Când te crezi important, viaţa are grijă de tine

joi, 04 iunie 2015, 10:33; Motivatie, Personalitate Alfa, Spiritualitate, Trib, Vocatie; 146 Comentarii

img

Dacă încetezi să te mai crezi aşa important, îţi rezolvi instant o căruţă de probleme.

Pentru că te crezi important, crezi că celorlalţi le pasă foarte mult de tine. De cine eşti, de cum arăţi, de ce ai acasă, cu cine îţi petreci timpul, cum îţi câştigi banii.

De aceea, investeşti o tonă de energie în aceste lucruri exterioare şi superficiale, ca să îţi păstrezi iluzia importantă.

În afară de maică-ta, nimănui nu-i pasă de tine şi când e vremea deciziei finale, vei vedea că în afară de 2-3 oameni din viaţa ta care chiar contează, de obicei prietenii ăia care nu ştii nici tu ce ai făcut ca să îi meriţi, nimeni nu va face sacrificii pentru tine.

Încearcă să ieşi din tipare în familia ta, şi ai să vezi câtă iubire necondiţionată au pentru tine cei cu acelaşi sânge cu tine. Încearcă să îţi alegi propriul drum, să urmezi propria viziune, care nu serveşte interesele familiei tale, şi vei şti tot ce e de ştiut despre cât de important şi iubit eşti.

Apoi, după ce te vindeci de sentimentul de importanță şi vezi că nu prea contezi, ţi se oferă şansa să înţelegi că sensul vieţii nu e despre tine, cine eşti tu şi cât de important eşti tu şi nevoile tale de iubire, atenţie şi periat pe cap.

Sensul vieţii este despre ce poţi tu să faci, smerit, pentru oamenii, animalele, natura şi planeta asta, ca să laşi în urma ta ceva mai bun.

De exemplu, toată energia pe care o investeşti în cum apari în ochii celorlalţi, ai putea să o foloseşti mult mai bine în dezvoltarea abilităţilor şi în capacitatea ta de a fi util şi de folos celor din jur.

Crezi că îi pasă cuiva că ai 6 pack sau burtă atunci când îi salvezi viaţa descarcerându-l din maşina contorsionată?

Crezi că îi pasă cuiva că eşti în costum sau pantaloni scurţi atunci când faci cea mai bună mâncare din oraş?

Crezi că îi pasă cuiva că eşti singur sau ai familie fericită atunci când vindeci boli şi alini suferinţe?

Tot ce e important în viaţa asta nu este despre tine. E despre ce poţi tu să faci pentru alţii, cât de valoros şi util eşti. E despre dezvoltarea ta personală şi profesională continuă, despre investiţia în tine cu singurul scop să fii de folos mai bine, mai eficient şi într-o cantitate mai mare.

Liderii adevăraţi, oamenii importanţi, fericiţi şi de succes, nu au ajuns în poziţia asta acordându-şi singuri sentimentul de importanță şi investind energie în a-şi face o imagine.

Aceşti oameni au fost ridicaţi de semenii lor în această poziţie pentru că ei sunt în slujba noastră, a tuturor, şi au înţeles sensul vieţii:

Dăruirea din poziţia de abundenţă a cadourilor noastre interioare, a vocaţiei noastre, cu smerenie.

În imperiul roman, generalii care se întorceau glorioşi şi învingători, aveau oameni care le aruncau oasele celor morţi, şi le şopteau în ureche ”memento mori”. Nu uita că vei muri.

De ce unii oameni nu au prieteni?

Pentru că nu dau nimic, vor doar să ia.

Cine are mai mulţi oameni în jurul său? Un om entuziast sau un negativist?

Entuziastul dă energie în jur, speranţă şi voie bună. Negativistul ia energie celorlalţi, obosindu-i cu gargara lui centrată pe sine.

Entuziastul spune ”NOI TOŢI putem”.

Negativistul spune ”EU, miezul, sufăr, nu înţeleg de ce şi am nevoie să luaţi şi voi din încărcătura asta a mea, mai căraţi şi voi”.

Să fii smerit nu înseamnă să te baţi cu biciul pe spate ci să îţi vezi importanța prin percepţia corectă, adică prin percepţia principiilor universale.

Eşti important ca cel capabil să servească şi să ofere valoare, nu eşti important prin prisma a ce ai, a cum arăţi, a cum te simţi. Tu, invididul în sine, îţi poţi rumega liniştit visurile de preamărire în imaginaţia ta, cât timp nu deranjezi libertatea altora.

Acordă-ţi importanță privind din acest punct de vedere:

” Vreau să fiu extraordinar de folositor semenilor mei. Asta înseamnă că eu trebuie să funcţionez la capacitatea mea maximă, pentru a dărui la potenţialul meu maxim.

Întreg stilul meu de viaţă, comportamentele mele şi atitudinea mea vreau să reflecte această credinţă a mea, că datoria mea, misiunea mea, este să devin şi să evoluez permanent, ca să pot dărui mai mult şi mai bine. ”

Cum ar fi dacă fiecare acţiune a ta, fiecare vis al tău, ambiţie şi obiectiv, nu s-ar mai centra pe a avea tu pentru tine, ci pentru a păstra pentru tine atât cât ai nevoie ca să fii 100% împlinit, şi restul , surplusul, să fie pentru dăruire?

Observă câţi oameni vor pentru ei bani, iubire, sănătate.

Câţi dintre ei şi primesc ce vor? Cred că nimeni din cei care vor doar pentru ei, nu sfârşesc împliniţi şi fericiţi pe termen lung. Pur şi simplu a dori pentru tine, este o strategie ce nu funcţionează.

Pe planeta pământ, ştii deja probabil, cele mai mari 3 probleme pe care le au oamenii, cele mai mari 3 lipsuri şi frustrări sunt legate de bani, iubire şi sănătate.

Ce mă sperie pe mine e că numărul uriaş de oameni lipsiţi de iubire, sănătate şi bani sau de toate trei la un loc, ne spune că toţi aceşti oameni nu au parte de ele pentru că gândesc greşit şi îşi pun resursele în eforturi care vor eşua.

Mă sperie gândul că 90% din indivizii de pe glob vor să aibă pentru ei, şi deşi nu le iese, continuă să se încăpăţâneze. Astfel, rămân frustraţi şi lipsiţi de ceea ce îşi doresc şi bagă beţe în roate celor care au înţeles principiile universale de succes.

Ce ne salvează sunt cei 10% care au înţeles acest principiu pe care vreau să îl înţelegi şi tu azi.

Principiul iubirii şi al dăruirii îţi va aduce banii, sănătatea şi iubirea pe care le vrei pentru tine

Dacă tot ce faci azi, toate eforturile tale s-ar orienta de acum nu pentru a avea pentru tine, ci pentru a putea să fii de folos şi util celor din jur?

Dacă din tot ce ai, ai păstra pentru tine atât cât ai nevoie pentru a fi fericit şi împlinit şi din tot ce e în plus, ai începe să dai altora?

Vei vedea că ”întreg universul conspiră” pentru ca tu să devii o persoană extraordinară cât timp persoana care devii, are grijă să dea, să dăruiască.

Dacă faci toate acestea: creştere, dezvoltare personală şi profesională cu singurul scop de a primi aplauze, de a ţi se face statuie şi de a ţi se hrăni importanța, vei cădea sub propria greutate pentru că fundaţia e şubredă.

Azi îţi propun o schimbare fundamentală în atitudine şi gândire

Să priveşti tot ce faci, prin prisma dezvoltării tale pentru a servi această lume, pentru a alina suferinţa şi a aduce bucurie şi împlinire.

Asta înseamnă că dacă mănânc sănătos, fac sport, am mai multă energie pentru ce? Ca să pot să fiu mai productiv în munca mea de dăruire.

Dacă am o relaţie armonioasă şi emoţii de calitate, iubire, pentru ce o am? Ca munca mea în slujba altora să fie făcută dintr-o poziţie de iubire şi împlinire, cu emoţii de calitate şi creativitate şi nu din frustrare, lipsă şi nefericire.

Dacă am bani şi libertate, pentru ce le am? Ca să pot să îmi investesc timpul şi resursele pentru a face lumea mai bună în felul care pe mine mă face fericit şi împlinit, dar tot timpul cu atenţia la cei care au nevoie de mine.

Iubirea = dăruire.

Vei observa că orice lucru poate fi păcat sau binecuvântare, privit prin cele două prisme.

De exemplu egoismul.

E bine să fiu egoist dacă ocupându-mă şi focusându-mă pe mine, devin mai bun în a servi lumea?

Toţi oamenii mari din această lume au fost super focusați pe ei şi pe visul lor, au fost consideraţi egoişti pentru că nu aveau timp de obicei de nimeni şi de nimic, dar nimeni nu ţine minte asta ci doar că au fost de folos şi au făcut lumea mai bună.

Nu poţi să greşeşti cât timp ceea ce faci, are ca scop final dăruirea pentru a uşura suferinţa şi a creşte calitatea vieţii pentru semeni.

Se mai spune în spiritualitate, că noi, oamenii de pe acest pământ ne chinuim prea mult. Dăm prea tare din tenişi să atingem visuri şi obiective, în loc să fim fericiţi cu lucrurile exact cum sunt ele acum.

Hai să îţi spun punctul meu de vedere.

Să fii împlinit şi fericit, trăind prezentul, nu exclude cu nimic a visa, a avea ambiţie şi a evolua.

Cred că eşti destul.

Cred că nu e nevoie să faci nimic şi eşti perfect aşa cum eşti, nu e nevoie să dovedeşti, să munceşti, să suferi.

Mergi acum în vârf de munte, singur, într-o peşteră, închide ochii şi meditează. Devino una cu Buddha, atinge Nirvana, contopeşte-te cu universul, cu spiritul suprem. Eşti o fiinţă umană minunată, o picătură într-un ocean, un diamant perfect, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.

Nu sunt deloc ironic, chiar cred asta.

Dar odată ajuns acolo, nu te mai întoarce înapoi. Rămâi în peşteră şi apoi sus în ceruri, în starea ta de ZEN.

Pentru că noi, muritorii ăştialalţi, care stăm înghesuiţi în oraşe de beton, ca la grădina zoologică, nu suntem atât de ZEN şi nu suntem desăvârşiţi. Noi suferim, avem probleme şi ducem o luptă de căutare şi pentru izbăvire.

În lumea noastră, suferinţa este al naibii de reală, munca este permanent necesară şi la noi se moare de stres şi epuizare.

Asta e lumea noastră.

Vrei să faci parte din ea? Atunci înhamă-te la muncă. Lumea noastră e foc şi arde mistuind totul în cale.

Avem o singură întrebare. Tu, cu ZEN-ul tău, poţi face lumea asta, a noastră, mai bună?

Dacă da, îţi facem loc. Dacă nu, lasă-ne. Aici e casa noastră, nu e a ta.

A ta este în ceruri, aşa cum spun şi vechii Daci:

”Eu nu mai am nimic de spus!

Voi braţele jurând le-aţi pus

Pe scut! Puterea este-n voi

Şi-n zei! Dar vă gândiţi, eroi,

Că zeii sunt departe, sus,

Duşmanii lângă noi!” – Coşbuc, Decebal către popor

Vreau să îţi spun două lucruri importante în acest moment al discuţiei.

  1. Ai fost dotat cu mult mai mult decât ai nevoie pentru nevoile tale personale. Ne este dovedit des în istorie că un singur om are potenţialul de a schimba întreaga lume din temelii.
  2. Viaţa e frumoasă, plină de miracole, de oportunităţi de a experimenta cele mai înalte stări sufleteşti. Iubirea, bucuria, entuziasmul, împlinirea, îndrăgostirea, speranţa. Fiecare din noi a gustat din ele. În acelaşi timp, viaţa aceasta e şi război, boală, moarte, tortură.

Ce faci cu răul şi urâtul din această lume? Pe umerii cui cade responsabilitea lui?

Când camera în care locuieşti e mizerabilă şi jegoasă, iar tu nu te mişti din pat să faci curat, pentru că eşti ZEN, a cui e responsabilitatea?

Prietene, şi tu locuieşti în camera asta.

Planeta noastră e o cameră, unde se înghesuie deja peste 7 miliarde de suflete. Şi e cam jegoasă.

Nu cred în pasivitate şi zen, în iluminare, cât timp lumea colcăie în suferinţă şi mizerie, tu ai puterea şi potenţialul să alini suferinţa, să cureţi mizeria, şi nu o faci.

Te poţi numi iluminat, înţelept, când tu în carne şi oase, respiri acelaşi aer cu restul, mănânci aceeaşi mâncare cu restul, bei aceeaşi apă cu restul şi când ele devin otravă, tu stai pasiv?

Nu eşti ZEN. Eşti un laș care merită o mama de bătaie ca să îţi aduci aminte de condiţia ta umană, să îţi aduci aminte că bătaia doare, aşa cum cam tot ce ni se întâmplă de-a lungul vieţii, doare.

Cine pe acest pământ se poate numi spiritual, iluminat şi înţelept?

Pe acela îl întreb: îţi place ce vezi? Eşti mulţumit de ce ai făcut pentru casa ta? Pentru planeta pe care locuieşti? Ai puterea să schimbi lumea în bine. Ştiu asta din simplul motiv că sunt deja alţii care au făcut-o.

Şi tu poţi. Dar o faci?

La ce folos Zen-ul tău, iluminarea şi înţelepciunea ta, calmul şi stăpânirea emoţională când sub nasul tău se moare de foame iar tu eşti cu plasele pline de hrană?

Dacă nu faci lumea mai bună în acest moment, nu doar că nu eşti spiritual ci doar faci umbră pământului degeaba.

Nu eşti de folos nici aici şi nu ţi-ai câştigat nici locul în ceruri.

De ce cred că munca e o trăsătură esenţială pe acest pământ?

De ce cred că deşi eşti destul pentru tine, eşti departe de a fi destul pentru omenire?

Pentru că văd casa în paragină. Văd că mediul în care trăieşti e toxic. Văd că deşi eşti bogat, eşti înconjurat de sărăcie, văd că deşi eşti sătul, în jurul tău oamenii suferă de foame. Văd că deşi eşti entuziast şi fericit, în jurul tău oamenii suferă de depresie.

