3 feluri în care îţi ratezi viaţa (deşi le poţi evita uşor)

duminică, 31 august 2014, 06:36; Bani, Statut, Incredere in sine, Personalitate, Personalitate Alfa; 144 Comentarii

img

 Majoritatea oamenilor sunt adormiţi în domenii ale vieţii în care ar putea străluci.

 Atunci când ai obiceiuri proaste care îţi distrug sănătatea şi fericirea eşti adormit. Dacă te-ai trezi o clipă să vezi cum îţi dai cu ciocanul peste degete, sunt sigur că nu ai mai face acest lucru.

 Atunci când suferi din cauza lipsei de bani şi zilnic faci activităţi care te ţin departe de libertatea financiară, la fel, dormi. Dacă te-ai trezi, ai începe să îţi investeşti timpul şi energia în activităţi care te-ar apropia de stilul de viaţă pe care îl vrei.

 Atunci când nu mai înţelegi nimic din iubire şi relaţii, iarăşi dormi. Dacă te-ai trezi, ţi-ar fi foarte natural să iubeşti şi să fii iubit.

 Fiecare dintre noi doarme în anumite domenii. Unii poate dorm în toate domeniile vieţii.

 Azi vreau să îţi vorbesc despre trei tipuri de ratare pe care le-am observat, ratare care se datorează tocmai acestui somn în care ne aflăm, deşi avem ochii deschişi.

 Analizând mai atent aceste 3 tipuri de ratare, am observat că ele se potrivesc cu un alt tipar despre care vorbesc de ani buni de zile.

 Din punctul meu de vedere, o versiune foarte simplă a unui om complet este descoperă – dezvoltă – valorifică.

 Descoperă cine eşti, dezvoltă ceea ce eşti şi apoi culege roadele — valorifică.

 În cele 3 tipuri de ratare despre care îţi voi vorbi şi în care se vor regăsi foarte mulţi oameni, lipseşte una din cele 3 componente.

1. Să te naşti talent şi să mori speranţă (lipseşte dezvoltarea) 

2. Să fii un expert frustrat (lipseşte valorificarea)

3. Perseverent pe un drum greşit (lipsește descoperirea) 

Toate aceste trei tipare pot fi evitate cât timp înţelegi o structură simplă.

În viaţă ai nevoie să descoperi cine eşti, ce talente ai şi ce îţi doreşti de la viaţă.

Apoi ai nevoie să dezvolţi ceea ce ai primit ca şi dar, să îţi antrenezi şi creşti abilităţile, capacitatea de a produce valoare.

Apoi ai nevoie să culegi roadele, să valorifici toată munca, să ai impact, să câştigi bani şi un stil de viaţă optim.

Pe scurt, formula este Descoperă, Dezvoltă şi Valorifică – DDV.

În continuare îţi voi arăta ce se întâmplă când lipseşte doar una din componente.

1. Să te naşti talent şi să mori speranţă (lipseşte dezvoltarea) 

Aici îmi vine în minte un exemplu elocvent, fotbalistul Ionuţ Luţu.

Talent cu carul, denumit “noul Hagi”. 

A fost unul dintre cei mai talentaţi fotbalişti români din ultimii 20 de ani, dar spiritul său de aventurier l-a împiedicat să se realizeze. I s-a spus „Hagi-Luţu" graţie driblingului său halucinant, cu care i-a cucerit instantaneu pe suporterii echipelor la care a activat. L-au iubit până şi fanii altor cluburi. Asta şi pentru că el a văzut mereu fotbalul ca pe o poezie. N-a ştiut să fie serios nici măcar înaintea celor mai importante partide din viaţa lui, a fost tot timpul un tip vesel şi pus pe şotii. E conştient că ar fi putut să ajungă un mare fotbalist, dar nu regretă foarte multe lucruri. De fapt, are un singur mare regret, acela că nu a câştigat suficienţi bani încât azi să poată trăi fără prea multe griji.

Ce s-a ales de el în ciuda talentului imens dar nemuncit?

„Başcanii din film au câte un aghiotant, un om de încredere atât de loial, că nici nu se căsătoreşte şi se sinucide dacă-l supără pe şef. Mă întrebam dacă aş putea să găsesc şi eu o astfel de persoană, când Dumnezeu mi l-a scos în cale pe Luţu! El e omul meu de încredere acum, are grijă de toate: îmi ţine butonii şi-i lustruieşte, are mereu DVD-uri la el. Când cer un film, pac, Luţu îmi întinde DVD-ul!”, explica Becali, în urmă cu ceva timp, motivul angajării fostului fotbalist.

Luţu a ajuns în serviciul finanţatorului Stelei la recomandarea unui prieten comun, care i-a spus lui Becali că fostul fotbalist are probleme financiare. Sursa aici

 „Dacă nu apărea varianta asta cu Gigi Becali, nu ştiu ce-aş fi făcut. Problema nu mai eram eu, ci cei doi copii, tatăl meu, mamele copiilor mei. Am multe responsabilităţi. Repet, omul ăsta chiar m-a scos dintr-o situaţie disperată. Eu de la el nu mai plec niciodată!”

Cei mai buni fotbalişti ai planetei, Cristiano Ronaldo şi Messi, se antrenează zilnic, toate cele 7 zile din săptămână, între 5 şi 7 ore pe zi.

Cu alte cuvinte, deşi au talent nativ, îl dezvoltă muncind zilnic.

Am ales exemplul acesta pentru că există foarte multă informaţie pe internet despre asta, însă este limpede că această regulă este aplicabilă în orice domeniu.

Poţi să ai talent cu carul, dacă te mulţumeşti cu laudele primite la început de drum, dacă te culci pe o ureche, căderea va fi foarte dureroasă şi vei sfârşi cu foarte multe regrete şi foarte puţine realizări.

Este un păcat mare să ştii care ţi-e talentul şi să îl laşi adormit.

2. Expertul frustrat (lipseşte valorificarea) 

Aici intră o foarte mare categorie de oameni, foarte competenţi, însă incompleţi.

Păcatele lor nu sunt mai mici decât ale celor din prima categorie.

Cu ego-ul umflat cu pompa, aceşti oameni se simt îndreptăţiţi ca roadele muncii lor să le fie servite sub nas ca unor sultani autosuficienţi, ca unor zei care privesc de sus omenirea nevrednică.

Aceşti oameni au petrecut mult sau chiar foarte mult timp dezvoltându-şi abilităţi. Sunt experţi în domeniul lor de activitate, de la profesori universitari, oameni de ştiinţă, la medici şi ingineri — îi întâlnim în orice domeniu al vieţii.

Au investit zeci de ani în antrenamentul şi educaţia lor, însă acum sunt extrem de frustraţi şi şi-au îndreptat furia spre exterior.

Lumea e de vină pentru că ei nu sunt compleţi, pentru că munca lor nu este valorizată şi apreciată la adevărata valoare, în timp ce alţii — mai slabi ca ei — par să culeagă roadele cu o uşurinţă dezarmantă.

Ceilalţi sunt hoţi, profitori, oportunişti care pun pe primul loc banul. Oamenii sunt proşti în marea lor majoritate şi nu ştiu să aprecieze ADEVĂRATA valoare.

Acestea sunt cuvintele experţilor frustraţi:

„Am muncit o viaţă întreagă şi acum primesc un şut în fund”;

„Am investit în educaţia mea o căruţă de bani, timp şi energie şi nu sunt apreciat la adevărata mea valoare”;

„Oamenii din ziua de azi nu mai apreciază ceea ce este cu adevărat valoros”.

Ceea ce e important să înţeleagă aceşti experţi este că în viaţă, responsabilitatea nu ţi-o poţi asuma în proporţie de doar 50%… sau 75%… sau 90%.

Responsabilitatea ţi-o asumi complet sau deloc.

Şi aşa cum majoritatea care citesc blogul personalitate alfa deja ştiu, când nu ne asumăm complet resposabilitatea, şi-o asumă alţii pentru noi şi astfel vieţile noastre nu ne mai aparţin.

Să îmi asum responsabilitatea până la capăt ca şi expert înseamnă că după ce am muncit să mă dezvolt, sunt responsabil şi de valorizarea a ceea ce am dezvoltat.

Să mă promovez pe mine, serviciile mele, produsele mele, numele meu, brand-ul meu, ţine tot de mine, expertul. Dacă nu crezi în asta şi ai convingeri care spun altceva, priveşte în buzunarul tău şi vezi cu câţi bani rămâi în urma muncii tale.

Îţi convine? Dacă da, te felicit. Dacă nu, te provoc să îţi reconsideri poziţia.

Experţii frustraţi fac munca foarte bine până în punctul în care vine vremea culesului recoltei. Când vine vremea culesului, ei consideră că nu mai este treaba lor şi întorc spatele roadelor muncii lor spunând „acum e treaba oamenilor să vină şi să facă restul”.

Şi oamenii vin şi încep să ia roadele şi pleacă fără să le plătească.

Apoi expertul frustrat spune :„Hoţii!”. Oamenii nu sunt corecţi.

Păi nu era gard, nu era niciun semn care să spună că roadele costă ceva, nu era nimeni care să îşi asume proprietatea şi nu era niciun paznic.

Să aştepţi ca alţi oameni să cadă pe spate de uimire în faţa valorii tale şi să îţi facă statuie doar pentru că tu ai învăţat 10 ani cum se face un lucru e ca şi când ai avea încredere în ursul flămând că nu se va atinge de stupul cu miere de albine.

Este ÎMPOTRIVA naturii să aştepţi să culeagă altcineva roadele pentru tine şi apoi să primeşti tu partea leului.

Ca să scapi de frustrările acestea ce vin din nefinalizarea muncii tale, e important să înveţi să îţi valorifici munca până la capăt.

Îţi place sau nu, asta înseamnă:

– să ştii să îţi vinzi marfa (vânzări)

– să ştii să ajungi la oamenii care au nevoie de tine (marketing)

– să îţi creşti reputaţia (branding personal)

– să automatizezi sisteme care să te înlocuiască şi să producă pentru tine (antreprenoriat).

Aceasta este lumea nouă în care deja trăim şi cine nu se adaptează, moare frustrat.

3. Perseverent pe un drum greşit (lipsește descoperirea) 

Ai mers la şcoală. Ţi-ai dezvoltat abilităţi. Ai muncit din greu şi acum ai un job, o firmă sau o activitate însă te-ai blocat. Nu îţi place în mod deosebit ce faci, simţi că deşi munceşti foarte mult şi eşti secătuit de energie, rezultatele întârzie să apară.

Aştepţi cu nerăbdare weekend-ul şi concediile ca să te relaxezi după ce ai muncit din greu. Activitatea ta zilnică ţi se pare epuizantă şi o povară de care de-abia aştepţi să scapi.

Deşi eşti harnic şi perseverent, nu eşti împlinit şi fericit şi simţi că oricât de mult vei trage, nu îţi vei realiza visurile cele mai mari.

