Introdu e-mail-ul și te voi învăța, printr-un mini curs de 8 lecții, cum să îți descoperi vocația!
*Prin abonarea la newsletter îți exprimi acordul de a folosi datele tale pentru a putea comunica cu tine și accepți termenii și condițiile noastre. Informațiile tale nu vor fi niciodată distribuite unor terți.
articol
Când te crezi important, viaţa are grijă de tine

Dacă încetezi să te mai crezi aşa important, îţi rezolvi instant o căruţă de probleme.

Pentru că te crezi important, crezi că celorlalţi le pasă foarte mult de tine. De cine eşti, de cum arăţi, de ce ai acasă, cu cine îţi petreci timpul, cum îţi câştigi banii.

De aceea, investeşti o tonă de energie în aceste lucruri exterioare şi superficiale, ca să îţi păstrezi iluzia importantă.

În afară de maică-ta, nimănui nu-i pasă de tine şi când e vremea deciziei finale, vei vedea că în afară de 2-3 oameni din viaţa ta care chiar contează, de obicei prietenii ăia care nu ştii nici tu ce ai făcut ca să îi meriţi, nimeni nu va face sacrificii pentru tine.

Încearcă să ieşi din tipare în familia ta, şi ai să vezi câtă iubire necondiţionată au pentru tine cei cu acelaşi sânge cu tine. Încearcă să îţi alegi propriul drum, să urmezi propria viziune, care nu serveşte interesele familiei tale, şi vei şti tot ce e de ştiut despre cât de important şi iubit eşti.

Apoi, după ce te vindeci de sentimentul de importanță şi vezi că nu prea contezi, ţi se oferă şansa să înţelegi că sensul vieţii nu e despre tine, cine eşti tu şi cât de important eşti tu şi nevoile tale de iubire, atenţie şi periat pe cap.

Sensul vieţii este despre ce poţi tu să faci, smerit, pentru oamenii, animalele, natura şi planeta asta, ca să laşi în urma ta ceva mai bun.

De exemplu, toată energia pe care o investeşti în cum apari în ochii celorlalţi, ai putea să o foloseşti mult mai bine în dezvoltarea abilităţilor şi în capacitatea ta de a fi util şi de folos celor din jur.

Crezi că îi pasă cuiva că ai 6 pack sau burtă atunci când îi salvezi viaţa descarcerându-l din maşina contorsionată?

Crezi că îi pasă cuiva că eşti în costum sau pantaloni scurţi atunci când faci cea mai bună mâncare din oraş?

Crezi că îi pasă cuiva că eşti singur sau ai familie fericită atunci când vindeci boli şi alini suferinţe?

Tot ce e important în viaţa asta nu este despre tine. E despre ce poţi tu să faci pentru alţii, cât de valoros şi util eşti. E despre dezvoltarea ta personală şi profesională continuă, despre investiţia în tine cu singurul scop să fii de folos mai bine, mai eficient şi într-o cantitate mai mare.

Liderii adevăraţi, oamenii importanţi, fericiţi şi de succes, nu au ajuns în poziţia asta acordându-şi singuri sentimentul de importanță şi investind energie în a-şi face o imagine.

Aceşti oameni au fost ridicaţi de semenii lor în această poziţie pentru că ei sunt în slujba noastră, a tuturor, şi au înţeles sensul vieţii:

Dăruirea din poziţia de abundenţă a cadourilor noastre interioare, a vocaţiei noastre, cu smerenie.

În imperiul roman, generalii care se întorceau glorioşi şi învingători, aveau oameni care le aruncau oasele celor morţi, şi le şopteau în ureche ”memento mori”. Nu uita că vei muri.

De ce unii oameni nu au prieteni?

Pentru că nu dau nimic, vor doar să ia.

Cine are mai mulţi oameni în jurul său? Un om entuziast sau un negativist?

Entuziastul dă energie în jur, speranţă şi voie bună. Negativistul ia energie celorlalţi, obosindu-i cu gargara lui centrată pe sine.

Entuziastul spune ”NOI TOŢI putem”.

Negativistul spune ”EU, miezul, sufăr, nu înţeleg de ce şi am nevoie să luaţi şi voi din încărcătura asta a mea, mai căraţi şi voi”.