Tu nu eşti doar saţietatea ta, fericirea ta, abundenţa ta, succesul tău. Tu eşti şi sărăcia, suferinţa şi mizeria ce te înconjoară.

Crezi că spiritual şi evoluat înseamnă să stai în vârful muntelui de rahat, cu nasul prins într-o clemă şi să te bucuri spunând că tu nu simţi că pute?

Fericirea, spiritualitatea şi zenul în acest loc, nu vin din întoarcerea spatelui, ci din pus mâna la muncă.

Da, efort, Da, muncă. Da, durere.

Asta ne e lumea.

Spiritualitatea transformată în muncă este sensul vieţii pe pământ.

Da, eşti energie, eşti spirit divin însă într-un corp uman, care se îmbolnăveşte, îmbătrâneşte şi moare.

Momentul ăsta în care eşti în viaţă, în acest corp, pe acest pământ îţi spune din start care e principiul tău corect de a trăi şi exista.

Spiritualitate şi materialism, împreună, în armonie.

Spiritualitatea transformată în muncă are un nume.

Vocaţia

Vocaţia nu este altceva decât iubirea (element spiritual) transformată în muncă concretă (element practic şi palpabil). Şi aici, se leagă lucurile între ele, piesele de puzzle devin o imagine completă.

Aici înţelegem de ce munca noastră trebuie să conţină elementul de dezvoltare personală şi profesională combinată cu dăruire şi servirea semenilor, eliminarea suferinţei pe pământ.

Nu poţi spera la nimic mai mult decât să îţi descoperi spiritul, potenţialul imens interior şi să îl pui în slujba celor care sunt acum lângă tine.

Cea mai înaltă condiţie a omului pe pământ este vocaţia.

În vocaţie se îmbină tot ce am spus mai sus.

Latura spirituală care devine practică şi folositoare prin dezvoltarea noastră spirituală transformată în muncă concretă pentru a elimina suferinţa în mijlocul căreia trăim.

Nu e nimeni spiritual, evoluat şi zen până când nu suntem toţi.

Cât timp un singur om suferă printre noi, treaba noastră este să eliminăm această suferinţă şi nimeni nu şi-a câştigat biletul de ieşire.

Dezvoltă-te personal şi profesional pentru a servi mai mult și mai bine. Acesta e maximul de înţelepciune la care poţi spera.

De asta nu cred în scăpatul uşor. În evitatul muncii necesare. În automințirea care spune "pot să fiu fericit acum şi aici, fără să mai fac nimic".

Nu poţi. Pentru că în timp ce te bucuri de starea ta de fericire, un nefericit îţi va pune cuţitul la gât şi îţi va răpi fericirea. Nimeni nu va fi în siguranţă şi fericit pe această planetă până când nu suntem toţi.

Poţi doar să munceşti şi din asta îţi vei lua fericirea.

Vrei să ştii ce să faci şi cum să faci? Vrei răspunsul la toate problemele tale? Vrei să ştii cum vei ajunge bogat, faimos, vedetă, să ai relaţii împlinite, să mergi în excursii şi să te bucuri de viaţă?

Vrei să știi cum să îți atingi toate visurile și obiectivele?

Îţi spun acum şi aici, exact cum.

Lasă-mi un comentariu şi îţi zic. 🙂 Glumesc.

Din punctul meu de vedere, vocaţia este răspunsul pe care îl cauţi.

Ce anume are vocaţia?

Are partea de dăruire precum şi cea de a te face pe tine puternic, bogat, fericit cât timp nu uiţi că puterea ta este pentru a servi şi nu pentru a abuza de ea.

Are partea de muncă şi are partea de valorificare a propriilor tale talente şi transformarea vieţii tale în misiune personală.

Pentru ce ne naştem fiecare cu alt set de talente dacă nu ca să le folosim fiecare în felul lui şi în serviciul semenilor noştri? Nu cunosc niciun talent care să nu poată fi utilizat în serviciul celorlalţi.

Are partea de spiritualitate şi are şi partea materială.

Condiţia noastră umană din naștere, ne obligă la muncă, efort, creştere, suferinţă (creşterea doare, negreşit, aşa cum febra musculară doare).

Mulţi oameni când aud de durere se sperie şi spun că nu e sensul vieţii.

Sensul vieţii este creşterea. Pentru că descreşterea este sensul morţii.

Iar creşterea şi dezvoltarea dor. Dar te poţi bucura când te doare pentru că ai crescut şi eşti obligat să creşti şi să evoluezi aşa cum te poţi bucura după un antrenament bine făcut ce îţi provoacă febră musculară.

Vei fi mai puternic, vei avea mai multă forţă, energie şi sănătate.

Să te sperie stagnarea şi zona de confort. Plângi când viaţa e lejeră, pentru că urmează declinul. Bucură-te când viaţa e grea, pentru că urmează creşterea.

Vreau să închei cu cuvintele lui Socrate:

”Nu pot învăţa pe nimeni nimic, tot ce pot face este să îi fac să gândească.”

Sper că mi-am atins scopul.

În cartea Impulsul pentru vocația ta – Fă ce îți place și câștigă bani din asta, descoperindu-ți vocația, am dezvoltat pe larg subiectul vocației și misiunii personale.

Pachetul "Impulsul pentru vocația ta" este încununarea a 10 ani de muncă. În tot acest timp am acumulat experiență în lucrul cu oamenii care vor să își descopere talentele înnăscute, să le dezvolte și să le valorifice.

Acest pachet te ajută să înțelegi ce este această vocație și de ce fiecare om are o misiune care îi aparține doar lui.

Urmând principiile învățate din acest pachet, vei putea să treci peste obstacolele ce îți stau în calea descoperirii vocației, și apoi vei învăța să îți descoperi talentele, să le dezvolți și să le valorifici. Iar la sfârșit vei înțelege cum poți să ai o carieră, o meserie sau o afacere din asta.

Pera aspera ad astra

Pera Novacovici

Comentarii

146 de comentarii

  • Mihaela Tibirna says:

    Obiectivul meu major, vocatia si misunea mea sunt in legatura cu a inspira semenii mei sa faca Urgent modificari in felul de a se Hrani si de a trai pe aceasta planeta. Actionez in fiecare zi in aceasta directie si aceasta imi da si mai multa energie sa o fac,cu fiecare pas din cei o mie si chiar mai multi pe care ii am in fata mea de parcurs.

    • Claudia says:

      visul meu este sa contribui si sa ajut parintii din ziua de azi sa creasca altfel de copii in lumea asta. Sa crestem copii pregatiti sa aleaga singuri in viata, sa construiasca singuri principii si convingeri. Stiu sigur ca acest lucru se va intampla numai indreptandu-ne atentia asupra noastra insisi. Doar in momentul in care noi insine vom fi oameni mai buni, echilibrati, debarasati de convingeri si paradigme insusite in copilarie si adolescenta, vom fi deschisi sa ne contruim propria perceptie despre viata, propriile principii de viata. Sunt la inceput de drum dar voi reusi. Primul pas l-am facut… eu azi lucrez cu mine ca prin viata mea sa transmit altfel de concepte micutilor mei care imi animeaza viata. Lupt in fiecare zi…uneori e mai greu alteori e mai usor, dar nu renunt!

    • Bogdan says:

      Vocația mea e sa ajung un consilier in vânzări mai bun pentru a ajuta oamenii sa ia cele mai bune decizii cand vor sa cumpere,

    • Despea Oana says:

      Toată viața mea de până acum am ajutat pe cei din jur.Mi-a placut să citesc sa ascult săma informez de la cei ce stiau pe a transmite mai departe celor din jurul meu. Dar știi pe cine am uitat? Pe mine.Ajut si acum pe oricine are nevoie și vrea să fie ajutat…cu ce am și cu cât am: sfat, un umăr pe care să se sprijine, o ureche care sa asculte, o fapta care-i este de folos un ban atunci când il am si multe altele.Am primit și mulțumesc, am primit și palme…dar viața merge înainte și binele se întoarce mai devreme sau mai târziu. ..Mulțumesc Pera pentru mesajele tale. Le citesc cu interes chiar dacă nu imediat. Imi trebuie liniște și pace pentru a le ingera pe deplin
      O zi frumoasa.

  • Daniel Mois says:

    De fapt, egoismul ne face sa vrem, initial, totul doar pentru noi, fara sa ne gandim prea mult la altii, la cum ii putem ajuta pe EI. Iar cand descoperi ce important e sa fii de folos altora, folosindu-ti harurile de care dispui, incepi sa fii fericit, sa atragi bunastarea, relatiile armonioase, iubirea. Incepi sa cresti prin a darui… Ma tem ca e greu de descris in cuvinte aceasta experienta pe care merita sa o TRAIESTI. De povestit, scris sau explicat pare adesea destul de dificil.

  • Pop Catalin says:

    Buna Pera . Foarte bun articolul , foarte profund si adânc .
    Eu cred ca as putea din momentul asta sa ajut sa fac lumea mai buna prin a asculta si a povesti cu persoane aflate intr’un moment greu si care nu stiu sau nu au avut norocul sa fie cineva langa ei sa ii asculte si sa le spuna anumite chestii pe care eu de exemplu le’am citit si început sa le pun in practica. Ca un fel de airbag la mașină care atenuează impactul . … sa fiu eu sacul ala de box in care si’ar vărsa nervii si frustrările ca sa o ia de la început. Imi place foarte mult sa ascult oamenii sa comunic cu ei si sa ii ajut cu ce pot eu din ceea ce cunosc . Cine doreste sa fie ajutat desigur . . .si pentru asta incerc zi de zi sa citesc mai mult si sa descopăr mai multe pentru a putea ajuta mai mulți. In acelasi timp simt ca nu e suficient si ca as putea face mai multe DAR , am citit undeva (la tine) ca pentru a putea ajuta in jurul tau mai intai trebuie sa te ajuți pe tine .
    O zi buna tuturor. 🙂

  • cristi says:

    Excelent articol . Sunt de parere ca putem oferi oamenilor raspunsuri la intrebari pe care nici macar nu si le pun.

  • Ion Cernean says:

    Azi o sa daruiesc cate un zambet fetelor pe care o sa le abordez 🙂

  • gabriela says:

    Pera nu vrea doar sa ne deschida ochii … ci sa ni-i tina cu forta deschisi!!! Multumesc, Pera, energia ta creaza vibratii. Si eu sunt de aceeasi parere, scopul nostru este sa ne punem in valoare sensul utilitatii, a fi folositor celor din jur, a face ceva bine, cu drag, si a-l imparti cu ceilalti. De aceea si iubirea nu are sens daca nu ai cu cine s-o imparti, nimic nu ne bucura mai mult decat atunci cand putem imparti cu altii. E o vorba in popor, „fa bine si arunca-l in drum”. Cand incerc sa fac asa, unii oameni manifesta adversiune, uimire, rezistenta. Dar am observat ca e pe terment scurt. Cu timpul, o fapta buna in folosul celor din jur este apreciata si intareste increderea in ea si in noi. De parca trecerea timpului spala umbra neincrederii, si binele facut ramane statornic. Asa cum spui tu, cu inversunare, spiritualitatea este munca, inseamna depasirea dimensiunii propriei persoane facand fapte bune, in folosul celor din jur. Punerea in miscare a energiilor pozitive, a talentelor noastre, pentru a desavarsi prin fapte esenta lor in sensul bun si folositor celor dn jur. Cred ca sunt pe frecvanta cu tine si cu cei care cred la fel. Sa continuam tot asa.

  • cornelnitu says:

    Ieri stateam pe o banca in curtea unui liceu oarecare din Craiova (il asteptam pe baiatul meu de la cursul de engleza). Pe iarba, patru eleve fumau si isi faceau selfie-uri. In jur, ambalaje de tigari, suc, biscuiti. Elevele au plecat. In 10 minute am strans toate deseurile si le-am pus in cosul de gunoi. Mi-a fost mai confortabil sa fac asta cand am ramas singur. Cand o sa se intoarca, e o sansa sa priceapa mesajul. Sau nu. De verificat saptamana viitoare :). Oricum, in cele 10 minute m-am simtit excelent. Vestea si mai buna e ca nu m-am simtit deloc important, ceea ce e bine.

  • Dan says:

    Un zambet nu costa nimic si poate oferit oricui. Oricine poate oferi un zambet. Oricine poate primi un zambet. Cred ca e primul pas catre o lume mai buna.

  • Alex says:

    Acum pot crește, studia și ma pot dezvolta pentru că peste 1-2 ani să pot ajuta oamenii prin coaching și psihoterapie să își îmbunătățească viața și să-si atingă potențialul.

  • emese bonta says:

    Prin natura meseriei mele servesc cu drag toţi copiii care îmi ies in cale indiferent de etnie, situaţie materială etc., străduindu-mă să acumulez cât mai multă informaţie în ce priveşte creşterea stimei de sine şi dezvoltarea inteligenţei emoţionale pe care o aplic de fiecare dată în activităţile mele directe cu ei, dar şi acţiuni pe care le creez voluntar în diferite cercuri în care mă învârt. Le pun întrebări despre valori şi îi conduc în aşa fel încât să-şi găsescă singuri răspunsuri (Ex. un tablou care ilustrează ţărani la seceriş- ce vedeţi? – ce fac ? – credeţi că munca este o valoare ? – de ce credeţi asta ?(majoritatea spun că este valoare deoarece au harană şi prin vânzare fac bani) credeţi că munca ne îmbogăţeşte spiritual ? – de ce ? după care îi pun să-şi imagineze cum se simt după ce s-au chinuit o vreme la un exerciţiu la mate şi găsesc rezultatul corect, toţi spun că se bucură, iar eu le explic că această bucurie, satisfacţie înseamnă de fapt valoarea spirituală a muncii. La fel fac şi cu membrii familiei, încerc să le împărtăşesc tot ce învăţ, însă acolo duc câteodată lupte crâncene, dar care au totuşi efect întârziat, pentru că eu am luat avânt datorită schimbării ritmului impus de planurile pe care le fac, (aşa cum învăţ de la voi) m-am educat financiar reuşind să scap de datorii şi să economisesc dar şi să ofer, încă mai am de învăţat chestii legate de trecerea de la angajat la antreprenor, am citi deja cărţile lui Kiyosaki dar mai am unele goluri deoarece citesc foarte mult pe domeniul meu de activitate educaţie, care-mi aduce satisfacţii extraordinare (vezi mutriţele copiilor de pe pag. mea de facebook), şi aş putea să scriu un articol …….Genial articolul tău, mulţumesc !!!