Dacă te regăseşti printre aceste simptome, s-ar putea să investeşti tot ce ai mai bun într-un drum ce duce spre o prăpastie.

S-ar putea să te chinui să urci o scară şi când vei ajunge în vârf să îţi dai seama că era rezemată pe un perete greşit. 

Există oameni care trag tare de ei, investesc în educaţia lor, muncesc din greu dar sunt asemenea legendarului Sisif – după ce rostogolesc bolovanul până în vârful muntelui, acesta se rostogoleşte înapoi şi în ziua următoare munca începe de la zero.

Ca şi meşterul Manole — ceea ce construieşte ziua, se dărâmă noaptea.

Dacă nu simţi tragere de inimă pentru ceea ce faci, dacă nu simţi pasiune, dacă nu experimentezi starea de flux atunci când faci activitatea principală — stare care face să pierzi noţiunea timpului — atunci ai toate şansele să fii o persoană perseverentă însă pe un drum greşit.

Şi oricât de mult te-ai dus pe un drum greşit, întoarce-te.

Să faci acelaşi lucru şi să speri alte rezultate este nebunie.

Aşadar, oamenii care nu şi-au descoperit pasiunea, talentele, vocaţia, care nu au „de ce-ul” foarte clar stabilit, vor afla în curând că merg prin viaţă cu pietre de moară atârnate la gât.

O viaţă fără sens ne distruge, oricât de harnici şi perseverenţi am fi.

Înainte să investeşti ani din viaţa ta într-un domeniu, activitate sau afacere, asigură-te că ai un sâmbure de pasiune şi spirit pentru lucrul căruia îi vei dedica o mare parte din viaţa ta.

Formula succesului: DDV – descoperă, dezvoltă, valorifică

Un om complet, lipsit de frustrări, are în viaţa lui toate cele trei domenii.

Şi-a descoperit pasiunea, vocaţia, talentele. Munceşte ca un fanatic pentru a fi din ce în ce mai bun în ceea ce face. Înţelege cum funcţionează schimbul corect în acest univers, în natură şi în lume, şi învaţă să facă acest schimb astfel încât el, familia lui şi viaţa lui să înflorească.

Pentru a deveni un om împlinit și lipsit de frustrări am pentru tine cartea Impulsul pentru vocația ta ce-ți va servi ca ghid în cele trei etape ale obținerii succesului: DDV – descoperă, dezvoltă, valorifică

Aş avea nevoie să îmi spui dacă te-ai identificat în materialul de azi şi în ce etapă simţi că te regăseşti cel mai mult? Eşti blocat undeva anume? Sunt lucruri care îţi lipsesc şi despre care nu am pomenit nimic?

Lasă-mi comentariul şi întrebările tale în secţiunea de sub articol.

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

Comentarii

144 de comentarii

  • Calin says:

    pe un drum gresit

  • gabriela says:

    Este corect tot ce e scris in articolul de mai sus. Dar cati oameni reusesc perfectiunea asta? T
    u, Pera, reusesti?

    • L.M. says:

      Nu e vorba de cine reuseste sau nu. E vorba de tine la urma urmei. Doar de tine depinde… La 80 de ani, pe patul de moarte mai degraba alegi sa spui: „Am facut tot ce am putut chiar daca nu am reusit. Sunt impacat” decat: „Ce ar fi fost daca….”

    • Nu e vorba de perfectiune ci de perfectionare. Dorinta de a te imbunatatii permanent. Perfectionarea o reusesc. Perfectiunea, doar tind spre ea 🙂

  • Liana says:

    ….cu un serviciu care imi place de 20 de ani si o pasiune de 23 de ani…sunt un expert frustrat in doua domenii, nu am stiut sa valorific nici unul la adevarata valoare. Nu am avut destula incredere in mine si am avut ocazia sa-i intalnesc pe cei mai buni dintre cei buni, care au apreciat lucrarile mele si totusi pentru mine nu erau destul de bune. Am hotarat totusi, sa renunt la venitul constant si sa fac o incercare legata de pasiune, pentru urmatoarele 4 luni…sa-mi dau o sansa. Asa ca mesajul tau a venit exact cand trebuie, sa-mi explice inca o data, ceea ce stiu de ani de zile…:-)…multumesc! Orice sfat sau incurajare este bine venita!

    • Vei reusi si oricum, tot ce se intampla este spre binele tau. FAptul ca ai devenit constienta de ce lipseste este cel mai important lucru. De acum, mintea ta deja lucreaza, cauta solutii si depinde de gradul tau de implicare sa gasesti cele mai bune solutii pentru tine si sa le si aplici, testezi si rafinezi

      • Dana says:

        …perseverent pe un drum gresit…aici ma regasesc.Mi-am adunat fortele pentru a-l atrage pe cel care m-a facut sa o iau pe drumul gresit.Si cred ca am reusit cu ajutorul Domnului care ne-a dat incercari grele ale vietii pe care acum vrem sa le depasim pentru a putea alege drumul cel drept .

      • Liana says:

        Am intrat azi sa vad cand am citit articolul tau…31 August….azi, 09.12. ….am deja aproape 3 luni de cand am renuntat la serviciu si, sincer, ma bucur ca am facut asta. Viata mea e schimbata total.
        SFAT: Niciodata nu o sa ai destui bani sa incepi o afacere…asa ca incepe-o oricum, azi.

  • Mariana says:

    Eu ma regasesc in a doua categorie. Poti sa dezvolti subiectul?
    Mariana

  • Dan Capus says:

    Articolul e interesant ….dar , inrebarile sunt : ce urmarim de fapt ? Care este rostul vietii de fapt , sa devenim toti oameni de succes , luand lectii spre a ne atinge „potentialul maxim ” , uitand ca parasim aceasta lume goi ?Astept raspunsuri / pareri la aceasta intrebare ( rostul vietii ) care ar trebui sa ne dea directie vietii , dar de fapt cei mai multi suntem orbi la ea sau vrem sa evitam prea multa durere de cap de la atata gandit 🙂 !
    „..Numai cei puternici îşi înfruntă singurătăţile, ceilalţi le umplu cu tot felul de nimicuri.”
    – Jollca Luka.

  • Maria says:

    Stiu că fiecare om are realitatea lui.În realitatea pe care o trăiesc eu îmi plac chestiile palpabile adică să știu că lucrurile există fiindcă le descopăr cu ajutorul organelor de simț si ele nu dăinuiesc doar în imaginatia mea fără un suport real.Eu să lucrez 20 de ani într-un loc în care m-am obisnuit dar care la inceput nu mi-a plăcut am început să lucrez acolo si o să lucrez în continuare doar pentru faptul că nu stiu să fac altceva m-as mintii dacă aș crede că am vreun talent fiindcă nu simt nimic real.

  • Nicolae says:

    M-am identificat in prima etapa…(

  • dianna95 says:

    Simt ca am mai multe talente si nu stiu pe ce nisa sa ma axez mai exact.Vreau sa valorific talentul pe care0l am, concomitent cu a continua sa mi-l dezvolt..

  • Oana Maria says:

    Pera, eu cred ca inca sunt framantata de intrebarea: care este drumul menu? Spre ce ma indrept? Articole peste articole am citit si am ra9sp la o multime de intrebari si nimic…ink este o ceata totala… deci, cred ca sunt ink la stadiul de descoperire … da.mid un pont… ce pot face?

  • Mihai says:

    Momentan mi-am gasit pasiunea, cea de a consultant pe stare de bine, mi-am gasit drumul si acum incep sa-mi dezvolt toate abilitatile de care an nevoie pt viata de vis ce mio pregatesc in viitor.
    Cel mai important lucru ce l-am invatat din blogul tau este responsabilitatea. O data ce am inceput sa-mi asum responsabilitatea am vazut cum toate lucrurile din exterior se schimba in bine.

  • Andreea says:

    Sunt un perseverent pe un drum gresit. Sau cel putin, asa imi indica simptomele descrise de tine. Eu sunt ferm convinsa ca mi-am descoperit vocatia si stiu exact unde am talentul nativ. Ciudat este ca nu il simt ca parte din mine. Stiu ca nu as putea face ceva la fel de bine si avansez destul de repede in domeniu, dar ceva ma retine sa ma implic total. Sa fie acest domeniu indus de altii? Cu toate ca nu imi aduc aminte sa ma fi sfatuit cineva sa fac asta. Nu m-a batut nimeni la cap, dar nici nu am ales ferm convinsa ca este ceea ce imi doresc. Alegerea a fost intamplatoare si ma gandeam ca este una fericita. Si uite ca reincep activitatea de maine cu strangere de inima si sentimente negative. Sunt prea ingropata in domeniu si nu mai vad altceva, dar sunt foarte nelinistita si agitata, gandindu-ma ca, poate, toata viata mea o sa merg cu dezgust la munca, ca o sa urasc ziua de luni.

  • Nora says:

    Da, Pera, ai perfecta dreptate, fiind agresiv si spectaculos de sincer! Asa se intampla in lumea obisnuita, nu cea a nababilor!
    Eu insa iti voi detalia – cu Dumnezeu deasupra – , un alt destin ( am 66 de ani; m-am pensionat ca si conf. univ.dr.), care ‘da peste cap” tot ceea ce ai re;atat aici!
    Am avut talent si am trudit „si-n rugaciune” ca sa-l mentin si sa-l dezvolt( sunt si laureata a Premiului Academiei, din 1995.).Am ajuns BRAND de tara in specialitatea mea; am marcat 43 de ani, DESTINE in BINE: am publicat la Editiuri autorizate 3 carti, de pe care se preda in RO si in Lume; am traversat cu BRIO toate rigorile universitare (competenta, prestatie si prestanta ca dascal; carti de referinta, articole, studii, prefete, emisiuni la radio, congrese, simpozioane nationale si internationale, interviuri la TV di in strainatate, la Radio al Romanilor din Doaspora etc.) si….cu ce m-am ales?
    Cu NIMIC, dar INVIDIE dusa la extrema, frustrata insa – 43 de ani – , de castigat un ban in plus, prin alta truda sisifica, la Plata cu ora, la doctorate, la atestate etc.);
    Ca Premiu al Academiei, eu si alti laureati, plremiati si din alte domenii, am primit doar o masa amarata la capitala, ca sa nu murim de foame o zi, precum si „un carton”, cochet ambalat, iar BANI, ZERO!
    Nimeni n-a vrut sa stie, in Catedra mea, ca sunt premianta!N-am fost semnalata nici in MONOGRAFIA Universitatii nostre! Tot din URA !
    S-au folosit insa de Premiul meu, la acreditari si autorizari!Eu, NIMIC!
    Titusi, eu, cresitn-ortodoxaa „in clocot”, i-am iertat pe toti, intrucat stim ca „Pizma este mioritica si ancestrala”!
    Avantaj?
    Respect si iubire incomensurabila din partea cursantilor mei, aducand deci beneficii didactrice si spirituale celor 3 nepoti ai mei, precum si generatiei NEX, de pretutindeni !
    Ca mama, mi-am crescut copiii dupa Grila de valori umane – aceeasi ca a bunicii tale – !
    Neavand DOLARI sa cumpar REZIDENTIATUL, in anii cand se furau / vindeau Grilele(1995-1997), nu mi-am realizat idealul de mama. Copiii mei, cu coronite, premianti pana in clasa a XII-a, olimpici la Chimie si la Biologie, medici absolventi cu media 9, 81 si 9,33, nu mai fac MEDICINA, ca mureau de foame – ca medici de familie – , avand, si cate 2 copii !
    Dupa atata zbatere de ambele parti, copiii mei, acum, sunt ” tinuti” de ginerele si de nora mea, intrucat ei aduc BANI ca lumea, in cuib!
    Iti imaginezi ce este in sufletul meu, al sotului meu si in al lor???
    Aceasta viata a mea, cu idealuri de mama si de cadru didactic universitar, in aceeasi institutie – 48 de ani – cu Facultate cu tot, m-au frustrat de minimul de confort personal, uitand de mine, uitand sa mai traiesc(33 de ani am facut Reveklionul numai ACASA, iar de concedii….ce sa-ti mai spun; bine ca am avut”tara” si plecam vara la bunici, iar apoi, la parinti!
    De ce m-am autoflagelat? intrucat deviza vietii mele a fost „Totul pentru copiii si studentii mei; totul pentru BINELE lor!” si pentru ca, NICIODATA, n-am admis – nici compromisuri, nici alte daruri neortodoxe – , in afara de FLORI!
    Cu alte cuvinte – ” nu ne-a picat NIMIC in plus” – , nici mie, nici sotului meu!Am trait numai ajutati de parinti, „cotizand, sarmanii, asa cum cotizam, si noi, in continuare”, precum si din salariile de bugetari si ATAT!
    Acum, pensionata de cca. un an, am inceput alta „Golgota”, luptand sa-mi ajut nepotii.
    Deja cu primul am reusit la Bucuresti, pe prima lista.
    Ce se va intampla insa mai departe, si cu ei, intr-o tara, in care seriozitatea, implicarea si valorile nu sunt recunoscute?????!
    Ma defulez prin nepoti, dar ma/ne doare sufletul ca nu mi-/ne–am lasat copiii sa fie „EMIGANTI !Sa ofere un alt viitor copiilor lor!
    In concluzie: ao”respirat” pe ecranul PC cu o romanca obisnuita, care – cu mana pe suflet iti spun – ca „N-a Dormit” – nu numai la figurat, ci si la propriu! Abia acum , am inceput sa-mi schimb bioritmul si sa dorm 8 ore! Abia acum, am avut timp sa-mi fac niste Analize si, ar fi fost culmea sa iasa OK!
    Te intreb:”UNDE am gresit?”
    Cum a fost posibil – dupa atata implicare, zbatere, devotament etc. sa ajung sa recunosc ca sunt „O romanca RATATA”!
    Asa ma simt! „O ratata”, si ca MAMA, si ca DASCAL !
    Daca iti mai spun, si ce PENSIE am, dupa 43 de ani de Catedra, de Mecenat etc., iarasi nu ma vei crede!
    Sunt foarte curioasa ce parere ai despre acest DESTIN, cumplit de real!
    Dumnezeu sa-ti dea sanatate, tie si celor dragi, precum si alese bucurii spirituale si materiale!
    Doamne, ajuta-ne pe toti!
    Cu aleasa pretuire,
    Nora & Familia

    • Adriana says:

      Nora nu esti o ratata! Esti o persoana care si-a trait destinul (jumatate) dupa paternul parintilor. Faptul ca ai constientizat asta este cea mai mare REALIZARE a ta! Rupe paternul si traieste-ti cealalta jumatate a vietii cum vrei TU de data asta. Mai ai timp! Esti minunata! Succes!

      • Nora says:

        @Adriana, iti multumesc frumos! Si tu esti minunata, cata vreme esti daruita de Dumnezeu cu EMPATIE si mult BUN-SIMT!
        Da, ai dreptate: „mi-am trait jumatate din Destin”, dar spune, si tu, cum sa mai traim la 66 de ani, cand traseul nostru ACUM, este – la Medicul de familie – Farmacie – Dieta si Grija sa luam medicatia la ore fixe?!
        In plus, saraci nu suntem, dar, daca am pastra o parte din bani, cu care ajutam 8 fiinte dragi, cu nora cu tot, ne-am permite sa vedem, si noi, ce putin o statiune vizitata in studentie sau…cel putin Bulgaria!
        Cred ca atataa zile cate vom avea, va trebui sa continuam sa fim parinti si bunici profesionisti!
        Lunar este ziua cuiva din familia noastra – aniversarea sau onomastica – , plus alte „cotizatii”, ca nepotii au luat olimpiada sau ca pleaca in tabere, sau ….doi din 4 nepoti adolescenti, au, si o „idila”! Deci, e nevoie de BANI, nu mai vor cadouri!
        Daca m-ar intreba cineva „Care este cea mai mare dorinta a Dvs, Dna???” , pe langa SANATATE, as dori ceva imposibil:” Sa ne reintoarcem in timp si sa ne lasam copiii sa plece in SUA sau in Canada, acolo, unde iarasi nu veti crede ca generatia lor, care acum a sarbatorit 25 de ani de la terminarea Liceului, toata, cu 2-3 exceptii, este superOK, pe alte meridiane!
        Au plecat imediat dupa facultate, cam prin 1995-1997!
        La intalnirea fiicei nostre de acum o luna, 18 colegi erau veniti de AFARA, insotiti de parteneri!!! Asa generatie strans unita au fost!
        Cand fiica noastra „a raportat ce a mai realizat”, n-a uitat sa recunoasca faptul ca, daca nu erau parintii lor minunati, nu atingeau nici minimum de confort pe care ne-am zbatut sa-l aiba: cabinet medical particular, superdotat ( ii trimitem bani ca sa aiba, in dulapior, medicatie de baza, gratuita, data amarastenilor inscrisi pe Lista ei de pacienti!); o casa, 2 masini, un concediu pe an etc.!
        Deci, „din dragoste i-am facut, cu toata dragostea ii vom inconjura, cate zile vom avea!”
        Cred ca acesta este registrul in care, ne si simtim neadevarat de bine! Nici nu ne imaginam cum ne-ar fi ALTFEL, asa cum avem atatea cunostinte, care „si-au abandonat Familia”, traindu-si viata, din plin!
        In incheiere, iti spun ca nu o facem ca sa se chinuiasca, si ei, cu noi, „in iarna vietii”! Nu, ci le-am spus cu „limba de foc” faptul ca vom dori sa fim ingrijiti la domiciliul nostru de o femeie platita, intrucat atunci, BANII, in sfarsit, BANII, PENSIA, va fi numai pentru noi!
        Sa fii sabnatoasa si sa ai grija de parinti, ca-i apara „Porunca a 5-a”!

    • Pera says:

      Si mama este invatatoare si in 2 ani iese la pensie deci intuiesc la ce te referi. Legat de restul povestii tale, este spectaculoasa si iti multumesc ca ai impartasti-o. Sa stii ca simt un mare potential in ceea ce ai spus. cred ca mai poti infulenta destine cel putin inca odata pe atat cat ai facut pana acum incercand sa ii indrumi pe cei mai tineri cu experienta dobandita de tine pna acum.
      De gresit nu ai gresit cu nimic si ai facut tot ce se putea mai bine cu ce resurse ai avut.
      Singura greseala pe care ai putea sa o faci , cred eu, ar fi sa te resemnezi acum. Nu cred ca esti la capat de drum ci acum poti incepe sa trezesti flacari un suflete, asa cum ai reusit sa trezesti si in mine. Iti multumesc

      • Nora says:

        Pera, dragul meu, am inchis ochii si am intuit-o pe mama ta!
        Nu se poate ca un fiu – care simte, gandeste, se exprima si ofera solutii semenilor sai – , sa nu aiba o mama – „emblema Doamnei care pune condeiul in mana”, de zeci de ani!
        Sa-i dea Domnul sanatate si sa le „pape astora” banii, truditi de dansa, inca pe atatia ani!
        Sunt sigura ca mamica ta superba a a avut si are, si D-sa, o armata de pizmasi!
        Dar mai stii ceva, Pera?
        Pe mine, „dusmanii m-au ajutat sa ajung pe piedestal „! Nu prietenii !
        Colegii si sefele incrancenati de ura, mi-au generat VOINTA(nu ambitia, ca e atribut al Satanei ) de A EVOLUA, de a ma RE-naste si Re-dimensiona!
        Am uitat sa spun insa ca, asta toamna, la pensionarea mea de la 01 oct.2013, Senatul si Rectorul Universitatii, din 24 de cadre didactice, numai mie mi-a acordat „Premiul de Excelenta” , in Aula Universitatii, fara sa stiu….am fost la un pas de stop cardiac! De fericire!!!
        Da. REra, mai pot influienta Destine; Exemplu clar este faptul ca nepotul nr. 1, al nostru, a intrat la Drept, la Buget, pe prima Lista, desi parintii lui ar cam fi vrut sa nu ia la capitala; a mai dat, sarmanul, si in orasul nostru si a reusit, desi, in cca 3 zile, a dat 2 TEZE cumplite!(Mergi pe NET si vezi Grila de ;la Drept Bucuresti! E toata numai DOOM5 si Dictionare!)
        Din toamna asta, ma asteapta ” la cotitura” ceilalti 2 nepoti, de-a XI-a!Voi da cu banul, sa vad de care ma voi ocupa, intrucat celalat e in alt oras!
        O amica zicea ca as mai merita un Premiu:” al mamei si al bunicii, care a facut PERFORMANTA cu copiii( eram intrebata, la Admiterea la Medicina, daca sunt cumva….”candidata”, asa stiam 3 carti, la teorie, precum si nepotii, intrucat, de regula, ei fac doar temele, ca mai mult, nu-i asculta!
        Am fost nu numai „o Profesoara cool”, ci si o mama si o bunica, intrucat s-a invatat – si la Facultate, din respect( niciodata nu mi-am predat cursul cu vreo fituica in mana!, din convingere( reuseam sa ajung la sufletul si intelectul lor) si…..de drag(eram, si pontoasa, nu aratam ca CC-ista Alexandrina Gainuse, la Sala Palatului, cu coc si in costum taior cu cravata, fara sa zambesc macar!)!
        Stii ce mi-a facut o generatie? Mi-a proclamat prenumele „unitate – etalon, de masura, pentru SUFLET ! ”
        Si atunci, vine vorba copiilor nostri:”Cum sa fii iubita, mama, cand colegele tale n-au studenti la ore si isi citesc Cursul, dupa zeci de ani de predare, plus CV-ul tau!???
        Reprezentantii Generatiei NEXT, nu mai au „modele” in dascalii lor!
        UIta-te pe NET, la subiectele date la LR, la BAC!
        Daca profesorii de LR, ar lucra la clasa cele 9 sfere semantice de teme, ale SUB. I si SUB. II ( le-ar „toca”, pana s-ar automatiza sau le-ar da „pedepse” sa le rescrie de 20 de ori s.a.m.d.), atunci, toata gerneratia cls. a XII-a, din creierul muntilor pana in Delta, in frunte cu Micula FRUTTY & Fiul lui TOCIU BINGO s.a., ar lua lejer media 6-7 la LR. chiar daca n-ar sti un alineat/ un paragraf din „Comentarii”!
        Doamne, ce sintagma tonifianta mi-ai adresat:” Sa trezesti flacari in suflete!” E prima data cand aud asemenea asertiune spirituala si crede-ma ca am citit fff.multa „Literatura beletristica”, fiind si un strop de hermeneut!
        Stii cu cine te asemeni tu, Pera???
        Cu personajul superb, unic, interpretat de Al Pacino, doar ca „avocat al apararii unui licean” – la un Consiliu profesoral – din filmul „Parfum de femeie”!
        Ceea ce ne inveti tu, pe noi, incercand sa iesim din inertie si sa ne autodepasim, este greu, megadificil de realizat!
        „Meritocratia” nu va castiga loc in societate, NICIODATA! Indiferent cat am incerca DDV-ul recomandat cu atata responsabilitate si caldura sufleteasca!
        Ai bani; faci o firma; nu pui geana pe geana, esti eficient, dar…. n-ai OAMENI; le iei foamea de la gura si te fura, si rudele!
        Ai oameni, dar n-ai bani; intri in Banci si….vine CRIZA!Falimentezi; te executa silit!
        Ai si bani; ai si oameni; nu pui geana pe geana, esti eficient, nu e nicio criza, dar…te saboteaza nevasta!Te face …”senil” la 60 de ani!
        Ai tot tacamul; absolut tot si, tot din invidie, cineva da foc locatiei!
        Daca s-ar face o statistica printre bastani, nici chiar raposatul PATRICIU („Dumnezeu sa-l ierte!”- asa ze zice pana la 6 saptamani.) n-a fost scutiut de faliment; de neimpliniri, de insomnii, tot calculand zero-urule, iar, finalmente, de tradarea sotiei s.a.m.d!
        Deci, VIATA, PERA, nu e doar COMPLICATA, ci este CRUDA, CRUNTA, GREA si REA !De nerespirat pentru majoritatea romanilor obisnuiti!
        Si eu iti multumesc, Pera, ca existi si ca te-am descoperit, mai ales acum, cand sunt mult mai LIBERA!
        „Doamne, ajuta-ne pe toti!”