Să fii smerit nu înseamnă să te baţi cu biciul pe spate ci să îţi vezi importanța prin percepţia corectă, adică prin percepţia principiilor universale.

Eşti important ca cel capabil să servească şi să ofere valoare, nu eşti important prin prisma a ce ai, a cum arăţi, a cum te simţi. Tu, invididul în sine, îţi poţi rumega liniştit visurile de preamărire în imaginaţia ta, cât timp nu deranjezi libertatea altora.

Acordă-ţi importanță privind din acest punct de vedere:

” Vreau să fiu extraordinar de folositor semenilor mei. Asta înseamnă că eu trebuie să funcţionez la capacitatea mea maximă, pentru a dărui la potenţialul meu maxim.

Întreg stilul meu de viaţă, comportamentele mele şi atitudinea mea vreau să reflecte această credinţă a mea, că datoria mea, misiunea mea, este să devin şi să evoluez permanent, ca să pot dărui mai mult şi mai bine. ”

Cum ar fi dacă fiecare acţiune a ta, fiecare vis al tău, ambiţie şi obiectiv, nu s-ar mai centra pe a avea tu pentru tine, ci pentru a păstra pentru tine atât cât ai nevoie ca să fii 100% împlinit, şi restul , surplusul, să fie pentru dăruire?

Observă câţi oameni vor pentru ei bani, iubire, sănătate.

Câţi dintre ei şi primesc ce vor? Cred că nimeni din cei care vor doar pentru ei, nu sfârşesc împliniţi şi fericiţi pe termen lung. Pur şi simplu a dori pentru tine, este o strategie ce nu funcţionează.

Pe planeta pământ, ştii deja probabil, cele mai mari 3 probleme pe care le au oamenii, cele mai mari 3 lipsuri şi frustrări sunt legate de bani, iubire şi sănătate.

Ce mă sperie pe mine e că numărul uriaş de oameni lipsiţi de iubire, sănătate şi bani sau de toate trei la un loc, ne spune că toţi aceşti oameni nu au parte de ele pentru că gândesc greşit şi îşi pun resursele în eforturi care vor eşua.

Mă sperie gândul că 90% din indivizii de pe glob vor să aibă pentru ei, şi deşi nu le iese, continuă să se încăpăţâneze. Astfel, rămân frustraţi şi lipsiţi de ceea ce îşi doresc şi bagă beţe în roate celor care au înţeles principiile universale de succes.

Ce ne salvează sunt cei 10% care au înţeles acest principiu pe care vreau să îl înţelegi şi tu azi.

Principiul iubirii şi al dăruirii îţi va aduce banii, sănătatea şi iubirea pe care le vrei pentru tine

Dacă tot ce faci azi, toate eforturile tale s-ar orienta de acum nu pentru a avea pentru tine, ci pentru a putea să fii de folos şi util celor din jur?

Dacă din tot ce ai, ai păstra pentru tine atât cât ai nevoie pentru a fi fericit şi împlinit şi din tot ce e în plus, ai începe să dai altora?

Vei vedea că ”întreg universul conspiră” pentru ca tu să devii o persoană extraordinară cât timp persoana care devii, are grijă să dea, să dăruiască.

Dacă faci toate acestea: creştere, dezvoltare personală şi profesională cu singurul scop de a primi aplauze, de a ţi se face statuie şi de a ţi se hrăni importanța, vei cădea sub propria greutate pentru că fundaţia e şubredă.

Azi îţi propun o schimbare fundamentală în atitudine şi gândire

Să priveşti tot ce faci, prin prisma dezvoltării tale pentru a servi această lume, pentru a alina suferinţa şi a aduce bucurie şi împlinire.

Asta înseamnă că dacă mănânc sănătos, fac sport, am mai multă energie pentru ce? Ca să pot să fiu mai productiv în munca mea de dăruire.

Dacă am o relaţie armonioasă şi emoţii de calitate, iubire, pentru ce o am? Ca munca mea în slujba altora să fie făcută dintr-o poziţie de iubire şi împlinire, cu emoţii de calitate şi creativitate şi nu din frustrare, lipsă şi nefericire.