    • Elena says:

      In fiecare zi oferim !
      Cu siguranta nu suntem constienti de faptul ca actionam unii pentru altii.
      In prezent ofer oamenilor ceea ce mi-ar placea ca oamenii sa-mi ofere mie:respect, intelegere, incurajare, incredere, prietenie,devotament,sinceritate ,egalitate si armonie. Mai mult de atat, imi ajut fratii exceland in domeniul pe care urmeaza sa-l profesez.
      Multumesc pentru informatiile de care dispun ,datorita tie!

  • Gina says:

    Ca sa pot ajuta pe cineva, trebuie sa fiu in stare sa ajut. Ajut cum pot, cand pot, cand mi se solicita ajutorul, sau situatia o cere.
    Sunt pro munca. Sunt un om al actiunii, al calitatii, al relatiilor autentice. Nu am trait si nu traiesc de dragul aparentelor. Viata este importanta in toate formele ei. Fiecare fiinta este importanta. Planeta noastra e cea importanta. Noi avem nevoie de planeta, nu invers. Sa plantam, sa iubim, sa ocrotim si sa ingrijim animalele, sa ne iubim semenii, totul. Sa fim in stare sa daruim. Inconstienta oamenilor naste rautate si dezastre. Lipsa iubirii si proasta intelegere a libertatii naste boli, suferinta si violenta. Un om intelept, iluminat vindeca sufletele celor suferinzi. Din intelepciune se naste constiinta, munca de calitate, implicarea, devotiunea, luarea deciziilor intelepte pt. a actiona cat mai bine.
    Parerea mea: nu ar mai trebui sa existe familii. Institutia casatoriei sa fie desfiintata. Iubirea nu are nevoie de certificat, nici prieteniile adevarate.Familiile ii fac pe multi sa se scindeze de restul lumii si ii inraiesc. Din familii se nasc mari drame, din inconstienta parintilor care fac copii, ca asa se face, sau apar pe lume nedoriti. Otravesc suflete nevinovate, se cred stapani pe viata copiilor lor, ii pregatesc pentru un mare dezastru in viata. As vrea insa sa se infiinteze institutia parentala, in care mama si tatal sa fie educati, instruiti, responsabilizati sa-si creasca copiii sanatosi, sa le ofere iubire si educatie de calitate. Iar cei ce nu-si indeplinesc rolul in serios de parinte sa faca puscarie si sa fie decazut din rolul de parinte. Astfel nu ar mai fi divorturi, copiii n-ar mai creste intr-un mediu toxic.
    Bisericile ar trebui desfiintate, iar in spatiul acela sa construim centre de stiinta si cercetare, centre culturale, centre de dezvoltare profesionala si personala, asistenta psihologica gratuita pentru cei ce au nevoie. Dumnezeu trebuie cautat in interiorul nostru, al fiecaruia, caci in inima se afla. Dumnezeu se manifesta prin oameni, prin munca de calitate, prin iubirea si respectul fata de orice vietate. STOP indobitocirii si smintelii prin religii. Bisericile si religiile nu au nimic de-a face cu Dumnezeu. Preotii in loc sa-i cante lui Dumnezeu mai bine ar ajuta pe cei nevoiasi, mai bine ar planta copaci, sau orice altceva. Stiinta, iubirea sunt adevaratele valori. Iubirea salveaza vieti. Sa iubim mai mult!
    NU cred ca lumea se imparte in victime si salvatori. Sunt multi care pozeaza in victime sa se sustraga de la greutati, munca, responsabilitati. Sunt mult ignoranti care iau drept prostie bunatatea si ajutorul nostru. Avem prieteni multi, dar nu si adevarati. Prieteni care ne folosesc si profita de noi. Crora le imprumutam bani si mai apoi se dau disparuti. Am fost luata de fraiera si am suferit de pe urma unora. Acum am luat atitudine si mi se spune ca m-am inrait pentru ca nu mai sunt usor de manipulat!
    Sunt impotriva celor ce traiesc de dragul aparentei si opulentei. Celor care se casatoresc si raman intr-o casatorie disfunctionala doar de ochii lumii.Celor care ofera ajutor si vor sa li se pupe picioarele in schimb.Celor ce iti zambesc in fatza si iti baga cutitul pe la spate.
    Mai bine mai putini prieteni la numar, dar adevarati!
    NU ma cred importanta si nu vreau sa fiu importanta pentru nimeni. Sunt importanta pentru mine si pentru Dumnezeu, si este suficient!
    Sunt pro munca de calitate, pro stiinta, pro iubire si daruire!
    Ajuta-te pe tine ca sa fii in stare sa ajuti pe altii!
    STOP prostiei, trandavelii, iresponsabilitatii si vaicarelilor! La Munca!!

    • diana armie says:

      Te imbratisez!!! Multi vor spune ca esti neam cu Hitler,cum imi spun mie de multe ori cind spun ca foarte multi ar trebui sterilizati pt a nu mai procrea fara control pt ca asta e unul din cele mai rele lucruri pe lumea asta.Orice …pardon,oricine are dreptul sa se inmulteasca…chiar daca pt asta nu face decit sa dea din …partile dorsale si „fatatoare”,iar dupa…”potopul”…ca nu stiu nici macar sa vorbeasca ,nu mai spun sa…citeasca,si atunci ce asteptam de la bietii copilasi crescuti linga aceste persoane? Dar,ma rog…nu putem hotari noi,cine sa se inmulteasca si cine nu,si ca atare sintem „multi si…prosti”! De biserici si preoti imbracati in „toale” cusute cu fir de aur,ce sa mai zic…mi se revolta inclusiv stomacul cind vad cum se cheltuie miliarde pe adevarate edificii poleite care nu servesc la nimic,decit la a usura hotia astora de la putere…si in jurul lor se rabda foame si frig…imagineaza-ti cite spitale,centre pt copii,pt batrini singuri si neajutorati s-ar putea construi din atita banet…in fine…,deja ma apuca „scrisnirea dintilor” daca continui…la propriu,nu glumesc…

  • mariylen says:

    Dorinta mea este sa evoluez in a sti si a simti atunci cand practic un masaj sa am rezultate in alinarea durerii.Aceste informatii ma ajuta si imi plac foarte mult.Recomand tuturor acest site si ma bucur ca l-am descoperit.

  • corina says:

    Sa fii altruist e doar un egoism mascat
    sa faci bine altora, dar ca intr-un final sa ne fie tot noua bine nu inseamna decat tot asta, constructia la ego. Auto-observarea cu sinceritate si detasare e calea cea mai buna, cel putin pentru mine.
    Eu vreau sa fac pentru mine lucruri, pentru ca asa ii voi putea ajuta si pe altii, daca eu citesc, eu stiu, eu dau recomandari bune , eu ii ajut pe oameni si atunci si ei vor fi mai bine.
    Eu daca pica avionul trebuie sa imi pun mie masca de oxigen ca sa imi pot ajuta copilul apoi sa si-o fixeze, altfel lesinam amandoi!
    Daca eu sunt bine si sunt echilibrat si sunt plin de iubire, pot sa dau si altora. Daca ma gandesc doar la tine, atunci eu o sa ma golesc de resurse si energie si nu o sa am ce sa dau.
    Dar e greu sa acceptam ca suntem asa si ca de fapt suntem perfecti asa cum suntem, sa ne iubim pe noi si universul pentru ca suntem acelasi aluat, aceleasi molecule, intr-o reteta amestecata putin diferit, si nu pentru ca apoi sa ne fie recunoscator universul. Totul e in echilibru. Vulpea nu mananca gaina ca sa ne supere pe noi. Asta e natura. Universul e la fel. Perfect. Trebuie doar acceptat.Si atunci sentimentul de auto-importanta va disparea de la sine.

  • Cristina says:

    Prin ceea ce fac sper sa fiu un exemplu pozitiv pentru toti cei pe care i-as putea influenta in vreun fel- familia si prietenii reali si virtuali (spre exemplu raspandesc astfel de articole)

  • Andrei Mihai says:

    Ce as putea spune ,in proiectul din care fac parte,la fel cum am fost eu invat mecanismul si planul de actiune de catre indrumatorul meu ,tot la fel ii ajut si eu pe cei,pe care se inscriu si ii indrum cu tot ceea ce am invatat si eu,si ma perfectionez mereu,invatand si altceva,cum ai scris si tu mai sus,pentru a fi mereu de neinlocuit trebuie sa fii mereu diferit adica daca o tehnica nu merge aplici alta si alta pana ai rezultate nu o aplici pe aceeasi de fiecare data si tu te astepti sa ai rezultate,si tot la fel vreau sa inchei si eu ca tine cu Socrate :
    ”Nu pot invata pe nimeni nimic, tot ce pot face este sa ii fac sa gandeasca”
    Eu personal nu ii pot invata pe cei pe care ii indrum dar le arat metoda si le-o explic iar de restul trebuie sa se ocupe chiar ei !
    Cu deosebita stima,
    Andrei Mihai

  • alex sabau says:

    Salut Pera!Felicitari pentru acest articol foarte eficent societati.Heii lume va daruiesc un zambet pentru ca ziua sa va iasa implinita.

  • Simona says:

    Felicitari pentru articol!!!Eu consider ca in fiecare zi putem facem gesturi mici (de la gesturi mici putem ajunge la cele mari 🙂 ) pentru oamenii pe care ii intalnim:un zambet,o imbratisare,o vorba buna,in momentul in care intr-o interactiune,iti indrepti atentia catre omul respectiv si centrul nu mai esti „tu tu tu si iar tu” cu siguranta se creeaza o alta energie mult mai benefica pentru ambele parti,daca scopul tau este sa-ti imbunatatesti pe zi ce trece valoarea pe care o aduci in viata oamenilor,de fapt iti imbunatatesti propria viata 🙂

  • sebi says:

    ”Nu esti ZEN. Esti un las care merita o mama de bataie ca sa iti aduci aminte de conditia ta umana, sa iti aduci aminte ca bataie doare, asa cum cam tot ce ni se intampla de-a lungul vietii, doare. ” multumesc Pera .. articolul este exact ceea ce aveam nevoie in acest moment ….multumesc

  • Dana says:

    Buna ziua, in acest moment pot sa le arat ca incep sa ma schimb in mod autentic si ca in viitorul apropiat se vor putea spriji sincer pe mine. O zi frumoasa

  • Lucia says:

    Eu vreau sa fac o lume mai buna prin muzica. Am luat ca exemplu pt articol pe compozitorul meu preferat. El face mai mult decat sa scrie cantece. Mi-am dat seama ca atunci cand ascult muzica lui ma simt increzatoare si imi vine sa ma apuc de lucru, nu mai sunt trista si instantaneu zambesc. Si probabil ca multi alti oameni simt asta. Deci , el merita respect nu pt ca e un excelent pianist sau compozitor, ci pt ca ne face mai buni prin muzica sa, ne face sa uitam de durere. Asta vreau sa fac si eu. Vreau sa compun iar oamenii sa asculte si sa simta ca o pot lua de la capat, exact cum simt si eu cand ascult muzica.

  • Ana Maria says:

    Nu cred ca exista bucurie adevarata de unul singur. Incerc sa dau cate ceva in fiecare zi : o informatie utila, un zambet, o bucata de paine, un sfat, o ora din timpul meu pentru a asculta pe cineva, … orice cu conditita sa stiu ca am facut cat am putut eu de bine in fiecare clipa.

  • Mihaela says:

    cel mai bine stiu sa scriu, sa scriu povesti inventate de mine, sau sa le distorsionez pe cele pe care le.am auzit, sa desenez haine frumoase si sa modelez lut. imi place sa invat oamenii. dau meditatii, momentan, desi nu mi.ar placea sa fiu profa cu titulatura si toate cele, intr.un mediu scolar, ca nu sufar protocoalele si formalitatile.
    si.mi place sa ma plimb, de asta imi place sa dau si ore, ca ma tine in priza, nu stau intr.un singur loc. ma ajuta si sa fiu organizata si punctuala.
    si.mi mai place sa invat lucruri noi, mai ales de la copiii cu care lucrez

  • Fani Rarinca says:

    Imi place sa+i invat si pe altii ce am invatat eu si sa transmit altora ce m+a ajutat si mi+a folosit. Fiecare, in functie de ceea ce cauta si are nevoie, e liber sa considere informatiile mele valoroase, bune sau nepotrivite pentru sine.
    Dar sunt fericita si deosebit de incantata atunci cand primesc feedback pozitiv si cititorii imi spun ca informatia ii ajuta.
    Cu drag,
    Fani Rarinca
    http://fanautodidact.ro

  • Mihaela says:

    e foarte fain cand mai stam 10-15 minute dupa ce terminam ora si.mi povestesc ce.au facut de cand nu ne.am mai intalnit. ma bucura mutrisoara lor atunci cand mai scot din poseta niscaiva dulciuri, si.i si motiveaza sa invete

  • Andreea says:

    Visul meu este sa vindec oamenii folosind miscarea, exercitiul fizic, elemente din sport. As fi mai mult decat multumita, daca in acest proces de vindecare, as face oamenii sa zambeasca mai mult si si-ar invinge din frici si angoase. De asemenea, sper sa pot inspira oamenii sa fie bucurosi, sa iubeasca si sa relaxeze.