        • Marius Diculescu says:

          Buna seara doamna,
          Sunt impresionat de munca si devotamentul dumneavoastra, de aceea indraznesc sa va scriu. Mai am un motiv, cred ca meritati sa va ajute cineva in afara de Dumnezeu,..si mai cred, ca acea persoana sunteti DUMNEAVOASTRA.
          Plec de la o intrebare care a fost pusa maicii Tereza,…: Pana cand poate ajuta un om pe semenii lui ,pe fratii lui , pe cei dragi ?
          Raspunsul este foarte simplu, a raspuns maicuta , pana „LA DURERE” .Poti ajuta pe altcineva pana cand atingi pragul durerii, al suferintei ,de aici nu mai ai dreptul sa ajuti. Dumnezeu iubeste la fel pe toti fii sai, nu doreste durere, nici suferinta din partea nimanui , va avea atunci doi suferinzi. Mai concret, nu faci o groapa sa ingropi pamantul rezultat din alta groapa pentru ca vei perpetua…. durerea. Daca nu poti sa ajuti fara durere(fizica sau psihica,sufleteasca),lasa pe altcineva sa o faca mai bine, sunt sigur ca exista altcineva. Lasa greutatile in seama LUI . Tu bucurate de viata si de sanatate. Eu am scos din vocabularul meu curent cuvinte ca: NICIODATA,GREU,RAU, CRUNT,…se pot folosi mult mai bine: BUN,BINE,USOR,EXCELENT,FRUMOS,ADEVAR,IUBIRE,IERTARE,MULTUMIRE,ARMONIE…….etc….O.K.
          Eu am doar o facultate facuta la seral A.S.E Management in Trasp. Tel. Constr.,Bucuresti ( cu multa placere) ,3 ani de economist,18ani de C.F.R,11ani de munca in tunelele de metrou si de tren de mare viteza din Spania , o familie unita si frumoasa,si…. un DUMNEZEU. SUNT FERICIT. Am plecat din Romania „cal batran” la 38 ani ( am 54 impliniti…si nu am ajuns nici la jumatatea vietii )… in loc sa-mi incep doctoratul sau masteratul (mi s-a propus ) am optat pentru o viata noua,am luat o decizie . La fel ca atunci la revolutie in 89, am participat direct cu responsabilitate. Aici in Spania am intalnit o normalitate pierduta in Romania ( este interpretarea mea, si in Romania exista o normalitate pentru cei ce vor sa o vada… spun ca si in Romania sunt recunoscute valorile universale… chiar dumneavoastra aduceti un exemplu cu : PREMIUL DE EXCELENTA )
          Simt din scrisul dumneavoastra ca sunteti nemultumita, nemultumirea este ceva negativ,va franeaza, rupeti legatura,anulati trecutul cu bucurie .Bucurativa de schimbare , acceptati schimbarea. Multumirea este pozitiva . Va rog din suflet, alegeti optimismul ,cu curaj ,cu zambetul pe buze , este atat de simplu …pot zice ca inspirati pe foarte multi romani , cu usurinta cu care ati excelat,performat si superat, sunteti un exemplu in profesie si in familie,un exemplu demn de urmat.
          Am sentimentul ca este foarte simplu sa va APRECIATI munca si devotamentul si sa constientizati acest fapt ca un SUCCES.
          Succesul dumneavoastra este de netagaduit, evident, sublim,va rog, apreciativa la inalta dumneavoastra valoare,dumneavoastra sunteti un om de succes, sunteti un exemplu pentru generatiile trecute si viitoare de studenti . ( ma gandesc si la cei din familie si dintre cei care aud,citesc sau intra in contact cu lucrarile dumneavoastra.)…(daca-mi permiteti , pentru incurajare si incredere: eu am realizat lucrari mari ,… pentru cel putin cateva mii de ani…)
          Deci infocati atentia pe realizarile dumneavoastra ,pe valuarea lor, sunteti o persoana exceptionala, sunteti unica , descoperiti optimismul ,este foarte usor si simplu.
          Cred ca folosind expresii ca :
          VIATA MEA ESTE UN SUCCES,
          VIATA MEA ESTE SIMPLA , FRUMOASA SI USOARA.
          VIATA MEA ESTE PLINA DE BUCURII , MULTUMESC LUI DUMNEZEU.
          VIATA MEA ESTE MINUNATA ,AM O VIATA BUNA , MA BUCUR DE FIECARE CLIPA TRAITA ALATURI DE CEI DRAGI.
          Va recastigati LIBERTATEA ,MULTUMIREA ,STIMA SI IUBIREA DE SINE.
          Eu cred ca puteti incepe o viata noua, puteti sa renasteti, sa va reinventati, sa va bucurati de dumneavoastra.
          Tot ce va trebuie ,aveti in dumneavoastra, multumirea,iertarea, fericirea,…. dumnezeirea , o aveti, este simplu si usor, uitativa la dumneavoastra in suflet, aveti suflarea divina, sunteti unica.
          FELICITARI pentru ce ati facut si mai ales pentru ce o sa faceti!
          SUCCES !
          Ec. Marius Diculescu

          • Nora says:

            Dle ec. Marius Diculescu, v-am raspuns, dar obsev sa al meu comment a disparut!
            M-am revelat si m-am deconspirat, trimitandu-va pe pagina mea WEB, pe Google, ca sa vedeti ca n-am mintit si n-am exagerat cu NIMIC!
            Daca tot ce ati scris pentru mine – atat Dvs., cat si Dl Pera si Dra Adriana – a fost expresia unor adevaruri, atunci, cu toata dragostea, va returnez gandurile voastre de bine si promit ca voi aplica sfaturile voastre si, mai ales, nu voi ma scrie mail-uri-fluviu!
            Cu multumiri sincere,
            A.I./ Nora
            P.S.
            Deseara, dupa ce scap de spalat si de calcat, intrucat sambata asta am revenit acasa de la tara, o sa va trimit linck-ul in care am dat 3 interviuri la radio Madrid, in luna martie si de Paste. Acolo veti auzi exact ce am scris, si aici!

          • Nora says:

            Doamne! Scuze! Iata ca a reaparut Raspunsul meu!
            Am uitat sa spun ca mai sunt si …”catastrofa NET-ului”, desi stiu sa-mi salvez cartile prin programul NERO!!
            O saptamana cat mai implinita, tuturora,
            A.I./ Nora

          • Nora says:

            Madrid, Spania!
            Site-ul este:
            La interviul 1, din 11 martie 2014 :
            http://www.ivoox.com/programa-progenitores-parte2-rumania-studios-mp3rf 30271391 1.html.
            La interviul doi, din 18 martie 2014, apare doar alt numar: 31111001;
            La interviul 3, de la Pastele 2014, apare doar alt numar: 3111227.
            Gata, m-am linistit!
            Nu va mai crede cineva ca am mintit, inventand „un destin al unei Doamne „ratate”!
            Noapte buna, tuturora,
            A.I. / Nora

    • Eugenia says:

      Nu te compara cu nimeni si nu te gandi ca esti o ratata. Dar eu cred ca si la aceasta varsta poti face ceva care sa te implineasca, sa-ti placa, sa ajuti oamenii si chiar sa castigi ceva bani. Daca esti interesata si esti din Bucuresti, eu te pot ajuta. Imi poti raspunde pe adresa de mail „genyeugenia@yahoo.com”. Iti doresc tot ce-i bun, Eugenia

  • cred ca sunt pe un drum gresit . cu toate ca am constientizat de ceva timp inca sunt . ar fi o explicatie si anume , dependenta de persoane si emoti pe care acestea mi-le ofera . pentru mine este ca si cum as merge cu masina , cu frana de mana trasa si as vrea totusi , ca masina sa mearga mai repede, insa nu sunt atent ca am frana actionata . la mine este mai greoi procesul de constientizare , insa nu este inexistent .

  • rusumnc says:

    pe un drum gresit

  • blaumate says:

    Momentan eu spun ca mi-am descoperit vocatia aceea fiind arta mai precis dansul dar nu am momentan fonduri, urmez masterul de management antreprenorial si m-am angajat pentru a strange bani sa imi pot sa imi deschid o sala de dans ca prim pas apoi, as vrea sa continui cu alte proiecte 2 idei interesante dar le pastrez momentan pentru mine.

