina problemelor si cred ca exact de asta avem noi nevoie. Este din ce in ce mai greu sa faci progrese cand exista atata informatie superficiala care sa de distraga.
    Motivul principal, dintre cele enumerate de tine, care ma intarzie in atingearea obiectivelor este energia personala. Aceasta vine la pachet cu timpul limitat.
    Eu de vreo 9 luni dezvolt blogul de educatie financiara http://stiintabanilor.ro/ si realist vorbind limitarea mea principala este ca ziua are 24 de ore si saptamana un singur weekend de 2 zile – cand dezvolti un proiect de durata in paralel cu jobul (si ajungi sa lucrezi la visul tau sambata de dimineata pana la 2 noaptea 🙂 si tot sa mai ai in minte sa faci 20 de lucruri in acel weekend – iti dai seama ca limitarea principala pe care o ai este chiar timpul.
    Revelatia mea este ca atunci cand chiar incepi sa faci, sa construiesti, principala calitate de care ai nevoie este rabdarea si perseverenta. Daca le stapanesti pe astea doua – pui caramida peste caramida in fiecare zi si te relaxezi si te bucuri de calatorie fara sa te mai agiti atat. Am observat ca apare si disciplina, si placerea procesului si inspiratia.
    Pentru cei care au inceput deja rabdare si perseverenta maxima iar pentru cei care nu au inceput: Doar sa inceapa 🙂
    Numai bine!
    Valentin

  • Valentin says:

    Multumesc Vlad! Fiecare etapa cu provicarile ei: la inceput provocarea este sa incepi, apoi: sa perseverezi si sa construiesi cu rabdare; apoi: „editing” sa optimizezi si tot asa. Felicitari pentru drumul pe care il urmaresti cu perseveranta!

  • MaryanMusic says:

    Salut, foarte interesant acest subiect si e bine venit pentru oricine doreste sa isi atinga obiectivele.
    In realitate, este mult mai dificil decat pare, insa asta nu inseamna ca nu este posibil. Tot timpul va exista o cale prin care poti reusi. Important este sa iti doresti cu adevarat acest lucru.
    Eu am gasit unele modalitati de a-mi atinge obiectivele.
    De multe ori, am abordat o atitudine ostila asupra mea. Eram atat de incordat, de furios pentru lucrurile nu imi ieseau asa cum doream eu.
    Cand vedeam ca nu am rezultatele dorite, ma infuriam si mai reuseam cate ceva. Aceasta atitudine a functionat o perioada, pana cand am realizat ca ma asteapta o semi depresie daca nu incetez.
    Era singurul mod pe care il stiam pentru a ma pune pe treaba. Asa credeam eu ca functioneaza lucrurile, pentru ca asta am vazut in societate.
    Facand unele analize mai profunde, am realizat ca ceea ce ne facem sa luam actiune este stimulul.
    Inca o intrebare foarte buna: de ce suntem stresati atunci cand muncim? Suntem din cauza muncii? De ce lumea se plictiseste atunci cand lucreaza la propriile proiecte?
    De prea multe ori intervine monotonia, rutina si oboseala. Atunci simtim ca nu mai putem face fata si nu mai putem
    Eu cred ca nu munca ne streseaza ci starea pe care o avem in acel moment. Cheia este sa ne schimbam starea pentru a putea lucra. Daca reusim sa ne schimbam starea, ne putem mobiliza mult mai usor la munca.
    Nimeni nu poate lucra daca este extrem de stresat, frustrat si la capatul puterilor.
    Totusi, atunci cand lucram la visele noastre, de ce nu reusim sa ne tinem de treaba? Evident, trebuie sa ne tinem de treaba temeinic, la modul cel mai serios.
    Solutia: dezvolta-ti abilitatea de a te simti confortabil atunci cand muncesti pentru visele si obiectivele tale.
    E un subiect foarte interesant, vast, insa sunt sigur ca exista o sumedenie de solutii. Toate cele bune si felicitari pentru aceste subiecte!

    • Valentin says:

      Maryan, prin acelasi timp de experiente am trecut si eu – imi atingeam obiectivele cu incrancenare, stres si nervi. Am realizat multe astfel dar cu ce cost. Fight to the death si cand ajungeam sa obtin ce imi doresc aveam cateva ore in care ma relaxam si eram multumit, dar numai cateva ore sau cateva zile si atat.
      Nu asa vreau sa imi traiesc viata – vreau sa imi ating obiectivele si mai departe dar sa o fac intr-un mod placut, impacat si calm. Si incepe sa imi iasa din ce in ce mai bine. Muncesc mult mai mult si am rezultate mai bune de cand am inlocuit emotiile care ma motivau sa actionez din cele de revolta, frustrare si furie in cele de calm, incredere si rabdare.

      • Maia says:

        Exact!
        Și eu am realizat multe lucruri doar bazat pe furie, frustrare, și nervi.
        Chiar îmi I duceam eu stările alea ca sa fiu mai productiva. De mai multi ani locuiesc în alta tara și aici de lucrează sau se preda senin, calm, Cu buna dispoziție. Și acum am început sa lucrez și eu asa.

  • razvy says:

    Personal am o incredere de sine scazuta, motivatia e o raritate dar stiu cu sa ma motivez, sa am un scop, problema e nu am un scop, nu stiu ce-mi doresc. E important IQ sau inteligenta?? Incep sa consider ca sunt un mediocru cand informatile din cartile dale se amesteca si nu mai stiu incotro ma indrept.

  • Maxim says:

    Am dificultăți in : imaginea de sine , in selectarea si planificarea unui obiectiv , voința , nu am răbdare ( parca vreau totul si deodată ) , lupta cu rezistența cînd dau de greu si nu văd rezultate in urma mea , renunț .

  • Nicu says:

    Mie imi lipseste puterea de concentrare,sunt foarte putin prezent la ceea ce se intampla in jurul meu,ma gandesc ori la viitor ori la trecut tot timpul, dar nu sunt concentrat pe cea ce fac aici si acum!

  • Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    Newsletter Personalitate Alfa

    Introdu-ți adresa principală de mail, și începe-ți călătoria spre a deveni o Personalitate Alfa.

    * Abonandu-te la newsletter-ul nostru esti de acord cu termenii si conditiile. Te poti dezabona oricand!