  • Andreea says:

    Vocația mea își găsește rădăcinile in Creativitate. Îmi doresc ca prin fotografiile pe care le fac sa le arat oamenilor cât de frumoase sunt ei, trăsăturile lor, natura si lumea asta in vâre trăim. Îmi doresc sa ii destind prin arta, sa le transmit vibrații pozitive si puternice. Vibrații care sa le deschidă ochii si sa ii facă sa fie mai buni, sa le dea un zâmbet pe chip, sa ii relaxeze.
    *felicitari pentru munca ta si felicitări si oamenilor care își fac timp sa citească ceea ce scrii. Eu cred ca noi toți suntem conștienți de lumea asta in care trăim, de felul noștri de a fi si de a gândi, doar ca uneori avem nevoie de oameni ca tine care sa ne trezească.
    Cand am sa ajung in Ro îmi doresc sa iti cumpăr si cărțile.
    Mulțumesc,
    Andreea
    https://www.facebook.com/theblossominmunich

  • Cosmin says:

    De multe ori cand vad un om mai sarac financiar ,ma gandesc ca eu am parte de toate aceste lucruri materiale ,si poate mi-au fost oferite pe tava fara sa fac mai multe lucruri pentru a le merita si totusi le am . Incerc sa fac un bine de fiecare data cand vad o persoana in ipostaza de a nu avea ceea ce am eu , oferindu-i mancare sau bani .

  • Lilian says:

    Misiunea mea este ca prin puterea propriului meu exemplu sa pot ajuta familia,prietenii mei !! sa fiu egoist prima oara pentru a agonisi ceva ca mai apoi sa pot darui din abundenta !! Vreau eu sa fiu prosper prima oara,egoist ca mai apoi famila mea sa nu mai stie ce-i aceea saracie si feericire!!

  • Mihai says:

    Cu ceva timp in urma când aveam serviciu si făceam naveta cu autobuzul strângeam cuti de bere de la cei din mașină le depozitam acasă dintr-un sac de plastic si le dădeam celor care veneau cu căruțele după fier vechi .
    In felul asta nimeni nu le mai arunca pe jos la coborârea din mașină si in felul asta protejam mediul
    Sper ca era un lucru bun câtuși de putin…

  • mariana says:

    Domeniul Wellness in care lucrez imi aduce zilnic satisfactii ajutand multe pers,plus zeciuiala cu care ar trebui sa ne obisnuim toti..ne da sentimentul de implinire!!!

  • alex says:

    salut Pera!!inca nu mi-am descoperit vocatia dar imi este f limpede ca trebuie sa o gasesc si nu o sa renunt pana nu o sa reusesc!!momentan, incerc sa ii conving si pe cei de langa mine sa faca asta si sa formam impreuna o echipa puternica, cu care sa ne facem viata o joaca frumoasa noua si celor din jur….e putin cam greu ptr ca nimeni nu crede in mine,dar le dau si dreptate, prima oara trebuie sa fiu eu un exemplu ptr ei sa le arat ca se poate…Pâna atunci nu am dreptul sa ma plang!!momentan singurul lucru concret pe care il fac sa ajut lumea este sa trimit lunar 10 euro la copiii din Africa sau unde sunt razboaie, siria ultima perioada ceea ce este f putin aproape nesemnificativ…cu timpul sper sa pot marii suma…in rest incerc sa-i conving pe cei care ii intalnesc ,ca viata nu este asa grea ,ca noi ne-o complicam singuri si sa-i fac sa inteleaga ca noi suntem de vina ptr situatia in care ne aflam ….o regula perfect valabila si ptr mine

  • Veronique says:

    Sensul vietii mele este creatia artistica. Imi doresc sa inspir, sa aduc bucurie, sa-i fac pe oameni sa vibreze prin muzica pe care o compun si o cant, sa las in urma o opera muzicala originala, complexa si superba care sa fie accesibila tuturor, in orice spatiu si timp, chiar si peste secole de acum incolo. Lucrez la albumul meu si cant zilnic, fac bel canto, mai merg si pe la spectacole. Totusi sunt inconstanta. Pot mult mai mult.

  • Ana says:

    Spuneai ca: „Sa privesti tot ce faci, prin prisma dezvoltarii tale pentru a servi aceasta lume, pentru a alina suferinta si a aduce bucurie si implinire”.
    Insa, daca ai o meserie – de exemplu hârțogar, sau mai stiu eu ce, meserie care nu alina suferința, nici nu aduce cine știe ce bucurie si împlinire altora, ba chiar nici nu te ajuta sa te dezvolți pe tine pentru a servi lumea – înseamnă ca trăiești degeaba, cum spuneai in articol? Ca de fapt ești tot in categoria „zen” = care nu face nimic, sta cu un cârlig prins pe nas in vârful unui munte de rahat. Părerea mea este ca din când in când mai este nevoie si de gânditori din aceștia. Zic si eu sa nu ii executam pe toți. Bine, mai sunt si Zen – impostori, aceștia da, nu au nicio scuza..
    Nu stiu ce pot dărui altora acum. Cred ca ar trebui sa ma îngrijesc puțin mai mult de mine, ca sa pot sa ii ajut pe ceilalți. Nu am nimic de dăruit, nici nu ma plâng nimănui ca sunt nefericita. Uneori as vrea sa fug in vârful muntelui (de rahat, sau de care o fi..) gândindu-ma ca omenirea ar fi mai fericita astfel. Si eu. Nu ca sa fiu Zen, ca acesta este lucru mare, nu toată lumea poate, ci doar din lașitate si slăbiciune. Excelent articol, m-ai provocat sa gândesc.

  • Gina says:

    Nu exista oameni importanti si oameni neimportanti. Nu trebuie sa fii lider ca sa ai valoare si sa te crezi mai important decat semenii tai.
    Multi oameni ce au facut fapte marete si au ajutat pe foarte multi la viata lor, au ramas in anonimat.
    Fiecare fiinta din lume, fiecare vietate, animal, gandacel, floare conteaza.
    Un lider fara echipa nu este deloc important. Un cantaret fara public, in fata unei sali goale, ce este?
    Toti suntem inportanti. Actiunile noastre sunt extrem de importante.
    „Mișcarea aripilor unui fluture azi poate produce o mică schimbare a atmosferei. Din această cauză și de-a lungul unei anumite perioade de timp, atmosferă se va schimba. Peste o luna poate, o tornadă care trebuia să lovească coasta Indoneziei nu va mai apărea. Sau din contră, tocmai din această cauză va apărea.”

  • Marius Coste says:

    Salut.Chiar azi am experimentat o noua atitudine ,o abordare mai intelegatoare si mai deschisa, cu mai mult entuziasm, fata de persoanele cu care am interactionat.

  • Florinel says:

    salut Pera! sunt foarte impresionat dupa ce am citit articolul tau, inca nu stiu care este vocatia mea, stiu doar ca vreau sa ajut pe oricine pot dar nu stiu cum. dupa ce am terminat de citit am donat 20 de euro unei familii care ajuta un sat din Africa, (Malawi). Multumesc

  • Adriana says:

    Super articolul, din nou de-altfel! Multumim!
    Eu , incerc sa cresc, citesc, invat si incerc sa dau mai departe…lucrez in sistemul educational la o scoala , la tara, unde sunt multi copii cu probleme mari cauzate de familiile in care cresc. Incerc din rasputeri sa-i fac sa inteleaga , ca ceea ce vad in jurul lor, nu este bun si ca depinde doar de ei , ca situatia lor-atunci cand ei vor deveni adulti- depinde doar de ei;incerc sa le explic ca asteptarile din partea autoritatilor, parintilor, bunicilor etc, nu sunt cele de care ei au nevoie, ca satisfactia o obtii doar atunci cand TU SINGUR realizezi, prin MUNCA TA ceva! E foarte greu si parca in fiecare zi esuez…si pana atunci cand voi simti implinirea de a fi reusit acolo, inot pentru copii cu sindrom Down, la un Swimaton…asa simt ca ajut ! E bine Pera, ce zici?

  • Cristi Nicolescu says:

    Principiul Karmei sau al fluxului energiei universale ,primesti ceea ce daruiesti ,sau daruieste ca sa primesti,iubeste ca sa fii iubit ….este cat se poate de adevarat si se regaseste in foarte multe forme si variante provaduite atat de inteleptii omenirii cat si de diverse religii .Nu cred in religii dar acest principiu este atat de universal si de evident ,incat poate constitui baza oricarui rationament.Chiar daca nu esti original ,faptul ca ne indemni si ne ajuti sa ne racordam viata la fluxul energiei universale este laudabil si sigur ti se va intoarce atat de mult pe cat de multi vei reusi sa convingi.

  • Magdalena says:

    Pera, cred ca ai scris acest articol special pentru mine. Bine, defapt de multe ori simt asta cand citesc articolele tale. Visul meu este sa devin psiholog. Prin asta si doar prin asta simt ca imi ating scopul. Vreau sa lucrez cu oamenii si sa-i ajut sa realizeze ca pot, ca nu sunt neinsemnati si ca ceea ce conteaza defapt de cele mai multe ori nu se afla in afara lor ci in interior. Eu mi-am schimbat viata in bine de cand am inceput sa imi schimb felul de a gandii si lucruri miraculoase s-au intamplat. Am doar 18 ani si inca foarte multe de invatat. Pana sa ajung psiholog mai este o cale, dar pana atunci fac tot ce pot sa ii ajut pe cei din jurul meu sa lucreze la ei si sa se inteleaga mai bine, de multe ori nu pot face mai mult decat sa ii ascult neavand inca cunostiinte adanci in psihologie, deabea acum in toamna voi incepe facultatea. Odata cu inceperea facultatii mi doresc sa ma implic in multe proiecte de voluntariat. Asa cred ca pot sa imi aduc aportul la aceasta lume acum. Viata mi-a daruit si imi daruieste atatea, vreau sa dau si eu ceva inapoi. Cum spune o vorba frumoasa „sa imi las urmele pasilor in nisipul timpului”, sa fac ceva frumos care sa ramana in inima cuiva, fiindca de acolo nimeni nu il poate lua si astfel nu va murii niciodata. M-ai intrebat ce fac acum pentru a ajuta lumea, imvat pentru a intra la facultate si sunt alaturi de cei care imi cer ajutorul. Multumesc Pera! Ma inspiri si imi esti un model. Per aspera ad astra!

  • Elena says:

    Nu mi-am descoperit vocația încă, dar învăț si lucrez in fiecare zi pentru a deveni din ce in ce mai buna, cea mai buna varianta a mea. De mai bine de un an sunt „donator de viitor” pentru o fetița provenind dintr-o familie săraca din Jud. Dâmbovița, prin programul Worldvision.
    Cred ca exista foarte multi oameni care pot si doresc sa ajute, dar nu stiu cum sa o facă.
    De exemplu, m-am confruntat si eu cu aceasta situație, si stiu ca in foarte multe case exista haine de prisos, unele chiar noi, cumparate dintr-o toana. Ar putea fi donate celor care au nevoie, dar cum afli cine si unde sunt aceste persoane? Este nevoie de o inițiativa, de cineva care are acces si poate sa centralizeze informații de genul acesta.

  • Anamaria Petrescu says:

    Realizez ca ceea ce am devenit este departe de adevarata mea esenta. Cred ca ce as putea eu sa daruiesc celor din jur in momentul acesta este sa evoluez spiritual si sa-mi descopar adevarata vocatie, care cu siguranta va schimba o particica din aceasta lume, si eu sper sa fie in bine. Multumesc

  • janina says:

    Excelent Pera! Exact principiile de viață creștină…scrise pentru toți!

  • Daniel says:

    Foarte frumos si interesant !!!.Ma bucur sa stiu ca exista inca o mana de oameni puternici si cu potential de a face bine in lumea asta pe care cu totii o vedem la fel dar actionam diferit in functie de interese , sunt convins ca toti cei care stim sa ajutam nu criticam pe nimeni si nu judecam pe nimeni ,nici pe saracul de pe strada ,nici pe betivul care nu mai are nimic si din cauza lipsei de ajutor a ajuns unde este ori pe preoti ca sunt hoti stin cu totii ca fara Biserica nu se poate dar etc…

  • Ana says:

    Am o idee..dar financiar nu sta in puterea mea.
    Ptr pers adulte care nu au reusit sa isi termine scoala(indiferent din ce motiv),si nu neaparat de narura rom,pe nimeni nu auzim spunand sa faca ceva.
    As dori sa se faca o scoala’=poate un fel de internat,cu profesori specializati pe astfel de cazuri cat si psiholohi,ptr reintegrare unde este cazu,ajutandu i sa invete sa citeasca si sa scrie,sa si capete/recapete increderea in sine,si sa se finalizeze ajurorul cu obtinerea unui loc de munca(fabrica,sau meserias bun sau altceva).
    Ideea consider ca este una nevoioasa,dar imi lipseste puterea financiara.
    Multumesc.

  • Denisa says:

    Vocatia mea prin care ajut semenii( colegii de munca) este dezvoltarea personala. Eu ii ajut Sa aiba mai mult curaj, sa gandesca pozitiv, sa creasca,sa isi doresca mai mult, sa vanda, atat pe sine , cat si produse! Si ei la randul lor pot sa dea mai departe ce au primit si Sa ii ajute pe altii!