Dacă am bani şi libertate, pentru ce le am? Ca să pot să îmi investesc timpul şi resursele pentru a face lumea mai bună în felul care pe mine mă face fericit şi împlinit, dar tot timpul cu atenţia la cei care au nevoie de mine.

Iubirea = dăruire.

Vei observa că orice lucru poate fi păcat sau binecuvântare, privit prin cele două prisme.

De exemplu egoismul.

E bine să fiu egoist dacă ocupându-mă şi focusându-mă pe mine, devin mai bun în a servi lumea?

Toţi oamenii mari din această lume au fost super focusați pe ei şi pe visul lor, au fost consideraţi egoişti pentru că nu aveau timp de obicei de nimeni şi de nimic, dar nimeni nu ţine minte asta ci doar că au fost de folos şi au făcut lumea mai bună.

Nu poţi să greşeşti cât timp ceea ce faci, are ca scop final dăruirea pentru a uşura suferinţa şi a creşte calitatea vieţii pentru semeni.

Se mai spune în spiritualitate, că noi, oamenii de pe acest pământ ne chinuim prea mult. Dăm prea tare din tenişi să atingem visuri şi obiective, în loc să fim fericiţi cu lucrurile exact cum sunt ele acum.

Hai să îţi spun punctul meu de vedere.

Să fii împlinit şi fericit, trăind prezentul, nu exclude cu nimic a visa, a avea ambiţie şi a evolua.

Cred că eşti destul.

Cred că nu e nevoie să faci nimic şi eşti perfect aşa cum eşti, nu e nevoie să dovedeşti, să munceşti, să suferi.

Mergi acum în vârf de munte, singur, într-o peşteră, închide ochii şi meditează. Devino una cu Buddha, atinge Nirvana, contopeşte-te cu universul, cu spiritul suprem. Eşti o fiinţă umană minunată, o picătură într-un ocean, un diamant perfect, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.

Nu sunt deloc ironic, chiar cred asta.

Dar odată ajuns acolo, nu te mai întoarce înapoi. Rămâi în peşteră şi apoi sus în ceruri, în starea ta de ZEN.

Pentru că noi, muritorii ăştialalţi, care stăm înghesuiţi în oraşe de beton, ca la grădina zoologică, nu suntem atât de ZEN şi nu suntem desăvârşiţi. Noi suferim, avem probleme şi ducem o luptă de căutare şi pentru izbăvire.

În lumea noastră, suferinţa este al naibii de reală, munca este permanent necesară şi la noi se moare de stres şi epuizare.

Asta e lumea noastră.

Vrei să faci parte din ea? Atunci înhamă-te la muncă. Lumea noastră e foc şi arde mistuind totul în cale.

Avem o singură întrebare. Tu, cu ZEN-ul tău, poţi face lumea asta, a noastră, mai bună?

Dacă da, îţi facem loc. Dacă nu, lasă-ne. Aici e casa noastră, nu e a ta.

A ta este în ceruri, aşa cum spun şi vechii Daci:

”Eu nu mai am nimic de spus!

Voi braţele jurând le-aţi pus

Pe scut! Puterea este-n voi

Şi-n zei! Dar vă gândiţi, eroi,

Că zeii sunt departe, sus,

Duşmanii lângă noi!” - Coşbuc, Decebal către popor

Vreau să îţi spun două lucruri importante în acest moment al discuţiei.

  1. Ai fost dotat cu mult mai mult decât ai nevoie pentru nevoile tale personale. Ne este dovedit des în istorie că un singur om are potenţialul de a schimba întreaga lume din temelii.
  2. Viaţa e frumoasă, plină de miracole, de oportunităţi de a experimenta cele mai înalte stări sufleteşti. Iubirea, bucuria, entuziasmul, împlinirea, îndrăgostirea, speranţa. Fiecare din noi a gustat din ele. În acelaşi timp, viaţa aceasta e şi război, boală, moarte, tortură.

Ce faci cu răul şi urâtul din această lume? Pe umerii cui cade responsabilitea lui?

Când camera în care locuieşti e mizerabilă şi jegoasă, iar tu nu te mişti din pat să faci curat, pentru că eşti ZEN, a cui e responsabilitatea?

