Introdu e-mail-ul și te voi învăța, printr-un mini curs de 8 lecții, cum să îți descoperi vocația!
*Prin abonarea la newsletter îți exprimi acordul de a folosi datele tale pentru a putea comunica cu tine și accepți termenii și condițiile noastre. Informațiile tale nu vor fi niciodată distribuite unor terți.
articol
Ai grijă să nu te sufoci în rahaturi superficiale

Nu am mai lucrat direct cu băieţi sau bărbaţi pe tema seducţiei, de mult timp. Dacă venea cineva la mine cu o problemă strict de seducţie, îl trimiteam pe site-ul Arta seducţiei, acolo era mai potrivit în acel moment pentru el.

Dacă totuşi vedeam că dincolo de seducţie omul are de fapt o altă problemă, gen încredere în sine, inteligenţă emoţională, lipsă de iubire de sine, avea nevoie să îşi dezvolte abilităţi de personalitate, aş fi încercat să îl ghidez spre aceste lucruri prima oară.

Ideea e că niciodată nu am mai lucrat direct pe problemă:  ”îmi place de cineva. Zi-mi ce să fac şi ce să spun ca să mă placă înapoi” pentru că ştiu cum stau lucrurile şi că drumul spre a obţine ce vrei nu este o linie dreaptă.

Asta până acum o lună, când mi-a scris un băiat că iubita l-a părăsit şi că vrea să o aducă înapoi.

Nu ştiu de ce am simţit că acum vreau să îi dau exact ce îmi cere. Aveam să aflu în curând.

Am intrat în joc şi i-am dictat ce să scrie în mesaje, ce atitudine să adopte, cum să vorbească, ce, cum și când să spună. Cuvânt cu cuvânt, oră după oră, zi după zi, noapte după noapte. Am fost un fel de Hitch.

Ce m-a motivat a fost că omul a avut încredere şi deşi nu a înţeles multe lucruri din prima, a executat ca la carte planul.

Rezultatul?

După 3 zile, fata s-a întors, au făcut dragoste, s-au împăcat, s-au iertat şi au continuat relaţia.

Băiatul nu a mai dat semn câteva săptămâni şi am sperat că totul va fi în regulă însă apoi, când mi-a scris din nou, am înţeles odată pentru totdeauna de ce eu fac munca pe care o fac azi şi de ce drumul meu personal mă duce spre căi tot mai adânci şi întortocheate ale sufletului omenesc.

Printre greutăţi spre stele, în sens invers, spre sufletul nostru și comoara interioară

Băiatul a început să îmi scrie din nou.

Că se plictiseşte un pic. Că iubita nu e o provocare. Că la muncă simte că poate mai mult dar nu face destul. Că simte o stare de nemulţumire şi gol interior.

Deci, până la urmă, nu iubita sau relaţia erau problema reală, profundă și adevărată.

Nu împăcarea sau despărţirea erau problema.

Relaţia era doar folosită pe post de medicament pentru a alina un pic adevăratele problemele, realele frământări sufleteşti, agitaţia interioară provocată de acea căutare confuză, întrebările fără răspuns pe care le avem în noi înşine.

Relația, certurile, sexul, împacările, drama, erau doar un pansament, o gălăgie exterioară ca să nu se audă chemarea profundă și chinuitoare din interior a sufletului care se cere ascultat.

În momentul în care iubita a plecat, s-a instalat panica așa cum se instalează panica în fumătorul ce rămâne fără țigări în miez de noapte, a alcoolicului ce rămâne fără bautură în ajun de Craciun și magazinele sunt închise, a pariorului online căruia îi pică internetul.

Puţine lucruri sunt mai dificile pentru fiinţa umană decât ora întâlnirii cu sine însăşi

Aceasta este ora în care trebuie să rămâi cu sufletul tău şi să adresezi marile întrebări ale existenţei: Cine sunt eu? Ce caut aici? Cum să fiu fericit? Ce îmi lipseşte şi cum să obţin ce îmi doresc?

De aceea, îmi displace azi să dau oamenilor soluţii la problemele pe care ei cred că le au, pentru că am impresia că pierdem timp. Până la urmă, tot la ce ai neglijat toată viața ajungi: la tine.

De ce nu am face întâlnirea asta mai repede?

Nu ar fi viața mai scutită de suferință?

Nu am avea timp mai mult pe pământ fiind mai sănătoși pentru că trăim împăcați cu noi și toate alegerile noastre?