  • Tudor D. says:

    Eu pur si simplu vreau sa fac oamenii mai fericiti prin cea ce fac, muzica. Nu e nimic SF in teoria mea, si nu stiu, probabil ca altii pot sa vindece foamea din Africa, dar eu atata pot face deocamdata, ulterior voi trece si la continentul negru daca pot…

  • alin says:

    foarte simplu,acum pot face un singur lucru corect din punctul meu de vedere,ma dezvolt pe mine si abilitatile mele pentru a le putea fi de folos putin mai tarziu oameniilor din jurul meu 🙂

  • George says:

    Sunt si nu sunt de acord cu ceea ce spui aici. Te urmaresc de cativa ani buni, (cam din 2008) insa e prima data cand scriu un comentariu. . insa, inainte de a trece la subiect vreau sa spun ca se observa o schimbare de perspectiva la viziunea si abordarea ta, Pera. Daca pana acum era mai important sa avem grija de noi insine, sa fim atenti la nevoile noastre si sa nu ne pese de ceea ce cred ceilalti, acum spui ca e bine sa ne dedicam viata (adica timpul si energia) pentru satisfacerea nevoilor celorlalti. Ar fi bine ca lucrurile sa fie atat de simple.
    In primul rand nu cred ca o abordare fatalista a lumii e este cea mai potrivita. A considera totul o lupta, si ca ceea ce e in jurul nostru e impotriva noastra si ca trebuie sa luptam sa schimbam lumea, Cred ca singura lupta autentica e cea cu noi insine, dupa cum spunea cineva (Buddha) „mai puternic decat cel care castiga 1000 de batalii e cel care se invinge pe sine insusi”. Ceea ce m-a facut sa las acest comentariu este faptul ca ai amestecat partea spirituala a vietii cu partea financiara, economica si in ultima instanta, lumeasca. Si ca pui in aceeasi categorie banii cu fericirea, de parca ar avea vreo legatura. Ca daca esti zen esti nu stiu cum (Dar odata ajuns acolo, nu te mai intoarce inapoi. Ramai in pestera si apoi sus in ceruri, in starea ta de ZEN. Pentru ca noi, muritorii astialalti, care stam inghesuiti in orase de beton, ca la gradina zoologica, nu suntem atat de ZEN si nu suntem desavarsiti. Noi suferim, avem probleme si ducem o lupta de cautare si pentru izbavire.)
    Cred ca e gresit sa facem din bani un scop in sine. E bine sa ai bani, nu intelegeti gresit. Dar a sacrifica totul pentru a deveni milionar sau milardar nu stiu daca merita. Cred ca un salariu decent al unei persoane medii e suficient pentru a satisface nevoile fiecarei persoane. Insa societatea actuala (si cred ca asa a fost dintotdeauna) ne indeamna sa concuram sa fim cat mai buni, cei mai buni, sa ne luptam unul cu celalalt… De aici si nefericirea de care cu totii incercam sa scapam. Pe acesta planeta si in acest univers totul este interconectat, si bogatia cuiva inseamna saracia altcuiva. Bogatia cuiva are la baza exploatarea altcuiva. de ex: Faptul ca benzina e 5 centi in SUA vine din faptul ca petrolul din Iraq Iran e exploatat de americani nu de poporul respectiv.
    Marketingul promoveaza lacomia, sa ai mai mult decat poti duce. La TV se promoveaza prostia, incultura, , de ce? ca societatea are nevoie de oi hipnotizate nu de oameni care sa vada adevarul din jurul lor. O persoana educata e mai greu de manipulat. Jurnalistii mint si dezinformeaza in schimbul banilor. etc etc.
    Spui lucruri frumoase aici, dar destul de abstracte…. Iubire, bani, sanatate. Ma intreb cate persoane stiu ce inseamna notiunea abstracta de „bani”. sau de „iubire”. exista vreo definitie general valabila a iubirii? Cand inchidem pagina „personalitate alfa” inchidem laptopul si ne lovim de realitate. Ce spunea Pera (sau oricine altcineva, nu o lua personal) nu se potriveste cu ce traim. Motivatia dispare… De ce? pentru ca, asa cum am spus mai sus, lucrurile sunt mult mai complicate decat par. Si daca incercam sa ne luam cu lumea la tranta, sigur vom pierde. Mi-e teama sa nu ajung ca la 80 si ceva de ani (sunt optimist, nu? :))) sa spun cum a spus Petre Tute, ca a stat 13 ani in temnita pentru un popor de idioti. Si el s-a sacrificat pentru ceilalti. Nu vreau sa fiu inteles gresit. insa ma ingrozeste ideea de sacrificiu. Daca eu am din abundenta, pot oferi si celorlalti din jurul meu. Insa nu exista niciun sacrificiu, nicio durere, nicio suferinta. Si, in prezent exita abundenta in lume, pentru toata lumea. Insa ea este repartizata inechitabil.
    In final, desi ar mai fi multe de spus, vreau sa stii ca te apreciez si faci lucruri extraordinare prin faptul ca ii incurajezi pe ceilalti sa se dezvolte. asta e singura solutie. Educatie (a se dezvolta din interior, nu?). Insa cred ca risti enorm cand incerci sa propui retete de succes general valabile. banuiesc ca asta face parte din strategia de marketing. Iti doresc mult succes si putere de munca.
    Thanks for reading…. si per aspera ad astra

  • Marian says:

    Foarte cuprinzator articolul…Felicitari!Parerea mea este ca toti avem o menire pe acest pamant si pana nu o gasim, nu o sa avem o viata implinita si abundenta!

  • Madalina says:

    Buna, ar fi bine sa intelegem cat mai multi dintre noi mesajul acesta. Cred ca doar prin exemplu personal putem ajuta, inspirandu-i pe cei din jurul nostru. M-am apucat de sport si am inceput sa ma hranesc sanatos dupa 8 ani de viata sedentara. Deja am prieteni care ma intreaba daca e bine sa manance una sau alta, si altii care si-au facut abonament la sala. M-am lasat de fumat si dupa mine inca 2 prietene au renuntat la acest obicei. La mine acasa orice prieten gaseste ceva de mancare, o cafea, o vorba buna, un umar pe care sa planga, pe cineva cu care sa rada, o incurajare. Si orice job am avut am facut intodeauna mai mult deat scria in fisa postului, si mi-am ajutat si sustinut clientii fara alte interese decat „sa mearga treaba” pentru ei, stiind ca in felul asta merge bine si pentru compania la care lucram, implicit pentru mine. Succes, Pera!

  • Buna Pera , ce pot eu sa daruiesc oamenilor… poi , in primul rand pot lasa un singur lucru si anume indemnul : Educate ! Redu vocea celorlalti la tacere si continua sa te educi ! Normal ca multors nu le va convebii pt ca nu vei mai fii acolo sa-i sprijini cand se vor plange ca viata e grea , ci vei fi acolo sa le spoi si tu poti , desi ai de parcus propria calatorie 🙂

  • Georgeta says:

    Este ceva natural si firesc sa daruiesti si sa primesti, cineva daruieste si altcineva primeste. Cand faci asta in modul cel mai firesc, cu smerenia cuvenita este fantastic, este cea mai adevarata hrana spirituala.
    Eu vreau sa fac ceva pentru oamenii singuri si tristi.

  • ion says:

    Cate ceva din modul sanatos de viata(spotr, nutritie); debarasarea de convingeri gresite(bogat este acel care darue din abundenta sa- nu acel zgircit)…

  • Alina Simuleac says:

    Cred ca cel mai usor mod in momentul de fara sa ajut pe cineva este sa-i ofer puterea exemplului, ai sa fac totul asa cum e cel mai bine, urmand ca apoi persoana respectiva sa ma urmeze.

  • Alex says:

    Chiar astazi aveam o discutie cu o profesoara despre egocentrism…consider ca unul dintre obiectivele mele sta in ai trezi pe ceilalti din aceasta stare de confort, de delasare. Realitatea doare, am ramas stupefiat cand la intrebarea ce ai de gand sa faci in continuare, 10 din 13 elevi de clasa a 12 a au raspuns pasiv cu : „nu stiu”. Ma doare si ma revolta in acelasi timp chestia asta. Pera tu esti… tare de tot, ne vom intalnim noi o data. Toate cele bune !

  • violeta says:

    Obiectivul meu este sa ma dezvolt personal iar acest articol m-a trezit draga Pera am inteles ca trebuie sa.i faci fericiti intai pe cei de langa tine si sa pui suflet in tot ceea ce faci si nu conteaza cine beficiaza de el ,important este sa.l faci cu dragoste.As dori sa.mi dai un raspuns la intrebarea mea .Am o retinere in ai oferi omului o informatie (crezand ca nu sunt destul de pregatita sa.i raspund destul de corect si bine ,si aman acest lucru)

  • Victor L says:

    Salut Pera
    Pana sa intru in contact cu PERSONALITATEA ALFA lucram ca o masina nemteasca la turatie maxima crezand ca fac f mult pt familia mea. Acum dupa ce am citit atatea lucruri noi mi-am dat seama ca incercam sa fiu perfect si pt a primi multumiri si a fi bine vazut de familie. Mi-am propus sa fac in continuare f multe pt familia mea dar sa nu mai astept nimic sa fiu doar fericit ca pot sa ii ajut pe ai mei si mi-am propus in acelasi timp sa reusesc sa citesc in fiecare zi lucruri noi care ma vor ajuta sa-mi dezvolt personalitatea. Fiind eu mai bun sigur voi putea sa ii ajut mai mult pe cei din jurul meu.
    Multumesc pt tot

  • Nicolae Pirvu says:

    Foarte bun articol.Pe mine unul m-a facut sa ma gindesc mai serios la ce am de oferit. As obiecta doar ca pare a nu fi in spiritul articolului sa conditionezi ajutorul ( suplimentar ) pe care poti sa-l oferi.

  • Daniel Buboi says:

    Voluntariat pe ingrijiri medicale la domiciliu

  • Alin says:

    Visul meu este sa trezesc oameni prin faptul ca butritia proasta e cauza tuturor bolilor si ca nutritia ii poate scapa si de la cancer. Sa fac asta zi de zi pentru a transmite mai departe.

    • Anda says:

      Citesc articolele tale d mult timp, multumesc pt toata inspiratia , Esti unul din putini oameni cu impact pozitiv asupra romanilor. Eu prin meseria mea si experienta accumulata peste hotare invat si aduc noi idei pentru piata noasta Romaneasca, sa Putem avansa si noi material si spiritual precum occidentul. Adevarat: la ce folos ca stiu eu daca nu invat si pe alti. Singura fraza care m a facut sa ma opresc din citit si sa reflectez a fst : „puterea este pentru a SERVI si nu pt a abuza de ea”!.

  • Eduard says:

    Foarte interesant articolul ! Am citit multe articole si suna bine tot ce scrii . A-și vrea sa primesc si eu un Exercițiu de al tau si sa i-l pun in practica . Pot spune ca a fost o perioada in viața mea când dăruiam si munceam pentru semeni mei si nu numai . Am început sa trag line in diferite aspecte ale vieți si mi-a dat seama ca ca am rămas doar cu amintirii si nimic altceva .am schimbat macazul si am reuși sa îmi strâng câteva bunuri materiale . Însă nu am mai avut parte de oamenii si acele amintiri.
    Toate cele Bune !

  • cristi says:

    Inainte sa te gasesc am facut o rugacuine puternica ..si am zis asa..Doamne te rog arata mi calea cea buna si alunga mi tu toate obiceiurile urate. Dupe care te am gasit..ok..cum as ajuta eu pe cineva acum este sa arat mai departe materialul tau si sa l poata urma.

    • cristi says:

      Chiar acum cateva zile eam la metrou si un domn nu avea cartela sa treaca si nu m am gandit mult i am dat cartela gandindu ma ca pot fi si eu in acceasi situtie..m am simtit extraordinar toata ziua. Pera u the best.

  • Ed says:

    Mi-as dori…de fapt mi-ar place sa-i invat pe oameni mai multe despre experientele mele de viata…de cunoasterea altor oameni…. Imi place ca in aceasta comunitate toti vor sa fie zen sa faca lucruri marete si minunate….pe cand in viata reala te lovesti de perfidie,de caractere marunte interesate doar de binele propriu care nu stiu cum sa faca sa profite cat mai bine si cat mai mult de tine…evident sub masca bunavointei si intelegerii aproapelui.

  • Cristian says:

    Motivational intens..si totusi..de vreo 3 articole incoace se pare ca textul insista pe a educa, pe a schimba, pe a implementa un mod de gandire (sanatos, nu contest), intr-o maniera foarte dura.
    Ma intreb ce te-a motivat/stresat/suparat/animat, incat articolele tale au capatat o asa turnura? Parca cearta anumite categorii de cititori (aici asa-numitii Zen).
    Altminteri, e posibil sa verifici mai minutios textul, gramatical? Gramatica impecabila nu face lumea mai buna, stiu. Si nici rezultatele nu ma recomanda, stiu. Totusi estetica unui articol creeaza si intretine armonia..cel putin pentru unii ca mine.
    Multumesc pentru efortul tau continuu al carui beneficiar sunt de ceva ani buni,
    Sanatate buna si spor la tot ce intreprinzi,

    • Excelent articolul. Obiectivul meu este sa-i inspir pe ceilati si sa fac lumea mai buna. Eram la un restaurant cu elevii mei cu dizabilitati cognitive severe. La sfarsitul mesei a rezultat mult gunoi si elevii au lasat pe mese mancare neatinsa, farfurii, pahare etc. Am inceput sa adun gunoiul de pe mese si sa las mesele frumos curate dupa grupul nostru special. Bineinteles ca persoanele angajate sa debarasese mesele s-au bucurat ca am lasat mesele curate in loc de dezastru, si mi-au multumit. Deci dupa politica restaurantului puteai sa pleci si sa lasi gunoiul pe masa pentru ca aveau angajati sa curetele mesele. Cei 5 asistenti ai mei au inceput sa faca misto de mine cerandu-mi sa-i servesc cu sucuri etc. ca o chelnerita si intrebandu-ma de ce m-am oferit sa fac ceva daca nu era necesar? Le-am raspuns prompt: pentru ca nu-mi cad mainile sa las masa curata, nu e mare lucru sa cureti dupa tine. S-au mirat si cred ca si-au zis in gand ca sunt de pe alta planeta. As face la fel si data viitoare. E frumos sa lasi locul curat dupa tine. Daca cu totii am face asta, poate ar fi si WC-urile, strazile, parcurile mai curate in Romania. Sa respectam pe cei care vin dupa noi.

  • Alina says:

    Sunt in faza in care dupa o perioada de stagnare am inceput din nou sa investesc in educatia mea si asta cred ca aduce si va aduce din ce in ce mai multa contributie in jurul meu. Cred ca devenind mai buna pe zi ce trece prin constientizarea a cine sunt, ce calitati am si ce pot face cu ele in slujba semenilor mei, pot fi un partener de dialog pentru cei cu care interactionez zi de zi din ce in ce mai valoros si prin exemplu personal voi motiva si alti oameni sa mi se alature in explorarea personala in scopul de a servi comunitatii. Multumesc foarte mult pentru tot ce impartasesti cu noi, este foarte valoros pentru mine!