Prietene, şi tu locuieşti în camera asta.

Planeta noastră e o cameră, unde se înghesuie deja peste 7 miliarde de suflete. Şi e cam jegoasă.

Nu cred în pasivitate şi zen, în iluminare, cât timp lumea colcăie în suferinţă şi mizerie, tu ai puterea şi potenţialul să alini suferinţa, să cureţi mizeria, şi nu o faci.

Te poţi numi iluminat, înţelept, când tu în carne şi oase, respiri acelaşi aer cu restul, mănânci aceeaşi mâncare cu restul, bei aceeaşi apă cu restul şi când ele devin otravă, tu stai pasiv?

Nu eşti ZEN. Eşti un laș care merită o mama de bătaie ca să îţi aduci aminte de condiţia ta umană, să îţi aduci aminte că bătaia doare, aşa cum cam tot ce ni se întâmplă de-a lungul vieţii, doare.

Cine pe acest pământ se poate numi spiritual, iluminat şi înţelept?

Pe acela îl întreb: îţi place ce vezi? Eşti mulţumit de ce ai făcut pentru casa ta? Pentru planeta pe care locuieşti? Ai puterea să schimbi lumea în bine. Ştiu asta din simplul motiv că sunt deja alţii care au făcut-o.

Şi tu poţi. Dar o faci?

La ce folos Zen-ul tău, iluminarea şi înţelepciunea ta, calmul şi stăpânirea emoţională când sub nasul tău se moare de foame iar tu eşti cu plasele pline de hrană?

Dacă nu faci lumea mai bună în acest moment, nu doar că nu eşti spiritual ci doar faci umbră pământului degeaba.

Nu eşti de folos nici aici şi nu ţi-ai câştigat nici locul în ceruri.

De ce cred că munca e o trăsătură esenţială pe acest pământ?

De ce cred că deşi eşti destul pentru tine, eşti departe de a fi destul pentru omenire?

Pentru că văd casa în paragină. Văd că mediul în care trăieşti e toxic. Văd că deşi eşti bogat, eşti înconjurat de sărăcie, văd că deşi eşti sătul, în jurul tău oamenii suferă de foame. Văd că deşi eşti entuziast şi fericit, în jurul tău oamenii suferă de depresie.

Tu nu eşti doar saţietatea ta, fericirea ta, abundenţa ta, succesul tău. Tu eşti şi sărăcia, suferinţa şi mizeria ce te înconjoară.

Crezi că spiritual şi evoluat înseamnă să stai în vârful muntelui de rahat, cu nasul prins într-o clemă şi să te bucuri spunând că tu nu simţi că pute?

Fericirea, spiritualitatea şi zenul în acest loc, nu vin din întoarcerea spatelui, ci din pus mâna la muncă.

Da, efort, Da, muncă. Da, durere.

Asta ne e lumea.

Spiritualitatea transformată în muncă este sensul vieţii pe pământ.

Da, eşti energie, eşti spirit divin însă într-un corp uman, care se îmbolnăveşte, îmbătrâneşte şi moare.

Momentul ăsta în care eşti în viaţă, în acest corp, pe acest pământ îţi spune din start care e principiul tău corect de a trăi şi exista.

Spiritualitate şi materialism, împreună, în armonie.

Spiritualitatea transformată în muncă are un nume.

Vocaţia

Vocaţia nu este altceva decât iubirea (element spiritual) transformată în muncă concretă (element practic şi palpabil). Şi aici, se leagă lucurile între ele, piesele de puzzle devin o imagine completă.

Aici înţelegem de ce munca noastră trebuie să conţină elementul de dezvoltare personală şi profesională combinată cu dăruire şi servirea semenilor, eliminarea suferinţei pe pământ.

Nu poţi spera la nimic mai mult decât să îţi descoperi spiritul, potenţialul imens interior şi să îl pui în slujba celor care sunt acum lângă tine.

Cea mai înaltă condiţie a omului pe pământ este vocaţia.

În vocaţie se îmbină tot ce am spus mai sus.

Latura spirituală care devine practică şi folositoare prin dezvoltarea noastră spirituală transformată în muncă concretă pentru a elimina suferinţa în mijlocul căreia trăim.