Am lucrat cu acest băiat şi am dat tot ce am avut eu mai bun ca să îl ajut să obţină exact ce vrea el, ce a cerut.

Rezultatul?

Nu l-a ajutat cu nimic, doar i-a prelungit un pic agonia, a hrănit un pic iluzia că acum lucrurile sunt mai bune.

Omul vine şi cere iubire, relaţii, bani, sănătate, vocaţie şi câte şi mai câte, dar toate sunt de fapt doar amânări ale momentului zero din viaţa fiecăruia dintre noi.

Concluzia mea: Confruntarea cu sufletul trebuie făcută cât mai timpuriu şi devreme posibil.

Experimentul acesta l-am făcut ca să îmi dovedesc mie, dacă mai era nevoie, că banii, iubirea, relaţiile, familia, sănătatea, toate acestea sunt doar nişte portiţe, nişte cai care duc toate, de fiecare dată, spre sufletul nostru.

În același timp, fiecare om este pe o treaptă de evoluție personală și particulară.

Dacă vrea sex, bani , putere și tu iî spui de suflet și lume interioară, se strâmbă dezgustat și merge spre ce vrea el.

Respect asta.

De aceea am produse despre bani, sănătate, relații și orice altceva au cerut oamenii de-a lungul timpului.

Și eu am avut nevoie să fac bani, să fac sex, să mă despart, să sufăr, să mă îngraș, să slăbesc, să caut validare și aplauze, să fiu gelos, să pierd ființe dragi pentru ca din toata zbaterea asta, să ajung în același punct spre care am fost atras cu o forță împotriva căreia nu te poți opune: confruntarea cu mine însumi și cu sufletul care m-a așteptat răbdator.

Iar adevărul universal este acesta: În sufletul nostru, sau mai degrabă în ruperea de el sunt adevăratele probleme. Acolo sunt adevăratele întrebări şi răspunsuri. Acolo ar trebui să ţintim de fiecare dată în căutarea noastră.

Ce îmi spune sufletul despre mine şi viaţa mea? Ce e bine pentru mine şi care e modul corect pentru mine de a-mi trăi viaţa?

Eu ştiam acum toate astea, la 35 de ani,  însă băiatul despre care ți-am scris mai sus nu ştia şi la 20 şi un pic de ani ce i-aş fi putut cere?

Şi totuşi, după faptă şi răsplată, am primit cel mai frumos cadou din partea lui.

Băiatul a ajuns singur la o concluzie pe care eu nu i-aş fi putut-o oferi niciodată dacă el nu ar fi simţit-o, ascultându-și cu adevărat inima pentru o clipă.

După vreo lună, s-a despărţit de fată, din nou.

Acum însă, nu a mai venit să îmi ceară să se împace pentru că a obţinut ce a vrut odată şi a văzut că a fost doar o iluzie ce s-a rispit în vânt.

Acum, a tras concluzia corectă şi o redau mai jos, în cuvintele lui:

”Pera astăzi m-am trezit plin de viaţă, energie şi dorinţă, îţi mulţumesc pentru tot ceea ce ai trezit în mine. În sfârşit am înţeles, am înţeles că toţi devenim tot ceea ce trebuie să devenim pentru a ajunge ceea ce trebuie să fim, am căutat atât de mult fericirea în persoanele de lângă mine încât am uitat să fiu fericit cu mine, am blamat atât de mult persoana de lângă mine, uitând că şi ea era la fel de debusolată ca mine, şi totul a făcut parte din procesul nostru de maturizare. Singurul regret e că nu am evoluat mai mult împreună. Încep să înţeleg lucrurile care mă definesc cu adevărat şi cele care doar mă completează, îţi mulţumesc pentru sprijinul moral şi direcţia oferită.”

Ce cadou mai frumos pentru mine decât să ghidezi omul spre minunata întâlnire cu propriul lui suflet şi adevăr interior?

Și cât de frumos a exprimat esența: ”Încep să înţeleg lucrurile care mă definesc cu adevărat şi cele care doar mă completează.”

Nici eu şi nimeni altcineva nu va fi vreodată expert în ce înseamnă propria ta viaţă, propriul tău suflet, propria ta împlinire şi fericire.

Doar tu eşti.

Şi tu ai în tine un extraordinar profesor, ghid interior care îţi vorbeşte însă nu ştii să îi asculţi vocea. Cel puţin, nu încă.