  • monica says:

    Vocatie si misiune? Lumea spune ca am vocatie de educator.Da, am vocatie de educator! M-am intrebat deseori ce se vede din exterior, ce anume ii determina pe oameni sa spuna ca am vocatie de educator.Incerc sa explic care este atitudinea, cum ma manifest in grupul celor mici. Iubesc, ofer! Priveste fix un copil care vine spre tine si incearca sa-l vezi adult, asculta-l si incearca sa-i indeplinesti visul. Nimic nu se compara cu sentimentul de incredere pe care ti-l da implinirea visului unui copil cu ajutorul tau. Renasc de fiecare data cu fiecare gest pe care-l fac pentru a implini un vis si acest lucru se vede din exterior!

  • Mihaela says:

    Eu vreau sa arat oamenilor importanta dezvoltării personale , importanta schimbării gândirii pentru a creste copiii cu alte valori, altele decât acelea cu care am crescut noi. Am început prin a ma schimba pe mine pentru a le da un exemplu. Indiferent ca cei apropiați ma judeca, rezultatele vor face diferenta . Oamenii trebuie sa înțeleagă ca schimbandu- ne gândirea o sa ne schimbam viața .

  • adriana says:

    Foarte la obiect articolul, eu cred ca o sa incep chiar de la mine din casa cu copiii si barbatul meu care in ultimul timp am impresia , gresita bineanteles, ca ma solicita prea tare si ma obosesc. Chiar acum ii iau si iesim la joaca, sunt mici si au nevoie de mama lor sa ii scoata in curte. Multumesc frumos Pera, esti foarte de ajutor, daca nu cer prea mult, poti face referire si la copii in articolele tele, nu stiu daca ai trait inca experienta de a fi parinte dar suntem foarte multi care incercam sa ne gasim sau urmam vocatia avand pe drumul nostru si companie, placuta bineanteles, dar care ne cam conditioneaza in anumite aspecte. Succes in continuare!!!

  • Nicoleta says:

    Multumesc Pera, asa cum ma ajuta citind materialele tale si am un sentiment de inaltare atunci cand pot face o persoana sa zambeasca sau nu ma simt rau sa vad oameni mai realizati material decat mine, distribuind tot ce citesc ar ajuta si celorlalti sa inteleaga e minim ca si aport in dezvoltarea personala…
    Te felicit inca o data pt tot efortul depus , oricat demulte as avea de adaugat , nu e usor sa astern randuri din care lumea sa inteleaga ceva…de asta munca ta extraordinara o distribui si altora!

  • Romi says:

    Salut Pera ! Cred că mai întâi este necesar să nu mai depindem de … nerecunoştinţa celor pe care la un moment dat îi ajutăm. Eu personal parcă tot mai aştept de la un necunoscut, aprecierea lui / ei, pentru ce am reuşit să fac la un moment dat în ajutorarea sa. Un simplu gest, un zâmbet ceva de genul ăsta.

  • stefan says:

    sunt instructor de fitness in sala pe care o detin.sunt incantat de ceea ce fac,mai ales ca asta a fost si visul meu.imi doresc ca pe viitor sa schimb conceptia oamenilor despre miscare si alimentatie,mai ales ca eu insumi am reusit sa-mi transform viata datorita sportului si disciplinei.articolele tale ma ajuta sa ma descopar pe mine in primul rand si sa-mi dau seama ca toate persoanele care vin in sala sunt de fapt reflexia actiunilor mele.vreau sa lucrez la dezvoltarea mea personala.cosider ca am foarte multe de invatat si la randul meu sa transmit celor din jurul meu dorinta de schimbare,de a evolua

  • Eva says:

    Nu stim sa ne despartim. Cele mai frumoase iubiri au parte de cele mai urate despartiri. Mi-ar place sa pot crea o companie care sa intermedieze aceste momente bandajand sufletele si cicatrizand ranile, astfel incat sa diminueze traumele inerente.

  • Draga Pera,
    Lucrez in farmacie si deja asta presupune interacționarea cu omul aflat in diferite suferințe, fizice, psihice, sufletești. Dar si acolo, unde oamenii care lucrează se cred deosebit de importanți si sunt de obicei exagerat de sobri, si acolo daca schimbi atitudinea si abordezi pacientul dintr-o perspectiva mai umana poți considera ca îți ajuți semenii. Dragii mei colegi, in farmacie nu intra niciun om fericit…farmacia e mai mult decât eliberarea medicamentelor si rețetelor…ele nu vindeca, dar dragostea si compasiunea cu care te apleci asupra omului suferind, da. Deci Pera, chiar daca patronilor farmaciei nu le- a plăcut atitudinea mea nu m-am scremut să-mi schimb natura…bleah. Totuși recunosc uneori la mine si partea negativă a egoismului si a indolentei cu care sunt înzestrată…doar sunt o ființă umana…nu-mi place si încerc sa o corectez…eh, important este ca balanta sa se incline către partea îngerului la final. Muncesc…

  • Mirela says:

    Prin natura profesiei mele ajut oamenii în suferință dar simt ca este loc de mai bine. Îmi doresc sa ma perfecționez profesional și să mă dezvolt personal pentru a putea oferi celor din jurul meu mai multă bucurie, mai multa bunăstare. Mi-ar place să las o cărare frumoasă în urma mea.
    Apreciez mult și acest articol al tău și-ți mulțumesc pentru principiile rostite atât de răspicat!

  • Deea says:

    Buna Pera
    Mulțumesc pt acest articol plin de optimism și care ne trezește la realitate.
    Pt mn dezvoltarea personala e cea mai importanta, asa cum spuneai si tu in alt articol, pt a putea darui trebuie sa am, trebuie sa investesc timp, sa caut si sa ma dezvolt pe mine pt ca mai apoi sa ii pot indruma si ajuta pe cei din jurul meu.
    Eu am inceput prin a oferii zâmbete.
    Desi uneori nu am chef de nimic sau am diverse griji incerc pe cat posibil sa uit de mine și sa nu imi exprim durerile in public, sunt vorbareata si imi place sa socializez cu ceilalți. Copii sunt preferatii mei. Acum un an am participat cateva luni la un voluntariat la mine in oras, acolo facem teme cu copii, desenam, ne jucam sau ii invatam sa scrie si sa citeasca, cei mai multi erau romi, dar m am înțeles super bine cu ei.
    Acum cateva zile ma întâlnesc cu una dintre fetite : i am zis, tu esti nicoleta, nu?
    Ea, mi a zambit si mi a sarit in barte. Am ramas fara cuvinte. Apoi a trebuit sa plec.
    Planul meu e sa imi ajut mama care are probleme de sănătate și sa am grija de ea asa cum si ea m a crescut cu toata dragostea ei.
    La fel, am o prietena, are 13 ani, ne am văzut doar de doua ori.anul trecut si anul acesta, am fost la ea si la părinții ei in Alba Iulia.eu stau tocmai in Călărași, si am aflat ca ii trebuie transplant la plămâni, sper sa o pot ajuta atat financiar, dar si moral.
    Mulțumesc mult, sper sa ma ajuți in planul meu de schimbare a lumii.

  • antonio says:

    Obiectivul meu principal este sa imi dezvolt abilitatile,sa am o cariera de succes ,care sa-mi ofere o putere de influenta si de decizie. sa pot ajuta oamenii din jur ,conditionat sau neconditionat .

  • Manuela says:

    Chiar astazi am dat examenul de conducere pt carnetul de soferi si am cazut,am luat sala, dar conducerea nu. Cand am ajuns acasa si a auzit mami ce am facut era nervoasa. Am plans mult,dar ce pot sa rezolv cu plansul,trebuie sa invat ceva de aici,data viitoare va fi mai bine. Si chiar am venit la calculator sa intru pe e-mail sa vad daca nu am primit vre-un msg de la tine. Cand am vazut ca am,m-am bucurat. Eu sunt ca si tine,cum erai tu la inceput. Adica depind de alti,si sunt asa de nefericita uneori,din cauza aceasta imi doresc foarte mult sa reusesc sa imi descopar vocatia,sa fiu libera,sa actionez,sa traiesc in armonie din toate punctele de vedere. Iar tu ma motivezi,tu ai aratat lumii intregi ca se poate. Tu esti un mentor pentru mine,si vreau sa calc pe urmele tale.
    Referitor la articol : eu as vrea sa fac oameni sa vada partea buna a lucrurilor indiferent de situatie,chiar daca ai o experienta rea,nu reusesti in ceva ( cum am patit eu azi ) ,sa inveti ceva din aceea experienta,sa te gandesc ca dupa ploaie rasare soarele. Trebuie sa ai parte si de suferinta ca sa reusesti.
    Multumesc.

  • IONUT E. says:

    Imi place sa dezvolt oamenii, sa vad potentialul lor si sa lucrez cu ei in acest sens.
    Fac asta de mai multi ani la serviciu si este unul din lucrurile care imi dau energie si pasiune zi de zi.

  • dragoscosmin26 says:

    Salut!
    Aș dori să servesc lumea prin calitățile mele de prezentator, relații cu publicul și dorința de a-i face fericiți. Acționez cu fiecare zi punând câte o cărămidă pentru noua mea casă numită viitor.

  • anca says:

    Invata pt tine ca sa stii pt altii
    Imi doresc sa pun in aplicatie tot ce pot invata de la mentori si sa ajut in continuate ong-ul in care ma imi regasesc principiile

  • Iulian says:

    O sa motivez oamenii care vor sa evolueze sau sa faca o schimbare cat de mica in viata lor ca e foarte bine ceea ce vor sa faca si ca decizia lor e cea mai importanat pentru viata lor.

  • Maria-Corina Bacalearos says:

    Ce pot face ca sa intru in actiune ? … POT sa raspund chemarii lui Dumnezeu de-a ma inomeni pentru ca apoi sa ma indumnezeiesc. Este Porunca ! Pot sa muncesc cu mine, pentru mine, pentru tine, pentru oricine, pentru ca il iubesc pe Dumnezeu, il ascult si muncesc ca sa-i respect Poruncile. Si respectandu-i poruncile imi urmez vocatia de psihoterapeut … 🙂
    Foarte bun articolul ! Multumesc !
    Mi-ati pus gandurile in cuvinte !

  • edy says:

    Nu stiu sincer sau sunt confuz.cum iti descoperi talentul?

  • Buna Pera! Aticolul este extraordinar si contine in el esenta a ceea ce orice suflet ar trebui sa constientizeze. Eu sincera sa fiu m-am inscris intr-o organizatie de voluntariat pentru educarea copiilor in educatia montana si de abia astept sa iesim pe teren pentru remarcarea traseelor.
    Multumesc.

  • Bravo Pera!
    Ai surprins cu adevarat ceea ce fiecare suflet in calatoria sa ar fi excelent sa inteleaga! Da e grea cresterea si doare, insa rezultatele sunt inimaginabile.
    Pe scurt eu sunt inscrisa intr-o asociatie ce se ocupa de informarea copiilor privind educatia montana si de abia astept sa iesim pe teren pentru remarcarea traseelor.
    Multumesc.

  • Cea mai inalta conditia a omului pe pamant este vocatia.
    Da. Liderii sunt cei care aduc servicii altora,prin împlinirea vocației, (darul, talantul). Nu am crezut niciodată că nu îmi voi împlini vocația. totul este să recunoști asta modest. Că-ți faci vocația chiar dacă nu ești pe culmi. Am avut o profesoară la facultatea de psihologie, doamna Negovan. În anul în care a terminat ea facultatea de psihologie, psihologia a intrat într-un con de umbra. Nu mai puteai să te angajezi ca psiholog. Și atunci ea s-a angajat pe la orfelinate, pe la școli speciale, și-a făcut meseria, a servit pe cei în nevoie și s-a dezvoltat ca psiholog. După revoluție au chemat-o ca profesor. Asta înseamnă operaționalizarea visului și să nu refuzi să-ți urmezi vocația chiar dacă e greu, chiar dacă nu ești apreciat la justa valoare. Dacă tema muzicală a destinului tău este aceeași cu tema vocației tale, atunci ești un om împlinit.

  • Vali says:

    Salut Pera, sunt hotarat sa servesc omenirea (voi incepe cu oamenii din romania pt ca au mare nevoie) si sa ii ajut sa obtina independenta financiara. Sunt hotarat sa ma dedic acestui scop.

  • roxana says:

    Bravo Pera. Un articol excelent. L-am scos la imprimantă.

  • Victor says:

    Am inceput a face recycling in usa aceasta nui bligatoriu! Vreau ca lumea sa aiba acces la lumina solara…fac bani ca intro zi sa aprovizionez orasul meu cu energie ieftina!
    devin mai conservator

  • Bianca says:

    In ceea ce ma priveste – modalitatea de a-mi ajuta semenii consta in viitorul meu job ; vocatie pe care mi-am descoperit-o tarziu, dupa ce am absolvit deja o facultate. Voi invata, voi asista oamenii sa isi vindece suferintele fizice prin kinetoterapie. Voi ajuta oamenii cu sufletul si cu mintea. Insa, deocamdata, nu pot decat sa imi ofer o particica de suflet si atentia celor pe care ii intalnesc in drum. Impartind o paine si ce mai gasesc prin frigider cu omul caruia ii lipseste. Si impartind voie buna celor aflati in tristete.

  • Alin Palade says:

    Vara trecuta , am fost la o scoala de vara , organizata la biserica de langa mine . Acolo au fost copilasi cu varste intre 4 si 13 ani , dar eu am stat cu cei de 6-8 ani si se desfasurau diverse activitati… si tot ce pot zice e ca m-am atasat inca din prima zi , prima ora, prima clipa de acei copilasi minunati , pur si simplu ma simteam fericit , implinit sufleteste stand alaturi de ei , jucandu-ma si facandu-i sa zambeasca … Si momentan , pana la 17 ani , odata ce am fost la aceasta scoala de vara , am considerat ca minunatii copii ma fac fericit atat timp cat sunt in preajma lor , si chiar am avut ce invata de la ei : SA FIU FERICIT !!!