  • Iully says:

    Nu stiu cum se face, dar se pare ca fiecare articol devine preferatul meu.
    Ma bucur ca vei aborda teme precum banii si vocatia in viitorul apropiat. Sunt foarte interesata sa aflu mai multe despre…
    In ceea ce priveste articolul, eu sunt la un pas distanta de a descoperi. Ma simt capabila sa dezvolt si valorific, dar inca nu sunt 100% sigura ca am descoperit cine sunt si ce vreu sa fac cu adevarat. Imi lipseste ceva.

  • ionutz says:

    Da. Sunt blocat pe un drum gresit. Perseverent dar fara rezultate. Nu mai stiu ce sa fac. Nu ma mai regasesc printre prieteni si cei cunoscuti. Ma simt epuizat de energie. Sunt foarte debusolat. Cum as putea remedia asta? Ce sa fac?

    • Pera says:

      Asa cum am mentionat, la tine e important sa descoperi vocatia. Talentele. Resursele. Asta se face prin exercitii de autocunoastere, teste de personalitate ( MBTI) si intrebari pe care ti le pui si la care te gandesti bine.

  • Valentina says:

    Cred ca la mine lipseste dezvoltarea. Insa sunt prea multi oameni care ma opresc si ,deocamdata, materialele cu care lucrez sunt insuficiente. Ce poti sa faci cand n-ai resurse si nu te incurajeza nimeni?

    • Pera says:

      Cred ca nu ai cautat resursele suficient si sunt sigur ca sunt multe care ar putea fi folosite de tine insa nu le observi inca

  • Daciana says:

    Sunt de acord cu
    „Atunci cand ai obiceiuri proaste care iti distrug sanatatea si fericirea esti adormit. Daca te-ai trezi o clipa sa vezi cum iti dai cu ciocanul peste degete, sunt sigur ca nu ai mai face acest lucru.

    Atunci cand nu mai intelegi nimic din iubire si relatii, iarasi dormi. Daca te-ai trezi ti-ar fi foarte natural sa iubesti si sa fii iubit.”
    Cat despre
    „Atunci cand suferi din cauza lipsei de bani si zilnic faci activitati care te tin departe de libertatea financiara, la fel, dormi. Daca te-ai trezi, ai incepe sa iti investesti timpul si energie in activitati care te-ar apropia de stilul de viata pe care il vrei.”
    Stilul de viata nu implica intotdeauna bani.
    Am ajuns la concluzia ca statutul si banii sunt niste lucruri relative si poti sa traiesti si cu multi si cu putini si cu aproape deloc. Poti face lucrurile si altfel decat dicteaza societatea. Nu mi se pare ca iti ratezi viata daca nu ai o cariera, important este sa dai ceva inapoi, pe principiul „pay it forward” si conteaza sa te simti bine cu tine.
    Celelalte doua „adormiri” mi se par mult mai importante si triste.
    Asta simt eu si nu inseamna ca asta trebuie sa simta toata lumea.

  • florin says:

    mare dreptate ai! eu cred ca m-am ratacit pe un drum care nu este al meu 🙂

  • olimpia daniela cocosatu says:

    perseverent pe un drum gresit da ma regasesc ,multumesc pt tot esti extraordinar

  • Romeo says:

    Pera ,ma bucur ca citesc toate articolele tale inca de la o varsta destul de mica 22 de ani , si mereu parca cate un articol de-al tau imi raspunde la o intrebare interioara si imi da puterea sa merg in directia potrivita , abia astept sa vad de ce sunt in stare dupa ce am INVATAT atatea de la tine !

  • Adi says:

    eu sunt in etapa a 2-a, dezvoltarea! 😀

  • Virginia says:

    Hello, Pera,
    Punctul 3. Blocaj in zona de confort si in responsabilitati. Cu zona de confort n-ar fi asa mare problema dar ce ma fac cu responabilitatile? Nu pot sa dezertez :)) ((: si uite asa trec anii!

  • Eu as lucra mai intens pe primele doua aspecte, sunt intr-un blocaj de ceva vreme si iata ca apare acest articol care trezeste in mine interes! Am senzatia ca pedalez de zor in gol!

    • Salut Cătălin, sunt Andi Davidescu din Norvegia, sper să ne găsim într-o zi, că nu mai știu nimic despre tine de ceva vreme, numărul meu de tel. este : 0735929262 sau pe facebook cu numele meu

  • BIANCA ELENA HOTEA says:

    Dragilor, am citit cu mare interes articolul,recunosc este extrem de complex scurt si la obiect, este unul din domeniile in care ca psihoterapeut am incercat sa-l integrez la clasele XI, XII in perioada ” Scoala altfel” este nemaipomenit de multumitorsa vezi in zilele noastre copii dezorientati, care reusesc sa- si explice ce cauta ei de fapt la profilul la care sunt, incepand sa vada cu alti ochi drumul pe care vor sa-l urmeze….. Multi o majoritate covarsitoare, realizeaza ca de fapt nu – si doresc ceea ce fac, fiind ghidati de parintii neimpliniti….frustrati, ca i- si alegdomeniile in functie de veniturile viitoare, care s -ar putea sa nu se realizeze niciodata…. Astfel SALUT SI RESPECT acest articol, ajungand sa realizez cat este de usor a lucra cu copiii , si cat de greu cu parintii, pentru a nu le distruge viitorul copiilor lor.Cat despre mine… ” Recunosc ca atunci cand am realizat ca ma aflam in a doua parte a materialului, Un psihoterapeut frustrat, sa fim seriosi psihoterapeut in romania intr-un oras mititel…. M-am inscris la inca o specializare Management- marketing,transpunand tot ce studiam la frumoasa mea cariera de Psihoterapeut, Am invatat ca nu tresa stau inchisa intr-un cabinet plangandu-mi de mila ca confratii mei nu stiu sa aprecieze sedintele de psihoterapie, ci pot sa dezvolt in multe domenii tot ce am invatat ” Crede cu tarie in vise , si ele vor deveni realitatea ta …. Este sloganul pe care pot eu sa-l las pe acest frumos blog. Felicitari, respect pentru cel care stie sii pasa de semenii lui. RESPECT.

  • Tudor D. says:

    Da, in 2, dar incerc sa remediez asta, mai procrastinez un pic din pacate…

  • Romi says:

    Salut Pera ! Super articolul, însă eu nu mă regăsesc în niciuna din cele trei categorii. Serios te întreb, mai există şi altele ?

    • Pera says:

      Cu siguranta mai sunt, insa eu le-am luat in functie de cele 3 etape ale vocatiei. Daca luam alt sistem de referinta, cu siguranta sunt. DAca nu te-ai regasit in niciunul n ucred ca ai nicio problema. Iti traiesti complet talentul, esti implinit total si nu ai grija banilor.

      • Romi says:

        Aş vrea eu dar, este mult loc de „mai bine”. Ştii ce este ciudat ? Faptul că deşi nu pot răzbi în ziua de azi fără bani, am nevoie de ei, nu-mi ajung pentru toate dorinţele mele, totuşi nu fac din asta un capăt de ţară, merg înainte şi mă rezum, mă adaptez la posibilităţile mele de acum.

  • Descopera .. 80-90% OK.
    Dezvolta .. 40-50% ok
    Valorifica .. 10-20%

  • Calin Stelian says:

    Nu-mi place drumul pe care sunt si totusi nu cred ca mai pot face ceva,…Mi-am ratat drumul cu mult timp in urma.

    • Pera says:

      E doar o convingere limitativa. In fiecare dimineata cand te trezesti si iti spui lucrul asta, te mai ratezi odata. Poti sa nu te mai ratezi in dimineata in care vei spune ” vreau sa valorific la maxim timpul ramas pe acest pamant”

      • Cela says:

        Perfect adevărat, este exact ceea ce mi as dori, dar nu știu cum sa fac, sunt debusolata , singura, am trecut de 50 de ani, copiii sunt ok ( singura mea realizare in viața, cea mai importantă cred eu) , dar plecați in alte tari, iar eu orbecai de colo colo fără rost, nu știu ce sa fac, încotro sa o apuc, de unde sa încep, ce anume sa încep, nu am vlaga si putere sa fac nimic si nici chef. Sunt mereu obosita. Nu am un serviciu, habar nu am daca am vreun talent, îmi place sa citesc, știu o grămada de cântece pe care le cant in surdina cand m-a doare rău sufletul de dor, de nostalgii, de neîmpliniri. Sunt in plan personal o RATATA. Știu sigur ca sunt intr o gaura neagră. Citesc mereu sfaturi despre dezvoltarea personală, dar cand vine vorba sa le aplic…Multumesc

  • Mariana says:

    Multumesc Pera! Articolul asta pentru mine e exact la momentul potrivit! Ma indreptam spre categoria Expertul frustrat. Dupa ce am lucrat aproape 2 ani la cartea „Study English Overcome Mediocrity”, prezentind-o lumii, credeam ca titlul o sa spuna multe si n-o sa mai fie nevoie sa fac ceva ca sa se afle despre aceasta carte. Si desigur, fara implicarea mea 100% nu prea se intimpla nimic. P.S. Cred ca deja am inceput sa ma promovez :))

  • raa says:

    mie cel mai greu mi se pare sa imi gasesc vocatia autentica si nu cred ca sunt singura. ar trebui sa ne ajuti cu articole pe acesta tema.

    • Pera says:

      Vocatia inseamna sa fii fericita si sa ii faci pe altii fericiti. Vocatia e simpla. Cu ce unelte, prin ce talente ale tale poti face asta, cred ca aici e intrebarea. Incepe prin a face testul MBTI si incepe sa descoperi cam in ce domenii ai talent natural

  • Dido says:

    Imi lipseste descoperirea

  • Cosmina says:

    3. Perseverent pe un drum gresit =inca nu mi-am inceput drumul catre pasiunea pe care o am dar sunt si sigura ca aici ma voi axa si eu..simt ca vreau sa fac medicina ma pasioneaza tot ce vad dar in cealalta parte parca simt ca nu s buna la asa ceva ….ca nu v-oi fii cum trebuie chit ca mi doresc sa ajung la medicina pentru ca mi se pare cea mai frumoasa meserie.