Intuiţia mea mi-a spus întotdeauna că avem o comoară interioară şi am folosit această expresie de sute de ori în acești ani ce au trecut.

Acum însă, această comoară interioară o văd mai bine şi mai clar ca niciodată în fiecare fiinţă umană.

Pot să enumăr concret şi specific ce conţine, cum arată, cum se poate folosi şi cum ne poate face viaţa extrem de bogată şi în exterior şi în interior.

Munca mea cu acest băiat a fost dovada finală pentru mine că sufletul nostru este scopul căutării noastre şi răspunsul la întrebările noastre şi orice ni se pare că trăim acum are ca singur scop să ne ducă la această întâlnire extraordinară cu comoara noastră interioară.

Ai vreo boală? Priveşte la ce a cauzat-o şi transformă felul în care trăieşti.

Suferi că eşti singur şi nu ai relaţie? Priveşte în tine să vezi ce goluri ai, goluri ce crezi că vor fi umplute de o altă persoană.

Suferi că ai o relaţie dar nu e cum vrei tu? Caută să vezi de unde dorinţa ta de control asupra altora şi lipsa de control asupra stărilor tale interioare şi a gândurilor tale.

Nu ai bani? Caută în tine să vezi dacă ai înţeles ce înseamnă să pui suflet în munca ta, dacă ai înţeles ce înseamnă să creezi, ce înseamnă să oferi valoare societăţii şi ce anume te opreşte să faci toate astea. Caută calea spre măiestrie şi banii vor curge spre tine, dar niciodată înainte de a-ţi răspunde la adevăratele lipsuri interioare şi  de a provoca sărăcia mentală şi sufletească.
Spune ce problemă ai și eu sau oricine altcineva te va ajuta să o rezolvi şi apoi vei vedea că ceva nu e bine. Ceva lipseşte în continuare.

Şi atunci e ora adevărului.

Atunci te vei lăsa luat de mânuţă şi purtat la sursa adevăratei tale probleme.

Deconectarea de sufletul tău.

Pe de o parte ai obiectivele de suprafaţă - foarte valide şi importante, nu încercăm să le luăm din importanță: bani, relaţii, sănătate, orice vezi tu cu ochii.

Pe de altă parte ai obiective profunde, mult mai puternice de care poate încă nu eşti conştient: să faci alegeri conforme cu dorinţa sufletului tău, să fii liber, să simţi împlinirea sufletească şi nu golul.

Lumea asta ce o vedem cu ochii, cea materială, palpabilă, este importantă - doar că nu am văzut om fericit şi împlinit ce a trăit în majoritatea timpului în lumea exterioară.

Lumea interioară este mult mai importantă.

Cunoşti harta lumii tale interioare?

Lumea exterioară ne oferă indicii legate de lumea interioară şi e importantă din perspectiva asta.

Stările mele emoţionale, gândurile mele, provocările mele sunt căi de acces şi indicii spre lumea REALĂ, care e cea interioară.

Ce este real?

Că m-am despărţit? Că nu am bani? Că m-am îmbolnăvit?

Sau e mai real că tot ce este în exterior este doar o consecinţă a ceva ce a pornit cu multă vreme în urmă în interiorul meu?

Ce e mai puternic, mai palpabil, mai real? Evenimentul exterior sau puterea mea interioară de a alege emoţia, gândul, direcţia întregii mele vieţi de acum încolo?

Hai să vedem, ce indicii îţi dă viaţa ţie?

Unde simţi dezechilibrul, de unde simţi că porneşte agitaţia ta, stresul, poate nefericirea sau chiar boala?

Hai să începem cu asta.

Care simţi că e un lucru care odată abordat şi rezolvat ar schimba puternic realitatea şi calitatea vieţii tale?

În materialele următoare vom face o hartă a lumii noastre interioare, pentru a ne cunoaşte mai bine, pentru a putea face alegeri mai bune.

Aş vrea să ştiu dacă ai păţit să ai o dorinţă exterioară, să o obţii şi să realizezi că de fapt problema este în cu totul alt loc şi că dorinţa satisfăcută nu a rezolvat adevărata cauză a stărilor tale interioare.

Aștept cu interes raspunsul tău si confirmarea sau infirmarea în urma experienței tale de viață a ce am scris azi.

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

Distribuie acest articol pe reteaua ta preferata de socializare
COMENTARII
Intră în discuție. Lasă mesajul tău mai rapid cu contul de social media.

Termeni și condiții