    • Andrei says:

      O lectie importanta pe care am invatat-o la biserica este sa oferim neconditionat din putinul pe care il avem, sa nu lasam nici o mana intinsa, dar daca exista momente cand nu mai avem material ce oferi si aici este lectia pe care am invata-o si mi-a placut enorm este sa oferim o mana calda si o vorba buna. Fac acest lucru in fiecare zi si ma simt excelent.

  • Carmen says:

    Un articol corect dintr-un punct de vedere (cel crestin). Din alt punct de vedere insa, eu cred ca nu e nimic in neregula in a te simti important pentru tine si pentru ceilalti. Depinde de realitatea fiecaruia.
    Imaginea de sine este un element esential care ne ajuta sa evoluam, sa vrem mai mult de la noi, sa ne corectam cand gresim, ne constrange sa ne stabilim obiective si sa facem eforturi de a le atinge, sa fim responsabili si sa ne tinem promisiunile etc. De aceea toate campaniile de marketing manipuleaza acest aspect (ce sa consumi ca sa fii important – ce sa citesti, ce sa mananci/bei, ce casa/masina sa ai pana la ce meserie sa ai etc); a nu se intelege prin important: „infatuat”, „ingamfat”, egocentrist la extreme;
    E bine sa te dezvolti personal pentru a-ti gasi un echilibru relativ cu tine, cu ceilalti si cu lumea; cei care au gasit si invatat sa pastreze acest echilibru nu mai fac dezvoltare personala :).
    Referitor la felul in care ne prezentam lumii, chiar conteaza in anumite situatii, in altele probabil nu (cum te imbraci, ce stii, cum te comporti);
    Sensul vietii este diferit pentru ca noi suntem diferiti. Nu toti ne gasim implinirea in a darui; unii o gasesc in a fi independenti, capabili sa infrunte singuri provocarile (antreprenori, sportivi, alpinisti etc), altii in iubire si daruire (domenii sociale), altii in cunoasterea de sine (adevarat prin daruire si suferinta ca altfel din pacate nu se poate – si aici s-ar incadra si cei care incearca sa fie ZEN) si altii in placerile vietii. De aici si Vocatia, a face ceea ce iti produce cea mai multa placere, te motiveaza si te implineste (deci sensul vietii e in esenta unul egoist, unele comportamente ale oamenilor nu 🙂 ).

  • Cristina says:

    Vreau sa încep sa dăruiesc prin a-mi încuraja subalternii, prin a-i lauda atunci când reușesc sa ducă la îndeplinire o sarcina si prin a-i ajuta atunci când greșesc si eșuează sa învețe din acea situație si data viitoare sa treacă triumfători peste ea!!!

  • fabi says:

    Ceau Pera. Chiar vreau sa primesc materialul urmator cu exercitiul. Pasul meu de actiune pe care l-am facut este colaborarea cu o firma specializata de marketing si vanzari pentru ca sa facem servicile firmei noastre cunoscute pentru oricine este in cautare si doreste servicii creative si media profesionale. Vara aceasta pe perioada vacantei am angajat doua persoane sa ma ajute la firma, scopul e sa oferim valoare si oportunutati. Sa facem maximul din resursele Si talentele pe care le avem.

  • Dan says:

    Ca deobicei, un articol incomod de bun.
    Răspunzând întâi cerinței din final, aș zice că eu pot contribui cu atenție și cuvinte celor din jur.
    Atenție reală la ceea ce omul de alături are de spus , și cuvinte formulate astfel încât să îl stimuleze, să reflecte sau să imagineze.
    Dar, Pera, din experiența proprie, talentele acestea rareori au fost cerute de situație. Sau apreciate.
    Concret, am simțit ca am fost de folos Doar la aniversări și la diverse proiecte-concurs. În cazul primeia printr-o felicitare scrisă poetic / cu tâlc, iar în a 2-a prin compunerea in scris a conceptelor care au stat la baza propunerii. Atât.
    Nu simt că aduc atât de mult prin asta, sincer să fiu.
    Acum vreau să mentionez totuși ceva legat de filosofia daruirii si utilității.
    Din proprie experiență, un număr infim de oameni apreciază și încurajează (prin recomandari, favoruri intoarse, etc.) cu adevărat gesturile proprii de dăruire, utilitate, ajutor.
    Cei mai mulți văd ca ești proverbiala văcuță bună de muls, și te mulg până la ultimul strop, fără să te mai și hrănească. Moment in care nu mai ești relevant și pa-pa.
    Lucru valabil atât în relații personale cât și profesionale.
    Oricât de darnic ai fi, ești totuși om. Cu limite. Emoționale, energetice, etc.
    Încheind in aceeași metaforă cu vacuța : ” Mai avem nevoie și de iarbă „.

  • Emilian says:

    Salut. Momentan, sunt angajat si incerc sa economisesc. Trag sa imi ajut parintii, sa-mi construiesc o familie cu fata ce o iubesc si ajut pe cei saraci fie cu un ban fie cu un bon. Problema e ca au trecut deja 3 ani. Numai bine.

  • dan says:

    salut , sa zic drept nu stiu inca care este misiunea mea , dar ce stiu si fac ,in drumul meu spre cunoastere, este sa ii ajut sa ii inspire si sa fiu acolo , langa persoanele care is in preajma mea , fac asta cat de des pot chiar daca de multe ori ii obositor si deseori mai sacrifice si din timpul personal , cu toate acestea mias dori sa pot sa inspir mai puternic in anumite situati .

  • Iurie says:

    In primul rand vreau sa va spun ca mi-a placut mult articolul D-voastra, si mi-as dori sa primesc acel material pe care vreti sa mi-l dati. Ceea ce vreau sa fac eu pentru binele intregului este sa ma apropii de vocatia mea, de visul de a trata suflete, dar intai pentru asta trebuie sa ma schimb pe mine. Un alt lucru pe care imi doresc sa-l fac este sa trec la vegetarianism si sa inspir pe cineva sa faca la fel. Va multumesc mult pentru aritocol, m-a facut sa ma simt cu adevarat bine si determinat !

  • Olivia says:

    ce fac chiar acum … gesturi marunte … sunt prietena cautata deseori in caz de suferinta emotionala, ma stradui totusi sa nu cad (prea des) in rolul de „salvator”; donez lunar o mica parte din venitul meu unor asociatii ale caror activitati imi sunt apropiate de suflet; am renuntat la carne simtind ca astfel descurajez intr-o infima masura ‘macelul’; ma stradui sa gasesc calea constructiva la job asa incat sa avansam impreuna si nu sa ne calcam in picioare in competitie; gasesc un cuvant bun si zambete autentice atunci cand interactionez cu colaboratorii de la job si cel putin zambesc, privesc in ochi si spun „multumesc” oricui imi ofera un serviciu (vanzatori, chelneri, taximetristi etc)

  • ionut says:

    Salut, Pera! Am fost profesor acum 8 ani. am renuntat la catedra pentru ca, financiar, nu reuseam sa vad niciun orizont. acum lucrez de 8 ani intr-un domeniu care imi aduce mult mai multe satisfactii (nu numai financiare). Am trecut in acesti 8 ani prin multe experiente dureroase, care m-au facut sa inteleg, intr-un final, exact ceea ce ai surpins tu in cadrul articolului: scopul vietii este cresterea, iar izvorul fericirii este daruirea. Iti multumesc pentru articol. A fost ca stergatorul de parbriz care nu alunga ploaia, dar te ajuta sa vezi mai bine. Pot sa-mi ajut semenii si iti promit ca o voi face. Si mi-am pus reminder pe telefon cu promisiunea facuta, pentru ca, desi stiu ca tu poate n-o sa-ti aduci aminte prea des de promisiunea mea, pe mine ma va ajuta sa ma responsabilizez mai bine. Sunt acum unul din oamenii cu cea mai mare experienta de la mine de la serviciu. Si pentru ca ne vine, de maine, un val de debutanti, ma voi ocupa sa-i invat tot ce trebuie pentru a deveni repede foarte buni in ceea ce fac. In acelasi timp, cei din echipa mea de la serviciu sunt putin debusolati. Au acum nevoie, mai mult ca niciodata, de un factor coagulant, un om care sa le dea incredere, de cineva care nu numai ca lupta alaturi de ei, dar face primul pas catre campul de batalie (adica e primul care se asaza la munca). Mai tarziu, imi doresc sa ajung din nou la catedra, de unde sunt sigur ca voi putea mult mai usor sa contribui la dezvoltarea personala a tinerilor, ajutandu-i pe ei sa inteleaga lucruri care mie mi-au luat ani de chinuri, in care m-am straduit sa inteleg care este rostul tuturor incercarilor.
    PS: am vorbit serios: chiar am o alarma pe telefon care se cheama „Promisiune Pera”!

  • Paul says:

    Vreau sa schimb, starea fizica a lumii, vreau sa vad oameni dezvoltati armonios, nu mai vreau sa vad adolescenti albi ca varul obezi sau subnutriti cu accent pe inteligenta si neglijarea conditiei fizice. In lupta asta m-am inhamat deja de cativa ani, actionez ca antrenor de fitnees, am convingeri de idealist si vreau „sa ,las urme” pe fizicurile oamenilor cu care intru in contact.

  • Constantin Ofileanu says:

    Pot ajuta oamenii energetic prin terapia Reiki, e un bine pe care il pot face imediat si eficient celor care au nevoie. Nu sunt sigur ca asta e vocatia mea, dar este ceea ce pot oferii lumii: energia, lubirea si lumina mea.

  • Valeriu says:

    Pot ajuta prin dezvoltarea mea, si prin educarea mea. Pentru ca nustiu ce pot sa fac ca sa ajut oamenii mai bine devin eu bun dupa ii ajut si pe ei cu sfaturile mele si cu ajutorul meu. Si da acum dau 5% din banii mei pentru donatii.

  • boz gianina says:

    voi incerca sa schimb la cei din jurul meu atitudinea fata de semeni prin actiuni de voluntariat sau sa caut oameni cu aceleasi idei de schimbare ca si mine

  • Adi says:

    Salut,
    de cand sunt tatic am realizat ca viitorul nostru sunt copiii si vreau sa fac tot ce pot sa ajut cat mai multi copii…incep cu un auto-sut in dos pt a iesi din mocirla sociala.
    Educatie, afectiune si suport…prin orice cale….sa-i invatam sa traiasca in armonie cu natura si cu ceilalti…

  • Diana says:

    Ajut fiinte neajutorate si cand spun „fiinte” nu ma refer doar la oameni, ci si la animale.

  • Ionut says:

    Cant la diferite evenimente. Am o placere sa cant lumii. Simt ca ii iau cu mine in lumea mea si le dau un refresh. Pe moment s-ar putea sa scape de griji si sa priveasca lumea altfel.

  • maria david says:

    Eu sunt un terapeut maseur care nu se vede facand altceva si care a simtit de-alungul vietii ca nu a facut decat sa se zbata pe loc,exact ca pestele pe uscat nestiind ca are o multime de calitati,dar care a daruit toata viata semenilor ei tot ce a putut si a avut, chiar si bani,numai ca acum in prezent daruiesc ce cred eu ca toti avem nevoie de intelegere,toleranta si acceptare pe langa relaxarea psiho-emotionala si deblocarea fizica a corpului. O sa dau si de acum incolo ajutorul meu atat celor apropiati mie cat si celor care vin la mine la masaj,numai ca o sa te rog sa-mi spui daca este bine sa ofer ajutorul celor care nu mi-l cer,pentru ca unii oameni au reala nevoie de ajutor si totusi nu il cer !

  • Ale says:

    Imi doresc sa fiu un om care sa se descopere pe sine si sa ajunga la acel 100% al implinirii personale ca sa poata da mai departe liber si nefrustrat. Meanwhile, sunt pe cale…ma descopar. Incerc sa nu fac compromisuri si rabaturi de la calitate in meseria mea si pe cat posibil sa evoluez.

  • Pirlici Ioan Lucian says:

    O sa daruiesc cate un zambet oamenilor pe care ii intalnesc!

  • Hmm, nu stiu ce sa zic. Probabil prin inteligenta mea pot intelege oamenii foarte bine si le pot da sfaturi despre cum sa traiasca mai bine. Problema este ca de multe ori astept sa fiu laudat pentru ce fac uitand aproape de bucuria celuilalt…

  • gigi says:

    Am un prieten bolnav de cancer care nu locuieste in localitate cu mine. Vreau sa imi procur resursele necesare unei deplasari pe luna cel putin, sa ii citesc carti motivationale, sa ii cer sa fie curajos si sa creada ca nu se opreste totul aici, pe pamant ci, el va continua sa fie vesnic impreuna cu mine in holograma Univers.

  • Vivian says:

    Salut Pera! Consider ca domeniul meu de activitate care imi face placere este sportul si anume fitness-ul. Voi invata tot ce tine de domeniul acesta pentru a-i ajuta pe cei din jur sa fie mai sanatosi, sa incetineasca imbatranirea si sa aiba o conditie fizica optima. Imi doresc sa devin personal trainer.

    • mirei says:

      Buna ziua Pera! Ma bucur ca existi si iti multumim ca ne inveti sa ne redescoperim si sa ne schimbam atitudinea. In urma cu 6 luni am fost operata de carcinom renal si in acel moment am meditat intens si profund la ceea ce gandesc, fac, la MINE. Ma iert si ma iubesc in tot ceea ce gandesc si fac, ii iert si ii iubesc pe cei din jurul meu, ma stradui mult sa nu mai judec deloc pe nimeni, nu mai aman pe maine ceea ce vreau sa fac astazi oricat de neinsemat ar fi acel lucru dar care imi face placere.Mi-am propus sa ating visuri si obiective indraznete, dar traind prezentul. Din pacate un diagnostic m-a determinat sa-mi pun si sa gasesc raspunsul la intrebarile tale de mai sus! O zi mununata!