  • Sunt „sclava la stat” pe diferite functii, de 28 de ani, cateodata imi placea ce faceam – cateodata nu (functie de ce conducere am avut). De aproximativ 5 ani am descoperit multilevel marketing-ul si am fost implicata in 3 astfel de companii. Incerc din rasputeri sa lucrez pe autodezvoltare, citesc cat pot de mult, merg la cate workshopuri pot (sau imi permit), m-am agatat de toate astea ca de un plan B, care sa ma ajute sa ies din zona nisipurilor miscatoare care pentru mine o reprezinta datoriile…Cu toate ca la ultima si singura afacere de care ma mai ocup part-time, am dezvoltat o echipa frumusica, pe care o coordonez cat de bine pot, tot am impresia ca sunt in nisipuri miscatoare pana la mijloc si cu cat ma agit mai mult, parca mai adanc ma duc…Dar sunt perseverenta, imi trasez obiective, nu le indeplinesc pe toate, totul se misca parca in reluare, cred ca o sa fie bine, dar din ce observ, multora le merge din ce in ce mai greu, din cauza… crizei, lipsei banilor, blazarii, lenii, nu stiu…
    Oricum articolele tale sunt minunate, le citesc pe nerasuflate, ma regasesc in toate…Motivational ma ajuta, numai ca oamenii pe care-i cunosc…stau cam la fel cu finantele… (stiu ca sunt media a 5 oameni cu care-mi petrec cea mai mare parte de timp), doar cativa o duc foarte bine, dar pe aceia nu-i pot face sa ma ajute (sa ma recomande prietenilor lor care ar putea avea nevoie de serviciile pe care eu le prestez).
    Iti multumesc din suflet ca existi, ca ne impartasesti din munca si invataturile tale acumulate in atata timp si te rog din suflet sa nu renunti sa ne mai trimiti aceste e-mailuri minunate!

  • Cristian says:

    Expertul frustrat! Imi vine sa ma sinucid cand văd că am investit aproape 8 ani de facultate și la 45 de ani nu mă angajează nimeni că nu am experiență!
    Am terminat și licența și masteratul ca Șef de promoție , am făcut Finanțe bănci , cursuri în specializări bancare și engleză juridică, am fost preadmis la University of London la un program de Drept , dar nimeni nu mă bagă în seamă din cauza vârstei! Am 45 de ani!
    Mi-am propus ca de ziua mea de naștere să mă sinucid , pe 13,01,2015!

  • Maria I says:

    Buna, Pera,
    Desi stiu ca fac parte din prima categorie – imi lipseste dezvoltarea, pentru ca altul este domeniul catre care ma conduce vocatia, momentan am nevoie sa imi schimb locul de munca pentru a-mi ajuta dezvoltarea si financiar.
    Am realizat de mai mult timp – de aproape un an merg la interviuri si in afara de unul, toate au fost fara succes – ca ceea ce imi lipseste este partea de self-marketing. Asa cum ai expus tu foarte concret:
    ” sa stii sa iti vinzi marfa ( vanzari)
    – sa stii sa ajungi la oamenii care au nevoie de tine ( marketing)
    – sa iti cresti reputatia (branding personal)”
    Pe de o parte e posibil ca subconstientul sa ma fi indepartat de lucruri pe care le-a simtit nepotrivite pentru mine, dar desi am realizat ca am nevoie de acest tip de vanzare/marketing, mi-e greu sa accept asta si nu stiu care ar fi metodele potrivite pentru mine. Cu alte cuvinte, pe termen scurt, vreau sa-mi „vand” abilitatile convingator.
    Ce crezi ca m-ar putea ajuta?
    Multumesc mult si o seara/zi faina!

  • mirela says:

    Perseverenta insa pe un drum gresit.
    Ma tot gandesc ce pot face, ca sa imi decopar si eu vocatia?!
    Cu toate acestea mi se pare ca acum ceva timp in urma am avut un impuls din interiorul meu care ma indrepta spre sport….nu imi dau seama care este calea.
    Sper sa ma poti indruma 🙂

  • neldumn says:

    lucrez inca la dezvoltare….

  • Magda says:

    Cred ca cei care se afla intr-una din cele trei situatii (sau in toate trei ) au de muncit cu „umbra” lor, acea parte neacceptata din ei, care îi impiedica sa se dezvolte. Am intalnit astfel de oameni si pe parcursul vietii mele am facut parte din doua din cele trei categorii. Lucrurile s-au schimbat in viata mea doar in momentul in care am inteles ca doar eu sunt raspunzatoare de tot ce mi se intampla. Faci o treaba foarte buna Pera, din acest moment toti cei care citesc acest articol nu mai pot da vina pe noroc, karma, parinti, societate, etc. Stiu ce au de facut si stiu ca lucrurile se vor schimba doar atunci cand se vor hotarî sa actioneze. Multumim si mult succes in continuare !

  • Ionut says:

    Salut eu cred ca ma aflu pe drumul perseverentei insa drumul nu e bun așa ca trebuie sa imi revizuiesc atitudinea fata de drumul pe care merg

  • Denisa says:

    Cel mai mult mă regăsesc în a 3-a categorie („Perseverent pe un drum gresit ( lipseste descoperirea) „). Ce este de făcut? Ce trebuie să fac ca să mă descopăr și să ajung pe drumul pe care îmi doresc să-l urmez în viață?

  • vlad vasile says:

    Si daca nu stiu care imi e vocatia? Daca am realizat ca nu sunt bun la nimic? Cum aflu care-i vocatia mea? Muncesc, am muncit. Nu sunt asistat social si totusi nimic nu ma face fericit. Un prieten m-a intrebat o data, „pe tine ce te face fericit pentru ca pe mine ma face fericit cantatul”. Nu am stiut ce sa-i raspund. Ma bucur pe moment de anumite momente placute ale vietii apoi tot normal ma simt si confuz. Am vrut sa-mi schimb jobul, dar nu am putut pentru ca nu stiu ce as putea face altceva fata de ce fac in prezent. Am vrut sa fac un curs de calificare dar nu mi-am dat seama ce job mi-ar place cu adevarat. Am renuntat. Am ramas la vechiul job. Sunt confuz. Mi-e teama de schimbare. Ma sperie schimbarea. Imi zic daca nu pot sa ma descurc la noul job? Daca ma dau afara?

  • Hey! Am 17 ani si sunt pasionat de sport, fotografie, psihologie, citirea gesturilor si biologie(mai ales partea de anatomie care se imbina perect cu sportul). Ideea este ca nu inteleg ce domeniu sa aleg din acestea…sau cum sa fac sa le combin… M-ar interesa mai mult o dezvoltare a subiectului legat de marketing, branding personal si vanzari pt ca as vrea sa pot deveni independent din punct de vedere financiar cat de curand dar…nu vreau sa incep prin a ma angaja…

  • Grosu Adrian says:

    Bravo Pera!
    Foarte reusit articol. Acum privind imprejur inteleg de ce sunt atitia profesori de universitati, oameni din domeniul stiintei, care au buzunarele sparte. Mi-ai demonstrat inca odata ca succesul viata nu e legat numai de invatatul sirguincios…
    Mersi pentru articol!

  • Bogdan says:

    Salut. Mi-am descoperit vocatia cu ajutorul cartii „Impulsul pentru vocatia ta”. Mersi din suflet Pera. Am 17 ani si anul asta tin 2 spectacole, unul cu trupa si unul doar cu o colega din trupa. Vreau sa pun si bazele unei trupe de improvizatie, cu care sa jucam tot prin baruri cafenele si teatre private. Ma intereseaza foarte tare marketingul si cum ii pot face pe oameii din orasul meu si nu numai sa afle de spectacolele pe care vreau sa le tin si sa vine la ele. Vreau ca pana la sfaristul anulul sa am 10000 de like-uri pe paginile fiecarei trupe si un public fidel de cel putin 150 de spectatori.

  • Andrei says:

    Eu nu am nici o idee care este talentul sau pasiunea mea. Am petrecut destul de mult timp incercand sa fac cat mai multe chestii ca sa vad daca am vreo predispozitie spre una sau alta dar pana acuma nu am sesizat absolut nici o placere in niciuna.
    Cum as putea sa imi descopar pasiunea sau talentul?

  • Iulia says:

    E posibil sa fii cate un pic din fiecare ? In copilarie pricepeam totul din prima (cat sa pot lua 10 la scoala) si nu aprofundam nimic, in afara de beletristica la greu. Am facut o facultate tehnica unde m-am descurcat mediocru, ma invatasem sa am rezultate fara munca sustinuta, sau nu ma atragea domeniul, nu simteam fluxul cum spui tu Pera. Acum ma pasioneaza tot ce inseamna dezvoltare personala , si invat sa fac network marketing, desi nu sunt genul care intra usor in vorba cu oamenii. Insa faptul ca aici am invatat ca un zambet si un compliment sincer fac minuni, ca reactia celorlalti e determinata de actiunea mea, ca fericirea mea depinde doar de mine si nu e un rezultat al actiunii celorlalti mi se pare megafantastic.
    Esti un tip pe cinste si ti-as fii profund recunoscatoare sa-mi dai un diagnostic 🙂

  • iulian says:

    Pe un drum gresit.

  • sebi says:

    perseverent pe un drum gresit.imi fac treaba cu disciplina,duc intotdeauna la bun sfarsit ceea ce mi-am propus si totusi….lipseste pasiunea,nu simt nici o placere si bucurie in ceea ce muncesc acum.mereu imi spun ca sunt plafonat,ca trebuie sa fac ceva sa schimb dar lipseste impulsul.mi-am creat propriul cub,propria zona de comfort.imi e frica parca sa incerc altceva de teama esecului.

  • camen_camen says:

    Din pacate am de lucru la toate cele 3 .
    E adevarat ca inca le mai pot depasi, am parcurs o parte din drum dar e nevoie de mult mai mult …

  • Dana says:

    Buna,
    Acesta este punctul unde sunt blocata.
    1. Să te naşti talent şi să mori speranţă (lipseşte dezvoltarea)
    Numai cand pictez si creez ceea ce simt, pierd notiunea timpului si imi incarc bateriile la maxim.
    La partea ca, imi lipseste DEZVOLTAREA, e corect, nu stiu sa vand, nu m-am priceput niciodata la asta, nu am fost niciodata degajata cand cer bani pe munca mea. Trebuie sa lucrez la acest aspect.
    Multumesc pentru minunatele materiale, le citesc cu maxim interes!

  • Lang Romana Claudia says:

    Acum , ca cineva care invata sa mearga dupa un accident ,trebuie sa refac si eu drumul , sa incep cu DESCOPERA. Daca voi trece cumva de acesta etapa , abia atunci voi putea trece la etapa urmatoare .
    Deci … caut… Am trecut prin atat timp dormind , incat , chiar daca suna desteptatorul , mi-e greu sa tin ochii deschisi .Toate gandurile imi sunt ravasite , ca in vis…

    • Suia Sorina says:

      Buna, Romana!
      Sunt exact in punctul pe care il descrisi tu in 2014.
      Imi permiti sa te intreb, cu sincer interes, acum cum mai esti la capitolul acesta?
      s-a facut lumina?

  • Salut Pera,
    Cred ca ma incadrez in sectiunea Expertul Frustrat…si prin urmare as mai avea cate ceva de invatat 🙂

  • cori says:

    nu, nu ma incadrez! situatia unor este exceptionala si atunci nu poate fi incadrata intr un tipar!

  • Cris says:

    Iubesc ceea ce fac,trebuie lucrat la partea de valorificare !