Nu e nimeni spiritual, evoluat şi zen până când nu suntem toţi.

Cât timp un singur om suferă printre noi, treaba noastră este să eliminăm această suferinţă şi nimeni nu şi-a câştigat biletul de ieşire.

Dezvoltă-te personal şi profesional pentru a servi mai mult și mai bine. Acesta e maximul de înţelepciune la care poţi spera.

De asta nu cred în scăpatul uşor. În evitatul muncii necesare. În automințirea care spune "pot să fiu fericit acum şi aici, fără să mai fac nimic".

Nu poţi. Pentru că în timp ce te bucuri de starea ta de fericire, un nefericit îţi va pune cuţitul la gât şi îţi va răpi fericirea. Nimeni nu va fi în siguranţă şi fericit pe această planetă până când nu suntem toţi.

Poţi doar să munceşti şi din asta îţi vei lua fericirea.

Vrei să ştii ce să faci şi cum să faci? Vrei răspunsul la toate problemele tale? Vrei să ştii cum vei ajunge bogat, faimos, vedetă, să ai relaţii împlinite, să mergi în excursii şi să te bucuri de viaţă?

Vrei să știi cum să îți atingi toate visurile și obiectivele?

Îţi spun acum şi aici, exact cum.

Lasă-mi un comentariu şi îţi zic. :) Glumesc.

Din punctul meu de vedere, vocaţia este răspunsul pe care îl cauţi.

Ce anume are vocaţia?

Are partea de dăruire precum şi cea de a te face pe tine puternic, bogat, fericit cât timp nu uiţi că puterea ta este pentru a servi şi nu pentru a abuza de ea.

Are partea de muncă şi are partea de valorificare a propriilor tale talente şi transformarea vieţii tale în misiune personală.

Pentru ce ne naştem fiecare cu alt set de talente dacă nu ca să le folosim fiecare în felul lui şi în serviciul semenilor noştri? Nu cunosc niciun talent care să nu poată fi utilizat în serviciul celorlalţi.

Are partea de spiritualitate şi are şi partea materială.

Condiţia noastră umană din naștere, ne obligă la muncă, efort, creştere, suferinţă (creşterea doare, negreşit, aşa cum febra musculară doare).

Mulţi oameni când aud de durere se sperie şi spun că nu e sensul vieţii.

Sensul vieţii este creşterea. Pentru că descreşterea este sensul morţii.

Iar creşterea şi dezvoltarea dor. Dar te poţi bucura când te doare pentru că ai crescut şi eşti obligat să creşti şi să evoluezi aşa cum te poţi bucura după un antrenament bine făcut ce îţi provoacă febră musculară.

Vei fi mai puternic, vei avea mai multă forţă, energie şi sănătate.

Să te sperie stagnarea şi zona de confort. Plângi când viaţa e lejeră, pentru că urmează declinul. Bucură-te când viaţa e grea, pentru că urmează creşterea.

Vreau să închei cu cuvintele lui Socrate:

”Nu pot învăţa pe nimeni nimic, tot ce pot face este să îi fac să gândească.”

Sper că mi-am atins scopul.

În cartea Impulsul pentru vocația ta - Fă ce îți place și câștigă bani din asta, descoperindu-ți vocația, am dezvoltat pe larg subiectul vocației și misiunii personale.

Pachetul "Impulsul pentru vocația ta" este încununarea a 10 ani de muncă. În tot acest timp am acumulat experiență în lucrul cu oamenii care vor să își descopere talentele înnăscute, să le dezvolte și să le valorifice.

Acest pachet te ajută să înțelegi ce este această vocație și de ce fiecare om are o misiune care îi aparține doar lui.

Urmând principiile învățate din acest pachet, vei putea să treci peste obstacolele ce îți stau în calea descoperirii vocației, și apoi vei învăța să îți descoperi talentele, să le dezvolți și să le valorifici. Iar la sfârșit vei înțelege cum poți să ai o carieră, o meserie sau o afacere din asta.

Pera aspera ad astra

Pera Novacovici

Distribuie acest articol pe reteaua ta preferata de socializare
COMENTARII
Intră în discuție. Lasă mesajul tău mai rapid cu contul de social media.

Termeni și condiții