  • Ema says:

    Nu sunt încă pe punctul de a-mi fi descoperit vocaţia, sau poate că nu o văd, însă aşa sunt eu. Sunt mai rezervată în asemenea situaţii….de fapt, de obicei, nu acţionez până nu gândesc şi caut tote posibilităţile necesare, ca drept dovadă, apelez la planuri, la sistematizare, la ordonare… Întotdeauna am fost o altruistă convinsă şi deseori am avut de pierdut, dar asta nu m-a făcut să-mi pierd încrederea în oameni. Când m-au adus ai mei părinţi la liceu în comuna mea, pentru că nu m-au putut întreţine la cel unde intrasem, am cunoscut o altă lume; deşi era şcoala în care fusesem 8 ani de zile, mi-a luat foarte mult să mă acomodez. Atunci când am fost aleasă preşedinte al Consiliului Elevilor şi am văzut că ei, oamenii ăştia ,,slabi” sau cum îi vedeam eu, m-au ales prin vot să-i reprezint, am înţeles că e o responsabilitate foarte mare şi că poate eu nu mă văd tocmai ok, însă pot mai mult, am spirit pentru aşa ceva. Cred că dintotdeauna am fost aşa, însă anumiţi factori m-au făcut să nu văd claritatea situaţiei. Apoi, când un coleg de clasă s-a sinucis, sincer, am decăzut. Pur şi simplu mă torturam singură şi conştiinţa mea îmi răsuna în cap mereu: ,,ce fel de preşedinte eşti tu, dacă nu ai fost în stare să discuţi cu propriu-ţi coleg, care era la 3 bănci în spatele tău? Cum poţi pretinde să conduci o şcoală şi să identifici nevoile şi dorinţele celorlalţi elevi, câteva sute, dacă tu pe unul nu l-ai putut ajuta, care a fost aproape zilnic la 4-5 m de tine?” Mi-a luat foarte mult să-mi revin, însă experienţa asta m-a schimbat mult. Faptul că am avut posibilitatea de a-i reprezenta, m-a făcut să văd cât de apreciată sunt aici, în locul pe care-l blestemam la început, faptul că ei au avut atâta încredere în a-mi povesti problemele lor de viaţă la care tremuram şi plângeam numai auzindu-le, (dară mi-te să le mai şi trăiesc?), m-a ajutat să văd că problemele mele nu sunt atât de grave şi că pot mai mult. Dacă mă întrebi cum mă văd în viitor, îţi răspund că eu mă văd un om mare, într-o mega clădire, printre hârtii, conducând o organizaţie imensă, unde să comunic cu oamenii, ceva care să schimbe situaţiile celorlalţi. Şi da, deseori mă raportez la cei din jur, pentru că ăsta-mi e aluatul. Acum, că te urmăresc de aproape 2 ani, am învăţat destul de multe şi despre: ,,tu înainte de toate, ca să poţi fi suficient de puternic să-i poţi ajuta şi pe ceilalţi”. Chiar am pus în aplicaţie planul ăsta şi am zis că unde nu e loc să fiu acceptată, nu neapărat aprobată şi urmată, rămână-n urmă. Eu am drumul meu; mai departe de aici vor fi oameni care chiar vor avea nevoie de mine. Tocmai de aceea am renunţat în a le explica şi a le urla cu toată fiinţa mea alor mei că eu nu sunt făcută pentru poliţie, dacă ei susţin cu încăpăţânare că trebuie….eu am încercat să-i privez de o posibilă dezamăgire şi durere că nu voi lua, însă ei o cer. Şi-atunci? Eu îmi văd de drumul meu, însă, tocmai pentru că vreau linişte şi depind financiar de ei, trebuie să parcurg un drum mai sinuos… C’est la vie! Care ,,vie” asta nu-i roză deloc şi-apoi vorba aceea: ,,viaţa nu-i ca cea din basme, iar dacă-ţi pierzi pantoful la miezul nopţii, cel mai probabil eşti beată”. Have a nice day! 😀

  • Florea Octavian says:

    Am un amic care trece printr-o perioada grea in viata, este sufocat de probleme si frustrari si din pacate nu are puterea sa incerce sa iasa din aceasta stare. Am incercat sa mai vorbesc cu el dar din pacate el acuma cerseste atentie si nu cauta altceva. Nu stiu cum l-as ptuea ajuta. L-am indemnat sa citeasca materialele tale dar din pacate nu a facut acest lucru

  • Rita says:

    Acum pot doar vorbind cu el, ascultandu l si facandu l sa simta ca este cineva alaturi de el si explicandu i ca merita sa fie iubit

  • Ionut Cosoveanu says:

    Salut Pera,
    Imi place foarte mult ceea ce scrii, si totul este adevarat dar partea cu actiunea este mai grea. Eu unul nu stiu care e vocatia mea nu am gasit-o si abia acum m-am apucat de cautat dar sunt sigur ca voi descoperii drumul corect catre lumina.
    Referitor la ” a ne ajuta semeni” as vrea daca se poate sa incercam sa il ajutam pe prietenul meu Ilie (36 ani) care a fost diagnosticat cu cancer la plamani, face diferite tratamente etc; are si o pagina de facebook si m-am gandit ca poate ma poti ajuta si tu sa incercam sa aducem speranta in viata lui, fiecare prin ce metoda doreste. Aceasta este pagina
    https://www.facebook.com/pages/O-sansa-la-viata-pt-Ilie/884240411632236?fref=ts
    Poate nu trebuia sa postez dar cred ca daca suntem uniti si dorim sa incercam sa ajutam o putem face.
    Unde’s multi puterea creste .
    Multumesc.

  • Codrut Nitu says:

    Buna Pera .Excelent articol chiar daca stiam mult din ele le -ai asezat in articol foarte bine asa specific tie , chair vreau sa fac o diferenta in jurul meu vreau sa ajut oameni asta e ceea ce ma implineste si imi da un sens in viata. multumesc mult pt articol.

  • Adrian says:

    Sa oferi din ce ai invatat si ai muncit pentru tine celorlalti, fara sa ceri nimic in schimb. Asta mie cel putin mi-a adus mai mult decat am crezut vreodata. O zi buna va doresc!

  • Carmina says:

    Vocatia si visul Meu e sa investesc in dezvoltarea mea pentru a oferi un bun exemplu copiilor Mei cand ii Voi avea . Motiv pt care urmez o scoala pt contabil autorizat si citesc diverse articole despre sanatate, frumsete, relatii & cuplu

  • Dorin says:

    Momentan nu cred ca pot ajuta pe cineva. Tot ce pot face acum e sa muncesc sa devin eu mai bun si sa fiu un exemplu pt cei de langa mine.

  • Adrian says:

    Devenind eu mai bun..servesc ca exemplu si pentru ceilalatii 😉

  • Lilly says:

    Ca sa ai prieteni e nevoie sa ii asculti cand au nevoie, sa ii incurajezi, sa daruiesti acele lucruri in functie de asteptarile lor, si chiar in functie de neasteptarile lor. Si totul se va intoarce inapoi. Sa fii responsabil de cuvintele pe care le spui, adica daca promiti ceva sa te tii de cuvant. Sau daca confirmi ceva sa fie credibil pentru tine astfel incat sa stii ca este parerea ta si nu o vei schimba(asta reprezinta increderea in tine). Pentru ca daca iti schimbi mereu parerile in urma actiunilor nici nu te poti lauda si nici invinovati, pentru ca uiti devenind o rutina pentru tine. Uiti si nu te poti exprima avand dreptate. Dar trebuie sa spui si Da si Nu. Daca esti ocupat si cineva iti cere sa faci ceva ca sa ii implinesti nevoile, raspunsul evident este Nu pana cand te stradui sa iti termini actiunea, pentru ca altfel devin toate actiunile tale o rutina de a nu duce niciodata lucrurile pana la capat(ceea ce reprezinta neincrederea in tine). Astfel exista reciprocivitate intre prieteni, schimb de idei, sfaturi, intelegere, respect si indrazneala de a ne exprima fara frica ceea ce avem pe suflet si ceea ce gandim, asta fiind sinceritatea=prietenia adevarata. Astfel ura, supararea stau departe, iar iubirea neconditionata intre prieteni adevarati invinge. In concluzie Comunicarea indiferent de tipul relatiei este importanta, pentru ca astfel fiecare isi exprima opinia indiferent ca doare sau nu, dar important pe un ton placut si calm, decat sa taci si sa gresesti mai departe. Dar exprimarea opiniilor este intima. Sa spui tot ce simti este cea mai buna opurtunitate sa ai tot ce vrei! Dar cu conditia ca esti sincer de la inceputul oricarui tip de relatie si esti acceptat astfel de partea cealalta. Din punctul meu de vedere asta este Vocatia de a darui din moment ce cealalta persoana accepta reciprocivitatea sa daruiasca inapoi fara sa i se spuna de multe ori, ci sa transmita ce simte!
    Multumesc Pera pentru articolul ce m-a inspirat. De multe ori inainte de a pune temelia unei relatii de prietenie se destrama fara vreun raspuns din partea celeilalte persoane. Poate este egoismul meu ca astept cealalta persoana sa vorbeasca si astfel simt senzatia ca gresesc cu ceva si nu prezint implicare lasand rezultate de la sine. La inceputul relatiei de prietenie persoana se ataseaza de mine, dar apoi se rupe relatia poate din motiv ca imi e frica de atasament si nu transmit aceasta, ma blochez si tac sau poate reprezint egoism prin actiunile mele. M-ar ajuta sa inteleg ce se intampla cu mine? Sau de ce se intampla astfel?

  • Mocanu Adrian says:

    A fi de ajutor semenilor nostri este cel mai important lucru din viata noastra. Intradevar pentru a fi fericit, trebuie ca sa muncesti cu pasiune, pentru ca cea ce faci sa nu ti se para o corvoada. In momentul in care ajuti esti vazut bine, dar atentie, nici nu trebuie ca sa te lasi calcat in picioare, de persoanele care abuzeaza de ajutorul tau, caci sunt si astfel de persoane. Intradevar nu intereseaza pe nimeni cum arati, atunci cand cauti ca sa-ti faci treburile cat mai bine.

  • maria says:

    Bunatatea este molipsitoare.Am testat asta pe pielea mea. Cand cineva se comporta frumos cu tine si e bun la suflet, in acel moment regreti episoadele in care ai fost impulsiv,egoist,rau, si mai mult decat atat incepi sa te comporti si tu mai frumos cu celilati.Reactie in lant. Cred ca as putea incepe cu mine pentru a construi o lume mai buna:)

  • Stefan says:

    De cand ma stiu am avut un singur vis, acela de a ajunge sa conduc Romania. Vreau sa fac din aceasta tara una dintre cele mai prospere tari din lume, una dintre natiile cele mai educate. Vreau sa las in urma o tara bogata, frumoasa si educata. Stiu ca pot face asta si o voi face. Iti multumesc Pera pentru ceea ce faci.

  • andreia says:

    multumesc. asa cum spui tu : prin eforturi spre stele

  • LUIZA says:

    Eu cred ca si a ajunge zen intr-o manastire din nu stiu ce varf de munte poate fii menirea lui si poate influenta pri n gandurile lui oamenii.Se stie ca gandurile pozitive pot vindeca si cu credinta poate „muta muntii”.Daca asta e alegerea lui trebuie respectata si nu judecata fiecare isi face alegerile mai buna sau mai putin bune.In rest sunt de acord ca e important ce lasam in urma, ce amprenta lasam asupra celor cu care venim in contact direct sau indirect.Multumesc pentru exemplul pe care il dai,intotdeauna puterea exemplului e cea mai convingatoare metoda.

  • Ida says:

    Intrebarea mea este in momentul in care vocatia ta iti aduce banii,mai ramane ea vocatie sau se transforma in afacere.Pentru ca vezi tu Pera eu consider ca cele doua vocatia si afacerea nu prea isi gasesc loc in aceeasi fraza.

  • illuminati godfather says:


    Ești frustrat în viață. Ce tip de avere doriți? Astăzi, luciferul ne-a ordonat să aducem un membru în regatul său. Te-ai saturat de saracie si acum vrei faima, puterea si bogatiile. Puterile noastre magice sunt dincolo de imaginatia ta. am putea face magie în numele dvs., situația financiară, evenimentele viitoare sau orice altceva este important pentru dvs. avem puterea și folosim puterea. suntem iluminați și am putea schimba cursul destinului. Du-te la noi și vă vom ajuta. Spune-ne ce vrei tu și ne vom ocupa de munca noastră. Este cineva sau ceva ce vrei să ai? Doriți bogăție (doriți să vă dezvoltați contul bancar ?, Aveți nevoie de fonduri pentru a vă bucura de viața bună? Obosit de a lucra din greu și de a ști unde?) Sau de fericire? cea mai puternică societate vă invită să iluminați .. contact illuminati initiation home Trimiteți-ne dorința cea mai importantă și vom lucra puterile noastre în favoarea voastră. Când completați formularul de comandă online, asigurați-vă că spuneți iluminați ce doriți !. Contactați-mă Prin e-mail: illuminategodfather@gmail.com sunați la + 1828-357-6279 sau pe Whatssap pe +254736777103 cât mai curând posibil.
    Beneficiile acordate noilor membri care se alătură ILLUMINATI.
    1. O recompensă în numerar de 500 000 USD USD.
    2. O nouă viziune de vis elegantă, evaluată la 300.000 USD USD.
    3. Casa de vis cumparata in tara la alegerea ta.
    4. Sărbători de o lună (plătite integral) pentru destinația turistică visată.
    5.Pachetul de golf pentru un an de golf.
    6. Tratamentul cu V.I.P în toate aeroporturile din lume.
    7. Modificarea stilului de viață total.
    8.Accesul către Groenlanda Boemă.
    9. Plata lunară de $ 1.000.000 USD în contul dvs. bancar în fiecare lună ca membru
    10. O lună a rezervat numirea cu Top 5 lideri mondiali și 5 celebrități din lume.

  • Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    Newsletter Personalitate Alfa

    Introdu-ți adresa principală de mail, și începe-ți călătoria spre a deveni o Personalitate Alfa.

    * Abonandu-te la newsletter-ul nostru esti de acord cu termenii si conditiile. Te poti dezabona oricand!