  • Natalia says:

    1 . Un drum greșit in trecut , am luat-o de la capăt 2 , descopăr ca pot face altceva cu pasiune si am un venit mult mai bun cred ca am sa continui, de 4 ani lucrez in domeniu ( ideea erea să-mi imi îndeplinesc visul ,acum realizez ca imi dispare ideia ) multumesc mult , si astept incontinuare articole .

    • Dan says:

      Excelent articolul, foarte bine punctat in cele trei mari situatii expuse. cel mai probabil insa ma incadrez la punctul 3, cu toate ca nu as putea spune ca-mi displace ceea ce fac.

  • Alexandra says:

    Eu sunt la primul „D” sa descoper talentele si pasiunile mele si implicit vocatia, imi place doar o parte din munca pe care o fac, cel mai mult imi place ca interactionez cu oamenii, sa pot sa-i ajut, dar ma obosesc foarte tare restul activitatilor de la munca , incat imi doresc asa de mult inca de luni, sa vina ”vineri”.
    Pe de alta parte ma gandesc ca nu e job care sa indeplineasca toate cerintele fiecarui om si in concluzie trebuie sa incercam sa facem ce e mai bun!

  • Maria says:

    Sunt o femeie de la țară.Părinții mei au fost țărani simpli agricultori, crescători de animale care au avut ca studii doar patru clase. M-am născut, am crescut și m-am format ca om în mijlocul unor astfel de oameni, comunitatea in care trăiesc și acum. Copilăria și adolescența mea au fost foarte grele și oricum nu vreau să vorbesc acum despre asta, părinții mei sunt niste oameni obisnuiti doar să se plângă și să se mulțumească să cheltuiască mult ca să câștige puțin. Am avut lângă mine doar oameni care m-au descurajat sau care au avut obiective idioate. Eu prin propriile mele forțe am reușit să câștig respectul și prețuirea oamenilor unde lucrez.
    am învățat cum să mă port cu copiii proveniți din medii defavorizate
    am învățat cum să mă port cu adulții asistati social
    adevăratele lecții nu sunt cele pe care le citești din cărți ci cele pe care le exersezi in mod direct cu oamenii cu care vii in contact.
    sunt bucuroasă că deși nu am avut modele de comportament sau diplome am câstigat încrederea oamenilor și când mă zăresc au aceea strălucire de mulțumire in privire.
    La început nu mi-a plăcut și priveam cu groază la locul meu de muncă , dar la noi la țară este un proverb:
    viermele se obisnueste în hrean, adică oricât de neplăcut poate părea un loc sau o situație până la urmă te adaptezi și începe să iți placă.Eu consider despre mine că pot să mă adaptez la situații noi chiar dacă nu am nici un talent evident.

  • Emese Bonta says:

    Ma regasesc in prima si a doua, dar lucrez intens la imbunatatire. Multumesc Pera !!!

  • Anna says:

    Pana sa citesc articolele tale, ma regaseam in a 3- a categorie… perseverent pe un drum gresit. Dar, multumita tie, m-am luminat! Stiu ce vreau sa fac si mi-am dat seama unde m -am
    pierdut pe drum. Urmeaza sa invat sa valorific ceea ce am
    descoperit in mine.

  • Andreea says:

    Articolele tale sunt foarte bune,incat as vrea sa imi raspunzi la intrebarea, daca se poate.Intrebarea e daca nu are talentul innsacut si totusi are indemnare, isi dezvolta muncind zilnic si devenind cea mai buna. Ma regasesc in categoria a doua si a treia.

  • Sole says:

    3. Pe un drum gresit; activitate de 10 ani in banca (un singur angajator), evolutie ascendenta pe mai multe posturi, apreciere, bun consilier pt colegi, etc; un job care m-a ajutat mult pe partea sociala si financiara, dar care acum imi afuce mai putina satisfactie si multa oboseala si lipsa de entuziazm; o fi plafonare, lipsa de provocari noi sau drum gresit?

    • Oana says:

      Frumos articol si trist de adevarat! Unde te incadrezi insa,atunci cand stii ca ai dat totul,ca-ti iubesti meseria enorm,dupa ce ai investit timp si bani in scoli,perfectionari,ore muncite peste program si te vezi peste noapte somer? Ai experienta,insa nu exista oportunitati,cel putin nu pentru tine,intr-un domeniu unde conteaza pe cine cunosti,nu diplomele sau experienta? Ce faci dupa indelungi cautari cand moare parca si speranta ca o vei scoate la capat? Din ce categorie faci parte in acest caz? Iti schimbi meseria,te resemnezi si bagi capul in pamant? Multumesc anticipat pentru raspuns.

  • didi says:

    Poate cineva sa ajungă la perfecțiune, sa fie perfect, Pera?

  • Anca says:

    Pera, de cand am descoperit Personalitate Alfa, am inceput sa imi pun foarte multe intrebari referitoare la scopul meu pe pamant, iar raspunsul este dezamagitor pentru mine: desi am o viata implinita, simt ca ceva lipseste din viata mea, ceva care nu ma lasa sa ma bucur de ceea ce am realizat pana in prezent, si cred eu ca este faptul ca toata viata mea am incercat sa ma conving ca imi place ceea ce fac. Dar acum simt ca am ajuns intr-un punct in care nu mai am voie sa imi bat joc de timp si sa fac ceea ce imi place. Problema este ca nu reusesc sa imi descopar talentul, vocatia. Tu spui ca vocatia vine din talente, hobby-uri, dar ce faci cand nu ai niciunul dintre acestea?

  • Andreea says:

    1. Acesta este domeniul în care excelez și am o pasiune maximă: nu stiu
    2. Acestea sunt valorile mele, asta e cel mai important pentru mine în viața: integritate
    3. Asta mă energizează pe mine: recunoasterea meritelor
    4. De asta am nevoie pentru a putea învăța și munci la nivel maxim: scop stabilit clar si organizare
    5. Acestea sunt rezultatele ce pot fi așteptate din partea mea: lucru bine facut
    6. De asta am nevoie pentru a mă simți cu adevărat apreciat și respectat: manifestarea acestui respect si a aprecierii

  • daniel says:

    Sunt in cea de a 3a categorie…problema este ca am 47 de ani…mai am timp sa o iau de la început???

  • Dani says:

    Prima si a doua parte.

  • Silviu Satirul says:

    Sunt perseverent pe un drum gresit, mai degraba nu-mi stiu drumul.

  • CARLA says:

    DA M-AM REGASIT ,PERSEVEREZ DAR SUNT MEREU PE ACELASI DRUM…NU AM VALORIFICARE MATERIALA…..DESI CONSIDER CA CREATIA MEA MERITA MAI MULT.

  • Anita says:

    La o intersectie cu multe drumuri, care nu stiu unde duc… Hai sa explic. La 21 de ani am gasit o oportunitate si m-am facut „patron”. M-am dedicat in totalitate afacerii, angajatilor si partenerului meu. Am uitat de mine. La 26 de ani am pus lacatul si am ramas cu: multe experiente si bune si rele, cu datorii, cu regrete si o multumire: am ajutat oameni. Apoi m-am angajat. La 30 de ani sunt un angajat apreciat, dedicat rezultatelor si celor cativa oameni pe care ii coordonez, inca platesc datorii, incerc sa ma educ, …….dar fara viata personala si o directie clara. Multumesc pentru atentie.

  • Frida says:

    Eu sunt expertul frustrat, corporatista, dedicata, experimentata in management vanzari, fara posibilitate de promovare din motive de decizii luate pe baza de nepotism :(.

  • Andreea Saulescu says:

    Din pacate sunt perseverentul pe un drum gresit.Bine spus,eu chiar simt acele pietre de moara cum imi atarna de gat.Cum ma eliberez?Ca forta simt
    ca am,din pacate atitudinea imi lipseste..

  • De ce nu se vede comentariul meu?

  • Iulia says:

    Sa luam exemplul a doi medici stomatologi, care si-au descoperit si dezvoltat la acelasi nivel abilitatile si talentele si care isi exercita vocatia prin aceeasi meserie, dar isi valorifica diferit roadele muncii: unul lucreaza mai scump decat celalalt, iar cel care lucreaza mai ieftin o face pentru a ii ajuta si pe cei care nu isi pot permite calitate la mare pret, oferind din prea plinul sau. In acest caz valorizarea trebuie redefinita?

  • oprea carmen says:

    buna! ai dreptate in tot ,ideea e ca sunt persoane ca mine ,care si-au descoperit mai tarziu vocatia,pana acum viata mea a mers in virtutea inertiei cum s-ar zice,eu acum m-am trezit ,da probabil am ost moarta ,asta e asa am ost educata de parinti sa nu cer nimic sa ma multumesc cu ce imi da dumnezeu ,acum simt ca m-am trezit ca ceea ce ac ma ace ericita si implinita ,cred ca sunt pe drumul cel bun si imi doresc sa am succes sa ajung unde mi-am propus ,multumesc pentru ceea ce aci pentru noi .

  • Salut,f interesant articolul,clar ma identific putin din a doua parte,sunt la stadiul de a dezvolta mai mult o pasiune descoperita recent(unghii cu gel si pictura) insa la fel de bine ma regasesc si in partea a treia a valorificarii,am pasiune,fac cu multa multa placere aceasta activitate,insa imi este rusine sa cer bani mai multi pe ceea ce fac,deci ceva imi lipseste clar …astept sa mai citesc sfaturi din partea ta poate ma trezesc din somnul asta si cand ma voi uita in portofel sa zambesc nu sa stau incruntata 🙂

  • Mirela says:

    Eu ma regasesc in categoria „Perseverent pe un drum gresit”, insa asta si pentru ca nu reusesc sa identific exact domeniul pe care vreau sa-l urmez.

  • ligia says:

    probabil pe un drum gresit, cel putin partial
    nu stiu daca jobul ma face sa ma simt blocata sau locatia, institutia, zona.
    cert este ca trebuie sa schimb ceva si asta cat de repede. doar ca nu am inca directia clara

  • Nicolae says:

    Cred ca mă încadrez în rolul expertului frustrat deoarece las la latittudinea altora să aprecieze fără să fiu o ,,bagareata

  • Luiza says:

    Eu nici măcar nu știu sa raspund la intrebare. Am impresia ca nu am niciun talent, nicio directie. Imi vine o idee care la inceput imi pare stralucita, iar pe cand vreau sa o dezvolt, apar gandurile care spun ca e o prostie, ca e aiurea si nu stiu de unde sa o apuc, nu știu daca o sa imi placa chit ca la început mi-a plăcut si o las baltă.

  • Alexandra says:

    Nu stiu daca mi am descoperit vocatia sau nu…cert e ca mereu am muncit din greu dar niciodata nu ma realizat nimic cu exceptia unui copil care acum primeste toata atentia mea! Iar acum ma simt prinsa in acest mecanism si responsabila in viata de familie!nu mai am timp si nici bani ca sa investesc in mine…am pus si multe kg in plus..deci nici imaginea de sine nu e prea buna…ce sa fac?

  • Ovidiu says:

    Salut Pera, am citit cu mare placere acest articol și ma identific în cea de-a treia parte, perseverent pe un drum greșit.. Din păcate încă nu mi-am găsit drumul în viata și sufăr enorm din aceasta cauza simt ca as putea face mult mai mult decât ce am realizat pana acum, dar probabil nu merg în direcția buna. Sper din tot sufletul sa reușesc sa-mi descopăr vocatia

  • Corina Chira says:

    Eu sunt cel mai rau de aici. Perseverez in speranta ca voi descoperii ce pot sau ce-mi place sa fac.Nu sunt constienta de calitatile mele si sunt blocata aici. Ce sa fac, incotro sa ma indrept, angajata nu mai vreau sa fiu… Mi se rotesc toate in cap si o las balta si tot asa. Si ma regasesc in cel disperat ca as face orice ( femeie de servici) desi cred ca as putea fi alceva.

  • Excepţional comentariul: complet şi la ţintă. Ar fi potrivit să fie cunoscut de părinţi, profesori, educatori. ca direcţia educaţiei să fie înţelept ghidată. Mulţumesc Pera.

  • Ardelean says:

    Foarte bun articolul ca si toate articolele tale dealtfel:)Intrebarea mea este ce avem de facut daca nu am descoperit talentul nostru?Exista pasi de urmat pt a-l descoperi?Multumesc pt tot ce am invatat de la tine Pera.Astept cu nerabdare raspunsul tau.

  • george says:

    Ma aflu la punctu 3, pe drumul gresit . Sunt in cautarea vocatiei !

  • Monica says:

    pe un drum gresit!

  • Sunt la punctul 3. M-am implicat foarte mult in orice activitate am facut pe parcursul vietii, indiferent daca mi-a placut jobul respectiv sau nu, doar pentru ca sunt foarte constiincioasa si imi place ca lucrurile sa fie bine facute.
    Am un job bine platit, sunt respectata, dar cu toate astea simt ca ceva imi lipseste. Ca nu simt pasiunea urmaririi (si atingerii) unui scop.
    Inca nu am descoperit ce trebuie sa dezvolt si sa valorific.

  • Nicoleta says:

    Perseverent pe un drum gresit

  • Salut, numele meu este Ciobanu Dragos din Galati si vreau sa va spun ca sunt foarte incantat de publicatiile tale. Ma regasesc in punctul 3 Perseverent pe un drum gresit.
    Ca sa intelegi mai exact povestea mea,in speranta ca ma vei ajuta, cumva…
    In anul 2007 am cunoscut o fata din R. Moldova,o fata foarte frumoasa si inteligenta, fiind profesoara de informatica, terminase si pshiholigie. De care pot sa spun ca m-am indragostit la prima vedere. Din momentul cand ne-am intalnit am zis ca e viata mea.
    Dupa un an a dat Dumnezeu sa avem un baietel minunat.
    Totul bine si frumos timp de 5 ani,cand incepuse sa se raceasca fata de mine, ingerasul nostru crestea,cerintele erau din ce in ce mai mari,posibilitatile financiare scadeau,fiind singurul care lucram,mai stateam si cu parintii. Statea tot timpul cu gandul la plecat. Intr-o zi a venit o prietena la ea. Seara cand am venit de la lucru mi-a spus ca ar vrea sa mearga pana la aeroport cu prietena ei sa il intampine pe iubitul ei…
    Pai ce treaba ai tu sa mergi acolo? Intrebam eu. Raspunsul ei sa vezi ca o patii, vreau sa vad aeroportul 🙂 Pai zic eu mergem impreuna…ei 2 si noi doi e altceva…Ea, din nou pai sa vezi ca mergem cu cineva cu masina si nu stiu cum, nu stiu ce…
    Atunci mi-am dat seama ca ceva e in neregula…zic daca nu mergem impreuna nu sunt deacord sa mergi singura…si a luat foc, a inceput sa tipe, ca ea oricum pleaca. Pai daca pleci zic eu pleci definitiv. Ea cica daca nu ii permit sa plece va baga divort.A bagat divort,datorita faptului ca o iubeam, dar si acum sentimentul meu pentru ea e la fel, nici nu ma gandeam ca o sa intample asta vreodata.Cert este ca o vreau inapoi fiind ca am nevoie de ei in viata mea. De 2 ani lupt pt asta si ma rog la Dumnezeu. Dar in zadar. Nu stiu ce sa mai fac si cum sa fac pentru a-mi recucerii sotia si de a fii din nou o familie fericita cum eram la inceput. Multumesc si va rog sa imi raspundeti…

  • Suia Sorina says:

    curios ce multi oameni considera ca sunt perseverenti pe un drum gresit.
    asa si eu ma simt.
    doar ca ma intreb.. sentimentul asta nu vine si din insuficienta dedicare pe acest drum partial parcurs?
    orice drum , fie el cel mai bun, la un moment dat devine dificil si ai vrea parca mai bine sa renunti.
    ei bine, in acel punct, „drumul bun” si „drumul gresit” seamana foarte tare.
    eu ma simt prinsa in aceadta confuzie.

  • Andrei says:

    Dar ce facem daca avem pasiune in orice, daca ne atrage orice facem si nu putem alege ceva?

  • Oana says:

    Perseverenta pe drumul gresit, insa cu pasi marunti incep sa schimb traiectoria ☺️

  • Opri says:

    Eu am un job, dar nu pot spune ca muncesc cu asa pasiune… Atunci cred ca nu mi-am descoperit vocatia? Veniturile sunt de… viata linistita dar nu incit sa-mi permit orice..As putea mai mult!

  • silviu says:

    Pera,omul care incet incet mi.a schimbat lumea interioara.
    Recomand cartile,sunt o sursa reala de informatie!

  • Anda says:

    Eu am fost expertul frustrat, am si cumpărat cartea ta, am făcut toate Exercițiile însă nu mi am descoperit vocația… Nu stiu inca care e talentul meu, vreo sugestie?

  • Talos Darius says:

    Ceea ce am invatat astazi este ca trebuie sa ofer o cantitate la fel de multa de munca si dezvoltare pentru a invata cum se vinde si cum se promoveaza ceea ce avem de oferit

  • Gothar Robert says:

    Salut Pera, eu nu stiu unde ma regasesc, acuma incerc sa imi fac hobbyuri noi sa vad toate posibilitatile, si voi alge drumul Alfa cel care imi creaza o stare libertate,daruinta,si bucurie. Dar pot sa zic ca pana acuma am fost perseverent pe un drum gresit

  • Raul says:

    Salut Pera!
    Da, ma regasesc in a 3-a categorie (Perseverent pe un drum greşit (lipsește descoperirea) ).
    Am inceput deja sa fac demersuri pentru a schimba acest lucru prin renuntarea la locul de munca care nu-mi mai aducea satisfactie din niciun punct de vedere.
    Inca sunt in cautarea vocatiei si incerc sa o descopar activand intr-un alt domeniu.

  • Stefania says:

    Talentele exista, dar pe ale mele nu le-am identificat. Asa ca barierele sunt foarte mari si drumul pe care ma aflu este gresit, confuz. Parca sunt departe de liman si nu vad nici o iesire

  • Sorin says:

    Am muncit pana acum intr-un domeniu fara sa resimt oboseala sau trecerea anilor. Dar, de acum parca nu am nicio tragere de inima. Poate ar trebui sa iau o pauza?
    Sa experimentez si alte domenii?

  • Dupa ce am trecut in revista toate aceste ingrediente, cred ca ti-ai dat si tu seama de ce la capitolul Fito Spray pareri sunt atat de multe de spus. Pur si simplu daca vom lua fiecare dintre cele 6 ingrediente ale acestui spray avem suficient material de discutie incat sa ne mai intindem pe inca vreo tot atatea pagini. Se mai merita a fi precizat aici si ca produsul este recomandat chiar si de Dr.OZ, iar la adresa lui Fito Spray pareri sunt doar pozitive. Despre Fito Spray pareri au aparut chiar si in multe reviste arhicunoscute in intreaga lume, printre care se numara Cosmopolitan (in mai multe numere, printre care cele din lunile ianuarie, februarie, martie, noiembrie si decembrie din anul 2015) si Women’s Health (ianuarie 2015). Chiar si domnul doctor Radu.B, de la clinica de nutritie, ni-l recomanda atunci cand suferim de dereglari ale metabolismului care nu ne permit sa slabim intr-un ritm mai alert. Cautand pe Google (sau pe oricare alt motor de cautare) dupa cuvintele Fito Spray forum o sa poti observa cum iti vor fi oferite foarte multe rezultate care consta in pareri exprimate pe forum de persoanele care au testat deja acest produs de slabit. Foarte multe povesti sunt scrise in limba engleza si una din limbile slave (printre care si rusa), dar poti sa citesti si suficiente experiente avute de romani. Atunci cand vine vorba de ale lui Fito Spray review -uri postate pe net se poate observa cum majoritatea sunt unele pozitive, rata eficientei atingand , dupa estimarile mele, cam 88-90%. Pot spune ca sunt niste cifre impresionante, deoarece este imposibil sa nu te poti bucura de beneficiile oferite de spray chiar si tu, indiferent de cat de „incapatanat” este organismul tau. Un exemplu de poveste care mie mi-a placut foarte mult este cea a lui Maria Bordeanu, care are 53 de ani si este in momentul de fata pensionara, ea traind in Timisoara. In urma cu sapte luni ea a inceput sa resimta din ce in ce mai mult cele peste 20 de kilograme pe care le avea peste limita recomandata, iar medicul i-a spus ca trebuie sa inceapa sa slabeasca cat mai rapid pentru a nu i se agrava si mai mult problemele cardiace. Ingrijorata fiind, a inceput sa caute solutii care sa o ajuta sa slabeasca cat mai repede, iar in acest fel a dat de FitoSpray pe care l-a comandat imediat. Iata ca astazi, la sapte luni de la vestea pe care a primit-o din partea medicului ei de familie, aceasta a slabit 23 de kilograme (chiar mai mult decat era nevoie) si se simte foarte bine, facand chiar si exercitii zilnice. Tot ea este cea care a avut succes si cu produsul Pectin, o bautura apreciat de tot mai multe femei din Romania! http://recinziireale.com/despre-produsul-fito-spray-pentru-slabire-pasiva.html

  • Coleman says:

    Wow that was odd. I just wrote an very long comment but after I clicked submit my comment didn’t appear. Grrrr… well I’m not writing all that over again. Regardless, just wanted to say excellent blog!

  • Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    Newsletter Personalitate Alfa

    Introdu-ți adresa principală de mail, și începe-ți călătoria spre a deveni o Personalitate Alfa.

    * Abonandu-te la newsletter-ul nostru esti de acord cu termenii si conditiile. Te poti dezabona oricand!